Categoriile comunicarii

In functie de experientele noastre despre comunicare, putem imparti comunicarea in 4 categorii avand drept criteriu de
clasificare numarul de oameni implicati in actul comunicarii:
comunicarea intrapersonala- comunicarea in si catre sine;

gandirea este o comunicare cu noi insine

comunicarea interpersonala- comunicare intre oameni;

acest tip de comunicare se concentreaza asupra formelor verbale si nonverbale

comunicarea in grup- comunicarea intre membrii grupurilor si comunicarea dintre oamenii din

grupuri cu alti oameni din afara lor.

comunicarea de masa- comunicarea primita sau folosita de un numar mare de oameni; producera

si difuzarea mesajelor scrise, vorbite, vizuale si audiovizuale de catre un sistem mediatic institutionalizat catre un public
variat si numeros.
Forme ale comunicarii de masa
-

carte, presa scrisa, audiovizual

toate aceste forme sunt impersonale si caracterizate printr-un raspuns slab, incomplet si intarziat

din partea publicului.

Unul dintre cele mai frecvente obiective ale comunicarii interpersonale este persuadarea interlocutorului.
Acest tip de comunicare poate satisface nevoia de afectiune si de recunoastere a valorii personale, dar si nevoia de a
controla, a domina si a impune altuia vointa proprie.
In cadrul comunicarii de masa sau publice intra conferinta, pledoaria avocatului, prelegerile, cursurile,
sedintele, etc.
Comunicarea publica nu ocupa tot spatiul comunicarii. Ea insoteste aplicarea regulilor jocului social si are
functiile de a informa, de a asculta, a contribui la asigurarea relationarii sociale, de a insoti schimbarile comportamentale si pe
cele ale organizatiilor. Asadar, comunicarea publica reprezinta comunicarea formala, care tinde catre schimbul si imparatsirea
de informatii de utilitate publica si spre mentinerea liantului social, a caror responsabilitate revine institutiilor publice.
Serviciul public informeaza, explica, promoveaza, valorizeaza, propune spre dezbatere.Putem vorbi de
comunicare , doar atunci cand ea se desfasoara in ambele sensuri. Comunicarea publica imbraca mai multe forme: afise,
gazete, buletine oficiale, publicatii. Accesul la informatia publica este un drept.
Cultura si comunicare publica
Centrul de informare civica poate contribui la cresterea nivelului culturii civice prin: buletine de informare, dezbateri,
conferinte, materiale audiovideo. Campaniile de informare asupra cauzelor sociale( sida, TBC, fumat) pot contribui la evolutia
comportamentelor cetatenilor.
Etica in comunicarea publica Comunicare publica are o etica bazata pe respectarea interesului general, a
gradului de consens social inglobat in mesaj si este diferentiata de propaganda. Domeniul comunicarii publice se defineste
prin legitimitatea interesului general ( consens intre interesele iondivizilor si institutiile publice). Interesul gerneral implica
transparenta. A fi purtator al interesului general marcheaza in profunzime natura mesajelor comunicarii publice. Interesul
general rezulta dintr-un compromis al intereselor indivizilor si grupurilor sociale, care consimt existenta unui contrac social in
cadrul caruia e vorba de legi.
In cadrul comunicarii publice, cetateanul este un interlocutor ambivalent. El a respectat, a suportat
autoritatea institutiilor publice dar a si protestat contra lor.O mare parte a comunicarii publice are loc in afara mass-mediei.
Comunicarea produce efecte asupra oamenilor si comporta un aspect moral. Postulatul eticii comunicarii umane este acela ca

oamenii au dreptul de a face apropriile alegeri. Un act de comunicare ramane corect si moral, atat timp cat protejeaza
libertatea de alegere a receptorului mesajului, oferindu-i informatiile necesare si ajutandu-l sa exerseze libertatea de a alege.
Categoriile publicului De cele mai multe ori, obiectivul discursului public nu este transmiterea de informatii precise
si corecte, ci castigarea publicului. Convingerea reprezinta tentativa reusita de a influenta sentimetele, opiniile si actiunile
publicului. Convingerea include si manipularea sau constrangerea publicului.
In raport cu atitudinea sa fata de orator si discurs, publicul poate fi impartit in 5 categorii:
1.

publicul ostil- contesta discursul

2.

publicul neutru- nu are nimic pro sau cointra, ramane dezinteresat , indiferent de mesaj;

3.

publicul indescis- cel care intelege discursul dar care nu s-a hotarat cu privire la o atitudine fata

4.

publicul neinformat- cela care nu detine toate informatiile pe baza carora sa-si formeze o opinie

de acesta;
sau o atitudine
5.

publicul sustinator- indiferent daca intelege sau nu discursul, este dispus sa fie de acord, sa

aprobe.
Procesul comunicarii interpersonale In comunicarea umana trebuie sa facem distinctia intre
comunicarea directa( interactiva) si comunicarea indirecta.
Primul tip de comunicare, directa, se caracterizeaza prin contacte personale, nemijlocite si interactive
intre fiintele umane si se bazeaza pe tehnici naturale primare: cuvantul, vocea, trupul si proxemica.
Cel de-al doilea tip de comunicare este intermediata de mijloace si tehnici secundare: scrierea,
tiparirea, inregistrarea, transmisiile prin cablu, fibre optice sau unde herziene.
In raport cu suportul utilizat, comunicarea indirecta poate imbraca mai multe forme:
a). scrisa si imprimata: scrisori, rapoarte, presa scrisa, cartea, afisajul, bannerul, materioale publicitare;
b). inregistrata: CD, discheta, cartela magnetica;
c). prin fir: telefon, fax, cablu, fibrele optice;
d). prin unde( herziene): radio, TV
Contextul comunicarii interpersonale Comunicarea interpersonala are loc intr-un context concret si specific, altul de fiecare
data. Contextul influenteaza atat ceea ce se comunica precum si maniera in care se comunica. ( vezi modelul comunicarii
contextuale!)
Evaluarea contextului comunicarii comporta cel putin 4 dimensiuni care se influenteaza si
conditioneaza reciproc:
1.

contextul fizic- mediul fizic concret in care se desfasoara comunicarea ;

2.

contextul cutural- mentalitatea, valorile, credintele, traditiile comunicatorilor;

3.

contextul social si psihologic- statutul social al partenerilor, caracterul oficial( formal) sau

informal al relatiilor dintre ei;

4.

contextul temporal- momentul si ordinea cronologica in care este plasat mesajul.

Abilitati sociale ale comunicarii interpersonale Dialogul cea mai simpla forma de comuniacre dintre 2 persoane, se desfasoara
permanent intr-un context social. Vocabularul, gestica, logica si sintaxa gramaticala sunt interiorizate de individ ca o zestre socioculturala.
Abilitatile de comunicare in relatiile interpersonale sunt determinate de corectitudinea utilizarii
formelor verbale si nonverbale ale ei. Prin actul comunicarii nu se transmit doar idei ci si atitudini si sentimente.
Abilitatea sociala comunicationala consta in observarea aspectelor comportamentale ale unei
persoane si evaluarea lor prin feedback- (reactie). Reprezinta o abilitate sa recunoastem feedback-ul si sa oferim un raspuns

pozitiv acestuia. Ideea de feedback include reactiile la spusele interlocutorului si implicit corectiile pe care le facem propriei
comunicari.
Pentru a oferi un feedback corect este necesar sa:
1.

descriem comportamentele interlocutorului si sa nu facem evaluari globale, etichetari la adresa

2.

sa punctam doar ideile si comportamentele ce pot fi schimbate;

3.

sa abordam problema direct;

4.

sa fim motivati pentru a face mai eficiente relatiile interpersonale;

5.

sa adoptam un stil adecvat cu emotiile si sentimentele care ni le genereaza vorbirea si

acestuia;

comportamentul partenerului de dialog ( aratarea semnelor recunoasterii este o parte a comunicarii). Strategii de
comunicare eficienta
Pentru a comunica in mod empatic cu o persoana sau cu un grup de persoane, trebuie sa tinem
cont de un set de cerinte:

de urmarire a interlocutorului

evitarea comportamentelor personale ce pot distrage atentia de la mesaj;

ascultarea a ceea ce spune precum si a modului in care o spune;

repetarea mentala a ceea ce interlocutorul spune.

de procesare a raspunsului

identificare sentimentelor dominante ale interlocutorului;

luarea in considerare a motivelor care stau la baza sentimentelor lui;

luarea in considerare a motivelor pentru care un eveniment este important pentru interlocutor.

de raspuns

sa folosim in raspuns termeni legati de descrierea sentimentelor partenerului de dialog;

raspunsul la o problema sau alta sa contina termeni precisi sic oncisi;

cand descriem semnificatia evenimentului dominant pentru interlocutor, sa utilizam alte cuvinte

decat cele folosite de el.

Sa fim empatici fata de ceilalti, reprezinta o abilitate sociala comunicationala deosebita.
Bariere in comunicare interpersonala
In comunicarea interpersonala intervin o serie de factori care impiedica realizarea deplina a
comunicarii intre oameniu. In relatia de comunicare intervin 3 tipuri de filtre sau bariere:
-

bariere psihologice- sunt generate de modul in care ii percem pe ceilalti oameni; ele isi gasesc

originea in aspectele codarii si decodarii informatiilor despre alta persoana pe care o vedem sau o auzim, fie a locului in
care se petrece comunicarea;
-

bariere mecanice- comunicarea poate fi blocata de contextul fizic in care aceasta se

desfasoara( zgomot, deficiente auditive, defectiune a echipamentului de redare a sunetului);

-

bariere semantice- folosirea incorecta a cuvintelor, formularea si interpretarea mesajelor.

Comunicarea cooperanta

Premisa fundamentala a comunicarii cooperante este ca traiul si munca alaturi de alti oameni
reprezinta o activitate de comunicare intensa.
Pentru ca o comunicare sa fie una cooperanta, este necesar a se respecta 7 imperative:

asculta si intelege ceea ce auzi si numai dupa aceea exprimati punctul de vedere;

explicati intentia conversatiei si invitati partenerul sa fie de acord cu ea;

spune ce ai de spus cat mai clar si complet;

ofera explicatii atunci cand este cazul;

pune intrebari deschise si creative;

exprimati aprecierea fata de interlocutori;

fa din perfectionarea comunicarii o parte importanta a vietii.

COMUNICAREA NON-VERBALA
Desi o precede pe cea verbala, comunicarea nonverbala a inceput sa fie studiata ca stiinta abia la sfarsitul
anilor 60. Restransa in mod eronat numai la limbajul trupului, domeniul comunicarii nonverbale este foarte generos, ingloband
toate manifestarile umane comunicationale care nu apeleaza la cuvinte (scrise sau rostite). Daca verbalizarea este folosita la
transmiterea informatiilor, nonverbalul exprima sentimete, trairi si atitudini interpersonale.
Caracteristicile comunicarii nonverbale:
1.

caracterul ambiguu si ancorat cultural;

2.

mesjul nonverbal este un indicator al intentiilor emitatorului;

3.

comunicarea nonverbala este determinata de reguli pe care le invatam in contextul social in care

ne dezvoltam.
Functiile comunicarii nonverbale:

1. intarirea si completarea- utilizam mijloace nonverbale pentru a aproba sau dezaproba un mesaj;
2. accentuarea- importante in procesul de comunicare sunt aspectele nonverbale ale textului scris:
organizarea in pagina, caligrafia, acuratetea si aspectul vizual general; si cele ale mesajului oral: tonul vocii,
intonatia , intensitatea vorbirii, ritmul si rapiditatea emisiei cuvintelor.

3. contradictia- rezida mai ales din ceea ce gandim si felul in care ne manifestam in exterior;
4. substituirea- mesjul nonverbal il poate inlocui cu succes pe cel verbal;
5. repetarea- cuvantul este insotit de gest atunci cand dam o explicatie;
6. reglarea- semnalele nonverbale sunt cele care indica interlocutorilor ca este momentul sa intervina
in discutie sau, dimpotriva, sa taca.
Tehnici de comunicare nonverbala

Pentru ca un mesaj sa fie receptat cat mai bine de o persoana sau un grup de persoane, este
necesar ca forma verbala a mesajului sa fie insotita si de cea nonverbala. Ne putem imbunatati maniera de expunere
verbala cu ajutorul unor elemente paraverbale, cum ar fi:

gestica- cunoscuta si sub denumirea de limbajul trupului, are un rol important avand

urmatoarele scopuri:
-

transmiterea de informatii;

sustinerea unui discurs;

transmiterea emotiilor;

exprimarea imaginii de sine

mimica- miscarile fetei unei persoane transmit emotiile acesteia

ochii- mesajele transmise cu ajutorul ochilor sunt foarte importante pentru a descifra

intentiile reale ale partenerilor de discutii; functiile contactului vizual in comunicare se refera la :
-

feedback;

informarea celuilalt ca poate interveni in discutie;

exprimarea relatiilor interpersonale;

compensarea distantei fizice.

proxemica- este limbajul spatial pe care il utilizam; fiecare persoana este inconjurata de un spatiu

personal care reprezinta distanta de la care suntem pregatiti sa interactionam cu cei din jurul nostru.
Antropologul Edward Hall descrie 4 distante zonale distincte:
-

distanta intima- cea mai aparata de fiecare persoana; este zona pentru prieteni si rudele

distanta personala- spatiul rezervat intalnirilor oficiale si ceremoniilor sociale de mica anvergura;

distanta sociala- este pastrata fata de sefi, necunoscuti, colegi noi;

distanta publica- indicata pentru sustinerea unui discurs sau pentru mentinerea unei ambiante

apropiate;

neutre intr-un grup de persoane cu statut social inegal.

Spatiul personal difera de la o cultura la alta.

atingerea- atingerile pot exprima emotii pozitive( apreciere, simpatie), control, ritualuri

culturale( strangere de mana)

paracomunicarea( paralimbajul)- se refera la aspectele orale dar nonverbale ale comunicarii:

frecventa( numarul de cuvinte emise pe minut), volum( intensitatea vocii), ritm, ton, accent, pauze in vorbire.

timpul- comunicarea temnporala se refera la modul in care utilizam timpul

in momentul vorbirii tinem cont de cele 2 dimensiuni ale timpului:

a). timpul cultural- se refera la timpul formal, dominat de conventii sociale: ora, minut, secunda si la timpul
informal- se reflecta in expresii de genul niciodata, oricand, uneori.
b). timpul psihologic- modul in care valorizam trecutul, prezentul sau viitorul.

mirosul- este cel care poate inlesni sau obstructiona o conversatie

obiectele- sunt indicatori pretiosi ai personalitatii si intentiilor noastre intr-o situatie de comunicare.,

pot fi indicatori ai statutului social si ai imaginii de sine.