Iluminismul, numit și Epoca Luminilor sau Epoca Rațiunii, a fost o mișcare intelectuală, filozofică,

ideologică și culturală, antifeudală, desfășurată în perioada pregătirii și înfăptuirii revoluțiilor din sec.
XVII-XIX în țările Europei, ale Americii de Nord și ale Americii de Sud și având drept scop crearea unei
societăți „raționale”, prin răspândirea culturii, a „luminilor” în mase. Iluminismul, rezultat din curentul
umanist al Renașterii, este o replică la adresa barocului, în încercarea de a înlătura dogmele religioase și
de a propaga luminarea maselor pe baza experienței proprii.

Teme și motive: «monarhul luminat», «contractul social», emanciparea poporului prin cultură; Genuri și
specii: liric, epic (povestire, nuvelă, roman), dramatic (tragedie, comedie);

Opere reprezentative:

Pierre Beaumarchais - Bărbierul din Sevilia (1775);

Daniel Defoe - Robinson Crusoe (1719);

Henry Fielding - Tom Jones (1749);

Carlo Goldoni – Gondolierul (1753);

Louis de Montesquieu – Scrisori Persane (1721);

Jean-Jacques Rousseau – Noua Eloiză (1761);

Jonathan Swift – Călătoriile lui Gulliver (1726);

François Voltaire - Candid (1759).

Lucrările filologice in iluminismul romanesc :

Samuil Micu și Gheorghe Șincai au scris „Elementa linguae daco-romane sine valachicae”.

Petru Maior scrie lucrarea „Dizertație pentru începutul limbii române”.

Samuil Micu, Petru Maior și alții scriu Lexiconul de la Buda, primul dicționar etimologic al limbii române