Lucrare de Diploma

Administrate publica in Romania si integrarea europeana
142
INTRODUCERE Statul, prin natura sa, este ceva multiplu si daca devine o unitate mai stransa, din stat se face familie si din familie omul. Plutarh
Statul, cea mai importanta institutie a societatii, este privit ca suma a trei elemente: teritoriul, populatia ( natiunea ) si suveranitatea, dar si ca forma organizata a puterii poporului, adica mecanismul sau aparatul statal. Statul are nu numai putere de comanda sau un principiu de coeziune si de durata, ci este un instrument de organizare constituit dintr-un ansamblu de servicii ce actioneaza prin organele ( autoritatile ) sale in vederea atingerii, in interes public, a binelui comun . Deci o colectivitate umana nu poate trai decat dispunand de o administratie ce are ca obiectiv general satisfacerea nevoilor importante ale vietii acestei comunitati, viata implicand administrarea.
A administra reprezinta o activitate executiva pusa sub semnul comenzii sau a delegarii de atributii, iar cand aceasta activitate realizeaza obiectivele slujindu-se de puterea publica prin derogarea de la regulile dreptului comun, ea dobandeste atributele administratiei publice. Administratia publica prin intermediul autoritatilor publice, respecta si ocroteste viata intima, de familie si privata, potrivit competentelor ce ii revin (Constitutia Romaniei, art. 26, alin. 1). Administratia publica, in orice societate, reprezinta aparatul de gestiune al problemelor publice, este un instrument al statului indispensabil in atingerea unor deziderate, a unor obiective majore determinate de elemente de realizare a unor valori politice stabilite prin acte juridice in scopul satisfacerii interesului general, prin actiunea puterii publice. Administratia reprezinta, de altfel, organizarea oricarui grup social evoluat, instrumentul de coeziune si de coordonare indispensabila, fara de care societarea se dezintegreaza. Administratia publica, prin insasi natura sa fara filosofie proprie, este subordonata unor scopuri exterioare, dar ea isi trage legitimitatea din sistemul de valori dominante, din puterea publica, care fixeaza, in general, scopurile si mijloacele pe care trebuie sa la utilizeze pentru a atinge aceste scopuri. Se spune, astfel, ca administratia publica este permanent plasata sub nivelul politic, subliniindu-se ca ,in sfera administratiei publice, deasupra institutiilor administrative exista institutiile politice care faciliteaza existenta statului si satisfacerea nevoilor comune ale colectivitatii in comformitate cu deciziile institutiilor publice. Ideea esentiala a administratiei este aceea de organizare, ordinea este buna organizare (Lithe) , ceea ce releva un sens al notiunii, acelea de
organizare ierarhica, in virtutea careie organul care ordona sau organizeaza este superior organelor care executa. In concluzie, notiunea de administratie si acceptiunea de administratie publica desemneaza ansamblul de organe care infaptuiesc, conduc si executa treburile publice. Administratia cuprinde, in sens larg, o activitate ce semnifica faptul de a administra, de a gestiona si organul care exercita o asemenea activitate.
Seciunea I Administratia publica in Romania - Capitolul I Structura administratiei publice in Romania 1.1. Scurt istoric al administratiei publice in Romania Literatura de specialitate, analiza materialelor faptice, precum si traditiile romanesti in domeniu ne conduc la concluzia ca aparitia si evolutia institutiei administratiei publice locale in tara noastra s-au desfasurat intr-o relatie directa cu complexul economic si politico-juridic al societatii romanesti. Numai in acest mod se explica si tendintele de autonomie locala care, ca orice alt fenomen, sunt supuse influientelor si reformelor timpului, iar uneori chiar momentului. In fapt, originile administratiei locale se pierd undeva in istoria indepartata. Astfel, intr-o lucrare recent aparuta, cu titlul Administrate publica locala in Romania, autorii arata ca: Aparitia
3
vietii administrative locale a precedat cu mult pe aceea acelei generale pentru ca, in ordinea istorica a lucrurilor, comuna cu nevoile ei proprii a aparut inainte de nasterea statului1. De altfel, este unanima parerea specialistilor in istorie si drept in a recunoaste ca bazele organizarii administrative moderne sunt puse de Legile pentru infiintarea consiliilor judetene si de organizare comunala din 1864 promulgate de domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Legislatia administrativa a lui Cuza arata Anibal Teodorescu a constituit un mare pas inainte prin principiile de organizare a administratiei locale pe care le-a inaugurat, legile avand menirea sa pregateasca calea unei autonomii locale mai largi si sa dea expresie democratica organismelor locale. Dar formule de autonomie locala gasim cu mult inaintea acestor vremuri. Astfel, intr-un document emis de Necula a lui Bobanea la 13 mai 1563 se mentioneaza pentru prima data indatoririle judetului (viitorul primar) cat si ale ajutoarelor sale, respectiv cei 12 pargari (viitorii consilieri), care isi desfasurau activitatea in Bucuresti. Responsabilitatile acestora au fost gandite atat de temeinic incat trebuie sa recunoastem ca o serie dintre acestea, sub forme evoluate, se regasesc si in timpurile noastre. O evolutie superioara a administratiei publice locale a Bucurestiului se produce incepand cu anul 1831. Dreptul locuitorilor de a se gospodari prin alesii lor apare in perioada Regulamentului organic. Astfel pentru Bucuresti, in toamna anului 1831 a fost creat primul <Sfat orasanesc> ,compus din cinci <madulari> (membrii), si s-a stebilit sediul unei <Case a Sfatului>. Potrivit procedurilor Regulamentului organic, la 2 decembrie 1831 a fost ales Sfatul Orasenesc al Politiei Bucurestilor in subordinea Departamentului din Launtru (Ministerul de Interne), iar membrii erau alesi
1
Cezar Manda, Cezar Corneliu Manda- Administrate publica locala in Romania, p.52 1999.Bucuresti 4
de reprezentantii cartierelor care aveau 25 de ani impliniti si un venit anual de 5000 de lei. Un moment crucial pentru evolutia administratiei publice locale il constituie aparitia legii pentru infiintarea consiliilor judetene precum si a Legii Comunale care statueaza, pentru prima oara in istoria Tarilor Romane, judetul si comuna ca persoane juridice. La fel de important este si momentul institutionalizarii structurilor moderne ale administratiei publice locale in Romania prin adoptarea Constitutiei din 1866, care stabileste in articolul 4 ca : teritoriul Romaniei este impartit in judete, plasi si comune, care nu pot fi modificate decat prin lege. De mentionat ca atat Legea de organizare administrativa din 1864, cat si cele adoptate in 1874, 1882 si 1884 precizeaza ca la nivel comunal functioneaza consiliul comunal si primarul. Consiliul comunal este organul deliberativ. Cele mai importante hotarari ale consiliului comunal sunt supuse aprobarii reprezentantului local al Guvernului, respectiv prefectul judetului. Primarul apare cu o dubla calitate de sef al executivului comunal si de reprezentant al administratiei centrale la nivelul comunei. Cele doua legi din timpul domnitorului A.I. Cuza (Legea pentru infiintarea consiliilor judetene si Legea Comunala din 31 martie 1864), precum si Constitutia din 1866, dar si celelalte legi mentionate constituie, in ansamblul lor, pentru prima oara in istoria societatii romanesti, cadrul juridic si institutional de referinta al administratiei publice locale. Ulterior, in plan legislativ apar o serie de reglementari care vin sa intareasca principiul descentralizarii, pe de o parte, iar, pe de alta parte, sa adanceasca caracterul democrat al eligibilitatii organelor locale. Constitutia din 1923 proclama aceleasi principii pentru organizarea administratiei locale ca si Constitutia de la 1866, insa acestea sunt mai clar
5
exprimate si mai bine precizate de catre Constituantul de la 1923. Astfel, Constitutia din 1923 precizeaza obligativitatea ca legile aferente administratiei publice locale sa aiba la baza descentalizarea. In spiritul si litera Constitutiei din 1923, apar reglementari suplimentare pentru administratia publica locala, respectiv Legile din 1925,1929 si 1936 consolideaza judetul ca unitate teritoriala de baza a colectivitatilor locale, dotata cu personalitate juridica si, in acelasi timp, ca zona teritoriala pentru serviciile descentralizate ale unor ministere. Este important de mentionat ca aceasta dubla calitate a judetului se regaseste institutional si in prezent in administratia locala. Potrivit Constitutiei din 1923 si Legilor din 1925,1929 si 1936, consiliile locale judetene si consiliile comunale erau alese prin vot universal. Judetul avea ca organe administrative consiliul judetean delegatii consiliului judetean si prefectul. Consiliul judetean era organul deliberativ ales care putea fi dizolvat prin decret regal si inlocuit cu o comisie interimara. Delegatia consiliului judetean era alcatuita din membrii ai consiliului judetean, alesi de aceasta, si era condusa de prefect, exercitandu-si atributiile intre sedintele consiliului judetean. Prefectul era reprezentantul Guvernului in judet, seful administratiei la nivelul judetului si seful serviciilor publice descentralizate (serviciile descentralizate ale judetului). Din pacate, Constitutia din 1938 isi pune amprenta perioadei istorice pe care o traversa tara si asupra administratiei locale in sensul limitarii autonomiei locale. Astfel, potrivit Legii din 1938, comuna este administrata de consiliul local si de primar, consiliul comunal fiind format din membrii alesi si membrii de drept, avand rol mai mult consultativ. Primarul era presedintele consiliului comunal, fiind numit de prefect sau de rege la propunerea Ministrului de Interne. In noua formula,
6
administratia locala este condusa autoritar, conducerea efectiva apartinand rezidentului regelui si primarului. Pierderea de facto a autonomiei locale are loc in perioada regimului puterii populare, respectiv 1944 1989. Teoretic, Constitutiile din 1948 si din 1952 prevedeau ca organele locale ale puterii de stat sunt sfaturile populare alese prin vot universal, organele executive ale acestora fiind comitetele executive alese de sfaturile populare. Constitutia din 1965 si reforma administrativa din 1968 pastreaza in linii mari caracteristicile constitutiilor si actelor normative anterioare cu deosebirea ca se revine la organizarea pe judete ca unitati administrativ-teritoriale de baza (se renunta la organizarea pe regiuni, raioane, orase si comune din 1950). Constitutia din 1965 si celelalte reglementari ce decurgeau din aceasta prevedeau ca organele locale ale puterii de stat, Consiliile populare, erau alese prin vot universal, iar organele locale ale administratiei se stat, comitetele sau birouri executive ale Consiliilor populare, alese de acestea, erau raspunzatoare in fata comitetelor sau birourilor executive superioare si a Consiliului de Ministri. Mai mult, dupa anii `60 a aparut sistemul functiilor duble, de partid si de stat, incat primul secretar al comitetului judetean de partid era ales in mod obligatoriu ca presedinte al consiliului popular judetean si al comitetului executiv. Mai mult, unitatile administrativ-teritoriale nu dispuneau de un patrimoniu propriu de interes local, distinct de cel republican. In concluzie, asa-zisul centralism democratic asigura la nivelul administratiei publice locale un sistem strict centralizat de organizare si functionare a autoritatilor publice, iar ideea declarata a < autonomiei locale
> nu era altceva decat o aplicare a rolului conducator al partidului unic in plan local. Dupa Revolutia din decembrie 1989 a urmat o scurta perioada cand organizarea si functionarea organelor locale ale administratiei de stat erau in relatie directa cu Consiliile Frontului Salvarii Nationale care numeau primarii si care se subordonau Guvernului. Aparitia Legii 215/2000 privind administratia publica locala si pe aceasta baza organizarea primelor alegeri libere din februarie 1992 dupa aproximativ o jumatate de secol, au permis constituirea autoritatilor administrative proprii colectivitatilor locale din Romania, prin principiul autonomiei locale si descentralizarii. 1.2. Administratia publica din perspectiva Constitutiei din 1991 si a Legii 215/2000
Constitutia Romaniei (art. 119) statueaza principiile de baza privind modul de constituire si functionare a administratiei publice locale : Administrate publica locala din unitatile administrativ-teritoriale se intemeiaza pe principiul autonomiei locale si pe cel al descentralizarii serviciilor publice . In aceeasi ordine de idei, art. 20 din Constitutie stabileste ca Autoritatile administratiei publice locale sunt consiliile locale alese si primarii alesi conform legii. Ele functioneaza ca autoritati administrative, autonome si rezolva treburile publice din comune si orase. In vederea realizarii serviciilor publice de interes judetean, coordonarea consiliilor comunale si orasanesti se face in conformitate cu art. 121 din Constitutie prin Consiliul judetean, care este de asemenea un
8
organ ales. Serviciile publice de interes orasanesc si judetean coordonate de consiliile orasanesti si respectiv judetene sunt: serviciile de transport orasanesc si judetean, salubritatea, alimentarea cu apa si caldura, precum si diferitele servicii prestate catre cetateni si persoane juridice ca urmare a solicitarii individuale ale acestora. Aceste servicii sunt cu totul altele decat cele coordonate de prefect, ca reprezentant al Guvernului in plan local. Prefectul, potrivit art. 122 din Constitutie, coordoneaza in principal serviciile publice descentralizate ale ministerelor si ale celorlalte organe centrale din unitatile administrativ-teritoriale. In baza principiului separatiei puterilor in stat, puterea executiva se regaseste in plan local in persoana prefectului, ca reprezentant al Guvernului in activitatea autoritatilor administratiei publice alese in unitatile administrativ-teritoriale (consiliile judetene, consiliile locale si primarii) precum si serviciile de specialitate ale ministerelor sau ale altor autoritati centrale organizate in unitatile administrativ teritoriale; aceste servicii publice de specialitate sunt organizate in judete si se afla in subordinea directa a ministerului de resort. Ele sunt conduse de persoane numite in functii de ministrul de resort, cu avizul prefectului.
1.2.1. Cum se constituie administratia publica locala Legea administratiei publice locale, Legea nr. 215/2000, reprezinta pentru colectivitatile locale legea de baza, Constitutia acestora.potrivit acestei legi, prin colectivitate locala se intelege totalitatea cetatenilor din colectivitatea administrativ-teritoriala respectiva: comunele, orasele si judetele sunt persoane juridice.
9
Trei sunt principiile constitutionale care stau la baza constituirii si functionarii administratiei publice locale: eligibilitatea autoritatilor, autonomia locala si descentralizarea serviciilor publice. Autoritatile administratiei publice locale sunt: consiliile locale (pentru comune si orase) si consiliile judetene; ambele categorii de consilii sunt autoritati deliberative. Primarii sunt autoritati executive. Consiliile locale sau autoritatile deliberative sunt compuse din consilieri alesi prin vot universal, egal,secret si liber exprimat, in conditiile stabilite de Legea privind alegerile locale. Numarul membrilor fiecarui consiliu local sau judetean se stabileste prin ordin al prefectului, in functie de numarul de locuitori ai comunei, orasului sau judetului. Constituirea consiliilor locale si judetene se face in termen de 20 de zile de la data alegerilor, ca urmare a convocarii facute de prefect. Spre exemplu, constituirea autoritatii deliberative la nivelul Consiliului General al Municipiului Bucuresti urmeaza procedurile stabilite in Regulamentul de functionare al Consiliului General, conceput in spiritul Legii privind administratia publica locala; prefectul convoaca Consiliul General al Municipiului Bucuresti si Primarul General ales intr-o sedinta de constituire in termen de 20 de zile de la data alegerilor. In sedinta de constituire, Secretarul Municipiului Bucuresti prezinta celui mai in varsta consilier dosarele tuturor consilierilor, inclusiv cele ale supleantilor de pe liste, primite de la comisia electorala. Pentru validarea mandatelor de consilier se alege o comisie de validare care va reflecta configuratia Consiliului General. Aceasta comisie de validare este aleasa pe intreaga durata a mandatului a Consiliului General si se intruneste ori de cate ori este necesar. Consiliul general este legal constituit daca s-au validat mandatele a cel putin doua treimi din numarul membrilor. In acesta conditii,
10
Consiliului General este legal constituit si isi alege un presedinte de sedinte care preia conducerea lucrarilor. Dupa ce aceste proceduri au fost indeplinite, presedintele de sedinte invita Primarul General sa depuna juranantul in fata Consiliului. Urmeaza alegerea Viceprimarilor din randul consilierilor care se face pe baza propunerilor din randul consilierilor. Acestia se aleg prin vot secret din candidatii care au obtinut cel putin jumatate plus unu din numarul de voturi al consilierilor prezenti. Consiliului General al Municipiului Bucuresti, la fel ca celelalte consilii judetene, alege comisii de specialitate si le organizeaza activitatea. In cadrul Consiliului General al Municipiului Bucuresti functioneaza urmatoarele comisii : Comisia economica, buget finante; Comisia de urbanism, lucrari publice si amenajarea teritoriului; Comisia pentru apa, canalizare, termoficare si energie; Comisia de ecologie si protectia mediului; Comisia pentru salubritate; Comisia de transporturi, strazi, parcaje si poduri; Comisia de cultura, invatamant, sport, mass media si culte; Comisia juridica; Comisia de sanatate si protectie sociala; Comisia pentru modernizarea administratiei locale, relatii cu sectoarele, privatizare, relatii internationale si integrare europeana; Comisia pentru patrimoniu; Comisia pentru comert si protectia consumatorului; Comisia pentru relatii cu patronatul, sindicatele si organele neguvernamentale.
11
Comisiile de specialitate isi aleg din randul membrilor lor cate un presedinte si un secretar. Presedintele asigura reprezentarea acesteia in raporturile cu consiliul si cu celelalte comisii. Organele administratiei publice care exercita autonomie locala in Munucipiul Bucuresti sunt ilustrate in ANEXA 1. Schema are in vedere art. 59 din legea nr. 215/20001 care stipuleaza ca: Primarul,viceprimarul, secretarul localitatii, impreuna cu aparatul propriu al consiliului constituie primaria localitatii respective institutie publica cu activitate permanenta care duce la indeplinire hotararile consiliului si solutioneaza problemele curente ale colectivitatii locale in care functioneaza. Autoritatile administratiei publice locale se aleg pe o perioada de patru ani.
1.2.2. Cum functioneaza administratia publica locala Atat autoritatile deliberative cat si cele executive isi desfasoara activitatea avand la baza un pachet legislativ aferent administratiei publice locale, dar si norme proprii emise de autoritatile administrative. Acestea sunt Hotararea de Consiliu in cazul deliberativului si Dispozitia in cazul institutiei primarului. Aceste acte pot fi contestate de prefect in fata instantei de contengios administrativ in caz ca acesta considera ca sunt ilegale. Un rol important in relatia consiliu institutia primarului prefectuta il are Secretarul Municipiului. Acesta avizeaza proiectele de hotarari, asumandu-si raspunderea pentru legalitatea acestora. De asemenea asigura buna functionare a compartimentelor si activitatilor cu caracter juridic la nivelul primariei si al consiliului, dar si convoaca sedintele Consiliului
12
General al Municipiului Bucuresti. Aceste sedinte pot fi ordinare sau extraordinare, acestea din urma putand avea loc ori de cate ori este nevoie, la cererea primarului sau a cel putin o treime din numarul de consilieri. Analiza proiectelor de hotarari in vederea aprobarii, precum si interpelarile consilierilor au o pondere semnificativa in activitatile desfasurate in cadrul sedintelor ordinare, fapt ce concretizeaza functia deliberativa a Consiliului. Prin procedura interpelarilor se realizeaza in parte functia de control a Consiliului asupra tuturor activitatilor administrative. Orice proiect de hotarare ce se inaiteaza spre dezbatere si aprobare Consiliului General trebuie sa contina urmatoarele documente: Textul hotararii propuse; Expunerea de motive, temeiul legal si documentele necesare sustinerii proiectului in anexe; Raportul compartimentelor de resort din cadrul Primariei Municipiului Bucuresti; Avizele comisiilor de specialitate; Avizul de legalitate al Secretarului Municipiului Bucuresti; Proiectele de hotarari se prezinta Consiliului General de catre Presedintele de Sedinta. Dupa incheierea dezbaterilor, presedintele de sedinta supune la vot modificarile aparute iar in final intreg proiectul de hotarari. Pentru Capitala, Legea administratiei publice locale face referiri separate in ceea ce priveste consiliul si primarul, cat si a prefectului. Astfel, pentru Municipiul Bucuresti sunt constituite subdiviziuni administrativ teritoriale si respectiv autoritati ale acestora (primarul de sector). Specific institutie, primarul de sector este exceptia prevederilor legale de la principiul autonomiei locale, si anume subordonarea fata de autoritatea executiva a
13
Municipiului Bucuresti, adica Primarul General (Legea 215/20001, art. 77, pct. 4). In prezent institutia primarului este reglementata prin art. 120 din Constitutie, lege ce reglementeaza modul de functionare al primarilor. Activitatile mai importante privind organizarea desfasurate de organul executiv sunt: Intocmirea planurilor de organizare si dezvoltare urbanistica a localitatii; Realizarea planurilor de amenajare a teritoriului; Intocmirea documentelor tehnico economice pentru lucrarile de investitii de interes local; Intocmirea planurilor de masuri pentru refacerea si protectia mediului, protectia si conservarea monumentelor istorice si de arhitectura, parcurilor si rezervatiilor naturale; Intocmirea bugetului local; In ceea ce priveste activitatile de organizare realizate de institutia primarului, distingem doua componente: cea interna aferenta aparatului propriu si cea exterioara din afara primariei. Primarul poate numi (pe baza de concurs) si elibera din functie personalul din aparatul propriu, cu exceptia secretarului, poate propune consiliului local eliberarea din functie a conducatorilor agentilor economici si ai institutiilor de interes local, care se afla sub autoritatea consiliului local respectiv. In ceea ce priveste functiile de coordonare si control, primarul mai are obligatia de a in druma activitatea gardienilor publici si de a supraveghea targurile, pietele, locurile de parcare, parcurile de distractii, etc.( pentru ilustrarea activitatii executivului vezi ANEXA 2). Dupa cum se observa din organigrama, institutia primarului desfasoare o serie importanta de activitati
14
in sprijinul colectivitatii locale. In ceea ce priveste relatia primar cetatean, aceasta se concretizeaza prin intalniri directe, audiente, organizarea unor intalniri cu cetatenii. Un alt reprezentant de baza al executivului il reprezinta prefectul. Doua sunt prevederile constitutionale care fundamenteaza institutia prefectului: prefectul este reprezentantul Guvernului in plan local si vegheaza asupra legalitatii activitatilor consiliilor locale si judetene, precum si a primarilor. In exercitarea controlului cu privire la legalitatea actelor emise de autoritatile administratiei publice locale, prefectul poate ataca aceste acte in fata instantei de contenfios administrativ. Tot in calitate de reprezentant al Guvernului, prefectului ii revin o serie de atributiuni printre care: asigura realizarea intereselor nationale, respectarea legii si a ordinii publice; dispune de masurile necesare corespunzatoare pentru prevenirea infractiunilor si apararea drepturilor cetatenilor prin organele legal constituite; asigura masuri de aparare care nu au caracter militar avizeaza numirea sau eliberarea din functii a conducatorilor serviciilor publice descentralizate ale ministerelor si a altor organe centrale din unitatile administrativ teritoriale; prezentarea anuala catre Guvern a unui raport asupra starii generale economice, sociale, culturale si administrative a judetului; Actul administrativ prin care prefectul isi exercita atributiile este ordinul. Ordinul devine executoriu dupa ce a fost adus la cunostinta publicului, atunci cand contine dispozitii normative, sau de la data comunicarii in celelalte cazuri. Prefectul are la dispozitie un aparat tehnic de
15
specialitate prefectura ale carui atributii si structura sunt stabilite prin hotarare de Guvern.(vezi ANEXA 3) Principalele atribitii ale aparatului tehnic de specialitate sunt grupate pe trei categorii dupa cum urmeaza: In prima categorie intra atributiile legate de controlul actelor: verificarea legalitatii actelor adoptate si emise de autoritatile administratiei publice locale; controlul privind obligatia de transmitere a actelor in termenul stabilit de lege; intocmirea documentatiei necesare sesizarii instantei de contendios administrativ; urmarirea pregatirii si aducerii la indeplinire a masurilor de aparare ce nu au caracter militar; In cea de-a doua categorie de atributii intra cele cu privire la coordonarea serviciilor publice ale ministerelor in judete: prezentarea periodica sau ori de cate ori este necesar a informatiilor cu privire la respectarea legii si a ordinii publice; realizarea unui contract permanent cu autoritatile militare si politienesti in probleme ce prezinta importanta pentru cetateni sau patrimoniu; informatii periodice asupra activitatii serviciilor publice ale ministerelor Din cea de-a treia categorie de atributii ale aparatului tehnic de specialitate amintim: asigurarea convocarii consiliilor in sedintele de constituire;
16
furnizarea trimestriala a principalelor date statistice cu privire la starea generala economica, sociala, culturala si administrativa , iar anual intocmirea unui raport; urmarirea modului in care se intocmesc si se reactualizeaza listele electorale; informarea prefectului privind inventarierea patrimoniului public si privat al statului la toate nivelurile locale (comuna, oras, judet); sprijinirea activitatii comisiei judetene de aplicare a Legii fondului funciar; asigurarea secretariatului tehnic al comisiei administrative; Indrumarea metodologica a aparatului tehnic de specialitate al prefecturilor se asigura de Guvern prin Departamentul pentru Administratie Publica Locala.
17
- Capitolul II Administratia publica local. Realitati
Statele europene se caracterizeaza printr-o mare diversitate a sistemelor de administratie. In afara unor motivatii de natura economica si istorica, aceasta diversitate rezulta si din organizarea politico administrativa a puterii politice in fiecare din statele europene. Din acest punct de vedere, statele europene pot fi grupate in trei categorii dupa cum urmeaza: state federale Germania, Austria,Rusia; state regionale Italia, Spania; state unitare Franta, Portugalia, Olanda, Romania. A aparut astfel necesitatea stabilirii unor trasaturi general comune in reglementarile organismelor europene in ceea ce priveste colectivitatile locale organizate in unitatile administrativ teritoriale.
2.1. Reglementarile Consiliului Europei si Uniunii Europene privind autoritatile publice locale
18
In anul 1994, Comitetul Ministrilor a stabilit infiintarea Congresului Puterilor Locale si Regionale din Europa, organ consultativ reprezentand puterile locale. Congresul se compune dintr-un numar de 286 de membrii alesi de puterile locale si regionale, Romania fiind prezenta cu 10 membrii. Obiectivul principal al Congresului il constituie garantarea participarii puterilor locale in procesul de unificare europeana, contribuind la promovarea democratiei locale si dezvoltarea relatiilor externe intre colectivitatile locale. Congresul Puterilor Locale si regionale din Europa analizeaza modul in care statele membre aplica principiile democratiei locale, asa cum au fost ele adoptate prin Carta europeana a autonomiei locale la Strasbourg, in 15 decembrie 1985. In principiu, Carta statueaza principiile organizarii si functionarii structurilor locale: recumoasterea prin Constitutie si lege a principiile autonomiei locale si a descentralizarii serviciilor publice; eligibilitatea autoritatilor locale; exercitarea deplina a competentelor in probleme de interes local; autonomia financiara prin repartizare de resurse proportional cu competentele; existenta unui patrimoniu distinct al colectivitatilor locale fata de cel al statului; controlul de legalitate al actelor colectivitatilor locale. In general, aceste principii referitoare la colectivitatile locale sunt respectate si se regasesc in Constitutie si legislatiile tarilor vest- europene. In ceea ce priveste cadrul legislativ din tara noastra privitor la administratia publica locala, el trebuie dezvoltat in directia reglementarii
19
domeniilor referitoare la finantele publice locale, la patrimoniul public si privat al unitatilor administrativ teritoriale, la statutul functionarului public. De asemenea se impune accelerarea procesului de descentralizare a unor servicii publice ( invatamant, sanatate, cultura,politie). La fel ca si Consiliul Europei, Uniunea Europeana s-a aratat interesata de dezvoltarea autonomiei locale, creandu-si la randul sau organisme proprii pentru aceasta problema. Obiectivul ambitios al tarilor comunitare de a realiza o uniune politica genereaza o serie de consecinte importante pentru viitorul statelor membre si al relatiilor internationale. Comunitatea Europeana isi va asuma numai problemele pe care le poate rezolva mai eficient decat autoritatile nationale. Astfel, sporeste rolul autoritatilor locale in raport cu organele centrale. In acest context, Comisia Europeana a creat in 1988 Consiliul Consultativ al Colectivitatilor Regionale si Locale. Din aceasta perspectiva, obiectivul Comisiei Europene este de a construi o noua politica regionala pentru a coordona mai eficient finantarea planurilor de dezvoltare locala. Prin Tratatul de la Maastricht (decembrie 1991) se creaza Comitetul Regiunilor, un organ consultativ pentru organele locale. El este compus din reprezentantii colectivitatilor locale si este consultat in mod obligatoriu in probleme de educatie, cultura, sanatate publica, precum si anumite proiecte de infrastructura. Pentru elaborarea de proiecte de interes local si finantarea lor, U.E. a creat Fondul European de Dezvoltare Regionala, Programul Interreg si Programul Regis. Prin deschiderea de birouri la Bruxeles si participarea prin asociere cu diverse structuri comunitare, colectivitatile locale au ajuns astfel sa negocieze direct cu organele U.E. .
20
2.2. Performante ale comunitatilor locale din tarile Uniunii Europene Performantele comunitatilor locale din tarile U.E. sunt indisolubil legate de gradul de autonomie locala si, implict, financiara a colectivitatilor locale. Autonomia financiara consta in posibilitatea autoritatilor locale de a avea un buget propriu, distinct de cel al statului, in care figureaza veniturile si cheltuielile proprii. Autoritatile publice locale si regionale din tarile U.E. au un rol decisiv in viata economica a comunitatilor locale pe care le reprezinta. Acest rol deriva din responsabilitatile importante ce revin autoritatilor locale in planul economiei locale, prin furnizarea unei game largi de activitati si servicii publice. Pe de alta parte, transpunerea in practica a legislatiei comunitare si nationale depinde in mare masura de capacitatea administrativa si financiara a autoritatilor locale si financiare. Comunitatile locale institutionalizate din tarile U.E. prezinta o mare diversitate atat in privinta numarului si dimensiunilor acestora, cat si in ce priveste structurile organizatorice, competentele acestora, precum si raporturile lor cu autoritatile centrale. Diferentele considerabile intre rolurile autoritatilor locale in statele membre ale U.E. influienteaza impactul politicilor U.E. asupra comunitatilor locale. Administratiile locale si regionale au un rol semnificativ in infaptuirea obiectivelor U.E. Sistemele de finantare ale comunitatilor locale devin esentiale pentru adancirea democratizarii si sporirea eficientei U.E.
21
Cresterea descentralizarii deciziilor autoritatilor locale si regionale va spori procesul de democratizare si va oferi mai multa putere cetatenilor. Totusi, descentralizarea deciziilor autoritatilor locale si regionale necesita ca aceste autoritati sa aiba posibilitati financiare. Sporirea eficientei initiativelor U.E. va depinde tot mai mult de capacitatea autoritatilor locale si regionale de a implementa deciziile si legislatia U.E. Din nou, aceasta este strans legata de posibilitatile financiare la nivel local si regional. Descentralizarea asigura comunitatilor locale si regionale posibilitatea de a dispune liber de resurse financiare si de a-si exercita libertatea de actiune. Astfel nevoia determinarii in plan local a resurselor economice si financiare va creste. In acest sens, un indicator al economiei locale si al rolului autoritatilor locale din fiecare stat membru U.E. il constituie ponderea bugetelor locale in totalul cheltuielilor bugetare, precum si investitiile totale realizate in domeniul serviciilor publice locale. Statele dezvoltate din punct de vedere economic si care au acordat colectivitatilor locale o autonomie ridicata sunt pe primele locuri: Danemarca, cu 33,3% pondere cheltuieli locale din totalul cheltuielilor publice; Suedia, cu 28,1% Finlanda, cu 20.1% Pe ultimile locuri se situiaza statele mai putin dezvoltate din U.E., respectiv Portugalia si Grecia ( 3,8% si 6,4%). Un alt indicator care exprima starea economica a comunitatilor locale este ponderea veniturilor proprii in totalul veniturilor bugetelor locale. Pe primele locuri se situeaza acele state din lume care au un Produs Intern Brut/locuitor si un grad de autonomie locale ridicat: Suedia 80%
22
Danemarca 74% Finlanda 66% Reducerea disparitatilor in dezvoltarea economica a comunitatilor locale din statele membre ale Uniunii Europene constitue o prioritate a politicii U.E.Tratatul de la Maastricht (Art.130A) prevede ca un obiect fundamental al Comunitatii Europene il constituie reducerea decalajelor intre nivelurile de dezvoltare ale diferitelor regiuni, precum si a ramanerii in urma a zonelor defavorizate. In acest sens, U.E. a creat un sistem institutionalizat si instrumentele de realizare a acestui obiectiv, respectiv fondurile structurale si de coeziune economica si sociala: Fondul European de Dezvoltare FEDER; Fondul Social European FSE; Fondul European de Orientare si Garantare Agricola-FEOGA; Institutul Financiar pentru Orientare in domeniul Pescuitului FIFG. Aceste instrumente, la care se adauga creditele acordate de Banca Europeana de Investitii (BEI), isi propun sa realizeze coeziunea economica si sociala a comunitatilor locale din U.E., o caracteristica importanta a acestei politici fiind dimensiunea regionala. Sprijinul se face la nivelul unei comunitati locale si nu sub forma acordarii de resurse financiare direct indivizilor comunitatii sau familiilor lor . In general acest sprijin vizeaza urmatoarele obiective: Primul obiectiv il constituie sprijinul regiunilor cele mai sarace ale U.E. Domeniile de actiune sunt ameliorarea infrastructurii si pregatirea fortei de munca in zonele ce se confrunta cu dificultati structurale sub aspect rural, urban, industrial si al regiunilor de coasta in care pescuitul constituie ocupatia de baza a colectivitatilor loacale. Sunt vizate acele regiuni ale U.E.
23
in care nivelul de dezvoltare a comunitatilor locale se situiaza sub plafonul de 75% din media U.E. a PIB/locuitor. Toate cele patru fonduri structurale (FEDER,FES,FEOGA,FIFG) sunt utilizate simultan pentru aceste regiuni, care reprezinta 20% din populatia U.E. Sumele alocate comunitatilor locale reprezinta 2/3 din totalul celor patru fonduri structurale. Al doilea obiectiv in constituie comunitatile locale din U.E., inclusiv din statele dezvoltate, care se afla in zone de declin industrial, teritorii confruntate cu depopularea si cele dependente de un singur tip de activitate. Instrumentele de sprijinire ale acestor comunitati locale au in vedere reconversia ecomonica si sociala. Procentual, 18% din populatia U.E. va beneficia in final de programele acestui obiectiv in urmatoarea proportie: 10% pentru zonele industriale in declin; 5% pentru mediul rural; 2% pentru populatia urbana defavorizata; 1% pentru zonele de coasta, a caror populatie se ocupa in principal cu pescuitul. Al treilea obiectiv al Comisiei Europene are in vedere activitatile grupate in cadre Fondului Social European, destinatia constituind-o: cooperarea transnationala, transfrontaliera si interregionala ; devoltarea rurala si cooperarea transnationala pentru combaterea discriminarii si prevenirea ilegalitatilor in ceea ce priveste accesul pe piata fortei de munca ; sistemul educational, calificarea profesionala si folosirea eficienta a resurselor umane. Bugetul total alocat pentru politicile structurale ale U.E., in perioade 2000-2006, se va ridica la 286 miliarde Euro, din care 218,4 Euro vor fi destinate fondurilor structurale.
24
2.3. Modele ale administratiei publice europene Constitutiile tarilor U.E., cadrul institutional si juridic al fiecarui stat membru al Comunitatii Europene asigura aplicarea celor cinci principii de baza pe care se intemeiaza administratia publica locala: 1. autonomia locala ; 2. descentralizarea serviciilor publice; 3. eligibilitatea auroritatilor publice locale ; 4. controlul administrativ al activitatii autoritatilor locale; 5. consultarea colectivitatilor locale cu reprezentantii lor alesi. Gradul de implementare a acestor principii si mijloace de aplicare difera de la stat la stat. Trasaturile specifice se regasesc in organizarea serviciilor publice locale, constituirea bugetului local, politicile urbane si chiar in dimensiunile relatiilor externe. Primariile din tarile cel mai putin dezvoltate din U.E. (Grecia, Portugalia, Spania) primesc finantari de la U.E. pe baza unor proiecte coerente mai ales in domeniile: ecologic, informatizare, turism,etc. Din acest motiv, si compartimentele de relatii internationale ale acestor primarii sunt mai dezvoltate. Pentru o mai buna intelegere voi prezenta cateva modele ale administratie publice din unele tari ale U.E. Grecia este caracterizata printr-o gama larga de servicii publice descentralizate la nivel local. Astfel, in afara seviciilor publice locale
25
obisnuite
(transport, apa, termoficare,salubritate), primariile din Grecia
coordoneaza retelele de invatamant, cultura si sportive. Tot in sarcina primariilor intra programele de protectia mediului, monumentelor, bisericilor si organizarea evenimentelor cultural sportive. Autoritatile locale sunt sprijinite financiar de diverse ministere pentru proiecte locale. Astfel Ministerul Mediului, Sistematizarii si Lucrarilor Publice finanteaza primariile pentru studiile de sistematizare urbana, infrastructura rutiera si protectia mediului. Ministerul Culturii asigura fonduri primariilor pentru Centrele Culturale si Sportive. Ministerul de Interne (echivalentul din Romania al Departamentului de Administratie Publica Locala) asigura fonduri pentru repararea cladirilor primariilor si organizarii seviciilor publice, echipamentul tehnic si mijloacele de transport public. In activitatea practica la nivelul administratiei publice locale, in Grecia exista programe in care primariile sunt implicate in constituirea unor societati mixte care au ca obiect de activitate: exploatarea unor terenuri pentru amenajari turistice si camping, evaluarea si exploatarea unor valori nationale. Programele sunt elaborate de primar si sunt aprobate la nivelul prefecturilor de judet. Un sistem cuprinzator si bine organizat de taxe si impozite locale contribuie substantial la realizarea bugetului local. Veniturile de la bugetul statului sunt alocate anual in suma fixa pentru fiecare primarie, pe baza de fundamentare. Prefecturile centralizeaza bugetele primariilor pe care le echilibreaza, iar apoi proiectul de buget al prefecturii se inainteaza la Ministerul de Interne, care la randul sau inainteaza proiectul spre aprobare la guvern.
26
Astfel rezulta tutela statului asupra gestiunii locale. Primariile pot realiza resurse financiare din sponsorizari ale firmelor locale, prin desfasurarea unor activitati economice locale si pot apela la imprumuturi de la banci si organizatii financiare. Primariile din Grecia obtin finantare de la Uniune pe baza unor cereri si programe in domeniul reabilitarii infrastructurii, ecologie, informatica si turism. Constitutia Portugaliei consacra nu mai putin de 31 de articole administratiei publice locale. Cadrul legislativ portughez confera autoritatii publice locale responsabilitati in urmatoarele domenii: servicii publice de transport, canalizare, salubritate; educatie, invatamant,sanatate, cultura; distributia energiei si iluminatul public; comunicatii; protectie civila; protectia mediului Legea portugheza a finantelor publice locale stabileste cinci surse fundamentale de finantare: 1. venituri proprii de la contribuabili; 2. venituri patrimoniale (din administrarea patrimoniului municipal) 3. venituri rezultate prin transferul public de la administratia centrala 4. venituri ce rezulta in urma negocierilor pe piata de credit 5. venituri obtinute prin cooperare externa primariile au acces la FSE si FSDER. In Spania, administratia publica locala este organizata pe trei nivele: oras, comuna provincie regiune, Constitutia tarii conferind pentru fiecare nivelul de competente si autonomie.
27
Particularitatile sistemului spaniol al administratiei publice sunt legate de modul de constituire a organelor de conducere. Competentele primariilor sunt: servicii publice centrale de transport, apa, salubritate, iluminat public; circulatie; urbanism si patrimoniu istoric si artistic; cultura, educatie, sanatate, acrivitati sportive; protectia contra incendiilor, politia. Constitutia Italiei si Legea administratiei publice locale (Legea 142/1990) confera colectivitatilor locale autonomie si descentralizare la trei nivele: municipalitate, provincie si regiune. Particularitatile sistemului italian fata de cel spaniol consta in faptul ca fiecare municipalitate si provincie isi stabileste statutul propriu. La nivel de regiuni sunt emise Legi regionale, care guverneaza relatiile pe orizontala intre municipalitate si provincii, dar si pe cele pe verticala intre aceasta si regiunea. Regiunea va determina obiectivele generale ale planificarii teritoriale, economice si sociale. Statutele municipalitatilor si provinciilor cuprind regulamentele de baza pentru organizarea autoritatilor locale si in special competentele administrative ,structura serviciilor publice locale. Activitatile de relatii internationale sunt organizate in compartimente dimensionate in functii de nivelul local, municipal,provincial, regional. Franta dispune de o organizare administrativa locala structurata pe trei nivele: comunal, departamental si regional.
28
Departamentul este structura administrativa intermediara intre unitatea de baza( comuna si regiune) avand aributii in domeniul planificarii sociale si al protectiei impotriva incendiilor. Regiunea este o structura administrativa care cuprinde mai multe departamente si face legatura intre stat si departament. Legea administratiei locale din 1982 a instituit pentru marele orase subdiviziuni administrative arondismentele. Finlanda prezinta o serie de particularitati in ceea ce priveste structura si functionarea administratiei locale. Din punct de vedere administrativ, statul este compus din regiuni,provincii si municipalitati. O prima particularitate o constituie municipalitatea ca unitate administrativa de baza si unicul nivel de autoguvernare. Managementul municipalitatii se bazeaza pe autoguvernarea de catre cetateni in conformitate cu Constitutia Finlandei (sectiunea 51 paragraful 8). La nivel de provincie este reprezentata numai administratia de stat in functie de ministerul implicat. O alta particularitate a sistemului finlandez o reprezinta modul de constituire al autoritatilor publice locale. Organul deliberativ este Consiliul municipal. Organul executiv este responsabil pentru pregatirea si aducerea la indeplinire a deciziilor luate de catre Consiliul municipal. Consiliul municipal nominalizeaza primarul care este seful direct al administratiei .Primarul este subordonat direct Consiliul executiv. In Suedia ,actele normative care reglementeaza organizarea si functionarea autoritatilor locale sunt Legea guvernarii locale si Legea municipalitatii. Din punct de vedere al organizarii administrativ-teritoriale, Suedia este impartita in districte. Acestea au in componenta lor municipalitatile. Atat districtul , cat si municipalitatea se bucura de
29
autonomie locala. Autoguvernarea se realizeaza prin Consiliul districtual si cel municipal. Consiliile municipale sunt organe deliberative ale municipalitatilor. Cosiliul municipal adopta rezolutii si decizii care apoi sunt aduse la indeplinire de functionarii din administratia municipala. Activitatea propriuzisa de conducere si executie este asigurata de doua organisme subordonate Consiliului municipal si anume : Consiliul executiv si Consiliul primarilor. Primaria este impartita in opt departamente: 1. departamentul de planificare sociala; 2. departamentul de strazi si circulatie rutiera; 3. departamentul de cultura si sport; 4. departamentul de forta de munca; 5. departamentul de educatie; 6. departamentul de asistenta sociala; 7. departamentul de tineret; 8. departamentul de mediu. Toate institutiile de invatamant, culturale, asociatii sportive, reteaua sanitara, pompierii se afla in subordinea departamentelor primariei. Politia are subordonare guvernamentala. Bugetele municipale sunt alimentate in principal de veniturile din taxe directe si indirecte, fonduri alocate de la bugetul de stat. Contractele internationale ale autoritatilor publice locale sunt foarte importante in Suedia si se desfasoara atat in planul legaturilor administrative, cat si economice. Danemarca este foarte asemanatoare Suediei in ceea ce priveste sistemul administratiei publice. In Danemarca, administratia publuca se compune din administratia de stat si cea locala.
30
Administratia de stat coordoneaza servicii la nivel central si servicii in teritoriu. Din punct de vedere al impartirii teritorial administrative, Danemarca este impartita in districte si municipalitati, la fel ca Suedia. Autoguvernarea locala se realizeaza prin consilii la nivel de municipalitati si la nivel de districte, intre ele neexistand relatii de subordonare. Constitutia Danemarcei (sectiunea 82) si Legea guvernarii locale din 1968 asigura cadrul juridic si regulile pentru functionarea autoritatilor locale municipale si districtuale, cu exceptia Municipalitatii Copenhaga care este reglementata printr-o lege separata. Caracteristica sistemului danez consta in faptul ca serviciile si investitiile sunt incluse in buget indiferent de sursa de finantare. Astfel, pensiile sunt platite de consiliul local dar platile sunt rambursate anterior din bugetul de stat autoritatilor locale. Resursele financiare aditionale constau din taxe, rambursari, subventii, incasari directe de la beneficiarii serviciilor, imprumuturi si lichiditati disponibile in cont. In ceea ce priveste serviciile publice locale, acestea revin in cea mai mare parte in responsabilitatea consiliilor locale. Altele, cum ar fi reteaua sanitara, invatamantul liceal, infrastructuta districtului, mediul inconjurator, revin autoritatilor districtuale. Cea mai mare parte a serviciilor publice sunt gratuite pentru beneficiari. In unele cazuri, beneficiarii platesc o parte din cheltuieli (pentru gradinita, parintii platesc 30% din cheltuieli). Alte servicii sunt platite integral de beneficiar: colectarea gunoiului, alimentarea cu apa curenta, etc. Olanda este un stat unitar format din provincii, iar fiecare provincie este compusa dintr-un numar de municipalitati. Atat provinciile, cat si municipalitatile se bucura constitutional de legi uniforme, care le confera un anumit grad de autonomie locala. Particularitatile constau in faptul ca o serie
31
de sarcini la nivelul municipal sau provincial sunt sarcini autonome, iar altele, sarcini de coguvernare, sunt impuse de guvernul central. Alte particularitati deriva din modul cum sunt alese sau numite autoritatile locale si relatiile intre autoritatea statala, provincie, municipaliati. Administrarea fiecarei provincii este indeplinita de catre Consiliul Provincial ales pe patru ani, Comitetul Executiv Provincial se de Comisarul Reginei. Provincia este responsabila pe teritoriul sau de infrastructura rutiera, planificare, servicii publice, mediu, ordine publica si canalizare. Provincia supervizeaza municipalitatile in special in probleme financiare si ale politiei municipale. Comitetul Executiv Provincial este fornat din membrii Consiliului Provincial si conduce Provincia intre sedintele Consiliului. Comisarul Reginei este numit de catre Regina pe un termen de sase ani si este Presedintele Consiliului Provincial si, totodata, Presedintele Comitetului Executiv Provincial. Comisarul Reginei are un rol important in numirea primarului. El se consulta cu Consiliul municipal si dintre candidatii propusi de acesta nominalizeaza primarul. De asemenea, un administrator sef numit de consiliu coordoneaza serviciile publice ale provinciei si, in general, aparatul administratiei propriu-zise a provinciei. La fel ca si primariile, municipalitatile au doua categorii de competente. In prima categorie sunt incluse acele compotente conferite de autonomia locala. A doua categorie o constituie competentele legale de asanumita coguvernare, relationata de legile nationale, dar si de regulamentele provinciale.
32
Consiliul Municipal, ales pe patru ani, este organul deliberativ, iar primarul si alderman- ul (presedintele) reprezinta impreuna conducerea executiva. Presedintele este ales pe patru ani de Consiliul municipal dintre membrii sai, iar primarul este numit pe sase ani de catre guvernul central. Primarul este automat presedintele Consiliului, dar nu poate fi demis de Consiliu. Primarul este seful Politiei. Seful administratiei este secretarul municipiului si este numit de Consiliu. El este co-semnatar al actelor emise de Consiliu si de executiv. Secretarul municipiului este responsabil de coordonarea serviciilor municipale si ale departamentelor administratiei. Belgia reprezinta cel mai complicat sistem al administratiei publice. Belgia este un stat federal si regional. In Belgia competentele administrative se distribuie intre autoritatile federale, autoritatile regionale, autoritatile centrale si comunitatile lingvistice. Fiecare dintre acestea au organe deliberative si executive. Statul ferderal are urmatoarele responsabilitati: finante si politici monetare; justitie si siguranta; afaceri externe (competente pe care le imparte cu Regiunile si Comunitatile); aparare nationala; securitate sociala si pensii; economie, comert exterior, transporturi, comunicatii, sanatate publica, probleme de munca. Regiunile au responsabilitati in domeniile: amenajarea teritoriului si urbanism; mediul si protectia naturii;
33
economia regionala si energia; finantele; transporturi regionale si lucrari publice; relatii internationale. Comunitatile au, in principal, urmatoarele competente: cultura si limbi; invatamant; audio-vizual, turism, tineret; relatii internationale. Comunele urbane sau rurale au competente asupra serviciilor locale. Un sistem complex de legi si normative cauta sa rezolve legaturile intre deciziile statului, regiunilor, comunitatilor lingvistice si comunelor.
34
- Capitolul III Relatiile externe ale administratiei publice locale in Romania 3.1. Unitatile administrativ-teritoriale si reprezentarea lor publica Organizarea, din punct de vedere administrativ, a teritoriului statului intereseaza, in egala masura, atat puterea de stat cat si colectivitatile locale, avand prin aceasta o incarcatura politica si sociala deosebita. Statul urmareste, in general, ca prin structurile administrativteritoriale pe care le creaza sa poata conduce si guverna mai usor societatea, iar colectivitatile locale, indiferent la ce nivel s-ar situa acestea, tind spre o gestiune autonoma cat mai accentuata a problemelor care le privesc, atat in raport cu statul cat si cu structurile administerativ-teritoriale organizate la nivel exterior. Orice stat, pentru a putea fi bine condus si administrat isi imparte teritoriul in unitati administrative, carora le recunoaste personalitatea juridica si le confera totodata atat atributii de drept public cat si atributii de drept privat. Astfel, elementele componente ale personalitatii juridice a statului populatia, patrimoniul si scopul caruia este afectat acest patrimoniu le intalnim la fiecare din aceste subdiviziuni administrative ale teritoriului
35
statului. Fiecare dintre ele constituie o persoana juridica distincta, cu un statut juridic propriu conferit de stat. In acest sens, Constitutia Romaniei prevede in art. 3 (3) ca Teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, in comune, orase si judete. In conditiile legii, unele orase sunt declarate municipii. Astfel, dispozitiile art. 4 din Legea 215/20001 privind administratia publica locala precizeaza: Comunele, orasele si judetele sunt persoane juridice. Ele au deplina capacitate, poseda un patrimoniu si au initiativa in tot ce priveste administrarea intereselor publice locale, exercitand, in conditiile legii, autoritatea in limitele administrativ-teritoriale stabilite. Ca persoane juridice civile au in proprietate bunuri din domeniul privat, iar ca persoane juridice de drept public sunt proprietare ale bunurilor domeniului public de interes local, potrivit legii. Organizarea administrativa a teritoriului Romaniei este in prezent reglementata prin Legea 2/1968, lege care defineste unitatile administrativteritoriale. In Romania sunt organizate 41 de judete. Revenind la problema reprezentarii publice a unitatilor administrativteritoriale, ca persoane juridice mai trebuie relevata inca o trasatura specifica acestora. Nuci una dintre acestea judet, comuna, oras, municipiu nu exercita atributii de natura celor care sunt specifice functiei legislative. Statul a pastrat exercitarea acestei functii numai pentru autoritatile publice care-l reprezinta la nivel central Parlamentul. Daca ne referim la autoritatile prin care se asiguta organizarea realizarii si realizarea in concret a legii si a celorlalte acte bazate pe lege, in unitatile administrativ-teritoriale, acestea sunt create si functioneaza in comune, orase, municipii si judete.
36
Potrivit prevederilor Constitutiei si Legii 215/20001, autoritatile administratiei publice prin care se realizeaza autonomia publica locala in comune si orase, sunt consiliile locale alese si primarii alesi potrivit legii. Totodata, Constitutia si Legea 215/20001prevad ca, in fiecare judet si in Municipiul Bucuresti, Guvernul numeste cate un prefect, ca reprezentant al sau pe plan local, care conduce serviciile publice descentralizate ale ministerelor si celorlalte organe centrale din unitatile administrativteritoriale. Ceea ce caracterizeaza autoritatile administratiei publice din unitatile administrativ-teritoriale sunt urmatoarele trasaturi: sunt infiintate prin lege sau in baza legii si dotate cu putere, fapt ce le confera dreptul de a folosi forta publica a statului pentru realizarea sarcinilor proprii ce le revin; sunt infiintate, in comune, orase si judete si dotate cu resurse unane de specialitate, materiale si financiare, pe care le administreaza in numele persoanei juridice pe care o reprezinta si careia ii dau socoteala de modul cum le-a administrat; activitatea acestor autoritati publice are in vedere, realizarea intereselor locuitorilor, din unitatea administrativ-teritoriala in care sunt organizate si functioneaza, in acord cu interesul general al statului pentru ca activitatea lor sa nu depaseasca limitele puterii lor cu care au fost investite, actele juridice pe care le emit sunt supuse controlului de legalitate de catre stat. In incheierea acestor succinte precizari s-ar mai putea retine si faptul ca fiecare unitate administrativ-teritoriala precum si localitatile componente poarta o denumire. Potrivit reglementarilor in vigoare (Decretul-Lege 100/1990 privind atribuirea sau schimbarea denumirilor) atribuirea sau
37
schimbarea denumirilor se face de catre Parlament la propunerea Guvernului.
3.2. Imbunatatitea organizarii administrativ teritoriale. Notiuni. Concepte. Perspective . Este stiut ca orice demers stiintific, pentru a fi bine si corect
inteles,incepe prin a preciza continutul si sensul notiunilor si conceptelor pe care le utilizeaza. Stiinta juridica si normele juridice trebuie sa utilizeze notiuni precise, lipsite de echivoc. Daca ne referim la notiunea de organizare administrativ-teritoriala, actiunea primara are ca scop constituirea pe teritoriul statului a mai multor unitati administrative , neavand importanta pe cate se organizeaza acestea si care sunt raporturile dintre ele. Se poate vorbi de o imbunatatire a organizarii administrativteritoriale atunci cand organizarii administrative a teritoriului I se aduc unele corectii fara a schimba insa structura esentiala pe care sunt constituite unitatile administrativ-teritoriale. Astfel, trecerea unor state de la o comuna la alta, sau a unor comune si orase de la un judet la altul, infiintarea unor comune sau orase si chiar a unor judete , reprezinta o imbunatatire administrativa a teritoriului statului. Reorganizarea administrativ-teritoriala este o actiune care priveste modificarea numarului nivelurilor de organizare a unitatilor administrativteritoriale, precum si raporturile juridice dintre acestea, inclusiv cu statul. In cazul Romaniei, problema reorganizarii administrativ-teritoriale sar pune numai in ipoteza in care in afara nivelului local si a celui
38
judetean s-ar crea un al treilea nivel (ex. regional) pana atunci actiunea neputand fi considerata decat o imbunatatire a organizarii administrativteritoriale. Este important de subliniat ca actuala organizare administrativteritoriala a Romaniei, consacrata pe plan juridic prin Legea 2/1968, modificata in numeroasa randuri, a constituit pentru vechiul regim comunist, dictatorial, un instrument important pe care l-a folosit pentru a-si realiza interesele, pentru a-si domina supusii, intr-un sistem piramidal centralizat. Revolutia din decembrie 1989 a adus pe acest plan un suflu nou. In anul 1990 existau solicitari pentru reinfiintarea a 20 de judete si a peste 1200 de comune, precum si declararea unor comune ca orase si a unor orase ca municipii. Autoritatile publice constituite imediat dupa Revolutie au cuprins in programul lor masuri menite sa inlature abuzurile savarsite de regimul comunist pe planul organizarii administrative a teritoriului tarii. Mai intai, prin Decretul-lege 38/1990 a fost repus in vigoare Legea 20/1968 privind organizarea administrativa, abrogata in 1989. Daca ne referim la perioada 1992 1996, desi problema imbunatatirii administrative in ansamblul sau, preocuparea factorilor politici si a celor de decizie s-au axat pe pregatirea conditiilor realizarii acestui obiectiv si in special al celor de natura organizatorica si a celor ce nu necesitau cheltuieli materiale si financiare carora bugetul de austeritate nu le-ar fi putut face fata. Si dupa alegerile generale din 1996 problema imbunatatirii organizarii administrative a teritoriului tarii a ramas ca un obiectiv prioritar al Progamului de guvernare, acceptat de Parlament, si inca printre acele masuri care trebuiau finalizate in primele sase luni de guvernare.
39
De altfel, chiar si in cazul in care au fost create in ultimii ani, noi unitati administrativ-teritoriale nu s-au respectat prevederile legale, deoarece in nici unul dintre cazuri nu s-a consultat, in prealabil, populatia din localitatile respective prin referendum asa cum cer dispozitiile art.3 din Legea 215/20001, republicata.
3.3. Activitatea de relatii externe ale administratiei publice locale in Romania in contextul prevederilor constitutionale si ale autonomiei locale Buna gestionare a serviciilor publice de interes local si consultarea cu cetatenii colectivitatii locale din unitatea administrativ-teritoriala sunt principalele ratiuni de existenta a institutiei primarului, fie ca este voba de o localitate din Romania, fie din strainatate. In ce priveste activitatea de relatii externe a executivului local, aceasta se desfasoara ca o functie coparalela a autonomiei locale. Ea poate fi dezvoltata numai in folosul colectivitatii locale si in limitele competentelor stabilite prin lege. In privinta politicii externe, Constitutia Romaniei (art.91) stabileste atributiile institutiei Presedintiei, Guvernului si Parlamentului, nefacand referire la autoritatile locale. In general, in legislatia romana sunt putine acte normative care sa reglementeze activitatea de relatii externe ale primariilor si consiliilor locale. Raman atunci ca referinta normele cuprinse in Legea 215/20001, art.20 lit. x : Consiliile locale, judetene si Consiliul General al Municipiului Bucuresti pot stabili legaturi de colaborare, cooperare si infratire cu localitati din strainatate. Avand in vedere ca ministerul Afacerilor Externe are atributii exprese in realizarea politicii
40
externe a Romaniei si asigurarea coerentei acesteia, rezulta ca orice recomandari ale acestui minister catre executivul local in privinta relatiilor externe sunt deosebit de utile. Interesul deosebit pentru integrarea euroatlantica, relatiile de buna colaborare cu statele vecine si amplificarea legaturilor ca alte state vecine (S.U.A., Canada,Japonia,Rusia si China) sunt directii importante pentru activitatea externa a statului roman dar si pentru autoritatile locale. Astfel, primariile, consiliile locale pot stabili legaturi de colaborare, cooperare si infratire cu structuri similare din strainatate, dar fara sa aduca atingere caracterului de stat national unitar al Romaniei (obligatie prevazuta in Legea 215/20001, art.1 paragraf 4). Necesitatea dezvoltarii economice locale cat si realizarea unor servicii de interes local pot conduce autoritatile locale catre o colaborare cu agentii economici straini. Astfel, Legea administratiei publice locale, art.20, lit. v precizeaza: Consiliul local hotaraste, in conditiile legii, colaborarea cu agenti economici din strainatate, in scopul realizarii unor actiuni sau lucrari de interes comun. Prin relatiile externe ale administratiei publice locale din Romania se intelege totalitatea legaturilor si contactelor cu nerezidentii, respectiv: administratiile publice locale din strainatate, firmele straine, persoanele fizice si juridice straine, ambasadele si consulatele straine aflate pe teritoriul tarii noastre, diferite organisme si organizatii internationale. Activitatea de relatii externe ale administratiei publice locale presupune cunoasterea si aplicarea jurisprudentei nationale, cat si a celei internationale, precum si a normelor de protocol extern. In aceeasi ordine de idei, se impune o buna cunoastere a tartaxelor internationale ale Romaniei care privesc relatiile externe si cooperarea internationala.
41
Romania, prin recunoasterea Cartei europene a autonomiei locale, confera colectivitatilor teritoriale locale, prin autoritatile administrative proprii, posibilitatea de a coopera, in conditiile prevazute de lege, cu colectivitati teritoriale locale din alte state. De altfel, Declaratia la nivel inalt de la Helsinki din 1992, semnata si de Romania incurajeaza cooperarea intre comunitatile locale, si autoritatile locale si regionale, in scopul dezvoltarii unor relatii de buna vecinatate intre tari. Conventia-cadru pentru protectia minoritatilor nationale prevede, de asemenea, ca edificarea unei Europe tolerante si unite depinde nu numai de cooperarea dintre state, ci si de bunele relatii intre autoritatile locale, respectand insa Constitutia si intregritatea teritoriala a fiecarui stat. In fine, tratatele internationale ale Romaniei cu vecinii sai au clauze generale privind relatiile externe intre autoritatile locale, in sensul ca guvernele vor sprijini aceste activitati, in special in zonele de frontiera. In context trebuie avut in vedere cadrul general al Legii 151/1998 privind dezvoltarea regionala in Romania, care precizeaza ca obiectivul prioritar al politicii de dezvoltare regionala in Romania este stimularea cooperarii interregionale, intene si internationale. Pe baza acestei legi s-a infiintat Agentia Nationala pentru Dezvoltare Regionala, careia ii revine atributia de a urmari realizarea obiectivelor dezvoltarii regionale, inclusiv in cadrul activitatilor de cooperare externa a regiunilor de dezvoltare si la nivelul euroregiunilor. 3.4. Locul si rolul activitatii de relatii externe in cadrul unei primarii
42
Autoritatile administratiei publice prin care se realizeaza autonomia locala in comune si orase sunt consiliile locale, ca autoritati deliberative, si primarii, ca autoritati executive. Activitatea de relatii externe la nivelul autoritatilor locale se desfasoara in proportie covarsitoare in cadrul primariei. La nivelul deliberativului, in cadrul consiliilor judetene pot infiinta subcomisii de relatii internationale. Asa cum am prezentat in capitolele precedente, principala ratiune de existenta a unei primarii, atat in tara noastra cat si in strainatate, o constituie asigurarea unui management cerespunzator al serviciilor publice de interes local. In consecinta, activitatile de natura juridica, economica, de relatii externe ale primariei in general, sunt directionate in primul rand catre zona serviciilor publice locale. In acest sens, directia de relatii externe a primariei este chemata sa desfasoare o serie intreaga de activitati precontractuale. O dominanta o constituie operatiunile necesare atragerii investitorilor straini in vederea realizarii obiectivelor prioritare in domeniile de interes local. Totodata, directia de relatii internationale a primariei coordoneaza si centralizeaza activitatile de relatii externe ale regiilor locale din subordinea consiliului si cotribuie la buna desfasurare a acestor activitati ori de cate ori este solicitata de conducerile regiilor autonome. Aceasta prima functie, de natura economica, a directiei de relatii internationale a primariei este specifica perioadei de tranzitie si este in principal rezultanta a doi factori. Primul factor este relationat de gestionarea unui patrimoniu privat local, fomat in special din terenuri si spatii comerciale. Vanzarea spatiilor comerciale, concesionarea terenurilor si, in general, privatizarea sunt
43
procese in curs de desfasurare la care participa agenti economici straini si autohtoni. Al doilea factor este legat de participarea firmelor straine si organismelor financiare internationale la reabilitarea serviciilor publice de interes local, aceasta realizandu-se prin diverse cai: concesionarea unor servicii publice, privatizarea unor servicii sau regii autonome locale, licitatiile internationale cu sprijinul organismelor financiare europene si internationale pentru realizarea unor obiective de interes local. Ambii factori enuntati sunt caractiristici perioadei de tranzitie de la economia central-planificata catre economia de piata si, prin urmare, odata cu incheierea procesului de privatizare, functia economica a directiei de relatii internationale a primariei se va diminua major. A doua functie a directiei de relatii internationale este cea de protocol extern. Aici sunt incluse toate activitatile curente si speciale care conduc la desfasurarea optima a actiunilor Consiliului si instituitei Primarului pe plan extern. Directia de Relatii Internationale organizeaza,de asemenea, protocol extern pentru viceprimari si pentru departamentele si directiile de specialitate. O a treia functie importanta a directiei de relatii internationale o constituie activitatea de cooperare si colaborare externa a institutiei primarului si a consiliului. Prin aceasta functie se asigura suportul logistic si managerial al cooperarii si colaborarii autoritatilor locale autohtone cu autoritatile locale similare din alte tari sau cu organisme regionale, europene sau internationale. In sfarsit, a patra functie rezulta din necesitatea si oportunitatea aderarii tarii noastre la Uniunea Europeana. Reforma institutionala si legislativa in administratia publica locala din perspectiva aderarii Romaniei
44
la U.E. constituie un proces amplu in care un rol important il au primariile si consiliile locale, deopotriva ca beneficiari, dar si ca actori principali. Chiar daca Parlamentul Romaniei este institutia deliberativa care este investita sa perfectioneze cadrul legislativ, totusi Consiliile locale si cel al Capitalei, primarii si Primarul Capitalei sunt autoritati ce gestioneaza si cunosc cel mai bine problemele colectivitatilor locale. In acest sens, se impune ca autoritatile locale sa initieze proiecte legislative care sa conduca la armonizarea legii romane cu cea din tarile U.E. Pentru realizarea acestui obiectiv, in cadrul Directiei de Relatii Internationale a Primariei Capitalei a fost infiintat un birou de integrare europeana. Un compartiment similar functioneaza si in cadrul Prefecturii Municipiului Bucuresti.
3.4.1. Functia de cooperare internationala Reforma institutionala si legislativa din administratia publica locala precum si relatiile interne si internationale au contribuit la amplificarea relatiilor intre factorii de decizie locali cu omologii lor din strainatate si cu agentii economici straini. Dupa cum este cunoscut, autoritatilor publice locale le revine responsabilitatea dezvoltarii resurselor materiale si financiare locale, precum, si valorificarea resurselor umane si economice ale colectivitatii pe care o reprezinta. In acest sens, functia de cooperare externa a crescut ca importanta si intensitate in ultimii ani atat in plan administrativ cat si in plan economic.
45
Relatiile de cooperare externa ale autoritatilor publice locale din tara noastra se pot realiza in planul relatiilor bilaterale sau multilarerale prin cooperarea in relatiile regionale, europene si internationale cu problematica de interes local. Potrivit legislatiei romanesti, Consiliul General al Municipiului Bucuresti, consiliile locale si judetene au dreptul sa hotarasca asupra relatiilor de colaborare, cooperare, precum si de infratire cu omologii din strainatate in scopul promovarii unor interese comune. In plan strict economic, legislatia ofera autoritatilor locale cadrul corespunzator pentru stabilirea unor legaturi de colaborare sau asociere cu agenti economici din strainatate un scopul realizarii unor proiecte de interes public. Realizarea unor astfel de proiecte implica o documentatie prealabila si o consultare cu omologi straini. Acordul de colaborare este un document semnat de primarul oricarei localitati din tara cu omologul sau strain si statueaza elementele-cadru de dezvoltare a relatiilor dintre cel doua orase. In general domeniile de interes comune precizate in asemenea acorduri sunt: administratia publica locala, dezvoltarea urbana, gestionarea serviciilor publice, dezvoltarea relatiilor in plan cultural,educatie, protectia mediului,sport,pregatirea profesionala. Acordul de cooperare este mai exact decat cel de colaborare, acestea precizand domeniul in care se va coopera si,stabilindu-se masuri concrete, in care se angajeaza cele doua parti. De asemenea, prin acordurile de cooperare se pot stabili trategii comune in relatiile regionale, europene si internationale din care fac parte. Acordul de infratire este o intelegere specifica comunitatilor locale prin care cale doua parti consfintesc relatiile de prietenie intre cele doua localitati si in care reprezentantii locali stabilesc modalitati practice pentru
46
apropierea dintre cetatenii oraselor lor. In general acordurile de infratire sustin si promoveaza dezvoltarea relatiilor pe multiple planuri, din care nu lipsesc cele economice, comerciale sau culturale, si consfintesc prin programe comune permanentizarea lor. O atentie deosebita se acorda largirii relatiilor de cooperare intre oamenii de afaceri din cele doua orase si sprijinului direct al investitiilor particulare. Acordurile de infratire sunt de regula continuate prin acorduri de cooperare care stabilesc in detaliu obiectivele si termenii cooperarii intr-un anumit domeniu. Conform legislatiei in vigoare, oricare dintre cele trei tipuri de acorduri trebuie supuse aprobarii Consiliului local. Bucurestiul este membru activ intr-o serie de organizatii internationale ale marilor orase ale lumii cum ar fi: Asociatia Internationala a Primarilor Francofoni AIMF constituita in 1979 la initiativa lui Jacques Chirac(Bucurestiul este membru activ din 1990 iar din 1994 a beneficiat de asistenta tehnica si financiara). Aceasta asociatie a derulat o serie de programe privind informatizarea contabilitatii, gestiune de personal, gestiunea taxelor municipale, urbanism, educatie, tineret si sport. Asociatia Internationala a Metropolelor Metropolis (Bucurestiul este membru activ din 1991si a beneficiat de asistenta tehnica si financiara pentru proiectul Reoeganizarea si modernizarea Garii de Nord) In prezent sunt in curs de aprobare alte doua proiecte: Centrul intoric al orasului Bucuresti si Studiul privind transportul in Capitala. Federatia Mondiala a Oraselor Unite FMCU (Bucuresti este membru activ din 1996)
47
Polis este o organizatie ce isi propune cooperatea in special in domeniul transportului si mediului (Bucurestiul este membru al acesteie din 1990). Confederatia Primarilor din Capitalele Tarilor Sud Est Europene (infiintata la 5 octombrie 1995 la Atena) . A treia conferinta s-a desfasurat la Bucuresti in 8-9 februarie 1998,Directiei de Relatii Internationale a Capitalei revenindu-I responsabilitatea organizarii acestui eveniment. In iulie 1998, Primaria Capitalei in colaborare cu alte institutii din tara si cu sprijinul Consiliului Europei a organizat reuniunea prilijuita de Congresul Puterilor Locale si Regionale din Europa In concluzie, colaborarea bilaterala cu autoritatile similare din strainatate si activitatea deafasurata in cadru organizatiilor internationale asigura reprezentarea externa a autoritatilor locale si perfectionarea mecanismului propriu de gestiune, constituindu-se astfel intr-o dimensiune importanta a cooperarii internationale a tarii noastre. Astfel, in domeniul imobiliar, cooperarea internationala a Primariei Municipiului Bucuresti s-a concretizat in realizarea unor obiective mari, cum ar fi: WORLD TRADE CENTER Bucuresti, Hotel SOFITEL, VICTORIA BUSINESS PLAZA. In curs ded realizare este centrul financiarsi realizarea sistemului de alimentare cu apa. In cadrul actiunilor de cooperare internationala ale primariilor sunt incluse si activitatile curente privind stagiile de formare, cursurile de specializare a personalului propriu sau al regiilor autonome, cursuri care se desfasoara in cadrul programelor de asistenta al unor organisme internationale.
48
3.4.2. Negocierea contractelor externe incheiate de autoritatile locale; participarea la licitatiile externe Cerintele generale si legitime ale colectivitatilor locale organizate in unitati administratv-teritoriale trebuie sa fie beneficiare a unor servicii publice eficiente si de buna calitate si sa-si desfasoare activitatea intr-un climat economico-social pozitiv. Gradul de satisfacere a acestor cerinte de catre autoritatile publice locale constituie un criteriu de apeciere a acestora de catre colectivitatile locale. Decalajele mari existente intre deferite localitati, precum si cel existente pe teritoriul aceleiasi localitati fac necesara in primul rand analiza cu prioritate a zonelor cele mai deficitare din punct de vedere al serviciilor publice furnizate. In acest sens, standardele generale care trebuie atinse de serviciile publice locale conduc la obiective pe termen mediu si lung pentru autoritatile publice locale. Cea mai mare parte a acestor obiective se realizeaza prin actiuni de cooperare, negociate in prealabil dupa toate standardele acestor activitati si finalizate cu incheierea unor contracte. Tinand seama de diversitatea si de cadrul complex al tranzactiilor internationale, tratativele se cer sa fie purtate de persoane calificate in problemele negociate, in problemele juridice care le implica incheierea contractului extern.
49
In general, autoritatile locale incheie contracte de cooperare economica internationala care prezinta o serie de particularitati. Contractul de cooperare se caracterizeaza prin natura specifica a partilor contractante. In cazul negocierilor complexe ale primariei se poate utiliza formula unor contracte pregatitoare. Data fiind natura specifica a obiectului sau, contractul de cooperare se angajeaza efectiv prin intermediul mai multor contracte cu obiecte diferite, dar aflate in stransa interdependenta. Autoritatile locale pot participa sau pot organiza licitatii internationale. Cadrul juridic actual, dar mai ales avantajele mari (garantii, cheltuieli reduse, eficienta si transparenta) fac ca licitatiile internationale sa fie tehnica cea mai folosita in realizarea parteneriatului sector public local sector privat. Licitatiile internationale organizate de autoritatile publice locale se realizeaza in conformitate cu prevederile legislatiei nationale si cu respectarea stipulatiilor ne discriminatorii ale acordului GATT (Acordul General pentru Tarife si Comert), in prezent Organizatia Mondiala a Comertului (OMC).
50
Seciunea II Uniunea Europeana
- Capitolul I Tendinte politice care privesc federalizarea Uniunii
Pe termen scurt, adancirea si extinderea Uniunii Europene sunt procese care se incomodeaza reciproc. Logica actuala a modului in care se organizeaza si functioneaza UE face ca o extindere rapida sa dilueze gradul de integrare, afectand eforturile de adancire a acesteia. (Noii membri vor avea nevoie de timp pna se vor adapta complet organismului in care au fost inserati.) In acelasi timp, adncirea rapida a integrarii in cadrul actualei UE ar face si mai dificila o extindere rapida, intruct candidatilor le va fi mai greu sa atinga noile standarde impuse membrilor si sa faca fata concurentei si raspunderilor interne Uniunii. In plus, Uniunea Europeana este in situatia de a privi perioadele adncirii si extinderii. ca factori esentiali. Pentru a face fata exigentelor globalizarii, cursa trecerii de la ceea ce consideram a fi, mai
51
ales, Europa-Piata, la ceea ce ar fi,mai ales, Europa-Puterel, este una contracronometru. Singura solutie pentru impacarea celor doua procese aparent contradictorii este abordarea lor din perspectiva politica sau predominant politica , si nu economica. Procesele in cauza sunt politice, iar instrumentul este economic, nu invers. In alti termeni: adancirea trebuie proiectata si condusa in sensul unei uniuni politice europene. Aceasta face ca extinderea sa poata fi conceputa, in primul rnd, ca admitere si integrare imediata si deplina a statelor candidate in structurile politice ale Uniunii, urmata, in al doilea rnd, de o integrare mediata si graduala a noilor membri in structurile economice, pe masura ce fiecare dintre ei Isi finalizeaza pregatirile in acest sens. Impunerea unei viziuni pro-federative constituie o conditie indispensabila pentru ca federalizarea sa aiba loc. Ceea ce nu inseamna insa ca federatia este doar rezultatul inventarii unui proiect. Alaturi de optiunile conjuncturale ale unor guverne si parlamente nationale, alaturi de reactiile opiniei publice europene, viitorul UE este determinat de catre factori politici interni si externi cu o natura pe care am putea-o numi, cu toata precaritatea acestui concept, obiectiva. Sunt factori care actioneaza constant, pe termen lung, capabili sa influenteze procesele, dominand deseori fluctuatiile inerente ale actorilor politici ori ale opiniei publice. Ei apartin cel putin urmatoarelor trei categorii: (a) tendinta de a defini viitorul Europei, ca o contrapondere la actorii politico-economici internationali de care depinde viitoarea arhitectura mondiala cum ar fi Statele Unite, Asia, Rusia; (b) tendinta de a formaliza valorile care stau la baza Uniunii Europene vezi si eforturile, cu antecedente mai vechi, de promovare a unei Carte a Drepturilor Fundamentale, noile Directive ale Comisiei Europene privind
52
egalitatea de sanse ori ideea promovarii unei Constitutii europene; (c) presiunea in directia adancirii si extinderii UE este mai curnd un ansamblu eterogen de factori, dintre care unii au fost enuntati mai sus, iar dintre ceilalti trebuie mentionati neaparat cei de ordin economic, strategic, de politica externa, militara si care, in esenta, vizeaza mentinerea pacii pe continent, controlul migratiei si al crizelor identitare.
1.1. Europa, ca o contrapondere a celorlalti actori politicoeconomici Planurile propuse pentru dezvoltarea Uniunii Europene vor fi mai mult dect expresia problemelor interne ale Uniunii. Viitorul UE rezulta dintr-o perspectiva istorica, asa cum este si miza, determinnd o judecata asupra situarii continentului pe harta lumii, in raport cu ceilalti actori mondiali. Harta lumii se impune cu o anumita obiectivitate de care decidentii europeni se vor lovi constant, repetitiv, in fiecare etapa a definirii proiectului lor. Uniunea Europeana este obligata sa se raporteze la evolutiile (probabile) din Federatia Rusa, din Statele Unite si din Asia. Datorita dimensiunii, dar si datorita realitatilor politico-culturale, Rusia nu poate fi conceputa ca parte integrata a unei Europe unite. Oricat de greu ar putea fi recunoscut public acest adevar, ocultarea sa va impiedica necesara limpezire a raportului dintre Europa si Rusia, precum si definirea de catre UE a unei politici rusesti. Consecinta va fi intrzierea CE nepermis de mult CEa procesului de negociere cu Federatia Rusa si a dezvoltarii unui parteneriat. Se va rata stabilirea in timp util a unui sistem de co-participare decizionala
53
intre spatiul ruso-asiatic si cel european, iar prin aceasta s-ar lasa la voia conjuncturilor raporturile primelor doua cu spatiul transatlantic. Oricum vor sta lucrurile, Europa va fi, inevitabil, la inceputul globalizarii, o entitate politico-economica asezata intre America si Rusia. Ea va trebui sa evite situatia de zona-tampon sau de factor de contrapondere utilizat de fiecare dintre vecinii sai impotriva celuilalt. Ar fi chiar periculos ca Europa sa joace rolul de zagaz al Americii in fata valului de migratie ruso-asiatica si de anarhie sociala revarsat ca urmare a unei eventuale prabusiri CE poate chiar una accelerata CE a mozaicului rusesc. Privita din perspectiva europeana, problema Statelor Unite provine, conform punctului de vedere al unor oameni politici europeni, nu att din statutul ei de unicale supraputere, ct din CE nota Hubert Vdrine CE conditia ei de hiper-putere: suprematia americana de astazi se manifesta att in domeniile economic, financiar, tehnologic, militar, ct si in ceea ce priveste modul de viata, limba si produsele culturale de masa care subjuga lumea, modelnd gndirea si fascinndu-i pna si pe adversarii Statelor Unite. Cnd ironizeaza opinia marilor responsabili si analisti americani despre Statele Unite, conform careia ele ar fi fost desemnate de Providenta drept natiunea indispensabila umanitatii, ministrul francez al Afacerilor Externe reflecta poate o traditionala reticenta franceza. Dar consecintele negative ale existentei unei hiper-puteri sunt reale . Aceasta hiper-putere nu trebuie confruntata si nici macar contestata, cu att mai mult cu ct pentru trufia atitudinilor care supara uneori leadership-ul francez se gasesc usor explicatii . America ar trebui intr-un fel inglobata si valorificata in termenii unor parteneriate naturale, pentru ca, pe ansamblu, sa fie asigurate
54
multipolaritatea, diversitatea si multi-lateralitatea necesare unei lumi deschise. Pentru arhitectii Uniunii Europene nu poate fi dect limpede ca disparitatile in plan economic si, mai ales, tehnologic in favoarea Americii vor impiedica, in principiu, UE, in forma ei actuala, sa stabileasca o uniune economica transatlantica. Nu este mai putin limpede ca, daca va fi o unitate, UE va atinge puterea necesara pentru a deveni contraponderea Americii: O Uniune Europeana de circa 400 de milioane de persoane si cu un produs intern brut de peste 8 trilioane de dolari, capabila sa-si unifice potentialul diplomatic si militar, ar putea usor sa puna in discutie actualul statut al SUA, de unica supraputere; sa aiba o influenta asupra procesului de pace din Orientul Mijlociu si asupra securitatii din Golful Persic; sa obtina mijloace economice si financiare crescnde, prin politica de securitate internationala; sa inceapa sa capete un rol mai mare in diplomatia si securitatea asiatica; si, probabil, cel mai important, sa creeze un nou echilibru in cadrul NATO, alianta dominata astazi de catre Statele Unitele . Diferentele cultural-civilizationale dintre Europa si Rusia vor impiedica, in schimb, realizarea unei uniuni politice euro-ruse. Aceasta, in conditiile in care libera circulatie a bunurilor, serviciilor, capitalurilor si persoanelor va fi din ce in ce mai greu de stopat, att sub presiunea exercitata dinauntrul, ct si din afara Europei. Pe masura trecerii timpului, UE de astazi va avea dificultati tot mai mari in a fi o adevarata citadela economico-sociala si statul-major al unei forte de aparare exprimnd o viziune unitara asupra securitatii comune. In consecinta, Europa va fi obligata sa caute acel tip de evolutie care sa-i asigure rolul unui actor global de prim rang. Obligatia nu este, desigur, o chestiune de gust, ci de necesitate.
55
Simplu descrisa, solutia pentru Europa consta in sporirea capacitatii sale de a produce bunastare pna la o asemenea cota inct, prin exportul acesteia, sa poata stabiliza situatia interna a vecinului din Rasarit, fixnd astfel migrantii la ei acasa. O alta miza este sa faca fata concurentei vecinului din Vest, cointeresandu-l in realizarea unei piete comune, cel putin de tipul unei zone transatlantice de liber schimb. Europa mai are obligatia sa-si asume cu succes raspunderi fata de stabilitatea si securitatea globala a lumii amintite pot fi atinse doar prin asocierea procesului de extindere a pietei europene cu procesul de adncire a integrarii politice europene. Din perspectiva rolului sau pe harta lumii, Uniunea Europeana are motive sa-si maximizeze att gradul de coeziune, ct si extinderea. fata de ce tinta trebuie sa fie o federalizare suficient de flexibila pentru ca unitatea interna sa nu intre in contradictie cu asezarea frontierei pna la marginea Federatiei Ruse, in caz contrar, devenirea europeana va fi dominata de tendinta proliferarii liniilor de demarcatie in interior, asociata cu tendinta provincializarii. Din contra, ca actor politic global, Europa ar fi unul dintre centrele politice, economice si culturale ale globalismului multipolar. Ca atare, ea isi va putea promova interesele specifice si, totodata, va putea contrabalansa eventualele excese ale altor centre de putere economica si politica. Iata deci rationamente care nu sunt doar judecati, ci adevarate evidente pe care proiectul viitoarei Uniuni Europene urmeaza sa le introduca in calcul. 1.2. Cautarile in directia unei Carte a Drepturilor Fundamentale Uniunea Europeana (precum si ideea europeana) este legata in primul rnd de un numar de valori fundamentale. Fara a putea vorbi despre o cauzalitate in acest sens, hotarrea Consiliului de Ministri de la Kln (3-4
56
martie 1999) de a cere elaborarea unei Carte a Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene intra perfect in logica definirii unui spatiu valoric specific european. Hotarrea Consiliului a fost urmata de formarea unui grup de experti (Prezidiul) pentru elaborarea unui prim proiect al Cartei, pana la sfarsitul lunii decembrie 2000. Prezidiul a oferit un text complet la data de 28 iulie 2000. Motivatia si efectele adoptarii unei asemenea Carte nu sunt usor de descris. Carta Drepturilor Fundamentale a fost adoptata, ca declaratie politica, in luna decembrie, la Nisa. In cadrul Uniunii Europene sa dezvoltat, de-a lungul timpului, un sistem de protectie a drepturilor omului, eterogen si complex, care insumeaza: CE normele interne ale fiecarui stat n parte privind drepturile omului, gandite ca expresie a principiului subsidiaritatii; CE participarea tarilor membre UE la sistemul international de protectie a drepturilor omului; CE apartenenta, in particular, a tuturor tarilor membre ale UE, la Consiliul Europei; CE instrumentele specifice elaborate in cadrul UE. In ceea ce priveste instrumentele specifice Uniunii Europene relative la sistemul de protectie a drepturilor omului in cadrul UE, acestea ar fi: CE prevederile Tratatului de la Amsterdam, care enunta explicit faptul ca Uniunea va respecta drepturile fundamentale, asa cum sunt ele garantate de Conventia Europeana a Drepturilor Omului. si asa cum rezulta ele din traditiile constitutionale comune ale statelor membre, ca principii generale ale legislatiei comunitare;CE instrumentele institutionale ale Comunitatii, cu mandat specific: Unitatea 2 a Directoratului A al Directoratului General VIII, avand responsabilitati in domeniul drepturilor omului si al democratizarii; Unitatea 4 a Directoratului General VIII, pentru coordonarea aspectelor privind statul de drept, libertatile fundamentale, democratizarea si suportul institutional, alte structuri interdepartamentale;
57
CE mecanismul plngerilor la Curtea Europeana de Justitie, care asigura persoanelor dreptul la remedii din partea Uniunii. Acest sistem stufos a fost capabil sa asigure, in interiorul statelor Uniunii, un inalt nivel al drepturilor si libertatilor fundamentale. Dintre esecuri, au fost numite domeniile comportamentului rasist si xenofob, al egalitatii in fata legii, al grupurilor vulnerabile, al tratamentului refugiatilor si al solicitantilor de azil. Un alt caz aparte este cel al protectiei persoanelor afectate de sporirea competentelor la nivel comunitar in domeniul administrativ si juridic . Dar, mai ales, sistemul s-a dovedit nefunctional in a asigura un rol practic si simbolic la nivelul global al Uniunii Europene, in special In ceea ce priveste: CE pregatirea conditiilor impuse de extinderea UE; CE adaptarea politicilor in domeniul drepturilor omului la cerintele prevederilor specifice din Tratatul de la Amsterdam; CE asigurarea unui rol mai activ al UE in lume, ca aparatoare a drepturilor omului. Acestui ultim tip de problematica, angajand Uniunea Europeana ca un tot, a fost chemata sa-i raspunda Carta Drepturilor Fundamentale. In plus, introducerea ansamblului de prevederi socio-economice poate fi considerata (dupa esecul relativ al Cartei Sociale Europene ) definitia unui spatiu european care depaseste standardele democratice, (circumscris, in acest sens, inclusiv prin diferenta fata de principiile democratiei americane). Dincolo de detalii, ceea ce pare important in dezbaterea din jurul Cartei este presiunea imanenta in directia dezvoltarii unui sistem european (al Uniunii Europene) al drepturilor omului, avand valoare politica si identitara. Un sistem al Uniunii Europene acoperind problematica drepturilor omului formalizeaza, in cadrul UE, un spatiu comun supranational. Prin natura lor, prevederile Cartei codifica pilonul unei Constitutii a Uniunii. Trecerea de la o Carta a Drepturilor Fundamentale, la un sistem de institutii
58
politice cu caracter federal, care sa garanteze valorile fundamentale ale UE, este o evolutie logica. Intr-o forma sau alta, discutiile motivate de elaborarea si eventuala adoptare a Cartei par sa fi impins dezbaterea asupra anumitor fundamente politice ale Uniunii intr-o directie ireversibila. Multe dintre criticile aduse pna acum Cartei au facut speculatii asupra eventualelor consecinte negative. (Este vorba mai ales despre efectele in afara UE ). Dar criticile sunt valabile doar in masura in care tendinta adoptarii unui sistem propriu de drepturi de catre Uniunea Europeana nu este dusa pana la ultimele ei concluzii. Completarea acestui sistem l-ar apropia de statutul unui pilon de Constitutie, iar adoptarea unei legi fundamentale a UE ar duce la crearea Europei Federale, aceasta putand participa ca atare la diferite aranjamente internationale, incluzand Consiliul Europei, O Federatie ar intari aceste aranjamente, si nu le-ar slabi.
1.3. Evolutiile economice din Uniune si primii pasi ai unei constructii federale structurate Tratatul de la Maastricht a stabilit cei trei piloni de rezistenta ai UE: Comunitatea Europeana, Politica Externa si de Securitate Comuna si Politica in domeniile Justitiei sI Afacerilor Interne. Dintre ele, numai Comunitatea Europeana s-a bucurat de institutii integrate, celelalte doua ramanand procese interguvernamentale. Aceasta arata ca tendinta de federalizare europeana a avansat, pna la inceputul anilor 90, in domeniul economic si a intampinat rezistenta in domeniile specifice unei federatii: justitia, politica externa si apararea. Aceasta situatie a ramas valabila, in ciuda intenselor
59
procese comunitare, si la sfrsitul deceniului, dar cu cteva evolutii relevante pentru tendinta generala de adancire a integrarii.
- Capitolul II -
Evolutiile economice din Uniune si primii pasi ai unei constructii federale structurate
2.1. Piata Economica Comuna Bazele integrarii economice, ce urma sa capete forma unei piete comune, au fost puse de Tratatul de la Roma (1957). Prin Tratat au fost stabilite cele doua politici ale pietei. Una, vizand spatiul intern al pietei comune, privea eliminarea tuturor barierelor vamale intre statele membre, cealalta CE dimensiunea externa CE viza sistemul de protectie fata de bunurile din afara 17 . In 1979, UE a stabilit un regim al ratelor de schimb, facand astfel operational Sistemul Monetar European. Adaugarea obiectivului unei monede unice prin Tratatul de la Maastricht a definit Comunitatea Europeana drept o unitate economica si monetara. In 1995, Consiliul European a decis ca moneda comuna sa se numeasca euro si a stabilit ca schimbarea monedelor nationale in moneda europeana sa se
60
finalizeze pna in 2002. Banca Centrala Europeana, ca institutie necesara completarii Uniunii Economice sI Monetare, reprezinta cel de-al treilea stadiu al proiectului. Realizarea unitatii economice si monetare constituie, indiscutabil, cel mai mare succes al proiectului european. Unitatea economica si monetara realizata pna la sfrsitul anului 2000 de catre tarile membre ale UE reprezinta o realitate care va determina CE iar in acest sens va trebui incorporata in CE viitoarea evolutie politico-institutionala a Europei. Totusi, felul in care sistemul economic si monetar este integrat in ansamblul institutiilor Uniunii CE ca si dependenta functiei economico-financiare de celelalte functii ale Uniunii CE pune acestui sistem o limita de netrecut. Relatia dintre economic si social, dintre moneda si politica, dintre economie si democratie are mai multe consecinte.
a) Definirea modelului economic de urmat pentru a stabili natura UE
si a integrarii europene implica optiunea intre o zona de liber schimb, o uniune vamala sau o concertare institutionalizata a dezvoltarii economice. Doar formula din urma este, evident, cea care poate oferi Europei capacitatea de a fi putere economicala, apta pentru a concura, intr-o lume globalizata, alte puteri economice din Atlantic si Pacific. Asemenea acestor puteri economice, ea trebuie sa-si extraga eficienta decizionala din statutul de putere politica.
b) Avantajele comparative realizate pana acum de catre UE, gratie
cooperarii specifice orchestrate de ea, nu vor putea fi mentinute daca nu se va imbunatati radical flexibilitatea pietei muncii, daca nu se va pune la punct o politica bugetara integra apta s sustin politici armonizate de protectie si asistenta sociala si daca nu se vor mobiliza resursele financiare cerute de nevoia unor investitii masive in cercetare sI dezvoltarea tehnologica. Este
61
dificil de prevazut cum se vor putea garanta linistea, stabilitatea si prosperitatea unei Europe sociale fara concentrarea deciziei politice la nivel continental.
c) Pentru ca virtutile unificatoare ale monedei euro sa fie fructificate
este necesara o economie europeana puternica. O astfel de economie nu poate fi realizata CE mai cu seama in contextul cresterii presiunilor si exigentelor sociale CE dect prin asigurarea unei conduceri politice coerente.
d) Accentul pus pe liberalizarea economica in cadrul pietei unice
interne europene, in conditiile retragerii tot mai accentuate a statelor-natiune din economie si in contextul globalizarii, a creat un tot mai suparator si periculos deficit democratic, constand in trecerea deciziilor socio-politice de sub controlul institutiilor legitimate popular, sub cel al cercurilor de afaceri. Cum rezolvarea problemelor economico-sociale interne ale statelor nationale, devenite tot mai mari, mai complexe si mai conditionate de interdependentele mondiale, nu poate avea loc dect la nivel regional si prin gndire/ abordare regionala (statele-natiune fiind prea mici pentru a rezolva problemele mari si prea mari pentru a rezolva problemele mici), solutia la existenta deficitului de democratie este reabilitarea rolului statului prin transferul (partial) al puterii catre structuri politice suprastatale (singurele capabile sa tina in frau structurile economice suprastatale).
e) Exista un real pericol ca, pe termen mediu si lung, dinamica
proceselor economice in interiorul UE sa scada, economia europeana stagnand din cauza: birocratizarii institutiilor UE; insuficientei flexibilitati pe piata muncii; cresterii presiunilor si incoerentelor sociale; nivelului relativ redus al fondurilor investite in cercetare si dezvoltarea tehnologica; mentinerii pietei europene la dimensiuni relativ mici; efectului destabilizator
62
al migratiei (plecarea creierelorlo, corelata cu intrarile ilicite purtatoare de tensiuni culturale, coruptie si criminalitate).
f) Dezbinarea membrilor UE in ceea ce priveste euro si pierderea
continua de putere a monedei comune in concursul cu dolarul american vor duce inevitabil la cresterea euroscepticismului. Euroscepticismul este greu de combatut fara proiectea unor institutii politice europene solide.
g) E posibil ca disparitatile economico-identitare sa determine o
reducere a puterii economice europene, indiferent daca UE va primi noi membri a caror asimilare va mai consuma energii sau daca se va amna inceputul extinderii reale. Cheltuielile necesare pentru edificarea unei stabilitati din punct de vedere politic, economic sI social a Europei Rasaritene, inclusiv pentru imbunatatirea convietuirii interetnice sI interconfesionale, reprezinta o alta provocare economica. Cheltuielile vor fi diminuate numai daca procesul unificarii europene se produce mai repede. Chiar si atunci, aceste cheltuieli vor fi o povara pentru economia europeana; insa va exista, cel putin, perspectiva unei reluari a cresterii sanatoase in urmatorii 10-15 ani.
h) Adoptarea scenariului extinderii amnate CE fiecare candidat este
admis la o data diferita, cnd va indeplini o serie de criterii, in primul rand legislative si economice CE va conduce la provincializarea economica si, in consecinta, politica a Europei, ceea ce va putea genera, in timp, chiar o fracturare interna a Uniunii. (Printre candidatii la o miscare centrifuga se afla Germania.) Alternativa, un scenariu al extinderii rapide , care vizeaz o integrare economica structurata 18 (ceea ce ar putea insemna att candidati primiti in structurile economice mai repede dect altii, ct sI membri inclusi doar in anumite proiecte, potrivit gradului lor de performanta in atingerea
63
standardelor economice), presupune insa o integrare politica aprofundata cu toti membrii.
2.2. Bugetul Uniunii Bugetul Uniunii Europene se formeaza anual si se supune principiilor clasice ale bugetelor nationale: principiul echilibrarii bugetului, principiul universalitatii bugetare, principiul neafectarii bugetului, principiul specializarii bugetare, principiul publicitatii bugetare. Adoptarea sa urmeaza procedura: (a) estimarea cheltuielilor facute de fiecare institutie comunitara; (b) intocmirea de catre Comisia Europeana, pe baza acestor estimari, a proiectului preliminar de buget; (c) deliberarea proiectului preliminar de catre Consiliul de Ministri si adoptarea, de catre acesta, a unui proiect de buget; (d) transmiterea bugetului catre Parlamentul European, care Il negociaza cu Consiliul de Ministri CE prin amendamente acceptate sau nu de catre Consiliu. Executia bugetara se face de catre Comisia Europeana, prin decizia Consiliului de Ministri, cu consultarea prealabila a Parlamentului European, a parlamentarilor si cu avizul Curtii de Conturi. Este de notat ca nu acesta a fost sistemul de la inceput, ci el este rezultatul unei evolutii interne. Situatia de astazi reflecta logica unui sistem care s-a impus institutiilor Uniunii, nevoia adaptarii acestora la necesitatile inerente unui mecanism bugetar. Este un exemplu convingator in privinta existentei unor factori ce actioneaza obiectiv asupra evolutiei Uniunii Europene.
64
Decizia, realizarea si cheltuirea bugetului Uniunii Europene indica o tendinta federativa. In primul rnd, adoptarea bugetului da Parlamentului European o putere reala CE prin necesitatea votului sau CE, putere pe care nu o are in alte domenii ale vietii Uniunii. Apoi, tot in domeniul bugetului, a fost impus un mecanism de prelevare directa a taxelor. Acesta poarta in logica sa sensul unei constructii federale legata de cedarea unor atribute ale suveranitatii nationale, asa cum este si cazul suveranitatii fiscale pe care statele membre ale UE inteleg sa o imparta cu institutiile de mai sus. In acest domeniu, modelul comunitar se aseamana cu cel federal, unde suveranitatea fiscala se imparte pe mai multe paliere, ajungand pana la comunitati mai restranse din punct de vedere geografic si numeric.
2.3. Politica externa, de securitate si de aparare Tendintele anterioare, de natura politica sau economica, au fost invocate pentru a arata existenta unor determinatii oarecum obiective in evolutia Uniunii Europene spre o structura de tip federal. Totusi, competentele tipice delegate institutiilor la nivel federal de catre statele membre au in vedere domenii cum sunt politica externa, strategia de securitate, apararea. Tratarea pana in prezent a acestor functii de catre Uniunea Europeana este relevanta pentru tensiunea dintre curentul care proiecteaza o Uniune de state europene aflate intr-o cooperare aprofundata (si consolidata) si cel orientat spre o Uniune federalizata. Istoria crearii unei politici externe si de aparare comune este lunga si putin glorioasa. Ea ar putea incepe cu esecul planului francez de a crea o
65
armata europeana integrata, initiat In 1950 si respins chiar de catre Adunarea Nationala a Frantei, In 1954. Tot francezii au fost initiatorii planului de creare a unui grup politico-militar distinct de Statele Unite, la inceputul anilor 60 (planul Fouchet, dupa numele consilierului In materie al lui Charles de Gaulle). Initiativa a cazut datorita opozitiei daneze si olandeze. Prima reusita in privinta unei Cooperari politice europeneli dateaza din 1970, ca urmare a deciziei luate in acest sens la Summit-ul de la Haga, In 1969. Constructia revenea unei retele de ministri de Externe, directori politici si diplomati, care se intlneau regulat pentru a schimba informatii si a-si coordona politica externa. In 1987, Comisiei Europene i s-au conferit, prin Actul Unic European, competente in domeniul aspectelor politice si economice ale securitatii (Art. 30.1). Dar si dupa aceasta data, politica externa si de securitate a Uniunii Europene s-a redus mai mult la declaratii, marele ei esec fiind incapacitatea de a defini o pozitie comuna Uniunii in privinta razboiului din Golf si a crizei iugoslave. Un nou cadru de discutare a acestor teme s-a produs prin adoptarea Tratatului de la Maastricht si prin stabilirea celor trei piloni de rezistenta ai UE. Am amintit ca, dintre acestia, numai Comunitatea Europeana s-a bucurat de institutii integrate, celelalte doua ramanand procese interguvernamentale. Limitele acestei situatii au fost rapid resimtite. Pactul Balladur, devenit ulterior Pactul de Stabilitate, a aratat limitele in aceasta materie ale unor politici negociate de reprezentanti nationali, comparativ cu formula unei politici institutionale. Dar situatia din fosta Iugoslavie a ramas mai departe modelul esecului pentru limitele structurale ale unei Uniuni chiar aprofundate in urma momentului Maastricht 1992. Conferinta interguvernamentala care a dus la adoptarea Tratatului de la Amsterdam (iunie 1997) a introdus o serie de noutati institutionale pentru
66
realizarea cooperarii In domeniul politicii externe. Au fost create grupurile de analiza si planificare a politicii externe din cadrul Consiliului de Ministri al UE si a fost numit un Comisar pentru politica externa. Rezolutia politica de la Kln a cerut ca Uniunea Europeana sa fie dotata cu mijloacele si capacitatile necesare pentru a asigura asumarea responsabilitatilor sale in ceea ce priveste politica europeana in domeniul securitatii si al apararii. Un pas relevant a fost decizia Summit-ului de la Kln, din iunie 1999, de a crea institutia Inaltului Reprezentant pentru politica externa si de securitate si numirea in aceasta pozitie a lui Javier Solana. Ansamblul atributiilor Inaltului Reprezentant intra uneori in competitie cu atributiile Comisarului European pentru Politica Externa, cu prerogativele in materie de politica externa ale Consiliului Ministrilor de Externe, ale Comisiei Europene si ale presedintiei UE. In ceea ce priveste dimensiunea pur militara a Uniunii, unii analisti considera ca aici evolutia a fost cea mai slaba, iar perspectivele CE cele mai putin promitatoare. In acest domeniu, divergentele dintre statele membre sau manifestat cel mai acut. in mod firesc, apararea Uniunii a fost inteleasa in sensul dezvoltarii relatiei cu Uniunea Europei Occidentale CE organizatie gandita ca un cadru de aparare comuna europeana de catre tarile membre care au aderat la tratatul din 1954 ce a dat numele organizatiei. In ceea ce priveste UEO Insasi, ea nu si-a construit vreo comanda militara integrata si nici un cartier, ceea ce a facut ca alianta sa ramana pe hartie. O incercare de relansare a UEO a avut loc In anii 80, prin largirea competentelor (de principiu) la Roma, in 1985, si Haga, si primele actiuni comune (1988) CE experienta dezvoltata in timpul razboiului din Golf. Tratatului Uniunii Europene (1993) i s-a anexat o declaratie a statelor membre UEO, prin care acestea recunosteau necesitatea de a dezvolta o
67
identitate de securitate si aparare proprie drept componenta de aparare a UEl. In anii urmatori, UEO s-a structurat si extins, in contextul afirmarii de catre NATO (In 1994) a sprijinului sau pentru dezvoltarea unei identitati de securitate si aparare europene. Evolutia in sensul unei structuri si politici de aparare a UE exprima, in aceeasi masura, o neimplinire. In realitate, momentul Maastricht a fost ratat in sensul ca, dincolo de o declaratie formala (UEO este in acelasi timp substantiala intre UE si UEO. La Summit-ul de la Amsterdam, Marea Britanie si statele neutre au blocat propunerile Frantei si Germaniei (propuneri sustinute de Italia, Spania, Belgia, Luxemburg si Grecia) de a se institui o agenda a unirii UE si UEO, relatia ramanand la nivelul cooperarii extinse. Inaltul Reprezentant pentru politica externa si de securitate a stabilit ca obiectiv, In 1999, evaluarea capacitatilor militare ale Europei; crearea unui nou Comitet politic si de securitate si a unui Comitet militar al UE, sprijinit pe un stat-major cu atributii de aviz si consiliere; o noua Unitate de planificare si alerta rapida. Aranjamentele in acest sens au fost stabilite cu ocazia Consiliului european de la Tampere (15-16 octombrie 1999). Aceste detalii arata ca politica externa si de securitate comunala mai are cativa pasi buni de facut pana va deveni o adevarata realitate institutionala a UE, nu doar un aranjament politic al reprezentantilor tarilor membre. Presiunea in directia supra-nationalizarii este insa evidenta. Competitia dintre recunoasterea esecurilor de pana acum, sentimentul ca materia politicii externe si de securitate ramane un domeniu fundamental, pe care statele il pastreaza cu gelozie, si analiza perspectivelor UE intr-o lume globalizata indreapta lucrurile spre o logica federala. Dar ea nu se poate realiza plecand
68
pilonul european al Aliantei Nord-
Atlanticeli si bratul de aparare al UElr), nu s-a realizat nici o legatura
de la vointa tehnocratilor afacerilor externe si militare, ci numai dintr-o reevaluare politica a proiectului Uniunii Europene. Chiar acestea sunt si concluziile lui Philip Gordon, analist al temelor de securitate: adancirea Uniunii, relatiile continue si lipsa unei identitati europene in masura sa permita delegarea de suveranitate unor institutii centralizate (dupa patruzeci de ani de integrare) arata ca, in materie de politica externa, cooperarea va ramane in continuare limitata, fragmentata si la nivel guvernamental. Eliminarea razboiului si a competitiei pentru securitate intre statele Europei Occidentale este o realizare substantiala; cum se vor elimina distinctiile in materie de politici externe si de securitate nationale ramane insa greu de prevazut
69
-Capitolul IIIPletora deciziilor, limitele tehnico-functionale ale actualului aranjament unional
In momentul nasterii Comunitatii Carbunelui si Otelului, problema principala care preocupa Europa era una politica CE pastrarea pacii CE, si nu una economica CE combaterea saraciei prin cresterea eficientei economice CE, cu toate ca si aceasta din urma tema era la fel de actuala. Atunci s-a observat ca, in loc de a garanta pacea prin reducerea, sub supraveghere internationala, a fortei economice a Germaniei, obligata, in acest sens, la plata unor despagubiri de razboi, este preferabil sa fie dezvoltate si exploatate in comun resursele si industriile apte, in general, a spori puterea militara a statelor. Dezvoltarea in comun a resurselor destinate apararii a creat apoi premisele pentru definirea unei politici comune de securitate, care, din pacate, a avut o anumita coerenta doar att timp ct a existat marele dusman comun reprezentat de blocul sovietic. Concluzia este,
70
in orice caz, ca la baza UE a stat un proiect politic realizat prin mijloace economice. Pe masura trecerii timpului, procesul european anterior evolutiei UE de astazi s-a economizat. si birocratizat, creand o adevarata pletora procedurala. S-a economizat din punctul de vedere al obiectivelor. Bunastarea a devenit mai importanta decat securitatea; de aceea, in prezent, cand securitatea celor 15 este amenintata de instabilitatea Estului, Uniunea nu este pregatita sa-si reduca bunastarea in schimbul unei securitati sporite. S-a birocratizat din punctul de vedere al managementului: puterea in cadrul UE a fost acaparata de birocratii de la Bruxelle, care o exercita in mod netransparent sI intr-un sens nelegitim, intrucat nu le-a fost incredintata prin alegeri. Ca birocrati si tehnocrati, functionarii Uniunii Europene nu pot decat sa administreze, sa gestioneze si deci sa conserve o anumita situatie, nefiind nici in masura si nici interesati sa o schimbe. Ei lucreaza pe baza si prin intermediul normelor si normativelor pe care le dezvolta in permanenta, cu convingerea ca orice problema se poate rezolva exclusiv printr-o reglementare noua, presupus adecvata. Asa a aparut acquis-ul comunitar, compus din cteva zeci de mii de pagini pe care, desigur, foarte putini dintre cetatenii Uniuniili le-au citit sau le-au asimilat In totalitate. Logica de tip tehnocraticli este, in mod firesc, aceea de a face cooperarea CE in primul rand economica CE a membrilor Uniunii cat mai profitabila pentru ei. Conceptia de extindere a UE porneste de la ideea promovarii intereselor limitate ale actualilor membri, si nu de la interesele general-europene, evident mult mai cuprinzatoare. Uniunea Europeana CE extinsa sau nu CE si Europa Unita par a fi doua entitati diferite, din punctul de vedere al celei din
71
urma, cea dinti fiind tot mai mult o parte a problemei, dect o parte a solutiei.
Seciunea III Integrarea europeana
- Capitolul I Reforma institutionala in administratia publica locala din perspectiva aderarii Romaniei la Uniunea Europeana
1.1. Exigente ale Uniunii Europene privind primirea de noi membrii Fenomenul definitoriul al economiei mondiale postbelice, integrarea interstatala a pornit din Europa Occidentala ca alternativa la cele doua razboaie mondiale pustiitoare. Integrarea vest-europeana a inceput timid,
72
prin asezarea de o parte si de alta, la masa tratativelor, a celor mai mari rivali ce s-au infruntat in cele doua con flagratii mondiale: Germania si Franta. Geniala intuitie a parintilor integrarii, Jean Monnet si Robert Schuman, a reprezentat un exemplu molipsitor pentru intraga omenire, integrarea interstatala proliferand treptat si pe continentul african, latinoamerican, asiatic si nord-american. Integrarea interstatala ce s-a extins in timp, de la aspectele vamale, economice, fiscale, legislative, sociale,politice si chiar militare, reprezinta o sfidare directa la adresa statului-natiune. In Uniunea Europeana se vorbeste deja de poporul european, iar cetatenii U.E. pot opta liber pentru un pasaport emis de organismele comunitare sau de stratul caruia ii apartin. Unitarea Europei in pace, libertate si prosperitate este dezideratul care a stat la baza integrarii interstatale europene. Integrarea europeana a evoluat in timp, parcurgand diverse etape si anume: integrarea vamala, fiscala, legislativa, sociala, in prezent fiind in curs de realizare integrarea economico-monetara si politica. Odata cu evolutia U.E., au crescut exigentele Comunitatii privind primirea de noi membrii. Tratatul de la Roma, actul de nastere al U.E., stipula intre altele ca un stat care solicita aderarea la U.E. trebuie sa indeplineasca trei conditii fundamentale: 1. sa aiba o identitate europeana; 2. sa fie un stat de drept democratic; 3. sa respecte drepturile omului; Prin semnarea Tratatului de la Maastricht, in decembrie 1991, Piata Comuna (Comunitatea Economica Europeana) a devenit Uniunea Europeana. Este cel mai important document de la infiintarea C.E., intrucat
73
a stabilit un program complet si termenul de realizare a uniunii economice si monetare si a uniunii politice. Totodata, si politica primirii de noi membrii in U.E. este analizata la nivelul etapei actuale si in prisma exigentelor impuse de acest tratat. Obiectivele U.E. stipulate de Tratatul de la Maastricht sunt: Promovarea progresului social si economic prin: crearea unui spatiu fara frontiere interne; intarirea coeziunii sociale si economice prin transferul de surse financiare importante de la statele bogate ale U.E. catre cale mai putin dezvoltate; realizarea uniunii economice si monetare prin coordonarea politicilor economice si fiscale ale statelor membre; promovarea unei identitati proprii pe scena internationala in special realizarea unei politici externe si de securitate comune; cooperarea stransa in domeniul justitiei si afacerilor interne in probleme umanitare, lupta impotriva consumului de droguri si combaterea criminalitatii. In concluzie, fata de extinderile anterioare ale U.E. (1981-Grecia, 1986- Spania si Portugalia, 1995- Austria,Finlanda si Suedia), contextul in care vor adera noile state candidate in perioada urmatoare este fundamental modificat prin existenta Uniunii Economice si Monetare si perspectiva introducerii monedei unice comunitare, precum si definerea unei politici externe si de securitate comuna. Aceste elemente noi se adauga condiitiilor si criteriilor de aderare a noi state, asa cum sunt prevazute in art. 237 din Tratatul de la Roma si art. (0) din Tratatul de la Maastricht. Principalele conditii pe care trebuie sa le indeplineasca un stat care doreste sa devina membru U.E. sunt:
74
aplicarea principiilor democratiei si respectarea drepturilor omului,inclusiv protectia minoritatilor; aplicarea multipartitismului si organizarea de alegeri libere; instaurarea unei economii de piata competitive si functionale, masurata pe baza ratei inflatiei, a deficitilui bugetar si a datoriei publice; acceptarea sistemului comunitar si capacitatea statului solitant se a implementa acest sistem; recunoasterea continutului, principiilor si obiectivelor politice ale tuturor tratatelor si recomandarilor organismelor U.E.; acceptarea si realizarea unei politici externe si de securitate comune; acceptarea jurisprudentei Curtii de Justitie a Comunitatii; subscrierea la declaratiile si deciziile adoptate in cadrul U.E.; aplicarea acordurilor incheiate de U.E cu terte tari.
1.2. Candidatura Romaniei la Uniunea Europeana Primele legaturi oficiale ale Romaniei cu U.E. dateaza din 1974, cand tara noastra a dobandit schema comunitara de preferinte comerciale generalizate, nereciproce si nediscriminatorii. In textile). In 1982, Romania a propus organelor comunitare negocierea si incheierea unui acord de comert si cooperare economica si comerciala. Negocierile pentru acest acord au demarat insa dupa anul 1990, fimalizandu75
anul 1981 s-a semnat
Acordul cu privire la produsele industriale (altele decat cele siderurgice si
se in mai 1991. Tot in anul 1991 au demarat negocierile pentru Acordul European de Asociere a Romaniei la Comunitatea Europeana. Acordul de Asociere al Romaniei la U.E. a fost semnat la 1 februarie 1993. Paralel, s-a negociat si semnat un Acord Interimar care a intrat in vigoare la 1 martie 1993, cu rolul de a pune imediat in practica unele prevederi ale Acordului European de Asociere pana cand acesta urma sa fie ratificat de parlamentele nationale ale statelor U.E. Acordul European, intrat in vigoare in 1995, constutie baza legala a relatiei Romaniei cu U.E., scopul sau fiind sa ofere un cadru pentru dialogul politic, sa promoveze impulsionarea comertului si arelatiilor economice intre cele doua parti, sa ofere instrumentele juridice si institutionale pentru asistenta tehnica si financiara comunitare, sa creeze un cadru adecvat pentru pregatirea aderarii Romaniei in U.E. Principalele institutii create prin Acordului European de Asociere sunt: Consiliul de Asociere este format din membri desemnati de guvernul roman pe de o parte, si din membrii Consiliului European si ai Comisiei Europene, pe de alta parte. Consiliul se reuneste anual si are ca responsabilitate supravegherea aplicarii Acordului European de Asociere. Prima sesiune a Consiliului de Asociere intre Romania si U.E. s-a desfasurat la 10 aprilie 1995, la Luxemburg. Comitetul de Asociere este format din reprezentanti ai fuvernului roman, pe de o parte, si din reprezentanti ai Comisiei Europene, pe de alta pare. Comitetul pregateste sesiunile Consiliului de Asociere. Consiliul de Asociere stabileste regulile de procedura pentru Comitet si, de asemenea, ii poate delega competente.
76
Comitetul Parlamentar de Asociere Romania-U.E. este format din membrii ai Parlamentului Romaniei si ai Parlamentului European, care se intalnesc si se consulta dupa reguli proprii de procedura. Comitetul de Asociere informeaza Comitetul Parlamentar asupra implementarii Acordului European. De asemenea, Comitetul Parlamentar are dreptul de aface recomandari Consiliului de Asociere. Comitetele speciale au fost create in scopul examinarii si solutionarii problemelor tehnice sectoriale. In general, cadrul institutional creat de acest Acord asigura instrumentele necesare pentru implementarea, gestionarea si monitorizarea tuturor domeniilor relatiilor reciproce. Dialogurile purtate in cadrul Acordului de Asociere Romania-U.E. au avut ca prioritati: apropierea legislativa; strategia de pregatire a aderarii; relatiile economice si comerciale; problemele de standardizare si certificare a calitatii; programele comunitare. Beneficiind de acest Acord, relatiile dintre Romania si U.E. s-au dezvoltat intr-un ritm sustinut. U.E. a devenit principalul partener comercial al Romaniei. Valoarea comertului exterior a crescut de la 2,93 miliarde EURO in 1991 la 10,93 miliarde EURO in 1998. Pondera U.E. in comertul exterior (1998) este de 66,5%. Functionarea Acordului de Asociere ofera Romaniei posibilitatea sa-si imbunatateasca accesele produselor europene pe piata comunitara. Crearea unei zone de comert liber pentru produsele industriale si continuarea
77
liberalizarilor pentru comertul cu produse agricole sunt instrumente care apropie Romania de piata unica europeana. In general, U.E si-a manifestat aprecierea fata de eforturile Romaniei in perioada de tranzitie, dar totodata s-a aratat ingrijorata de intarzierea reformelor structurale si de situatia macroeconomica. Aceste aspecte au fost subliniate la ultimile intalniri bilaterale, respectiv: Comitetul de Asociere (din 15 octombrie 1998), Comitetul Parlamentar (9-10 octombrie 1998), Consiliul de Asociere (26 aprilie 1999) si Comitetul Parlamentar Mixt (2122 aprilie 1999). Trebuie subliniat ca Acordul de Asociere al Romaniei cu U.E. nu constituie singur garantia integrarii tarii noastre. Eforturile proprii si progresele interne vizibile sunt elemente care decid in final aderarea la U.E. Romania a depus cererea de aderare la U.E. la 22 iunie 1995. Imediat, la 17 iulie 1995, Consiliul European a lansat procedura de analizare a solicitarii. Anterior, Consiliul European de la Copenhaga (iunie 1993) a stabilit cele trei criterii care se aplica tuturor tarilor care doresc sa devina membre ale Uniunii, deci si Romaniei. Aderarea Romaniei la U.E. va avea loc in momentul in care tara noastra va fi capabila sa indeplineasca cele trei conditii: obtinerea stabilitatii institutiilor garante ale democratiei, respectarea statului de drept, a dreptului omului si protectia minoritatilor; existenta unei economii de piata functionale, precum si capacitatea de a face fata presiunilor concurentiale si principiilor pietei;
78
abilitatea de a-si asuma obligatiile derivate din calitatea de membru, inclusiv derivate din uniunea economica, monetara si politica. Procesul de pregatire a aderarii Romaniei la U.E. se desfasoara pe baza Parteneriatului pentru Aderare si avand in vedere rezolutiile Consiliilor Europene de la Amsterdam si Luxemburg. Strategia de preaderare lansata in Agenda 2000 si adoptata de Consiliul European de la Luxemburg a deschis o noua etapa in lansarea procesului de largire a U.E. Evolutiile in plan politic din Romania au fost apreciate in Raportul Comisiei Europene. Cu aceasta ocazie Comisia a subliniat necesitatea unor rezultate pozitive din sfera economicului si adoptarii si aplicarii acquis-ului comunitar. In acest context si in baza unei Hotarari de Guvern 114/1999, autoritatile romane au conceput Programul National de Aderare a Romaniei la Uniunea Europeana (PNAR). Acest program defineste si esaloneaza obiectivele, etapele si masurile complete pe care Romania si le propune in vederea integrarii europene. PNAR este conceput ca un instrument de planificare strategica si cuprinde prioritatile pe termen scurt pentru anii 1999-2000, precum si pe termen mediu, respectiv 2001-2002. PNAR este actualizata in permanente printr-un sistem de revizuire periodica in fuctie de evolutia procesului de reforma si aintegrarii europene. Revizuirile si actualizarile in PNAR se relationeaza in general pe elemente de noutate semanlate de Rapoartele Comisiei Europene. PNAR contine prevederi pentru pregatirea aderarii Romaniei, pentru fiecare sector de activitate fiind incluse estimarile alovarii bugetare si necesitatilor de asistenta financiara din partea U.E.sau altor finantatori externi.
79
Structura analitica a PNAR este similara cu cea a rapoartelor periodice emise de Comisia Europeana: un capitol introductiv privind cadrul relatiilor dintre Romania si U.E. care este urmat de cinci capitole principale. Primele trei capitole trateaza cele trei criterii de aderare formulate la Copenhaga iar al patrulea capitol criteriului capacitatii administrative formulate la sedinta Consiliului European de la Madrid. Cel de-al cincilea capitol contine resursele financiare,bugetare si externe (asistenta nerambursabila si credite) ce vor fi mobilizate in perioada 1999-2002 pentru sustinerea programului de aderare. Fiecare capitol cuprinde structurile sectoriale specifice si situatia actuala, precum si prioritatile pe termen scurt si mediu, obiective institutionale si necesitatile financiare. PNAR reprezinta principalul instrument de lucru al autoritatilor romane si al tuturor factorilor de decizie si executie interni angajati in activitatea de integrare europeana. Ultimile analize ale Comisiei Europene ai ale Consiliului European din trimestrul IV 1999 au in vedere deschiderea negocierilor cu Romania incepand cu anul 2000. Fapt pozitiv, in principiu, prin fixarea unei date de initiere a negocierilor, nu trebuie neglijate insa conditionarile exprese stipulate de Raportul Comisiei Europene din 13 octombrie 1999. Romania trebuie sa faca un efort sustinut pentru stabilizarea macroeconomica si sa accelereze reformele structurale. In mod expres este atrasa atentia asupra situatiei a peste 100.000 de copii institutionalizati din Romania care s-a deteriorat serios, guvernul esuand in actiunea sa pentru asigurarea unei finantari adecvate. Este o problema a drepturilor omolui, iar guvernul roman trebuie sa acorde prioritate politica, asa cum este necesar.
80
In ceeea ce priveste criteriul economic, organismele U.E. constata ca in mod regretabil, situatia din Romania s-a stabilizat cel mult comparabil cu anul trecut. Referitor la adoptarea acquis-ului comunitar, U.E. apreciaza programele Romaniei in privinta legislatiei, dar totodata atrage atentia asupra fragilitatii capacitatilor administrative si juridice.
1.3. Reforma administratiei publice in perspectiva aderarii Romaniei la Uniunea Europeana Reforma institutionala in administratia publica centrala si locala este o conditie importanta a integrarii tarii noastre in structurile comunitare. Schimbarile survenite in societatea romaneasca dupa evenimentele din 1989, cat si optiunea tarii noastre pentru integrarea in structurile U.E. si NATO au condus la reconsiderarea unor raporturi dintre administratia publica si societate. Reforma administrativa necesita schimbari si reorientari de fond in cadrul juridic si institutional. Procesul reformei administrative fie la nivelul central fie la nivelul autonomiei locale are la baza urmatoarele principii: principiul separarii functiilor politice de cele administrative; principizarea si functionarea crearea unor servicii publice profesionale si neutre politic; principiul subsidearitatii; principiul autonomiei decizionale; principiul transparentei actului de guvernare si administrativ; principiul respectului fata de cetateni.
81
Reforma administratiei publice se contureaza in linii mari, intr-o prima etapa (1999-2000), prin promulgarea legilor de baza: organizarea si functionarea guvernului si ministerelor; statutul functionarului public; organizarea administratiei publice locale si regimul general al autonomiei locale; regimul concesiunilor. In perioada imediat urmatoare (2001-2002) isi vor face efectul o serie de alte prevederi privind: dezvoltarea regionala si zonele defavorizate; proprietatea publica si regimul juridic al acesteia; finantele publice locale; Realizarea unor servicii publice profesionale si neutre din punct de vedere politic, comparabil cu cele din tarile membre U.E., necesita crearea si dezvoltarea unor structuri de elita, tehnocrate ale functionarilor publici. In acest sens, a fost elaborat proiectul de lege privind statutul functionarului public care are la baza conceptul stabilitatii functionarilor publici protejati de lege fata de schimbarile politice. Statutul reglementeaza conditiile de selectare pe baza de concurs, pe criterii de competenta si profesionalism, indatoririle si raspunderile functionarilor publici, masurile disciplinare si drepturile salariale. Statutul urmareste promovarea unei etici a functionarului public care activeaza fie in administratia publica locala, fie in administratia de stat. Tot in aceasta perioada, colectivitatile locale vor fi beneficiarele implementarii procesului de dezvoltare regionala prin crearea unor structuri institutionale si mecanisme financiare. Astfel, Legea 151/1998 privind dezvoltarea regionala si Ordonanta de Guvern 24/1998 au statuat cadrul
82
institutional si instrumentele necesare dezvoltarii economice locale in Romania. a fost constituita Agentia Nationala pentru Dezvoltare Regionala (ANDR), care coordoneaza programele de dezvoltare regionala create in scopul revitalizarii judetelor si zonele din punct de vedere economic, social si cultural. Programele sunt concepute a fi derulate pe baza resurselor financiare interne, dar si prin fonduri externe de preaderare. Aceste programe au ca obiective intarirea autonomiei locale, utilizarea mai eficienta a resurselor locale, stimularea investitiilor in sectorul privat, realizarea coeziunii sociale. Intarirea autonomiei locale se realizeaza si prin procesele de descentralizare administrativa prevazute in proiectul Legii de organizare si functionare a Guvernului si ministerelor si in noua Lege privind organizarea administratiei publice locale. Proiectul Legii privind organizarea administratiei publice locale si regimul administratiei publice locale consolideaza principiile de baza ale functionarii administratiei publice locale, respectiv autonomia locala, descentralizarea serviciilor publice, cosultarea cetatenilor in probleme de interes local. Sunt mai bine definite drepturile si obligatiile consilierilor locali, ale primarilor, inclusiv relatiile externe ale administratiei publice locale. Perfectionarea procesului de reforma in administratia publica locala se fundamenteaza prin cresterea autonomiei colectivitatilor locale. Acest deziderat devine viabil prin: realizarea autonomiei decizionale; realizarea autonomiei financiare; constituirea si gestionarea patrimoniului local; descentralizarea administrativa;
83
In vederea aromizarii politicilor guvernamentale cu cele locale in planul dezvoltarii economico-sociale, noua lege stipuleaza ca la nivelul fiecarui judet se va organiza si va functiona cate un comitet consultativ teritorial alcatuit din: prefect, subprefect, secretarul general al prefecturii, presedinte, vicepresedinte si secretarul consiliului judetean. De asemenea, in noua lege se defineste mai clar institutia prefectului prin precizarile aduse atributiilor si competentelor acesteia, controlul delegalitate al actelor emise de autoritatile administratiei publice locale si conducerea serviciilor publice descentrelizate ale autoritatilor administratiei publice centrale, organizate la nivelul unitatilor administrativ-teritoriale. O componenta in curs de infaptuire a autonomiei locale este delimitarea si gestionarea patrimoniului public si privat al comunitatii locale fata de patrimoniul public de interes national. In acest sens, a fost promulgata Legea 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia. Legea reglementeaza criteriile de delimitare a patrimoniului public si privat de interes national de cel apartinand comunitatilor locale. Dupa inventarierea categoriilor de bunuri si servicii si stabilirea categoriilor de patrimoniu, comunitatile locale vor putea gestiona in numele si interesul lor acest patrimoniu. Dreptul de a gestiona acest patrimoniu ofera posibilitatea autoritatilor locale de a-si spori sursele de venit la bugetul local. Totodata, devine posibila perfecterea unor parteneriate intre sectorul public local si sectorul privat prin concesionarea unor servicii publice, atragerea de resurse financiare, dezvotarii si investitii. O alta componenta indispensabila afirmarii autonomiei locale o constituie descentralizarea deciziei privind gestionarea resurselor financiare. Delimitarea si stabilirea resurselor financiare ale comunitatilor locale au fost reglementate prin Legea finantelor publice locale (Legea
84
189/1998). Aceaata lege a stabilit modalitatile de constituire si utilizare aresurselor financiare ale comunitatilor locale. Legea confera dreptul autoritatilor administratiei publice locale de a stabili si a incasa surse banesti pentru bugetul local, precum si alocarea acestor venituri la dezvoltarea serviciilor publice de interes local. Legea confera un grad sporit de autonomie locala in stabilirea si alocarea resurselor financiare pentru dezvoltarea economico-sociala locala, precum si atragerea de resurse financiare externe in programul de cooperare regionala si transfrontaliera. Ca noutate, autoritatile locale au dreptul pentru prima oara sa contracteze imprumuturi pe piata libera de capital, fara garantii guvernamentale, bineinteles cu garantarea propriilor resurse sau cu patrimoniul privat local. Sunt reglementate transferurile financiare de la bugetul de stat catre bugetele locale, in sensul ca acestea pot fi numai pentru echilibrarea bugetelor locale. Hotararea de Guvern 313/1999 vine sa completaze carul juridic al Legii 189/1998 prin faptul ca se stabilesc procedurile prin care consiliile locale si judetene isi creaza propriile servicii de preluare si incasare a tuturor categoriilor de taxe si impozite locale. O dominanta a reformei administrative o constituie perfectionarea sistemului de servicii publice locale aflate sub autoritatea consiliilor judetene si locale, precum si transformarea regiilor autonome de interes local in societati comerciale privatizabile. Proiectul Legii serviciilor publice se gospodarire comunala consfinteste un cadru unitar juridic si institutional privind infiintarea, organizarea, coordonarea si controlul serviciilor publice de gospodarire comunala in comune, orase, municipii si judete. Serviciilor publice se gospodarire comunala sunt definite de legiuitor ca ansamblul activitatilor si actiunilor de utilitate publica desfasurate la nivelul unitatilr
85
administrativ-teritoriale prin care se asigura: alimentarea cu apa, salubritatea localitatilor, alimentarea cu energie termica si transportul public local. Totodata, proiectul de lege permite consiliilor locale si judetene ca, prin Hotarari de Consiliu, sa infiinteze si alte servicii publice de gospodarire comunala. Sunt relementate atributiile si raspunderile autoritatilor publice locale privind modul de organizare si functionare a serviciilor publice locale si modalitatile in care societatile cu capital mixt sau privat pot furniza servicii publice eficiente. Elementele sistemului concurential care vor asigura imbunatatirea calitatii ofertei de servicii publice se realizeaza prin transformarea regiilor autonome de interes local in societati comerciale privatizabile, corelate cu aplicarea unui sistem de tarifare a serviciilor respective. In aceasta perioada, un rol important revine Departamentului pentru Administrate Publica Locala in indrumarea autoritatilor locale pentru asimilarea si aplicarea legislatiei aferente colectivitatilor locale. Imbunatatirea managementului resurselor umane se varealiza prin perfectionarea celor sase centre teritoriale pentru pregatirea finctionarilor din administratia publica locala. Cu sprijinul PHARE, Fondul de modernizare a administratiei publice locale finanteaza activitatile de asistenta tehnica in domeniile: planificarea financiara si bugetara locala; managementul resurselor umane; perfectionarea organizarii si functiomarii serviciilor publice locale. In sfarsit, Legea 199/1998 privind ratificarea de catre Parlamentul Romaniei a Cartei Europene a Autonomiei Locale consfinteste vointa politica a societatii romanesti de a se racorda valorilor europene contemporane in ceea ce priveste colectivitatile locale.
86
1.4. Economia locala din Romania in perspectiva aderarii la Uniunea Europeana Colectivitatile locale din intreaga lume se straduiesc sa construieasca si sa intretina o economie locala prospera. Colectivitatile locale din Romania, ca de altfel si cele din marea majoritate a tarilor fost socialiste in Europa Centrala si de Est sunt confruntate suplimentar cu o serie de probleme generale: Experienta redusa in probleme de management. Metodele de planificare pana in decembrie 1989 erau centralizate si structurate ierarhic, permitand in foarte mica masura spatiu de actiune initiativei locale. Lipsa de experienta in dezvoltarea economica locala. Pana in anii `90 coceptele de baza ale economiei de piata erau cunoscute in mica masura in plan teoretic, fara sa existe o practica. Dezvoltarea economica locala era dirijata de la centru. Liderilor comunitatilor locale le lipsea experienta in intelegerea mecanismelor pietei si a strategiilor de dezvoltare economica locala. Lipsa de experienta in antrenarea comunitatii locale in problematica specifica locala. In conditiile structurilor politicoadministrative ale fostului regim, guvernarea locala se realiza exclusiv prin exercitarea puterii. Administratia locala are putina experienta in crearea
87
parteneriatelor cu sectorul privat si cu organizatiile din cadrul comunitatii si chiar cu propriii lor cetateni. Resurse financiare insuficiente. Autoritatile publice locale din Romania cu capacitate de impozitare limitata, indirecta (colectarea impozitelor se face de catre Ministerul Finantelor), iar legislatia sufera modificari frecvente. Deficitele finantelor publice determina capacitatea redusa a autoritatilor locale de a finaliza proiecte de dezvoltare economica locala importante in domeniul infrastructurii si asigurarii unor servicii publice locale de calitate. Sectorul privat, putin dezvoltat,determina un volum de impozitare insuficient pentru a permite administratiei publice locale sa asigure serviciile necesare catre comunitatea locala. Lipsa unei infrastructuri adecvate (comunicatii, transporturi, telecomunicatii, servicii publice, sistemul bancar-financiar) contribuie la crearea unei perceptii externe negative a climatului intern de afaceri. In concluzie, economia locala nu poate oferi solutii miraculoase acolo unde mediul economic national nu ofera nimic. Contextul national putin favorabil in care se desfasoara activitatile economice in plan local determina pe unii autori sa abordeze dezvoltarea economica locala in Romania la nivel macroeconomic. Politica locala nu poate fi una speciala, ci doar un subsidiara managementului politic macroeconomic. La nivel macroeconomic se intiaza principalele stimulente pentru dezvoltarea economica locala: politica realocarii fortei de munca si politica realocarii capitalului. Implicarea activa a statului pentru o dezvoltare economica locala se face prin: programe nationale de formare si recalificare a persoanelor disponibilizate din activitatile economice in declin;
88
stimularea migrarii foetei de munca excedentare din zonele afectate de somaj in zonele mai prospere; stimularea fiscala si acordarea de subventii pentru investitii, pentru productiile de export ale intreprinderilor care se atabilesc in zone defavorizate economic; ameliorarea eficientei pietelor de capital prin garantarea creditului de catre agentii regionale de dezvoltare; sustinerea firmelor mici si mijlocii locale prin furnizarea de servicii de asistenta tehnica, juridica si financiara. Managementul politic macroeconomic include comunitatea locala ca participant activ si ca beneficiar al acestei politici. O prima etapa in instituitionalizarea relatiilor intre factorii locali si factorii statali a fost realizata prin elaborarea Planului National de Dezvoltare Regionala din Romania. Elaborat conform Legii 151/1998 si coordonat de Agentia Nationala de Dezvoltare Regionala, acest plan este in concordanta cu reglementarile U.E. Importanta Planului National de Dezvoltare Regionala rezida in urmatoarele trasaturi: face atat o radiografie a situatiei actuale, cat si o proiectare in viitor a dezvoltarii Romaniei; stabileste, in contextul dezvoltarii generale si in conexiune cu acesta, care sunt directiile pentru dezvoltarea regionala sau locala; identifica zonele prioritare unde se concentreza asistenta financiara externa. Planul National de Dezvoltare Regionala (PNDR) a fost avizat la 25 octombrie 1999, in sedinta Consiliului National pentru Dezvoltare Regionala.
89
In primul capitol este descrisa strategia dezvoltarii nationale pe termen lung. Sunt definite obiectivele strategice generale ale Romaniei si principalele prioritati ale dezvoltarii nationale, in contextul Pateneriatului de Aderare al Romaniei la U.E. De asemenea, este evaluat aportul instrumentelor financiare comunitare (PHARE, ISPA, SAPARD) la realizarea strategiei de dezvoltare nationala. In continuare, PNDR analizeaza contextul dezvoltarii regionale printro descriere generala a tarii. Analiza continua cu evidenta disparitatilor dintre regiuni din punct de vedere al populatiei si resurselor de munca, sectorului productiv, infrastructurii si starii mediului. Concluzia analizei conduce la evidentierea elementelor pozitive si a posibilelor oportunitati, pe de o parte, iar pe de alta parte, a punctelor slabe. Sunt detaliate principalele decalaje intre Romania si U.E., precum si avantajele si dezavantajele comparative ale Romaniei in context international. In baza diagnozei actuale a tarii, PNDR stabileste prioritatile strategice ale dezvoltarii regionale, respectiv: Cresterea competitivitatii economice si intarirea bazei economice a regiunilor prin: restructurarea industriala; sprijinirea sectorului IMM si cresterea activitatilor in domeniul productiei; sustinerea unei agriculturi performante; sprijinirea axtivitatilor in turism; sprijinirea exportului; dezvoltarea resurselor umane si crearea de noi locuri de munca prin:
90
imbunatatirea cercetare;
sistemului
educational,
stiintific
si
de
imbunatatirea sistemului de recalificare profesional; cresterea capacitatii manageriala si a spiritului intreprinzator; integrarea tinerilor in munca;
combaterea somajului, indeosebi a celui de lunga durata, si asigurarea unor oportunitati egale pentru femei si barbati; dezvoltarea infrastructurii de baza, respectiv a: infrastructurii transportului; infrastructurii telecomunicatiilor; retelelor de apa si canalizare; retelelor de gaze naturale; retelelor de energie electrica.
imbunatatirea protectiei mediului prin: diminuarea poluarii apei; diminuarea poluarii aerului. disparitatilor regionale prin stabilirea
diminuarea poluarii solului;
reducerea
prioritatilor in cadrul fiecarei regiuni de dezvoltare. Analiza PNDR conduce la unele precizari important de a fi subliniate: Dezvoltarea economica locala este tratata la nivelul unei comunitati mai largi regionale, si nu la nivelui comunitatii din unitatea administrativteritoriala, chiar daca unele programe definite ca regionale pot avea ca destinatie un sindur judet sau un teritoriu limitat dintr-un judet
91
Programele de asistenta financiara externa pot sustine numai partial dezvoltatea economica locala, deficitul trebuind sa fie acoperit in primul rand de factorii locali, intr-un context national pozitiv.
1.5. Rolul Biroului de Integrare Europeana din cadrul primariei Reforma administratiei publice locale,parte integranta a programului de integrare a Romaniei in U.E., inplica o activitate sustinuta atat informativa, cat si formativa din partea primilor beneficiari ai acestei reforme: autoritatile locale. Din aceaste ratiune, in cadrul prefecturilor si in unele primarii au fost infiintate compartimente pentru integrare europeana. In cadrul Directiei de Relatii Internationale a primariilor a fost infiintat in anul 1998 Biroul de Integrare Europeana (BIE). Departamentul pentru Integrare Europeana exercita urmatoarele atributii principale: Participa, sprijina si coordoneaza dupa caz, actiunile guvernamentale care decurg din aplicarea prevederilor Acordului de asociere a Romaniei la U.E. si a Strategiei nationale de pregatire a aderarii Romaniei la U.E.; Avizeaza actiunile si propunerile specifice, sectoriale si teritoriale in materie de integrare, elaborate de alte institutii;
92
Fundamenteaza si coordoneaza procesul de ansamblu al pregatirii integrarii Romaniei in U.E., inclusiv corelarea participarii la diferite forme der conlucrare regionala si subregionala din Europa cu cerintele acestui proces; Elaboreaza, impreuna cu institutiile de profil, propuneri privind strategia la nivel national precum si in plan sectorial, de pregatire pentru aderarea Romaniei la U.E. si coordoneaza transpunerea in practica a acestei strategii; Coordoneaza activitatea vizand punerea in aplicare a Acordului de asociere a Romaniei la U.E., precum si actiunile desfasurate de Romania in cadrul institutional creat prin acest acord; Urmareste asigurarea unei corelari adecvate a diferitelor programe si actiuni in materie de dezvoltare, restructurare si reforma economica cu obiectivele strategice de aderare si cu cele ale Acordului de asociere a Romaniei la U.E.; Urmareste realizarea cooperarii interdepartamentale in scopul asigurarii corentei, in plan orizontal si vertical, a actiunilor desfasurate de institutiile cu atributii in materie de integrare; Initiaza si participa impreuna cu institutiile de profil la elaborarea de masuri menite sa sprijine pregatirea profesionala a functionarilor publici precum si a operatorilor economici in aplicarea si valorificarea avantajelor ce decurg din Acordul de asociere a Romaniei la U.E. BIE isi structureaza activitatile pe trei directii principale. Prima directie (latura informativa) o constituie procurarea si gestionarea unor date, legi, acte normative, hotarari din tara si din strainatate care privesc autoritatile si colectivitatile locale. O prima categorie o reprezinta legile si actele normative nationale care intereseaza direct sau
93
indirect administratia publica locala. A doua categorie o constituie totalitatea documentelor oficiale emise la organismele U.E. si ale C.E. care privesc colectivitatile locale. De mare interes teoretic dar si practic, sunt materialele (a treia categorie) care descriu in detaliu: Modul de constituire si functionare a administratiei publice locale din statele U.E.; Constituirea bugetelor locale, taxe si venituri locale, transferul de la bugetele administratiei centrale, finantarile U.E. pentru colectivitatile locale; Organizarea serviciilor publice locale din statele U.E. si finantarea acestora; Relatiile autoritatilor locale cu administratia centrala; Probleme legate de urbanism si amenajarea teritoriului; Problematica patrimoniului public local si privat local, gestionarea acestuia; Parteneriate ale sectorului public local cu aectorul privat. A doua directie a BIE (latura formativa) o constituie activitatile de prelucrare si analiza. Scopul acestei activitati este, pe de o parte de a familiariza personalul propriu din primarie si regiile locale cu standardele U.E. din sfera administratiei locale, iar pe de alta parte, de a avea in vedere modele in scopul de a initia Hotarari de Consiliu pentru: Restructurarea aparatului propriu al primariilor si al regiilor autunome; Noi taxe locale; Crearea unor parteneriate noi ale sectorului public local cu cel privat;
94
Accesarea unor programe U.E.destinate colectivitatilor locale; Perfectionarea managementului administrativ; In al treilea rand ,BIE are ca scop sensibilizarea factorilor de decizie si executie din primarii si consiliu cu stadiul aplicarii reformei administrative, asa cum este conceput in PNAR pe perioada 1999-2002.
1.6. Structuri ale administratiei de stat cu competente in relatiile externe ale Romaniei Prevederile constituionale (art.91, Constitutia Romaniei) confera institutiei prezidentiale cele mai inalte responsabilitati in domeniul politicii externe a tarii noastre. Presedintele incheie tratatele internationale in numele Romaniei. Guvernul Romaniei negociaza in prealabil aceste tratate, dupa semnarea lor de catre presedinte, sunt supuse ratificarii Parlamentului. Dintre structurile administratiei cu competente in relatiile internationale amintim pe cele mai importante. Departamentul pentru Integrare Europeana (DIE) este o structura a administratiei centrale cu rolul de a fundamenta politicile ce vizeaza procesul de integrare europeana. DIE coordoneaza activitatile guvernamentale ce converg spre integrarea Romaniei in U.E. Atributiile DIE in pozitia sa de coordonator al politicilor din sfera integrarii europene si de coordonator national al asistentei nerambursabile au fost reglementate prin Hotararea de Guvern 260/1994 si 141/1995. Principalele activitati ale DIE sunt: Elaboreaza si actualizeaza Programul National de Aderare a Romaniei la Uniunea Europeana (PNAR);
95
Urmareste institutionala;
procesul
de
armonizare
legislativa si
reforma
Urmareste indeplinirea Acordului Europea; Promoveaza si monitorizeaza asistenta financiara nerambursabila (PHARE, SAPARD, ISPA); Pregateste procesul de negociere pentru aderarea Romaniei la U.E. Compartimentele de integrare europeana din ministere institutii publice si prefecturi sunt infiintate pe baza Hotaririi de Guvern 140/1995 si sunt direct subordonate conducatoti;or institutiilor respective. Prin constituirea acestor compartimente s-a urmarit descentralizarea activitatii de integrare europeana si asumarea responsabilitatilor organelor administratiei publice centrale si ale guvernului. Comitetul Interministerial pentru Integrare Europeana este un organism care asigura la nivelul cel mai inalt analiza si coordomarea activitatii de integrare europeana. Comitetul Interministerial pentru Integrare Europeana este condus de Primul Ministru in calitate de Presedinte si de Ministrul Integrarii europene in calitate de presedinte executiv. Membrii comitetului sunt ministrii si conducatorii celorlalte unitati centrele si agentii guvernamentale. In calitate de invitati participa la sedintele comitetului reprezentanti ai Parlamentului,Presedentiei si ai organizatiilor sindicale si patronale. Agentia Romana de Dezvoltare (IER) a fost infiintata prin Ordonanta Guvernului 15/1998. IER functioneaza ca institutie publica sub autoritatea Guvernului, avand ca scop sprijinirea Departamentul pentru Integrare Europeana, institutiile administratiei publice centrale si locale avand ca scop aderarea la U.E. Principalele activitati desfasurate de IER sunt:
96
Co-participarea la fundamentarea si elaborarea strategiilor de aderare; Realizarea studiilor de impact asupra procesului de integrare a Romaniei la U.E.; Traducerea materialelor privind legislatia comunitara; Agentia Romana de Dezvoltare (ARD) este un organ de specialitate al administratiei publice centrale in subordinea Guvernului si are functia de a atrage investitori straini si de a promova strategiile de dezvoltare. Ea functioneaza in baza H.G. 56/1998 preluand in sarcina sa atributiile si competentele fostului Minister al Privatizarii. ARD are urmatoarele atributii principale: Elaboreaza si propune Guvernului strategii de promovare a investitiilor straine directe in conformitate cu progremul de dezvoltare al tarii; Elaboreaza si supune Guvernului proiecte si acte normative, propuneri de imbunatatire a sistemelor de finantare si de creditare a investitiilor; Colaboreaza cu ministerul de resort si ci autoritatile administratiei publice locale la elaborarea politicilor sectoriale privind pregatirea privatizarii societatilor nationale; Coordoneaza si urmareste realizarea programelor de asistenta tehnica din strainatate in domeniul investitiilor straine; Agentia Nationala pentru Dezvoltare Regionala (ANDR) este organul central responsabil pentru politica nationala de dezvoltare regionala. Conform normelor legale in vigoare, dezvoltarea regionala este definita ca ansamblul politicilor autoritatilor administratiei publice centrale si locale, elaborate in scopul imbunatatirii relatiilor economice ale unor arii
97
geografice constituite in regiuni de dezvoltare si care beneficiaza de sprijinul Guvernului, al Uniunii Europene si a altor institutii si si autoritati nationale si interstatale. Regiunile de dezvoltare, denumite simplu regiuni, sunt o asociere voluntara a cate 4-6 judete pe criteriul proximitatii geografice si constituie cadrul de cooperare si implementare a politicilor de dezvoltare regionala. Pe teritoriul tarii s-au constituit opt regiuni de dezvoltare. Ansamblul organismelor si instrumentelor financiare, regionale si nationale constituie sistemul national de dezvoltare regionala si este reglementat prin Legea 151/1998 (Legea privind dezvoltarea regionala). Acest sistem are ca obiective: Sa stimuleze dezvoltarea economico-sociala la nivel local si sa diminueze dezechilibrele existente intre diferite zone sau judete ale tarii; Sa permita Romaniei absortia fondurilor structurale destinate in perioada actuala pentru dezvoltarea economico-sociala; Sa promoveze un cadru juridic si institutional care sa permita Romaniei absortia fondurilor structurale de care va beneficia din monentul in care va deveni membra a U.E. Instrumentele financiare prin care cele 12 tari candidate sunt sprijinite in eforturile lor de integrare sunt: Fondurile PHARE: pentru dezvoltare regionala, asistenta tehnica si reforma institutionala; Fondurile ISPA (destinate sectoarelor de transport si mediu); Fondurile SAPARD. Comisia Europeana apreciaza ca in perioada 2000-2006, din cele 21 de miliarde de EURO destinate celor 12 tari candidate, Romaniei i s-ar putea
98
aloca circa 4 miliarde de EURO. Cuantumul se acorda fiecarei tari candidate in functie de populatie, PIB si de capacitatea de absortie a sumelor. Comisia Europeana are tendinta de a acorda o atentie sporita dezvoltarii regionale si ca atare, aceste fonduri vor fi utilizate numai prin sistemul national de dezvoltare regionala. Departamentul pentru Administratie Publica Locala (DAPL) este organizat si functioneaza conform Hotatarii de Guvern 106/1998. DAPL sprijina autoritatile publice locale in realizarea programelor de asistenta finantate de organismele internationale cu destinatia dezvoltarii locale. De asemenea, sprijina autoritatile locale romanesti in realizarea si aplicarea acordurilor de asociere, colaborare si infratire cu alte unitati administrativteritoriale din strainatate.
1.7. Programe de asistenta financiara externa pentru comunitatile locale Prin finantare se intelege punerea la dispozitie a unei institutii guvernamentale sau private a unor fonduri pe termen lung, necesare realizarii de catre beneficiar a unor obiective economice importante. In ceea ce priveste finantarile nerambursabile, acestea sunt sub forma de ajutoare sau asistenta financiara a unor institutii sau a unor tari in scopul reabilitarii economice a beneficiarului respectiv care va putea deveni in viitor un partener interesant pentru finantatorii de pe piata financiara. In general finantarea internationala se realizeaza pe baza unor acorduri prealabile si se poate prezenta sub mai multe forrme:
99
Prin cumpararea de valori mobiliare, actiuni si obligatiuni emise de solicitatorul de fonduri; Prin acordarea de imprumuturi pe termen lung garantate cu obligatiuni, rente de stat, bonuri de tezaur; Prin transferuri de valori mobiliare straine, pentru cresterea capitalului social al solicitantului; Prin acordarea de imprumuturi ipotecare; Cel mai important program de asistenta nerambursabila al U.E. este Programul PHARE care are ca obiectiv sprijinirea procesului de reforma economica, sociala si institutionala a tarilor din Europa Centrala de de Est. Programul PHARE a fost lansat in 1989, la inceput numai pentru Polonia si Ungaria dar in 1990 s-a extins si pentru Romania iar ulterior a cuprins si tarile din Europa Centrala de de Est. Majoritatea programelor derulate prin fonduri PHARE sunt realizate bilateral, cu fiecare tara in parte. Programul PHARE constituie principalul suport pentru tarile candidate la aderarea la U.E. Asistenta PHARE este conceputa ca o investitie pe termen lung a U.E., care vizeaza crearea uni cadru institutional si economic pozitiv. Sunt excluse din Programul PHARE donatiile sau creditele pentru importuri de masini, utilaje si echipamente, materii prime si echipamente. Programul PHARE este de fapt o suma de programe individuale care au diverse tinte. Cele mai importante programe PHARE care se adreseaza colectivitatilor locale sunt: Programul FIDEL; Programul PHARE prntru Parteneriat; Programul PHARE Ecos Ouverture;
100
Programul PHARE EU centru de resurse pentru turism; Programul PHARE pentru Democratie; Programul PHARE LIEN; Programul Satele Romanesti; Programul PHARE prntru Parteneriat este un program multinational care isi propune sa contribuie la consolidarea politicilor de reforma economica nationala. Programul acorda un ajutor direct organizatiilor nonprofit din sectorul public sau privat avand urmatoarele obiective: sa contribuie la reforma institutionala (cooperare descentralizata); promovarea dezvoltarii economice locale; incurajarea cooperarii interregionale intre tari. Programul PHARE Ecos Ouverture promoveaza cooperarea dintre colectivitatile locale din U.E. si partenerii din Romania. Finantarea proiectelor are la baza FEDER si are ca obiective principale urmatoarele: Incurajarea parteneriatelor intre colectivitatile locale si Agentia de dezvoltare, Camerele de Comert si alte organizatii locale; Modernizarea colectivitatilor locale si dezvoltarea regionala in procesul de tranzitie economica si politica; Programul Satele Romanesti este un program destinat Romaniei initiat de catre Fundatia Rurala din Romania. Fundatia este finantata prin Programul PHARE Parteneriat si Creare de Institutii si ofera asistenta si consultanta pentru proiectele rurale. Principalele obiective ale programului sunt: Sprijinirea entitatilor locale (la nivel de sate si comune) in procesul de dezvoltare economica si sociala. Facilitarea cooperarii si realizarea unor schimburi de experienta cu alte entitati similare din U.E.
101
Sprijin in valorificarea resurselor locale.
-Capitolul IIRomania ca actor politic international, autor al unor politici subregionale, regionale si geopolitice
Romania nu-si poate imagina rezolvarea problemelor sale decat Intrun context regional. O asemenea asertiune este in mod egal valabila, fie ca se au In vedere problemele curente ale natiunii, fie capacitatea sa de a micsora, pe termen mediu si lung, distanta care o separa de plutonul mijlociu al democratiilor consolidate si al economiilor prospere din Europa. In consecinta, este vital pentru Romania sa conceapa o oferta de politica internationala care sa compenseze handicapurile cronice ale politicii sale interne. O buna politica externa este, astfel, pentru Romania, singura sursa de valoare adaugata apta sa acopere deficitul de performanta pe plan intern. Prin aceasta, politica externa romaneasca tinde sa se autonomizeze. Mai mult decat ca piata, Romania poate interesa ca agent apt sa sustina cu eficacitate politica sub-regionala a puterilor regionale si globale. Aceasta realitate priveste in primul rand patru regiuni: Europa Centrala (a se vedea
102
relatiile bilaterale, trilaterale, tetralaterale etc. cu Ungaria, Polonia, Austria, Slovenia); Europa de Est (relatiile cu Ucraina, Moldova si, eventual, chiar cu Rusia); Europa de Sud-Est; zona Marii Negre (si eventual a Transcaucazului CE cel putin de Vest). Cateva dintre aceste zone intra in aria de preocupare (in aria de securitate) americana, demonstrand ca ele au o semnificatie nu numai europeana, ci si euro-atlantica. Aici, Romania ar putea interveni ca mediator si moderator, ca factor de corectie a unor stari de fapt cu potential ridicat de risc sau cu potential scazut de evolutie pozitiva. In toate aceste zone, Romania poate fi pivotul unor formule de colaborare sub-regionala care, ulterior, ar constitui: CE componente-parti ale structurii de rezistenta a unei federatii paneuropene; CE o vecinatate prietenoasa pentru o federatie paneuropeana. Avand in vedere experienta formulelor de colaborare regionala, este cazul sa ne intrebam daca experienta invocata nu ar fi un indemn sa gandim o Europa a regiunilor, ca pe o formula opusa Federatiei Europene. Nu sustinem aceasta teza, dimpotriva, cele doua nu se exclud. Daca, intr-adevar, statul national urmeaza sa se descentralizeze mergand pe calea subsidiaritatii si a devolutiunii, el va trebui, in ceea ce priveste problemele pentru care este prea slab spre a gasi o solutie, sa transfere competenta unor structuri transfrontaliere care reconstituie spatii istorice traditionale. Acestea sunt maiadecvate pentru desfasurarea unor activitati civice si economice, debarasate de amenintarea conflictelor identitare si, totodata, apte a promova idealuri culturale nationale, fara a le lega de suportul teritorial ori a pune in discutie modificari de frontiere. O uniune politica la nivelul intregului continent ar fi prea departe si prea mare, fata de dimensiunea unor asemenea probleme. De aceea, astfel de structuri intermediare s-ar putea dovedi potrivite, evident, cu conditia ca ele
103
sa
se
manifeste
intr-un
cadru
coerent
organizat
de
institutiile
continentale/federale. In masura in care Romania ar contribui la constituirea si functionarea unor structuri subregionale, ea ar aduce un serviciu cert procesului de formare a sistemului (federal) de conducere si administrare general european si, in acelasi timp, si-ar satisface propriile interese, prin integrarea convenabila in sistem. 2.1. Interesele Romaniei si procesul de integrare in Uniunea Europeana Din fericire, interesele popoarelor europene nu sunt contrare, nu intra in coliziune cu interesele romanilor. Dimpotriva, cele doua interese converg prin acomodarea reciproca a unor natiuni distincte la un proiect care fructifica o identitate mai bogata decat fiecare dintre identitatile actuale. Cum se poate acorda interesul Romaniei cu cel al Uniunii Europene? Autorii sunt ferm convinsi ca popoarele Europei si ale lumii nu pot decat sa profite de o Europa adancita si extinsa. Ca urmare, Romania este interesata: (a) sa se integreze in UE; (b) sa se integreze intr-o Uniune Europeana cu o structura cat mai ferma; (c) sa asigure un proces de evolutie european, care sa permita absorbtia In constructia europeana a unor state ce au nevoie de mai mult timp pentru a atinge standardele specifice integrarii. Interesele romanesti sunt corelate cu doua tipuri de standarde. Unele ar fi standarde ferme, nenegociabile, fiind specifice valorilor etico-politice. Prin statutul lor, ele pot structura spatiul socio-politic romanesc, atat de deficitar in domeniul statului de drept, al egalitatii de sanse, al solidaritatii sociale. Ele depind de vointa politica; de aceea, stadiul actual in care se afla Romania nu reprezinta, in sine, un obstacol insurmontabil. Celelalte standarde trebuie sa fie suficient de flexibile CE in primul rand, in ceea ce
104
priveste cerintele din domeniul economic. Intruct ele presupun timp, resurse etc., este nevoie de asigurarea unui timp suficient de lung pentru ca statele deficitare sa le poata atinge, fara sa fie pus in primejdie insusi procesul de constructie europeana. Apoi, ar fi un avantaj decisiv posibilitatea de a cuceri acquis-ul comunitar din interiorul Uniunii, nu din afara lui. Iata de ce o federatie flexibilale, definita politic, pare mai capabila sa se adapteze varietatii situatiilor din tarile candidate. Referindu-ne la interesele Romaniei, dam acestei formulari un sens, desigur, diferit de cel primitiv. Daca interesul national este definit prin prudenta si judecata pozitiva, daca el permite observatorului sa aseze actiunile specifice Intr-un context mai larg si sa judece necontradictoriul, atunci interesele noastre trebuie vazute in corelarea lor cu interesele legitime ale altora si in asezarea lor in timp. Iata de ce promovarea intereselor Romaniei in procesul de integrare in Uniunea Europeana presupune dialogul permanent cu interesele actualelor state membre ale UE, interesele altor state ce doresc integrarea CE precum Republica Moldova CE si interesele globale, in conexiune cu efectele unei federalizari europene asupra Americii. Am putea indica cel putin doua criterii exprimand interesul national: (a) corelarea problemelor proprii de indeplinire a standardelor economice si sociale ale UE cu statutul de tara mica subdezvoltata; (b) responsabilitatea pentru viitorul Republicii Moldova; A) Dupa disparitia mecanismului de echilibru si control specific sistemului bipolar, prin noua dezordine internationala subsecventa incheierii razboiului rece, s-a revenit, intr-o oarecare masura, in mod spontan, la concertul puterilor. Aceasta face ca logica oricaror programe de cooperare si asistenta interguvernamentala sa fie subsumata consensului marilor puteri si intereselor pe care le circumscrie. Un atare aspect afecteaza Romania, cu
105
atat mai mult cu cat, fata de numarul candidatilor eliberati din fostul lagar sovietic si care bat la portile UE, aceasta nu mai poate mobiliza, se pare, aceleasi eforturi pentru noii membri la parametrii pe care le-a mobilizat in favoarea Greciei, spre exemplu, ulterior primirii sale in Uniune. Din aceste motive, statele mici sunt astazi mai interesate decat statele mari s iasa dintr-o asa-zisa cooperare interguvernamentala, in cadrul careia aspiratiile si demnitatea lor sfarsesc prin a fi mai totdeauna marginalizate. Ele au motive sa se orienteze spre o structura institutionala suprastatala, care ar actiona in mod transparent si potrivit unor reguli clare. Daca nevoile constitutionale ale unei asemenea structuri institutionalizate ar fi corect stabilite, atunci s-ar cunoaste de la inceput atat normele conform carora se va proceda, cat si modul in care redistributia veniturilor va crea oportunitati pentru echilibrarea dezvoltarii economice si sociale a natiunilor participante. Romania este interesata in mod obiectiv de aceasta solutie. Astfel, drepturile si obligatiile sale ar capata predictibilitate, iar aspiratiile sale ar putea fi realist dimensionate si efectiv infaptuite. Pe o atare baza s-ar garanta stabilitatea si securitatea prin cooperare, prin transparenta sI prin dialog multicultural. Trebuie adaugat si faptul ca Romania este prea mare pentru a fi usor asimilata intr-un sistem de cooperare interguvernamentala si, totodata, prea mica pentru a nu putea fi ignorata sau pentru a impune respect. In aceste conditii, numai integrarea sa negociata intr-o constructie europeana comuna, stabila si institutionalizata Ii poate oferi o nisa convenabila, sansa de a juca un rol continental corespunzator atat asteptarilor sale, cat si potentialului sau. Dar, mai mult decat argumentele anterioare, ce privesc natura relatiilor care se stabilesc intr-o comunitate structurata de state, problema Romaniei este cea a dificultatii, aproape insurmontabile se pare, de a atinge integrarea
106
politica prin succesul integrarii economice (si nu invers). Raportul Comisiei Europene din 8 noiembrie 2000 arata, din acest punct de vedere, dramatic. Comisia califica reforma administrativa drept foarte limitata. Ea deplange slabiciunea masurilor pentru eradicarea coruptiei. Romania nu poate fi privita ca avand o economie de piata si nu este capabila sa suporte pe termen mediu presiunea competitionala si fortele pietei din Uniune. Perspectivele sale economice nu au fost ameliorate substantial.la Mediul macro-economic este fragil, mediul legislativ si cel institutional sunt nesigure, economia la negru a crescut, investitiile au scazut. Disciplina financiara, crearea unui mediu de afaceri prietenos si accelerarea privatizarii si restructurarii ramn Inca deziderate. Comisia mai critica crizele din sistemul bancar, absenta protectiei datelor personale, cere reforma structurala in agricultura, calificand ministerul de resort ca lipsit complet de experienta manageriala. Nerezolvate sunt Codul muncii, acquisul in domeniul telecomunicatiilor, statutul strainilor, frontiera de stat, statutul ofiterilor de politie. In sfarsit, Raportul isi exprima indoiala asupra capacitatii institutiilor romanesti de a administra nivelul crescut al fondurilor Uniunii Europene. Negocierile cu Uniunea Europeana vor continua, la fel si sprijinul Uniunii pentru Romania. Dar este evident ca progrese In acest domeniu nu pot fi facute intr-un mod radical, nici macar in ceea ce priveste schimbarea vitezei de ameliorare. Problema are o dimensiune structurala, nu numai una de lipsa a vointei sau a competentei politice. Iata de ce o radiografiere precum cea facuta de Comisia Europeana in Raportul sau din 2000 arata nevoia absoluta a Romaniei de a promova curentul de integrare politica a Uniunii, in concurenta cu tendinta de integrare economica.
107
B) In ceea ce priveste Republica Moldova, intaietatea intereselor de integrare ale Romaniei raportata la relatia speciala cu acest stat este aproape unanim subinteleasa. Desi aceasta asertiune a fost sustinuta doar cu caracter exceptional 39 si a fost intampinata cu proteste vehemente, totusi ea reflecta o judecata si o realitate practica obisnuite. Ultima proba a acesteia este decizia Ministerului de Interne roman de a impune utilizarea pasaportului CE nu doar a buletinului CE la granita dintre Romania si Republica Moldova. O perspectiva care separa ireversibil si radical Romania de Republica Moldova nu situeaza statul roman sub rigorile unui comportament de etica internationala. In plus, o astfel de politica va crea intotdeauna dificultati interne Romaniei. Viitorul Republicii Moldova este nesigur nu numai datorita presiunilor economice si sociale. Ea nu sufera doar de presiunea externa, in special de cea venita din directia Federatiei Ruse care, prin incurajarea separatismului transnistrean, incalca suveranitatea statului moldovean. Marea fragilitate a Moldovei este cauzata, dincolo de actualele dificultati practice, de lipsa unui proiect de viitor. In ce spatiu se va integra Moldova? In Comunitatea Statelor Independente? Va forma ea o alianta cu Rusia, cum este cea incheiata de Belarus? Autorii moldoveni vorbesc deseori despre o Moldova aflata in fata unei alegerili. Citam unul dintre acestia, care nu este singular: Optiunea de pana acum, cea de dezvoltare prioritara a relatiilor cu CSI, a fost insotita de reforme graduale, mult prea lente, un grad scazut de diversificare a partenerilor externi, investitii straine neinsemnate si o scadere tripla a PIBului in numai sapte ani. O alta optiune, examinata in prezent, este cea a integrarii europene. In realitate, nu este vorba despre o optiune a Republicii Moldova, ci despre o optiune a decidentilor europeni, pentru un model de
108
evolutie a arhitecturii Uniunii Europene care sa prelungeasca granita UE la marginea ei, definita prin separare fata de Federatia Rusa. Pentru Romania, asezarea pe continent a Moldovei este inca un argument in favoarea acestui ultim model de dezvoltare a unei federatii fane uropene.
2.2. Aliantele Romaniei in interiorul si exteriorul regiunii Autorii pleaca de la premisa, poate surprinzatoare pentru unii, ca principalul partener al Romaniei In Europa este Germania. Aceasta pozitie este motivata de argumente vizand asezarea geografica, istorica, culturala si de aspiratii. In particular, trebuie avut in vedere faptul ca vecinii Romaniei din Europa Centrala si din Europa de Sud-Est au aceleasi motive, sau motive echivalente, sa se orienteze spre Germania. De aici rezulta avantajele unei posibile sinergii sau, in orice caz, ale evitarii unor situatii conflictuale in chiar zona geografica de care apartine Romania. In ceea ce priveste celelalte accente de politica externa ale Romaniei, trebuie avuta in vedere, in special cele cu Ungaria si Ucraina, si existenta unor parteneriate precum cel stabilit cu Italia. Autorii considera, de asemenea, ca Statele Unite, ca putere globala, trebuie vazute si mai departe ca partener strategic al Romaniei. Continuarea implicarii majore a Statelor Unite in Europa este atat in interesul Romaniei, al Europei, cat si al Americii.Concluzia acestui desen, privind harta politicilor Romaniei ca actor international promotor al unor politici sub-regionale, regionale si geopolitice ar fi acordarea unei mai mari atentii si a unui mai mare atasament optiunilor unor actori precum Germania si Statele Unite privind viitorul UE.
109
In acest sens, optiunea federala, argumentata in ultimul timp de Germania si dorita, cel putin implicit, dintotdeauna de America, are din start de primit, pentru un concept romanesc al viitorului UE, un punct in plus.
Seciunea IV Studiu de caz si concluzii
- Capitolul I -
Principalele puncte critice, in perceptia cetatenilor privind integrarea in Uniunea Europeana
Am trecut in revista principalele rezultate obtinute in urma prelucrarii datelor sondajului aplicat pe un esantion restrans, constituit din cetateni ai capitalei. Desi rezultatele obtinute nu pot fi generalizate, extinse la intreaga populatie, concluziile anchetei sociologice trebuie sa stea cu atat mai mult in atentia autoritatilor cu cat subiectii intervievatI locuiesc in Bucuresti, avand astfel acces la mai multe informatii, la mai multe mijloace de obtinere a acestora si, in ciuda acestui fapt, dau dovada de un grad redus de informare. Ce rezultate vom obtine atunci in zonele de provincie, cu deosebire in zonele rurale, unde informarea este destul de greu de realizat si unde
110
distanta fata de cei care se ocupa oficial de procesul integrarii este mult mai mare? Asadar, un prim punct critic este constituit de lipsa informatiei care persista printre cetatenii intervievati, informatie legata atat de statutul Uniunii Europene, cat si de cel al cetatenilor europeni, statut pe care romanii doresc sa-l dobandeasca cat mai repede. {I totusi, aceasta lipsa de informare nu-i impiedica pe cetatenii intervievati sa evalueze anumite schimbari care vor interveni in Constitutia Romaniei, schimbari care vor afecta atat marile subsisteme ale tarii (economic, politic, social, legislativ), cat si drepturile cetatenilor. Astfel, subiectii intervievati considera majoritatea schimbarilor care vor interveni in urma integrarii drept avantajoase pentru ei si pentru tara, insa schimbarile care se cer a fi facute inainte de integrare nu sunt percepute la fel de pozitiv. Aceasta, din cauza ca afecteaza viata cetateanului, care considera schimbarile drept incercari nereusite ale reformei intreprinse de autoritati. Cetatenii vor sa dispuna de avantaje, dar fara a li se cere sacrificii, sa se restructureze economia, insa fara riscul pierderii locurilor de munca, sa se construiasca o societate democratica, dar sa se pastreze principiul egalitarismului anterior. In atare conditii, autoritatile trebuie sa profite de acordul romanilor cu privire la aderare si sa ofere cetatenilor posibilitati de informare prin care ei sa faca legatura intre toate aceste reforme ce ii afecteaza si obiectivul integrarii. Sursele de informare a cetatenilor trebuie sa inlature mai intai mentalitatile vechi, intiparite, inlaturand astfel sI conceptia ca autoritatile nu fac altceva decat sa introduca niste forme fara fondle din lumea occidentala. Pentru ca acestea sunt de fapt elemente ale mult doritei democratii, insa cetatenii nu le percep ca atare. De aceea, trebuie sa fim siguri ca romanii
111
cunosc valorile democratiei, in conditiile in care Uniunea Europeana se considera o comunitate a democratiilorla. Informarea trebuie sa se faca in special prin emisiunile de televiziune si radio, deoarece, asa cum reiese din datele cercetarii, subiectii prefera aceste mijloace de informare si mai putin presa scrisa. Preferinta persista si la nivel national, datele unui sondaj 2 realizat pe un esantion national confirmand acest lucru. De asemenea, este nevoie de o introducere a diferitelor forme de informare in scoli, eliminand astfel Barometrul de opinie publica realizat de Institutul Metro Media Transilvania in 1999..186 surprizele venite din partea unor elevi, de genul introducerii Canadei sau a Rusiei in Uniunea Europeana. Totodata, trebuie realizate diferite brosuri care sa se distribuie gratuit populatiei, deoarece am intalnit in teren plangeri de genul: ziarele s-au scumpit, nu ne mai permitem sa le cumparaml_. Initiativa cotidianului Romania Libera de a introduce un supliment numit Integrarea Europeana o data pe saptamana constituie un inceput bun; insa doar un inceput, deoarece se adreseaza numai unei anumite parti din populatia Romaniei (cei care consulta presa, cei care consulta Romania Libera). Asadar, trebuie realizata aceasta informare, deoarece am intalnit subiecti foarte preocupati de a cunoaste cat mai multe despre Uniune, dar care se plangeau de lipsa surselor de informare (Anexa 5 - Sursa de informare). Un alt punct critic care reiese din analiza statistica a datelor tine tot de lipsa de informare a cetateanului: necunoasterea drepturilor si a obligatiilor care vor rezulta o data cu integrarea in Uniunea Europeana. Daca unele drepturi au fost enumerate de catre cetateni, la capitolul obligatii se dau
112
raspunsuri foarte generale, de genul respectarea legilor comune impuse de Parlamentul Europeanlu. Nici un subiect nu a putut da insa un raspuns concret la intrebarea: care vor fi aceste legi? Gandim prea in viitor, de vreme ce romanii nu isi cunosc nici obligatiile pe care le au in momentul de fata. Pentru a ajunge sa respecte acea legislatie comuna, trebuie sa se realizeze cerintele economice, politice si legislative impuse de Uniunea Europeana. Cum se va realiza acest lucru de vreme ce subiectii asteapta ca respectivele cerinte sa fie indeplinite, de fapt, dupa integrare? Foarte multi subiecti intervievati spera ca integrarea va genera o crestere a nivelului de trai, o relansare economica, precum si alte transformari care, de fapt, trebuie sa se produca inainte de integrare, apeland la fortele proprii, la propria vointa sociala, la propria responsabilitate sociala. Aceasta ordine este mentionata foarte bine de catre unul dintre subiecti: daca vom fi acceptati in UE, atunci stim ca nivelul nostru economic este compatibil cu cel al tarilor aflate deja in Uniune Europeanall. Asadar, compatibilitatea constituie o conditie pentru integrare si nu un obiectiv pe care Romania il va realiza in interiorul Uniunii. Trebuie sa constientizam, in calitate de cetateni ai Romaniei, ca este nevoie de un efort venit din proprie initiativa, iar acest efort trebuie fcut cu atat mai mult cu cat nemultumirea fata de activitatile statului este din ce in ce mai mare. Cu toate ca persista nemultumirea privitoare la modul in care autoritatile depun eforturi in vederea integrarii i modul in care sunt planificate si cheltuite fondurile alocate de UE, cetatenii nu ofera propriile activitati i eforturi ca alternative la activitatile statului. Din contra, sunt dispusi sa mai astepte si sa mai spere intr-o imbunatatire a activitatilor statului, deoarece tot el ramane cel care trebuie sa solutioneze problema integrarii si chiar si alte probleme, cum ar fi: mentinerea intreprinderilor de
113
stat, asigurarea unui nivel minim de bunastare pentru toti cetatenii si altele. Ce face atunci cetateanul cu libertatile pe care i le ofera o societate democratica? Le epuizeaza in greve, manifestatii stradale, plangeri continue legate de nivelul scazut dess trai, insa se gandeste prea putin la faptul ca aceste investitii sunt, pana la urma, inutile. Spre sfarsitul anului 2000, negociatorul-sef al UE in relatia cu Romania, Enrico Grillo-Pasquarelli, specifica intr-un interviu: nu trebuie sa asteptati ca toate problemele sa fie rezolvate de altii. Marea majoritate a acestora trebuie rezolvate de romanilt (Romania Libera, 18 octombrie 2000). Este necesar, asadar, sa transformam libertatile de care dispunem in forme de implicare sociala responsabila, de participare la realizarea obiectivelor pe care si noi, in calitate de cetateni, le dorim indeplinite. Este nevoie in acest context de interventia autoritatilor romane, care sa aduca la cunostinta cetatenilor, prin diferite modalitati, faptul ca au nevoie de ajutorul lor, in calitate de cetateni capabili de a acorda ajutor, cultivandu-le astfel increderea in propria competenta civica. Faptul trebuie sa stea in atentia autoritatilor, cu atat mai mult cu cat cetatenii ar fi dispusi sa acorde sprijin statului, insa nu din proprie initiativa, ci doar daca li se cere acest lucru. Mai mult, majoritatea cetatenilor-respondenti nu stiu cum sa acorde sprijin insa, daca li se specifica in cel fel ar putea sa ajute, vor intreprinde demersuri in acest sens. Un punct critic in acest context il creeaza categoria tinerilor (18-30 de ani), completata de categoria persoanelor cu studii superioare, unde intalnim cel mai mare numar de refuzuri categorice cu privire la ajutorul pe care ar putea sa-l acorde Romaniei pe drumul integrarii. Si aceasta se intampla in conditiile in care cei mai multi dintre ei sunt de acord cu integrarea. Ramane sa ne intrebam: de ce sunt de acord, in acest caz? Pentru a pleca mai repede
114
din tarale (raspunsul unui tanar de 28 ani), Datorita unei excursii prelungite in spatiul UElt (24 ani - student) sau Mi-ar fi mai usor sa plec din tara!ld (18 ani - elev) si exemplele pot continua (a se vedea analiza propriu-zisa). Asadar, nu sunt dispusi sa acorde ajutor Romaniei, deoarece nu pentru binele ei doresc integrarea, ci pentru binele propriu, bine pe care nu sunt dispusi sa-l caute aici, in propria tara. Ce facem in aceste conditii? Ce va deveni societatea romaneasca? O societate europeana ce va pierde forta tanara, puterea intelectuala cu care ar trebui sa continue lupta pentru pastrarea locului obtinut? Unde vor fi viitorii exponenti ai societatii civile, atat de mult revendicata de Uniunea Europeana? Cum vom construi o societate civila, democratica, in conditiile in care vom ramane cu cei ce tanjesc dupa vechiul sistem sau cei care condamna actuala forma de organizare statala, considerand democratia o societate in care fiecare face ce vrea? Iata de ce trebuie sa aflam cat mai multe despre ce gandesc romanii in legatura cu integrarea, ce asteapta de la integrare si ce cred ca vor obtine. Trebuie, pe de o parte, schimbate vechile mentalitati, care disturba procesul aderarii, putand avea aceleasI influente si dupa integrare; pe de alta parte, trebuie schimbate si unele mentalitati ce s-au format dupa revolutie, cand contactul cu exteriorul a creat romanilor impresia ca oriunde este mai bine decat in Romania. Cum se vor schimba astfel de mentalitati? Orice ar fi, ele nu pot disparea imediat. Este nevoie de o diminuare a indiferentei privind responsabilitatile civice, este nevoie de o participare a cetatenilor la rezolvarea greutatilor cu care autoritatile se confrunta, deoarece societatea actuala are nevoie de institutii care sa imputerniceasca cetatenii, mai degraba decat sa-i serveasca pur si simplulc. Iar realizarile la care vor ajunge cetatenii, prin contributia lor la indeplinirea cerintelor europene, vor
115
constitui puncte de legatura intre ei si tara, deoarece o natiune este o puternica solidaritate constituita din sentimentul sacrificiilor care s-au facut si pe care suntem dispusi sa le facemli (Ernest Renan, 1992 apud Gilles Ferrol, 1999).
-Capitolul IIDe ce nu este de ajuns simplul accept al cetatenilor romani cu privire la aderare?
O parte din raspunsul la aceasta intrebare a fost dat prin analiza datelor realizata in capitolul anterior. Justificarile date de cetateni atunci cand sunt intrebati de ce aproba aderarea au scos in evidenta faptul ca acest acord dat se intemeiaza, de multe ori, pe o conceptie eronata despre UE, in care romanii vad un mijloc de rezolvare a problemelor actuale ale tarii si ale lor. In plus, desi s-au inregistrat multe non-raspunsuri la intrebarea: Ce drepturi credeti ca veti obtine ca urmare a integrarii in Uniunea Europeana?le, exista totusi un drept ce se repeta in foarte multe raspunsuri ale subiectilor, anume dreptul la libera circulatie. Acest drept se regaseste si in raspunsurile privind justificarea acordului cu integrarea. Deci, un nivel de trai mai bun si libera circulatie (cu dreptul la munca si dreptul de a se stabili in una dintre tarile Uniunii) sunt tintele principale ale romanilor in acest demers privind integrarea.
116
De ce era nevoie sa se cunoasca aceste asteptarile ale romanilor? Raspunsul l-am dat deja in capitolul anterior si consideram ca va orienta autoritatile romane spre gasirea unor solutii prin care sa realizeze o reconsiderare a Uniunii din partea cetateanului. {I aceasta mai ales in conditiile in care majoritatea cetatenilor nu cunosc nici macar o obligatie pe care o vor avea in calitatea de cetateni europeni. Negociatorul-sef al UE in relatia cu Romania mentiona ca nu trebuie sa aratam doar avantajele, ci si constrangerile la care vor fi supuse tarile candidatel, si de aceea trebuie realizata o campanie de informarel, care va fi adaptata la realitatile fiecarei tarilr. Astfel, continua el, ceea ce trebuie explicat in Romania difera de ce trebuie spus cetatenilor din Cehia, Cipru, Ungaria etc.li (Rom^nia Libera, 18 octombrie 2000). Pentru a sti ce trebuie explicat in cazul nostru este nevoie de o cunoastere a lacunelor care persista in randul populatiei, atat lacune informative, cat si lacune generate de mentalitate, cultura. Trebuie sa tinem cont nu atat de faptul ca cetatenii nu-si cunosc inca obligatiile - aceasta lipsa de informare poate fi rezolvata -, ci de faptul ca exista cetateni care nu cred ca vor avea vreo obligatie in plus fata de cele pe care le au in calitate de cetateni romani. Si, cum nici in aceasta postura cetateanul nu-si aloca prea multe obligatii, ne referim la obligatiile civice, va fi dificil sa accepte faptul ca nu va fi atat de simplu sa fii cetatean al Uniunii Europene. Prea putini romani constientizeaza acest lucru, iar acestia se afla, in general, printre cei care nu sunt de acord cu integrarea. Revenind la cetatenii care doresc integrarea, de multe ori ei isi justifica neimplicarea sociala, neparticipare la treburile comunitatii in care traiesc, prin faptul ca nu ar interesa pe nimeni ce gandesc oameni ca ei, ca nu au nici o putere de influenta a deciziilorautoritatilor. Daca cetatenii
117
romani considera ca nu pot influenta deciziile in interiorul propriei tari, ce se va intampla intr-un context transnational, cum este cel european?
2.1. Globalizarea si consecintele sale asupra cetateanului roman Pentru a da un raspuns la intrebarea anterioara, vom apela la constatarea unui autor: procesul de transnationalizare intareste considerabil la cetateni sentimentul ca nu au capacitatea de a influenta eficient deciziile care le conditioneaza existenta imediata; prin aceasta, el contribuie puternic la delegitimizarea statului si a altor institutii politice nationalelz (Gilles Ferrol, 1999). Asadar, pe langa faptul ca cetatenii romani au acest sentiment acum, inainte de integrare, in propria tara, integrarea intr-un context european ar putea sa-l exacerbeze. De aceea, el trebuie inlaturat din start, iar acest lucru va putea fi realizat printr-un exercitiu continuu, care sa genereze o experienta participativa si, astfel, o exercitare eficient a valorilor democratice, a libertatilor pe care cetatenii le au. Pe langa necesitatea interventiei cetateanului in a sprijini autoritatile in vederea integrarii (acest lucru neputandu-se realiza fara a-l convinge pe cetatean ca are aceasta posibilitate intr-o societate democratica), Romania va avea nevoie de cetatenii sai si dupa integrare. Dorim cu totii sa ne pastram pozitia in interiorul Uniunii Europene, dupa ce ne vom integra. Or, indeplinirea dezideratului ar presupune ca trebuie sa dobandim capacitatea de a face fata competitiei din interiorul structurii europene. Acest lucru cere o schimbare de durata, profunda, o schimbare care sa porneasca, in primul
118
rand, de la mentalitatile cetatenilor, mentalitati ce impulsioneaza schimbarea si dezvoltarea economica, politica, sociala. In zadar vor avea loc restructurari peste restructurari, daca cetateanul roman nu le va intelege scopul si, mai mult, le va considera daunatoare siesi, familiei sale, vecinilor sai. O societate in care cetatenii nu au invatat sa profite eficient de pe urma libertatilor pe care le-au dobandit, o societate in care cetatenii considera ca valorile democratice nu le sunt de ajutor nu poate avea pretentia de a se numi democratica. Cetatenii romani inca mai asteapta ca statul sa le ofere locuri de munca si chiar sa le protejeze aceste locuri de munca, sa le asigure un minim de protectie sociala sI multe alte facilitati cu care au fost obisnuiti in sistemul trecut. Ne punem intrebarea: daca vor persista aceste conceptii, cum se vor descurca rom^nii la nivel global, acolo unde capitalismul occidental acorda sanse celor care se dovedesc capabili sa faca fata unui sistem concurential? Autorii globalizarii mentioneaza ca exista o neconcordanta intre capitalism si democratie, deoarece capitalismul, strans legat de globalizare, determina o inegalitate intre cetateni: piata libera implica vinderea fortei de munca de catre o parte dintre cetateni sI cumpararea de catre altii. Cei care nu reusesc sa se integreze in sistem pierd resursele necesare participarii la viata politica. Cum se vor acomoda cetatenii romani care nu au dobandit inca acest spirit capitalist, la ei predominand vechile conceptii ale statului protector? Aceasta departare fata de viata sociala si politica se constata inca de pe acum la noi. Un exemplu relevant din acest punct de vedere il ofera unul dintre intervievatii cercetarii din prezentul studiu: Nu ma intereseaza subiectul integrarii, nu vezi cat de rau traim si cat de saraci suntem? Lipsa spiritului antreprenorial, a spiritului concurential, care persista inca la
119
nivelul societatii romanesti, constituie si va constitui un dezavantaj pentru Romania si pentru romani in procesul aderarii si, mai ales, dupa integrarea intr-un sistem european. Iar aceasta lipsa de initiativa este si mai mult exacerbata de sistemul legislativ actual, care descurajeaza initiativele de privatizare ale cetatenilor. Acestia se considera nedreptatiti, nerasplatiti pe masura valorii muncii lor sI descurajati de catre sistemul capitalist romanesc. Or, apeland la istorie, gasindu-i din nou utilitatea, Manoilescu mentiona ca cea dintai forta morala, fara de care nu se poate concepe o continuitate a eforturilor omenesti, este aceea pe care o trezeste siguranta sau, cel putin, probabilitatea rasplatirii muncii si initiativei. Pastrarea nervului viu al initiativei productive si al muncii creatoare, punandu-le totdeauna inainte siguranta rasplatei - oricat de tarziu ar fi ea asteptata - este pentru o tara un lucru mai pretios decat pastrarea aurului sau si a bogatiilor sale cele mai scumpell (Manoilescu, Politica productiei nationale, 1923). Trebuie incurajata libera initiativa printr-un sistem legislativ coerent, care sa confere cetateanului roman siguranta ca va putea realiza ceea ce a inceput, obtinand incredere si, totodata, experienta, necesare intr-un mediu concurential precum cel european. Vor disparea, totodata, vechile mentalitati si vor fi incurajate cele apartinand unei societatI capitaliste democratice: libera initiativa, atat in plan economic, cat si in plan social, implicarea in problemele pe care autoritatile nu reusesc sa le rezolve singure, trezirea interesului pentru ceea ce se intampla si dincolo de imediata vecinatate in care traieste individul.
120
Anexe Anexa 1. Sensuri ale democratiei (1997)
Cel mai important lucru intr-un regim democratic: Frecve nte Existenta mai multor partide politice Posibilitatea de a vota Posibilitatea ca toti sa-si satisfaca nevoile Valid materiale Dreptul de a critica si protesta Respectul pentru minoritati NS Total 137 264 322 100 69 108 1000 Procent Procent Procent e e e valide cumulat e 13,7 26,4 32,2 10,0 6,9 10,8 100,0 13,7 26,4 32,2 10,0 6,9 10,8 100,0 13,7 40,1 72,3 82,3 89,2 100,0
Datele din aceasta anexa (Anexa 1) sunt preluate din cercetarile intreprinse de Institutul de Cercetare a Calitatii Vietii - Academia Romana (1997) si de catre Institutul Metro Media Transilvania - Barometrul de Opinie Publica (1999).
121
Anexa 2. Sensuri ale democratiei (1999)
Ce inseamn democratia pentru dumneavoastr? Frecve nte O mare prostie Libertate Libertate de exprimare Fiecare face ce vrea; dezorganizare Trai mai prost; neajunsuri; saracie Egalitate E un bine; o viata mai buna Valid Nimic Nu e buna Libertatea de a decide sI alege Conditii de trai mai bune Dreptate; respectarea legilor tarii Recunoasterea valorii muncii; Drept de munca 13 285 147 46 36 28 59 24 20 72 25 22 Procent Procent Procent e e e valide cumulat e 1,1 1,1 1,1 24,9 24,9 26,0 12,8 4,0 3,1 2,4 5,1 2,1 1,7 6,3 2.2 1,9 12,8 4,0 3,1 2,4 5,1 2,1 1,7 6,3 2,2 1,9 38,8 42,8 46,0 48,4 53,6 55,7 57,4 63,7 65,9 67,8
29
2,5
2,5
70,3
122
Ce inseamn democratia pentru dumneavoastr? Frecve nte Sistem politic pluripartit Ordine Drepturi Asta nu e democratie Lipsa locurilor de munca Toleranta, intelegere Valid Respectul fata de ceilalti Altele negative Altele pozitive Altele neutre NS NR Total 15 7 18 17 8 14 9 25 29 24 91 83 1146 Procent Procent Procent e e e valide cumulat e 1,3 0,6 1,6 1,5 0,7 1,2 0,8 2,2 2,5 2,1 7,9 7,2 100,0 1,3 0,6 1,6 1,5 0,7 1,2 0,8 2,2 2,5 2,1 7,9 7,2 100,0 71,6 72,3 73,8 75,3 76,0 77,2 78,0 80,2 82,7 84,8 92,8 100,0
Anexa 2a. Indicatori ai responsabilitatii sociale Am utilizat o scala de atitudini si valori, care va fi structurata pe noua dimensiuni, sI anume: valorizarea libertatii; activism (valorizarea muncii); lipsa de conservatorism (valorizarea inovatiei); perceptia propriului eu in societate; cinste si corectitudine; toleranta si lipsa de prejudecati; altruism; atitudini fata de manifestari responsabile. Fiecare dimensiune poate fi masurata prin urmatorii indicatori: Valorizarea libertatii:
123
exprimarea aprecierii conform careia atat libertatea, cat si egalitatea sunt importante, dar, daca ar fi sa aleg, as considera libertatea mai importanta, fiind esential ca fiecare sa poata trai liber si sa se poata afirma fara restrictiila; Activism: exprimarea valorica: munca este o datorie catre societatele; aprecierea ca cele mai importante lucruri pentru o slujba sunt sa fie una cu responsabilitati si sa fie utila societatii; predominarea starii: ma simt interesat sa fac ceva tot timpul; Lipsa de conservatorism (valorizarea inovatiei si initiativei): preferinta pentru nou; aprecierea ca in viata nu este bine ca oamenii sa se calauzeasca dupa obisnuinta; aprecierile de genul: niciodata nu vei realiza ceva important in viata, daca nu actionezi cu indraznealal.; castiga numai cel care risca; aprecierea ca trebuie sa verifici intotdeauna veridicitatea ordinelor date de sef, inainte de a le indeplini; Perceptia propriului eu in societate: dezacordul fata de afirmatia: nimeni nu este interesat de ce gandesc oameni ca mine.;.192 acordul fata de afirmatia: oameni ca mine pot influenta hotararile importante care se iau cu privire la treburile localitatii sau tarii in care traiesc; dezacordul fata de afirmatia: lumea de astazi este prea complicata, pentru ca oamenii simpli sa mai aiba un cuvant de spus.; aprecierea: am libertate totala de alegere si control asupra propriei vieti; Cinste si corectitudine:
124
acordul cu ideea ca fiecare om trebuie platit in functie de eficienta muncii si de constiinciozitate; dezacordul fata de comportamentele antisociale: neplata taxelor si a impozitelor; consumul de droguri; minciuna; acceptarea mitei; aruncarea de gunoaie in spatiul public; conducerea sub influenta alcoolului si peste viteza legala in localitate; dezacordul fata de organizarea de proteste, revolte nelegale, care au consecinte distructive pentru ordinea sociala (exemplul mineriadelor); Toleranta si lipsa de prejudecati: aprecierea: nu ma deranjeaza daca am ca vecini reprezentanti ai minoritatilor nationale.; aprecierea: nu ma deranjeaza daca am ca vecini persoane care ies din standardele normalitatii definite sociale (homosexuali, persoane cu SIDA, persoane dependente de droguri, persoane cu probleme psihice); aprecierea ca este important pentru un copil sa invete, inca din familie, sa manifeste toleranta si respect pentru alte persoane; aprecierea ca trebuie sa acceptam diferentele dintre noi si ceilalti si ca trebuie sa respectam valorile celorlalti (este pentru binele societatii ca imigrantii sa-si mentina obiceiurile si traditiile lor.); Altruism: aprecierea ca este important ca un copil sa invete de acasa sa fie altruist; aprecierea: as face ceva pentru imbunatatirea conditiilor de viata a batranilor din Romania, pentru ca am datoria morala de a-i ajutal; Atitudini fata de manifestari responsabile: exprimarea acordului cu afirmatia: as da o parte din venituri daca as fi sigur ca acesti bani vor fi folositi pentru a preveni poluarea in tara.;
125
exprimarea acordului cu afirmatia: fiecare individ - si nu statul - ar trebui sa-sI asume mai multa responsabilitate fata de propria bunastare; dezvoltarea sentimentului de responsabilitate la copii; Anexa 2b. Indicatori ai implicarii sociale Voi masura implicarea sociala prin intermediul a cinci dimensiuni, si anume: apartenenta la asociatii voluntare; spiritul protestatar; prezenta valorilor postmaterialiste; participare politica; preocupare pentru informare. Fiecare dintre aceste dimensiuni are la baza urmatorii indicatori: Apartenenta la asociatii voluntare: apartenenta la cel putin o organizatie de acest gen, pe baza de voluntariat (exceptand sindicatele, unde nu se poate face o diferentiere clara intre interesele proprii si altfel de interese); participarea cu o frecventa de cel putin o data sau de doua ori pe luna la activitatile asociatiei respective; Spiritul protestatar: a desfasura actiuni de protest, legal constituite;
a fi de acord cu afirmatia: daca cineva stie lucruri care pot ajuta sa
se faca dreptate, ar trebui sa le comunice autoritatilor. (exemplu: a reclama pe cineva care a incalcat legeal); Prezenta valorilor postmaterialiste: a considera ca este important pentru tara sa se realizeze urmatoarele lucruri: oamenii sa aiba un cuvant mai greu de spus cu privire la deciziile importante ale guvernului; libertatea cuvantului sa fie asigurata si protejata; Participare politica:
126
discutii frecvente cu prietenii, cunostintele sau familia pe tema diferitelor probleme politice; exprimarea optiunilor politice si disponibilitatea de a participa la vot daca saptamana viitoare ar fi alegeri; dezvoltarea de cunostinte despre stanga si dreapta in politica si capacitatea de a se localiza pe aceasta scala; Preocupare pentru informare: disponibilitatea de a urmari zilnic sau de cateva ori pe saptamana evenimentele prezentate la radio, televizor sau in ziare; exprimarea de catre cetatean a opiniei cu privire la modul in care merg lucrurile in tara, bazandu-se pe informatiile de care dispune; posibilitatea de a oferi raspunsuri la intrebari legate de diferite evenimente importante pentru intreaga societate, care se desfasoara in tara si in lume;
Anexa 3. Chestionar Stim cu totii ca una dintre dorintele Romaniei este integrarea in Uniunea Europeana. Aceasta integrare cere anumite transformari pe care Romania trebuie sa le faca, apeland atat la competenta autoritatilor, cat si la intelegerea si rabdarea cetatenilor tarii. Asadar, transformarile implica si simplul cetatean, nevoit sa faca fata anumitor schimbari cerute de comunitatea europeana in vederea atingerii unui anumit nivel de dezvoltare. Sondajele de opinie publica arata ca romanii sunt in general de acord cu aderarea Romaniei la UE, insa autoritatile romane vor sa cunoasca mai
127
multe despre atitudinea cetatenilor fata de aceasta dorinta de integrare. De aceea, apelam la dumneavoastra pentru a ne da seama ce doresc romanii de la integrare. Acord. Dumneavoastra sunteti de acord cu integrarea Romaniei in Uniunea Europeana? 1. In foarte mare masura 2. In mare masura 3. In mica masura 4. In foarte mica masura 5. Deloc 99. NS/NR. Def. Din cee ce ati auzit sau citit, ce este Uniunea Europeana? ........................................................................................................ ........................................................................................................ ........................................................................................................ 1. Puteti sa-mi dati exemple de tari care fac parte in momentul de fata din Uniunea Europeana? ........................................................................................................ ........................................................................................................ 2. Dupa cum stiti, Romania a inceput negocierile de aderare la UE. Mai cunoastetI si alte tari care se afla in aceeasi situatie cu cea a Romaniei? ........................................................................................................ ........................................................................................................ Surse. Din ce surse va informati in legatura cu evenimentele care se petrec in tara? 1. Ziare 2. Televizor, radio
128
3. Discutii cu prietenii, cunostintele 4. Alte surse ....................................................................................... Inform. Credeti ca ceea ce se transmite in presa si la televizor referitor la Uniunea Europeana este suficient pentru a va documenta in legatura cu aderarea Romaniei? 1. Informatiile sunt suficiente si prezentate intr-o forma accesibila fiecarui cetatean; 2. Informatiile sunt suficiente, dar prezentate intr-o forma care impiedica intelegerea de catre simplul cetatean; 3. Informatiile nu sunt suficiente pentru a lamuri cetateanul; Const. 1. In urma cu doua saptamani 3 , s-a vorbit in presa despre o schimbare a Constitutiei Romaniei, prin acordarea de drepturi institutiilor si cetatenilor europeni pe teritoriul tarii noastre. {titi despre ce drepturi era vorba? ........................................................................................................ ........................................................................................................ ........................................................................................................ Const. 2. In ce masura sunteti de acord cu urmatoarele schimbari in Constitutia Romaniei:
129
Cu totul de acor d 1. Parlamentului roman i se vor alatura si institutiile UE pentru adoptarea legilor. 2. Cetatenii din tarile UE vor dobandi dreptul de proprietate asupra terenurilor din Romania. 3. Va fi adoptata egalitatea in drepturi intre cetatenii romani si cei ai UE, rezidenti in Romania, in ceea ce priveste dreptul de a alege si de a fi ales in scrutinurile electorale.
De acor d
Nici, nici
Cu totul Dezaco in NS/NR rd Dezacor . d
99
99
99
130
4. Cetatenii din tarile UE care au comis delicte la noi vor fi extradati in tara de origine, fiind judecati acolo.
99
Drepturi. Ce drepturi credeti ca veti obtine dv. in calitate de cetatean in urma integrarii Romaniei in Uniunea Europeana? ........................................................................................................ ........................................................................................................ ........................................................................................................ Obligatii. Ce obligatii credeti ca veti avea dv. in calitate de cetatean al Uniunii Europene? ........................................................................................................ ........................................................................................................ ........................................................................................................ Avantaj. Care dintre urmatoarele schimbari provenite in urma integrarii Romaniei in UE considerati ca reprezinta avantaje, respectiv dezavantaje pentru dvs. si pentru tara dumneavoastr?
Avantaj 1. Eliminarea taxelor vamale intre tarile care fac parte din UE; 2. Eliminarea vizelor pentru cetatenii tarilor din 1 1
Dezavantaj 2 2
NS/NR 99 99
131
UE; 3. Crearea unei monede unice si a unei piete comune in care are loc circulatia libera a bunurilor si serviciilor; 4. Dreptul cetatenilor din tarile UE de a vota si de a candida la alegeri in tara UE in care sunt rezidenti; 1 299 5. O competitie intre tarile membre ale UE in ceea ce priveste dezvoltarea economica; 1 299 6. Legi comune pentru toate tarile din UE
99
99
99
99
Beneficiu. Cine credeti ca va beneficia, in primul rand, de aceasta integrare a Romaniei in Uniunea Europeana? 1. Dv. personal, ca simplu cetatean; 2. Comunitatea in care traiti; 3. Partidele politice; 4. Autoritatile romane; 5. Tara, in general; 6. Europa; 7. Lumea intreaga; 8. Altcineva. 99. NS/NR.
132
Fonduri. Statul roman beneficiaza anual de diferite fonduri (anumite sume de bani) din partea UE pentru a-i folosi in imbunatatirea diferitelor sectoare (infrastructura, mediu rural, invatamant, restructurare economica etc.). Fonduri 1. Credeti ca aceste sume de bani sunt folosite eficient? 1. Da. 2. Nu. 99. NS/NR. Fonduri 2. Cine ar trebui sa se ocupe, in primul rand, de planificarea cheltuirii banilor primiti de la UE pentru imbunatatirea acestor sectoare? Dar de cheltuirea banilor?
Planificre 1. 2. 3. 4. 5. 6. Autoritatile centrale (guvern, ministere, parlament); Autoritatile locale (primarii, consilii judetene, consilii locale, Prefecturi); Organizatii non-guvernamentale; Cetatenii; O agentie infiintata de catre UE in acest scop; O agentie infiintata de catre statul roman in acest scop; Alte institutii. 1 2 3 4 5 6 7 8
Cheltuire 1 2 3 4 5 6 7 8
7. 99 NS/NR. .
Stat. Sunteti multumit de felul in care statul roman depune eforturi pentru integrarea in Uniunea Europeana?
133
1. in foarte mare masura; 2. in mare masura; 3. in mica masura; 4. in foarte mica masura; 99. NS/NR. Economie. Se vorbeste despre necesitatea de a dezvolta economia romaneasca de piata, cu ajutorul investitorilor straini. Care dintre urmatoarele afirmatii este mai apropiata de punctul dv. de vedere?.197 1. Este nevoie de investitori straini, deoarece statul roman nu are putere financiara pentru relansarea economiei; 2. Este nevoie de investitori straini, deoarece cetatenii romani nu au posibilitatea de a investi in vederea privatizarii; 3. Nu este nevoie, deoarece romanii pot pune singuri bazele unei economii de piata cu perspective de reusita; 4. Nu este nevoie, deoarece intreprinderile de stat trebuie pastrate si ajutate cu subventii de la stat; 99. NS/NR. Prioritate. Care credeti ca ar trebui sa fie problemele prioritare pe care Romania trebuie sa le rezolve pentru a fi integrata in UE? (Alegeti maximum trei, in ordinea prioritatii) 1. Combaterea coruptiei; 2. Insanatosirea economiei; 3. Rezolvarea conflictelor dintre romani si alte etnii: maghiari, rromi, ucraineni, turci, germani etc. 4. Asigurarea unui nivel minim de bunastare pentru toti cetatenii; 5. Adoptarea unei legislatii compatibila cu cea a tarilor din Uniunea Europeana;
134
6. Crearea in interiorul Departamentului de Integrare Europeana a unei linii deschise (telefon, email, adresa postala) prin care cetatenii sa aduca la cunostinta autoritatilor opiniile lor cu privire la aderarea Romaniei la UE; 7. Altele. Eu. Credeti ca parerea dv. conteaza pentru rezolvarea problemelor ce impiedica integrarea Romaniei? 1. Da. 2. Nu. 99. NS/NR. Afirm. in ce masura sunteti de acord cu afirmatiile de mai jos?
Cu totul de acord 1. Daca autoritatile cer sprijinul cetatenilor pentru integrarea Romaniei in europa, as depune si eu eforturi in acest sens; 2. Aceste probleme privind aderarea sunt prea complicate, iar autoritatile romane sunt cele care au datoria si capacitatea de a se confrunta cu ele;
De Nici, acor nici d
Dezaco rd
Cu totul in Dezaco rd
NS/N R.
99
99
135
3. Muncind mai mult si incurajand libera initiativa, putem gasi solutii ca Romania sa fie acceptata in Uniunea Europeana; 4. Fara ajutorul financiar acordat de UE, nu ne vom descurca niciodata, oricat de mult vom munci; 5. Aderarea la UE implica mai multe obligatii decat drepturi.
99
99
99
Obstacol. Care dintre urmatoarele trei credeti ca incetinesc procesul de integrare a Romaniei in UE? 1. Uniunea Europeana, deoarece este prea exigenta cu noi; 2. Autoritatile romane, care nu pot construi un program de reforma aplicabil pentru imbunatatirea situatiei Romaniei; 3. Cetatenii romani, care nu se implica pentru a da o mana de ajutor autoritatilor. Ajutor 1. Dumneavoastr, in calitate de cetatean al Romaniei, cum credeti ca ati putea ajuta Romania sa poata fi acceptata in Uniunea Europeana? ........................................................................................................ ........................................................................................................ ........................................................................................................
136
Ajutor 2. Daca cei alesi de dumneavoastr v-ar cere sprijinul pentru a imbunatati situatia Romaniei, necesara acceptarii sale in UE, cum ati fi dispusi sa-l acordati (alege maximum trei raspunsuri)? 1. Muncind mai mult si asteptand recompense numai in functie de performanta; 2. Platind toate contributiile catre stat, atat ca persoana fizica, cat si ca mic intreprinzator; 3. Controland fondurile date de UE care ajung la nivel local, cooperand cu autoritatile locale; 4. Participand la activitatea unei organizatii non-guvernamentale; 5. Incercand sa ajut justitia in combaterea coruptiei; 6. Exprimandu-mi optiunea prin intermediul votului, in cazul in care mi se cere acest lucru. in functie de raspunsul la prima intrebare: Justific. Ati spus la inceput ca doriti/nu doriti ca Romania sa se integreze in UE. De ce doriti/nu doriti acest lucru? ........................................................................................................ ........................................................................................................ Date personale: Sex: 1. masculin 2. feminin Varsta: ............ Profesie: ............ Ocupatie: .............199 Nivel de educatie: 1. scoala primara; 2. scoala gimnaziala;
137
3. scoala profesionala; 4. liceu; 5. scoala postliceala/colegiu; 6. studii superioare. Venit: Venitul familiei dumneavoastra, luna trecuta, a fost: 1. mai mic de 1.000.000 lei; 2. intre 1.000.000 si 2.000.000 lei; 3. intre 2.000.000 si 5.000.000 lei; 4. intre 5.000.000 si 10.000.000 lei; 5. intre 10.000.000 si 20.000.000 lei; 6. peste 20.000.000 lei; Sectorul Va multumim! in care locuiti: ...........................................................................
Definitii Uniunea European Frecve nte Valid Organizatie, grupare de state europene Uniune de state europene dezvoltate o uniune economica europeana o organizatie economica si politica o organizatie economica, politica si legislativa 51 23 13 17 5 Proce nte 25,5 11,5 6,5 8,5 2,5 Proce nte valide 28,5 12,8 7,3 9,5 2,8 Procen te cumul ate 28,5 41,3 48,6 58,1 60,9
138
Definitie cu un singur atribut: moneda unica libera circulatie etc. Definitie cu doua atribute: moneda si politica comuna etc. Definitie cu trei atribute Definitie cu mai mult de trei atribute Uniune in care presedintia este detinuta de fiecare tara membra prin rotatie Uniune in care are loc transferul suveranitatii de la autoritatile statale la cele unionale Organizatie formata dupa principiul puterilor in stat Globalizare europeana, comparativ cu cea americana Organizatie ce asigura dezvoltarea economica a Europei o posibilitate de dezvoltare a Romaniei Incercare de omogenizare a tarilor UE
3,0
3,4
64,2
11 6 1 1
5,5 3,0 0,5 0,5
6,1 3,4 0,6 0,6
70,4 73,7 74,3 74,9
0,5
0,6
75,4
1 9
0,5 4,5
0,6 5,0
76,0 81,0
3,5
3,9
84,9
8 2
4,0 1,0
4,5 1,1
89,4 90,5
139
99 Total
Mentinerea unui climat de pace, Stabilitate in Europa Conventie a tarilor europene de Intrajutorare reciproca un rau necesar o institutie neortodoxa, o prostie, o gogomanie a politicienilor Total NS/NR
2 7
1,0 3,5
1,1 3,9
91,6 95,5
1 7
0,5 3,5
0,6 3,9
96,1 100,0
179 21 200
89,5 10,5 100,0
100,0
Surese de informare Frecve nte Ziare Televiziune, radio Valid Discutii cu prietenii CartI Total 24 165 6 5 200 Proce nte 12,0 82,5 3,0 2,5 100,0 Proce nte valide 12,0 82,5 3,0 2,5 100,0 Procen te cumul ate 12,0 94,5 97,5 100,0
Inform. Frecve nte Proce nte Proce nte Procen te

140
valide Informatii - suficiente si accesibile Vali Informatii - suficiente, dar prezentate intr-o forma d neaccesibila cetateanului Informatii insuficiente Total 31 47 122 200 15,5 1 23,5 61,0 100,0 15,5 1 23,5 61,0 100,0
cumul ate 15,5 1 39,0 100,0
141

Lucrare de Diploma

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Lucrare de Diploma

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Administrate publica in Romania si integrarea europeana

Administrate publica in Romania si integrarea europeana

Administrate publica in Romania si integrarea europeana

Administrate publica in Romania si integrarea europeana

Administrate publica in Romania si integrarea europeana

Administrate publica in Romania si integrarea europeana

Administrate publica in Romania si integrarea europeana

Administrate publica in Romania si integrarea europeana

Administrate publica in Romania si integrarea europeana

Administrate publica in Romania si integrarea europeana

Administrate publica in Romania si integrarea europeana

Administrate publica in Romania si integrarea europeana

Administrate publica in Romania si integrarea europeana

Administrate publica in Romania si integrarea europeana

Administrate publica in Romania si integrarea europeana

Administrate publica in Romania si integrarea europeana

Administrate publica in Romania si integrarea europeana

Administrate publica in Romania si integrarea europeana

- Capitolul II Administratia publica local. Realitati

Administrate publica in Romania si integrarea europeana

Administrate publica in Romania si integrarea europeana

Administrate publica in Romania si integrarea europeana

Administrate publica in Romania si integrarea europeana

Administrate publica in Romania si integrarea europeana

Administrate publica in Romania si integrarea europeana

Administrate publica in Romania si integrarea europeana

Administrate publica in Romania si integrarea europeana

(transport, apa, termoficare,salubritate), primariile din Grecia

Administrate publica in Romania si integrarea europeana

Administrate publica in Romania si integrarea europeana

Administrate publica in Romania si integrarea europeana

Administrate publica in Romania si integrarea europeana

Administrate publica in Romania si integrarea europeana

Administrate publica in Romania si integrarea europeana

Administrate publica in Romania si integrarea europeana

Administrate publica in Romania si integrarea europeana

Administrate publica in Romania si integrarea europeana

Administrate publica in Romania si integrarea europeana

Administrate publica in Romania si integrarea europeana

Administrate publica in Romania si integrarea europeana

schimbarea denumirilor se face de catre Parlament la propunerea Guvernului.

Administrate publica in Romania si integrarea europeana

Administrate publica in Romania si integrarea europeana

Administrate publica in Romania si integrarea europeana

Administrate publica in Romania si integrarea europeana

Administrate publica in Romania si integrarea europeana

Administrate publica in Romania si integrarea europeana

Administrate publica in Romania si integrarea europeana

Administrate publica in Romania si integrarea europeana

Administrate publica in Romania si integrarea europeana

Administrate publica in Romania si integrarea europeana

Administrate publica in Romania si integrarea europeana

Administrate publica in Romania si integrarea europeana

Administrate publica in Romania si integrarea europeana

Seciunea II Uniunea Europeana

- Capitolul I Tendinte politice care privesc federalizarea Uniunii

Administrate publica in Romania si integrarea europeana

Administrate publica in Romania si integrarea europeana

Administrate publica in Romania si integrarea europeana

Administrate publica in Romania si integrarea europeana

Administrate publica in Romania si integrarea europeana

Administrate publica in Romania si integrarea europeana

Administrate publica in Romania si integrarea europeana

Administrate publica in Romania si integrarea europeana