Tipurile de comunicare

Din punctul de vedere al transmiterii mesajului, comunicarea poate fi:

 directă: atunci când partenerii de comunicare se află față în față, într-

un context situațional comun
 mediată: când, pentru a comunica, partenerii folosesc diverse alte
mijloace de transmitere a mesajului(scrisoarea, telefonul, faxul,
rețelele electronice)

Din punctul de vedere al relației dintre emițător și receptor, se poate vorbi

despre:

 comunicare bilaterală: când într-o anumită situație de comunicare

receptorul poate deveni la rândul său emițător(dialog cotidian,
emisiuni interactive la radio sau la televiziune)
 comunicare unilaterală: în cazul în care receptorul nu poate deveni,
la rândul său, emițător, mesajul transmițându-se într-un singur
sens(de exemplu, dinspre ecran sau dinspre scenă spre spectatori).
Comunicarea se realizează pe trei niveluri:
—1. Verbal
—2. Paraverbal
—3. Nonverbal
Dintre acestea, nivelul verbal (deci cel al cuvintelor) reprezintă doar 7%
din totalul actului de comunicare; 38% are loc la nivel paraverbal (ton,
volum, viteza de rostire...) și 55% la nivelul nonverbal (expresia facială,
poziția, mișcarea, îmbrăcămintea etc.).
Dacă între aceste niveluri nu sunt contradicţii, comunicarea poate fi
eficace.
Dacă însă între niveluri există contradicţii, mesajul transmis nu va avea
efectul scontat.
Comunicarea verbală se realizează oral sau în scris, prin intermediul unei
limbi cunoscute de către toți participanții la actul comunicarii.
Comunicarea nonverbală se realizează prin intermediul gesturilor, al
mimicii sau chiar al unui sistem special creat, cum ar fi limbajul surdo-
muților.
Comunicarea paraverbală se realizează prin intermediul aspectelor legate
de voce(modulație, ritm, volum) sau prin pauzele în vorbire.
În comunicarea orală , elementele verbale sunt însoțite de elemente de
comunicare nonverbală și paraverbală.
Comunicarea interpersonala ---Se realizeaza intre doua sau mai multe entitati, este
influentata de o serie intreaga de factori si produce mai multe efecte dintre care unul foarte
important si anume efectul Steinzor.

Comunicare intrapersonala ---Reprezinta dialogul individului cu sine insusi.Are un rol

important in realizarea echilibrului intrapsihic al fiintei umane.

Comunicare de grup ----Este o extensie a comunicarii interpersonale. Este folosita cu

succes in psihoterapie.

Comunicarea mediatizata --- Se realizeaza prin intermediul unui canal de

transmitere,mass-media

Comunicarea asa-zis de masa --- este un "proces social" specific in care sunt folosite
mijloacele de comunicarea (tv, radio, presa, etc.) de catre profesionistii comunicarii (jurnalisti si altii),

in care intervine o practica comunicationala particulara si care este adresata unei audiente de masa

Comunicare esopica ---Se realizeaza prin intermediul analogiilor, fabulelor, aluziilor. Un

exemplu de comuicare este si dezmintirea. Opus comunicarii esopice este limbajul de lemn.

Comunicarea politica si electorala --Strategii ale comunicarii politice: proiectarea,

aducerea la cunostinta opiniei publice, verbala si nonverbala. Reguli de baza ale comunicarii
politice: pastrarea coerentei, adaptarea la prezent, crearea si mentinerea unei identitati proprii,
coordonarea.

Comunicare de intreprindere ---Comunicarea din interiorul sistemului-intrasistemica.

Comunicare cu exteriorul-intersistemica.

Comunicarea publica ---Comunicare prin intermediul institutiilor statului, ministere, regii

autonome etc: comunicare locala, primarii, consilii judetene, etc. Are ca scop principal creearea
unei identitati proprii a oamenilor care traiesc intr-o anumita regiune.

Comunicarea publicitara ---Se refera la crearea de imagine pentru orice sistem si

promoveaza imaginea sistemuui.
Comunicare educativa ---A fost dezvoltata de Open University din Marea Britanie.Are ca
principal scop promovarea stiintei in randul maselor.

Comunicare organizatiilor societatii civile ---Functioneaza ca un sistem de alarma

in urmatoarele cazuri:calamitati naturale, razboaie, seceta, etc.

Comunicarea paradoxala ---Se foloseste in situatii de razboi.Consta in principal din

dezinformarea si manipularea adversarului. Foloseste cenzura.

Comunicarea internationala ---Prezinta doua intelesuri majore: transfer si contratransfer

informational dintre reprezentantii puterilor lumii si opinia publica; dialogul sau negocierea
diplomatica.
Comunicarea publica

o comunicarea institutionala este finalizata prin anuntarea in mediul extern a activitatilor

si a functiilor, prin aplicarea normelor, reglementarea juridica a raporturilor intre subiectii
membri ai organizatiei (comunicarea normativa sau juridico-formala); prin informarea
utilizatorilor cu privire la modalitatile de functionare a birourilor si la aplicarea normelor
(comunicarea serviciilor); prin prezentarea identitatii si a orientarii operative a institutiilor
publice (comunicarea imaginii);
o comunicarea politica provine din partea institutiilor publice si de la partidele sau
miscarile politice si este centrata pe tematicile controversate de interes general in legatura
cu care exista orientari si opinii contradictorii, atat la nivelul colectivitatilor, cat si al clasei
conducatoare, in masura in care politica ocupa spatiile lasate libere de puterea
administrativa si in domeniul comunicarii publice, generand astfel o suprapunere
periculoasa de functii;
o comunicarea sociala (sau promotionala) este destinata sa promoveze rezolvarea
problemelor de interes general (protectia mediului, sanatate, bunastare sociala,
invatamant, ocuparea fortei de munca, asigurarii sociale, ordine publica etc.), facandu-se
apoi o distinctie intre comunicarea de utilitate publica si comunicarea sociala in sens
propriu.

Comunicarea interna

 comunicarea functionala se refera la toate instructiunile si informatiile operative care fac

posibil si/sau faciliteaza procesul intern de productie prin instrumente tipice ale comunicarii
functionale care sunt ordinele de serviciu, brosuri, manualele etc.;
 comunicarea informativa institutionala reprezinta toate stirile care fac posibila
cunoasterea entitatii, a serviciilor si strategiilor sale, fie de catre publicul intern, fie de catre
cel extern prin instrumente tipice ale comunicarii informativ-institutionale care sunt buletinele,
publicatiile periodice si monografiile;
 comunicarea formativa consta in toate interventiile de formare / instruire care permit
raspandirea cunostintelor necesare de lucru, folosirea in comun a valorilor prin instrumente
tipice ale comunicarii formative care sunt seminarele si zilele de studiu;
 comunicarea creativa data de toate momentele de intalnire care isi propun ca obiectiv
primar pe acela de a stimula noile moduri de a se vedea realitatea, facilitand procesul de
rezolvare a problemelor si favorizand crearea grupurilor de lucru care vor profita de caracterul
eterogen al componentilor lor prin instrumente tipice ale comunicarii creative care sunt grupurile
de lucru, grupurile multidisciplinare si brainstormingul.