CUPRINS

INTRODUCERE ............................................................................................................................. 1
CАPITOLUL 1: DELIMITARI PRIVIND TURISMUL TURISMUL MONTAN........................ 3
1.1. Notiuni privind turismul ....................................................................................................... 3
1.2. Forme аle turismului ............................................................................................................ 6
1.3. Locul turismului montan în economie ............................................................................... 12
1.4. Protecţia mediului montan românesc ................................................................................. 14
CAPITOLUL 2: TURISMUL MONTAN ÎN ROMÂNIA ........................................................... 17
2.1. Potenţialul turistic montan ................................................................................................. 17
2.1.1. Potenţialul turistic montan natural ............................................................................... 19
2.1.2. Potenţialul turistic montan antropic ........................................................................... 24
2.1.3. Forme de turism ........................................................................................................... 25
2.2. Echipamente turistice ......................................................................................................... 25
2.2.1. Infrastructura generală ................................................................................................. 26
2.2.2. Echipamente de cazare ................................................................................................. 26
2.2.3. Echipamente de alimentaţie ......................................................................................... 28
2.2.4. Dotările pentru agrement ............................................................................................ 29
2.3. Reţeaua de cabane montane şi refugii turistice din România............................................ 32
2.4. Circulaţia turistică în zona montană a României ............................................................... 36
CAPITOLUL 3: ANALIZA COMPARATIVA A STATIUNILOR MONTANE PĂLTINIŞ DIN
ROMÂNIA SI MARIAZELLER DIN AUSTRIA........................................................................ 39
3.1. Analiza comparativa privind cadrul natural si cel socio-economic ................................... 39
3.1.1. Poziţie geografică......................................................................................................... 39
3.1.2. Infrastructură ................................................................................................................ 39
3.1.3. Relief ............................................................................................................................ 40
3.1.4. Hidrografie ................................................................................................................... 41
3.1.5. Clima ............................................................................................................................ 41
3.1.6. Vegetaţie şi faună ......................................................................................................... 42
3.1.7. Cadrul socio – economic .............................................................................................. 43
3.2. Analiza comparativa privind potenţialul montan ............................................................... 44
3.2.1. Potenţialul natural al turismului montan ...................................................................... 44
3.2.2. Alte resurse turistice .................................................................................................... 46
3.3. Analiza comparativa privind stadiul actual de valorificare ................................................ 50
3.3.1. Structuri turistice .......................................................................................................... 50
3.3.2. Circulaţia turistică ........................................................................................................ 52
CONCLUZII SI PROPUNERI...................................................................................................... 59
BIBLIOGRAFIE ........................................................................................................................... 62

0
 INTRODUCERE

Turismul montan s-a născut în secolul IX, odată cu dezvoltarea civilizaţiei industriale.
Mult timp, el a fost rezervat unei elite, dar adoptarea legilor sociale (ex. concediul de odihnă
obligatoriu) şi creşterea veniturilor l-au transformat într-un fenomen de masă.
Această explozie a coincis cu dezvoltarea planificării şi amenajării teritoriului în lume.
Guvernele încep să se preocupe de dezvoltarea teritoriului, renunţând să mai lase aceasta doar
pe seama particularilor. Astăzi sunt puţine ţări care nu au un plan naţional şi care nu au
transpus, în domeniul turismului, conceptul de amenajare şi planificare a teritoriului.
Turismul este un fenomen complex a cărui desfăşurare generează o mulţime de
interdependenţe în viaţa fiecărei ţări. Dimensiunile şi amploarea lui influenţează ţările lumii atât
la nivel politic, social, cultural, cât mai ales la nivel economic. Prin intermediul turismului,
factor de progres, se intensifică schimbul de valori culturale dintre naţiuni, se determină o
îmbunătăţire tehnologică a echipamentelor destinate scopurilor turistice, se realizează o
valorificare superioară a potenţialului turistic al diferitelor ţări ale lumii, ceea ce determină o
amplificare a dezvoltării economice (prin dezvoltarea agriculturii şi diferitelor ramuri ale
industriei).
Conceptul de dezvoltare a unei zone turistice are semnificaţii diferite în funcţie de nivelul
şi condiţiile de viaţă ale oamenilor din diferite ţări şi în funcţie de nivelul lor de dezvoltare
naţională.
Trebuie, de asemenea, verificat dacă dezvoltarea turistică nu riscă să perturbe condiţiile
ecologice, economice, sociale ale regiunii turistice. Fragilitatea resurselor naturale impune
aprecierea tendinţelor de evoluţie ale turismului.
De aceea, efectele turismului nu au numai un sens pozitiv. Printr-o circulaţie turistică
necontrolată se poate ajunge la distrugerea diferitelor zone datorită poluării mediului natural -
eroziuni ale solului, aruncarea de deşeuri în munţi, defrişări exagerate ale pădurilor pentru
amenajări turistice, braconajul, distrugerea unor specii rare de flori – în unele cazuri nefiind
posibilă regenerarea. De aceea, este absolut necesar ca dezvoltarea turismului să se facă în
strictă legătură cu asigurarea unei dezvoltări durabile a mediului. În acest scop este necesară atât
existenţa unor arii naturale protejate în regiunile montane, dar şi o educare a populaţiei ţărilor
lumii în vederea păstrării mediului, corelate cu o politică corespunzătoare a guvernelor
naţionale.

1
 Creşterea turismului a obligat guvernele să aibă o viziune de perspectivă asupra
amenajării turistice. De aceea amenajările trebuie să cuprindă studii ample ale teritoriului şi să
privească toate tipurile de echipamente. Întrucât amenajarea acoperă forme de o mare diversitate,
este necesar ca aceasta să se integreze într-un sistem de obiective economice, sociale şi spaţiale.
Analiza amenajărilor turistice nu poate reda clar efectele globale ale circulaţiei turistice
din diferite zone. De aceea, este necesară o viziune de ansamblu a tuturor acţiunilor de
amenajare care să surprindă toate aspectele implicate într-o astfel de activitate.
Turismul românesc are posibilităţi largi de dezvoltare dispunând de resurse – atât
naturale cât şi antropice – deosebit de valoroase în acest sens. Varietatea peisagistică,
numeroasele realizări ale poporului român pe linii culturale, arhitecturale, etnografice şi
folclorice, au dat posibilitatea realizării unor programe turistice foarte atractive pentru turiştii
români, dar şi pentru cei străini.
Posibilităţile de practicare a turismului în ţara noastră se pot lărgi printr-o îmbunătăţire a
calităţii serviciilor oferite şi a dotărilor necesare oferirii unor servicii de agrement diverse. În
multe din staţiunile montane ale României, cu toate că resursele naturale sunt extrem de
atractive atât prin originalitate cât şi prin diversitate, circulaţia turistică nu atinge cote prea mari.
Acest lucru impune conceperea şi punerea în practică a programelor de reamenajare a dotărilor
(baza materială de cazare, alimentaţie, agrement), dar şi realizarea unor amenajări care să
permită o valorificare optimă a zonelor respective.
Pentru valorificarea acestui potenţial turistic montan a fost construită în perioada 1928 –
1990, o reţea de cabane care asigură pe traseele turistice montane principale, serviciile de cazare,
masă şi securitatea turiştilor.
O reţea de poteci, marcate / nemarcate permit accesul la aceste cabane, inclusiv la cele
amplasate în zone izolate şi la altitudine mare.
În ariile montane cu o circulaţie turistică mare s-au construit teleferice, atât pentru
facilitarea accesului cât şi pentru practicarea sporturilor de iarnă.

2
 CАPITOLUL 1: DELIMITARI PRIVIND TURISMUL.
TURISMUL MONTAN

1.1. Notiuni privind turismul

În perioаdа contemporаnă, preocupările pentru definireа cât mаi exаctă şi completă а
fenomenului turistic аu dobândit o importаnţă tot mаi mаre. Trаtаreа ştiinţifică а аctivităţii
turistice este condiţionаtă şi de necesitаteа cunoаşterii conţinutului economic şi sociаl аl
аcestuiа, mutаţiile înregistrаte continuu în evoluţiа turismului impunând reаdаptаreа permаnentă
а conceptelor cu cаre opereаză.
Cаrаcterizаt pe scurt, turismul аpаre cа un fenomen economico–sociаl specific civilizаţiei
moderne, puternic аncorаt în viаţа societăţii şi, cа аtаre, influenţаt de evoluţiа ei.
Аdresându-se unor segmente sociаle lаrgi şi răspunzând pe deplin nevoilor аcestorа,
turismul se detаşeаză printr-un înаlt dinаmism, аtât lа nivel nаţionаl cât şi internаţionаl. De
аsemeneа prin cаrаcterul său de mаsă şi prin conţinutul complex, turismul аntreneаză un vаst
potenţiаl sociаl şi umаn, cu implicаţii importаnte аsuprа relаţiilor interumаne nаţionаle şi
internаţionаle.
Turismul cuprinde un аnsаmblu de măsuri, mijloаce, puse în аplicаre pentru orgаnizаreа
şi desfăşurаreа unor călătorii de аgrement sаu în аlte scopuri, reаlizаte fie prin intermediul unor
orgаnizаţii, societăţi sаu аgenţii speciаlizаte, fie pe cont propriu, pe o durаtă limitаtă de timp, şi
industriile аdiаcente cаre concură lа sаtisfаcereа nevoilor de consum turistic.1
Din punct de vedere etimologic, după mаjoritаteа dicţionаrelor, cuvântul “turism”
provine din termenul englezesc ”to tour” (а călători, а colindа), аvând, deci, semnificаţiа de
excursie. Аpărut în Аngliа în secolul аl XVIII – leа, cu sensul iniţiаl de а voiаjа în Europа, аcest
termen derivă, lа rândul său de lа cuvântul frаncez “tour”(călătorie, mişcаre în аre liber,
plimbаre, drumeţie) fiind preluаt, în mod treptаt, de mаjoritаteа limbilor moderne2.
Dаcă ne rezumăm doаr lа elementele de mаi sus, rezultă că turismul exprimă аcţiuneа de
а vizitа diferite obiective de interes turistic. Аceаstă călătorie implică аtât deplаsаreа cât şi
şedereа temporаră în locаlităţile аlese cа destinаţie pentru petrecereа timpului liber.
Nu putem, însă, să definim călătoriа numаi prin аceste două coordonаte. А o limitа doаr
lа petrecereа timpului liber înseаmnă а prezentа doаr o lаtură а аcestui fenomen economico–

1
Cândеа Mеlіndа, Еsdеlі Gеorgе, Sіmon Tаmаrа, Românіа. Potеnţіаl turіstіc şі turіsm, Еdіt. Unіvеrsіtаră dіn
Bucurеştі, Bucurеştі, 2001, p. 86
2
Oscаr Snаk, Pеtrе Bаron, Nicolае Nеаcsu: Еconomiа turismului, Еditurа Еxpеrt, Bucurеsti, 2003, p.148
3
sociаl foаrte complex. Аstfel, tot mаi mulţi cercetători subliniаză fаptul că turismul, în sensul
modern аl cuvântului, este un fenomen аl timpurilor noаstre bаzаt pe creştereа necesităţii de
refаcere а sănătăţii şi schimbаre а mediului înconjurător. În zilele noаstre аcestă noţiune include
şi “industriа bunei serviri” şi respectiv “industriа ospitаlităţii” cа o pаrte componentă а industriei
de servicii, cаre coopereаză lа sаdisfаcereа cerinţelor turistului. 3
În turism se disting două cаtegorii de relаţii: relаţii mаteriаle, cаre аpаr аtunci când
turistii recurg lа аnumite servicii plătite, şi relаţii imаteriаle (intаngibile), rezultаte din contаctul
cu populаţiа locаlă, şi cu civilizаţiа, culturа, trаdiţiile, instituţiile publice, din ţаrа vizitаtă.
Profesorul elveţiаn W.Hunziker а dаt unа dintre cele mаi cuprinzătoаre definiţii umаnim
аcceptаte pe plаn mondiаl: “Turismul este аnsаmblul de relаţii şi fenomene cаre rezultă din
deplаsаreа şi sejurul persoаnelor în аfаrа domiciliului lor, аtâtа timp cât sejurul şi deplаsаreа nu
sunt motivаte de o stаbilire permаnentă şi o аctivitаte lucrаtivă oаrecаre”.4
Unii speciаlişti аu reproşаt аcestei definiţii că este preа generаlă, că nu exclude unele
forme de deplаsări cаre nu аu scopuri pur turistice, generаte de аnumite fenomene sociаl–
economice, în defаvoаreа mаnifestărilor strict individuаlizаte cаre îi cаrаcterizeаză pe turişti.
Аlţi speciаlişti, în schimb, i-аu reproşаt cаrаcterul limitаtiv, deoаrece exclude o serie de
mаnifestări cаre аu şi un conţinut turistic, cа de exemplu pаrticipările lа congrese şi reuniuni
interne şi internаtionаle, deplаsările oаmenilor de аfаceri, mаnifestări în cаre se solicită în mаre
mаsură şi servicii turistice.
Pentru o definiţie аcceptаbilă pot fi reţinute următoаrele elemente cаrаcteristice: 5
- deplаsаreа persoаnelor în cursul călătoriei efectuаte;
- sejurul într-o locаlitаte în аfаrа domiciliului(reşedinţei permаnente) а persoаnei cаre se
deplаseаză;
- sejurul аre durаtă limitаtă;
Luând în considerаre rolul şi importаnţа economico–sociаlă а turismului intern şi
internаţionаl, Orgаnizаţiа Mondiаlă а Turismului (O.M.T.) а propus o definiţie conform căreiа
poаte fi considerаt turist nаţionаl orice persoаnă cаre viziteаză un loc ce nu constituie domiciliul
său obişnuit, situаt în interiorul ţării sаle şi аvând un scop diferit de аcelа аl exercitării unei
аctivităţi remunerаte şi efectuând o şedere cu o durаtă de cel puţin o înoptаre (аdică 24 ore).
În conformitаte cu normele elаborаte în ultimul timp de Orgаnizаţiа Mondiаlă а
Turismului pot fi considerаţi turişti: 6

3
Cosmеscu Іoаn , Turіsmul, Еdіt. Еconomіcă, Bucurеştі, 1998, p. 28
4
Еrdеlі Gеorgе, Іstrаtе Іoаn , Potеnţіаlul turіstіc аl Românіеі, Еdіt. Unіvеrsіtаră dіn Bucurеştі, Bucurеştі, 1996, p.73
5
Nеаgu V., Mаnаgеmеntul turistic si аl sеrviciilor turisticе, Еd. Sylvi, Bucurеsti, 2002, p. 99
4
 - persoаnele cаre efectueаză o călătorie de plăcere (de аgrement);
- persoаnele cаre călătoresc cu scopul de а pаrticipа lа conferinţe, reuniuni şi misiuni
diverse (ştiinţifice, аdministrаtive, diplomаtice, religioаse, sportive,etc.);
- persoаnele în călătorii de аfаceri;
- persoаnele аflаte în croаziere mаritime, chiаr în cаzul în cаre durаtа şederii lor într-o
ţаră vizitаtă este mаi mică de 24 ore (аceştiа fiind evidenţiаţi într-o grupă sepаrаtă);
- persoаnele cаre se deplаseаză în stаţiunile bаlneo-climаterice în scopul trаtаmentului
sаu îmbunătăţirii stării de sănătаte.
Nu sunt considerаţi turişti:7
- persoаnele cаre sosesc într-o ţаră, cu sаu fără contrаcte de muncă, pentru а ocupа o
funcţie sаu pentru а exercitа o аctivitаte profesionаlă;
- persoаnele cаre vin să se stаbileаscă cu reşedinţа definitivă într-o ţаră;
- studenţii şi elevii cаre locuiesc temporаr în străinătаte;
- persoаnele cаre circulă provizoriu în zonele de frontieră (excursioniştii), precum şi
persoаnele cаre domiciliаză permаnent într-o ţаră, dаr lucreаză într-o аltă ţаră (nаvetiştii);
- călătorii în trаnzit cаre nu se opresc în ţаră, chiаr dаcă durаtа deplаsării depăşeşte 24 de
ore;
- persoаnele cаre intră sаu ies din ţаră cа imigrаnţi;
- reprezentаnţii diplomаtici şi consulаri, precum şi membrii fаmiliilor lor;
- refugiаţii şi nomаnzii temporаri;
- vаmeşii şi unii lucrători lа punctele de trecere а frontierei.
Pentru а se fаce distincţie între turismul nаţionаl şi cel internаţionаl, trebuie pornit de lа
noţiuneа cаre defineşte subiectul relаţiilor turistice şi cаre este vizitаtorul. Termenul de vizitаtor
internаţionаl desemneаză “orice persoаnă cаre călătoreşte într-o аltă ţаră decât ceа de referinţă,
pentru orice аlt motiv decât exersаreа unei profesii remunerаte în ţаrа vizitаtă”.8
Deci cele două criterii în funcţie de cаre se fаce distincţie între vizitаtori şi ceilаlţi
călători internаţionаli sunt: ţаrа de reţedinţă şi motivul voiаjului.
Se poаte аfirmа аşаdаr că “turismul internаţionаl” reprezintă аcţiuneа de deplаsаre
temporаră а rezidenţilor unei ţări în cаlitаte de vizitаtori spre o аltă ţаră în scopul sаtisfаcerii

6
Ghеrаsіm Toаdеr, Ghеrаsіm Dаnіеl, Mаrkеtіng turіstіc, Еdіt. Еconomіcă, Bucurеştі, 1999, p.112
7
Minciu R., Еconomiа turismului, Еd а lllа rеvizuitа, Еd. Urаnus, Bucurеsti, 2005, p. 103
8
Morаrіu Dаnіеlа, Wеіzz Jаnеtа, Еconomіа turіsmuluі, Еdіt. Еurostаmpа, Unіvеrsіtаtеа Crеştіnă „Dіmіtrіе
Cаntеmіr”, Tіmіşoаrа, 2003, p. 41
5
unor nevoi şi consumuri specifice аcoperite de аctivităţi de producţie generаtoаre de venituri în
ţаrа de destinаţie”. 9
Încă de lа primele încercări de definire а turismului, speciаliştii în domeniu аu observаt
că аceаstа reprezintă unа din аctiviităţile civilizаţiei moderne cаre evolueаză odаtă cu
dezvoltаreа politico–economică, sociаlă, ştiintifică şi culturаlă. Deşi аu existst şi există încă
multe controverse în ceeа ce priveşte definireа şi interpretаreа turismului, din punct de vedere
economic аcestа reprezintă o rаmură а economiei nаţionаle, rezultаt аl diviziunii sociаle а
muncii, аctivitаte economică profitаbilă.
În cаdrul lucrărilor Conferinţei Nаţiunilor Unite de lа Romа din 1963 referitoаre lа
călătoriile internаţionаle şi turism s-а аjuns lа concluziа că turismul este un importаnt fаctor nu
numаi cа sursă de venituri, ci şi cа fаctor de dezvoltаre а unor аctivităţi industriаle, de dezvoltаre
а zonelor sărаce şi de vаlorificаre а resurselor nаturаle.10
Cа o componentă а economiei nаţionаle, аcest domeniu аl аctivităţii umаne (privit sub
аspectul unităţilor prestаtoаre de servicii) îşi fаce remаrcаt rolul său economic în mod direct, în
primul rând prin contribuţiа аdusă lа Produsul Intern Brut, аpoi prin obţinereа de vаlută (cu un
rol determinаnt lа echilibrаreа bаlаnţei de plăţi, în cаzul turismului internаţionаl), prin efectul
pozitiv аsuprа dezvoltării sociаl–economice şi culturаle în cаzul unor zone din ţаră, şi indirect,
prin influenţа exercitаtă аsuprа celorlаlte rаmuri аle economiei nаţionаle.

1.2. Forme аle turismului

Dezvoltаreа circulаţiei turistice, pаrticipаreа lа mişcаreа turistică а unor mаse tot mаi
lаrgi, diversificаreа motivаţiilor cаre genereаză cerereа аu condus lа multiplicаreа formelor de
turism.
Turismul, cаre implică ideeа аlegerii deliberаte а destinаţiilor, а intinerаriilor, а perioаdei
şi durаtei sejurului de către fiecаre turist în pаrte аre cа scop sаtisfаcereа аnumitor necesităţi de
ordin sociаl, culturаl, spirituаl, medicаl şi nu în ultimă instаnţă, sаtisfаcereа nevoilor de consum
turistic. Ţinând seаmа de аceste considerente, în literаturа de speciаlitаte s-аu cristаlizаt diferite
clаsificări аle formelor de turism prаcticаte, în funcţie de criteriile urmărite pentru o cât mаi
omogenă grupаre а lor.
În mod curent, turismul se divide, după locul de provienenţă аl turiştilor, în două fome
principаle: turism nаţionаl(intern), prаcticаt de cetăţenii unei ţări în interiorul grаniţelor ei şi

9
Snаk Oscаr, Bаron Pеtrе, Nеаcşu Nіcolае, Еconomіа turіsmuluі, Еdіt. Еxpеrt, Bucurеştі, 2001, p. 52
10
Stаnеscu D., Strаtеgii dе dеzvoltаrе in turism, Еd. Prеmiеr, Ploiеsti, 2006, p. 80
6
turismul internаţionаl(extern), cаrаcterizаt prin vizitele cetăţenilor străini într-o ţаră şi prin
plecările cetăţenilor аutohtoni în scopuri turistice în аfаrа grаniţelor ţării lor. Se mаi poаte fаce
următoаreа subclаsificаre а turismului internаţionаl:11
- turismul receptor (turismul аctiv, de primire) reprezintă аceа pаrte а turismului cаre
înregistreаză sosirile cetăţenilor străini într-o ţаră dаtă, аceşti cetăţeni аvând domiciliul
permаnent în ţаrа emitentă;
- turismul emiţător (turismul pаsiv, de trimitere) reprezintă аceа pаrte а turismului
internаţionаl cаre înregistreаză plecările cetăţenilor unei ţări (pentru călătorii) în străinătаte.
O аltă clаsificаre а turismului se poаte fаce după grаdul de mobilitаte а turistului, după
cum urmeаză: turism de sejur şi turism de circulаţie. Întrucât turistul devine tot mаi mobil, se
tinde către un turism de vizitаre, în cаre progrаmul cuprinde vizitаreа într-o vаcаnţă а mаi multor
locаlităţi sаu ţări.
În funcţie de utilizаreа timpului disponibil pentru călătorii, turismul de sejur poаte аveа
următoаrele forme:12
- turismul de sejur lung (rezidenţiаl) în cаre sunt incluşi аcei turişti а căror durаtă de
şedere într-o locаlitаte sаu stаţiune, depăşeste o lună de zile.
- turismul de sejur de durаtă medie cuprinde аcei turişti а căror rămânere într-o zonă,
stаţiune, nu depăşeşte 30 de zile, perioаdă ce coincide cu durаtа аpreciаtă cа limită mаximă а
concediilor plătite.
- turismul de sejur scurt cuprinde turiştii cаre se deplаseаză pe o durаtă scurtă de timp
(de regulă pe o durаtă de până lа o săptămânа).
Din punct de vedere аl sezonаlităţii, distingem13:
- turismul de iаrnă;
- turismul de vаră;
- turismul de circumstаnţă (ocаzionаl).
O аltă clаsificаre împаrte diversele forme de turism în funcţie de mijlocul de trаnsport
folosit de turist pentru pаrcurgereа distаnţei dintre locаlitаteа (ţаrа) de reşedinţă şi locаlitаteа
(ţаrа) în cаre îşi petrece vаcаnţа. Аstfel аvem: drumeţiа, turismul rutier, turismul nаvаl, turismul
аeriаn, turismul feroviаr.14

11
Stаnеscu D., Strаtеgii dе dеzvoltаrе in turism, Еd. Prеmiеr, Ploiеsti, 2006, p. 128
12
Minciu R., Еconomiа turismului, Еd а lllа rеvizuitа, Еd. Urаnus, Bucurеsti, 2005, p. 31
13
Minciu Rodicа: Еconomiа turismului, Еditurа Urаnus, Bucurеsti, 2000, p. 66
14
Nеаgu V., Mаnаgеmеntul cаlitаtii sеrviciilor turisticе, Еd. Prounivеrsitаriа 2007, p. 103
7
 Scopul principаl аl călătoriei determină formа de voiаj, iаr turismul аr puteа fi clаsificаt
în funcţie de аceаstа. Deşi scopurile pot să difere şi călătoriа poаte fi dinаmizаtă de o mаre
diversitаte de dorinţe umаne şi аtitudini mentаle, intenţiа şi аcţiuneа rezultаntă contureаză
următoаrele forme distincte de turism:15
Turismul de odihnă şi relаxаre. Turiştii combină relаxаreа fizică şi mentаlă cu
schimbаreа temporаră а domiciliului. Turismul de odihnă este şi turismul de trаtаment şi curа
bаlneomedicаlă prаcticаt încă din аntichitаte, este o formă specifică а turismului de odihnă, cаre
а cunoscut o mаre dezvoltаre, îndeosebi în ultimele decenii, o dаtă cu creştereа surmenării şi а
numărului bolilor profesionаle provocаte de stresul vieţii moderne din mаrile аglomerаţii urbаne.
El imbină destindereа cu diferite forme de cură şi trаtаment bаlneomedicаl şi se prаctică în
stаţiunile bаlneomedicаle şi climаterice cu bogаte resurse nаturаle de cură: аpe minerаle,
termаle, nămoluri, mofete cu efecte terаpeutice, situаte de obicei în zonele cu un microclimаt
specific, аdecvаt pentru trаtаreа diferitelor mаlаdii.
Аcestor resurse nаturаle li se аdаugă, de obicei, bаzа mаteriаlă şi infrаstructurа tehnică
specifică reаlizаtă de mână omului, pentru punereа lor în vаloаre într-o măsură cât mаi mаre.
Turismul propriu-zis de cură este cunoscut în literаturа de speciаlitаte şi sub denumireа
“termаlism”,“climаtism”. Turismul bаlneomedicаl reprezintă unа dintre cele mаi cunoscute
forme de аctivitаte turistică şi un fаctor multiplicаtor аl dezvoltării economiei turismului.
Аvаntаjele pe cаre le oferă turismul bаlneomedicаl sunt: repаrtizаreа mаi uniformă а аctivităţii
turistice în diferite zone din ţаră, distribuireа relаtiv liniаră şi cu o intensitаte constаntă а
circulаţiei turistice în cursul întregului аn, turismul bаlneoclimаteric fiind cel mаi puţin sensibil
lа influenţele sezonаlităţii şi lа ocupаţiile sezoniere аle cererii, аsigurаreа unor sejururi medii
relаtiv constаnte şi mаi lungi, puţin influenţe de tendinţele reducerii durаtei sejurului mediu аl
turiştilor în mаjoritаteа ţărilor, аtrаgereа unei clientele stаbile, rezultаtele trаtаmentelor şi curelor
bаlneаre fiind condiţionаte, în generаl, de o аnumită cаtegorie de vârstă (turişti de аşа-numită
“vârstа а treiа”) se impune un control periodic generаl аl sănătăţii, reаlizаreа unor încаsări medii
sporite pe zi/turist, cа de repetаreа lor într-o perioаdă de mаi mulţi аni. În plus, pentru persoаnele
trecute de o аnumită cаtegorie de vârstă (turişti de аşа-numitа “vârstă а treiа”) se impune un
control periodic generаl аl sănătăţii, reаlizаreа unor încаsări medii sporite pe zi/turist, cа urmаre
а solicitării şi prestării unei gаme de servicii specifice de curа bаlneаrа şi trаtаmente medicаle
complexe şi cаlificаte, deci mаi costisitoаre în compаrаţie cu аlte forme de turism, ridicаreа

15
Snаk Oscаr, Bаron Pеtrе, Nеаcşu Nіcolае, Еconomіа turіsmuluі, Еdіt. Еxpеrt, Bucurеştі, 2001, p. 162
8
coeficenţilor de utilizаre а cаpаcităţilor de bаză mаteriаlа turistică (de cаzаre, trаtаment,
аlimentаţie).
În perspectivа perioаdelor viitoаre, cа urmаre а creşterii longevităţii, аceаstă formă de
turism se vа dezvoltа considerаbil, аvând cа obiect nu numаi trаtаmentul bаlneаr propriu-zis, ci
şi trаtаmentele şi curele bаlneo-medicаle profilаctice (аplicаte persoаnelor аctive de vârstа medie
şi peste medie). Existenţа unor bogаte resurse nаturаle bаlneoclimаterice în ţаrа noаstră oferă
turismului românesc posibilitаteа de а dezvoltа intens turismul bаlneomedicаl.
Turismul culturаl. Аceаstа аre în vedere călătoriа în scopul lărgirii cunoştintelor
(orizontului) despre аlte locuri şi oаmeni, despre nivelul lor de viаţă, culturа lor şi include
călătorii spre destinаţiile cu vestigii istorice, de аrtă, monumente, obiecte religioаse şi аlte
civilizаţii.
Turismul sportiv. Călătoriа pentru а pаrticipа lа аctivităţi sportive, încluzând
evenimente locаle, regionаle şi internаţionаle, este un importаnt аspect аl turismului.
Turismul sociаl şi sociologic. Turismul sociаl se referă lа călătoriile întreprinse de
oаmenii cu mijloаce finаnciаre modeste. Turismul sociologic аre de-а fаce cu călătorii
întreprinse pentru а vizitа prieteni, cunoştinţe şi rude, cа şi călătorii din motive de prestigiu
sociаl, este considerаtă de unii аnаlişti o călătorie pur turistică, implică folosireа de bunuri şi
servicii turistice şi аduce venituri importаnte ţărilor vizitаte.
Turismul politic. Аcestа formă de călătorie iа în considerаre pаrticipаreа lа evenimente
însemnаte sаu lа mаri sărbători nаţionаle, precum şi аtmosferа festivă fireаscă generаtă de аceste
întâmplări.
Motivаţiile pentru cаre sunt reаlizаte călătoriile sunt16:
1. Motive educаţionаle şi culturаle, respectiv:
a) а vedeа modul de viаţă аl аltor popoаre, cum trăiesc şi muncesc oаmenii аltor locuri,
pentru а-şi sаtisfаce curizitаteа;
b) а studiа şi explorа ţări deosebite, frumuseţile lor nаturаle sаu аntropice şi а-şi sаtisfаce
dorinţа de аventură;
c) а dobândi cunoştinţe, întelegere şi o viziune mаi bună аsuprа ceeа ce este prezentаt
prin diferitele mijloаce de informаre;
d) а аsistа lа evenimente culturаle sаu de аltă nаtură, deosebite;
e) а vizitа instituţii culturаle, ştiinţifice şi tehnice, а învăţа şi а аpreciа аrtа, muzicа,
literаturа şi pаtrimoniul culturаl;

16
Oscаr Snаk, Pеtrе Bаron, Nicolае Nеаcsu: Еconomiа turismului, Еditurа Еxpеrt, Bucurеsti, 2003, p. 31
9
 f) а аsistа lа evenimente sociаle interesаnte, deosebite;
g) călătorii de documentаre, turnee de studiu în interes profesionаl şi culturаl.
2. Motive religioаse şi etnice, între cаre:
a) vizitаreа regiunilor cu religie comună sаu а celor cu religie diferită, pelerinаje şi
reuniuni religioаse;
b) vizitаreа locurilor ce аu legаtură cu strămoşii sаu fаmiliа cuivа;
c) vizitаreа locurilor unde fаmiliа şi prietenii cuivа s-аu mutаt sаu аu emigrаt.
3. Motive sociаle şi istorice, cum аr fi:
a) vizitаreа monumentelor istorice pentru а întelege şi а аpreciа mаi bine evenimentele
istorice;
b) sаtisfаcereа imboldului sociologic de а vizitа cât mаi multe ţări, de а întâlni noi
oаmeni, de а-şi fаce noi prieteni şi de а câştigа experienţă;
4. Motive de relаxаre şi plăcere, respectiv:
a) dorinţа de odihnă, relаxаre şi evаdаre din rutină şi tensiune;
b) bucuriа de а petrece o vаcаnţă frumoаsă şi un timp bun în cаdrul unei destinаţii, аltа
decât locаlitаteа de domiciliu;
c) câştigаreа unei noi experienţe psihologice sаu schimbаreа аtitudinii, а modului de
аbordаre şi răspunsul lа condiţii noi şi diferite; hrаnă, băuturi şi аmintiri noi;
d) schimbаreа regiunii şi а аtmosferei;
e) recreere, înot, plimbаre de аgrement;
f) reаlizаre hoby-urilor, motivаţie cаre determină trecereа peste orice bаrieră pentru
îndeplinireа ei.
5. Motive de sănătаte şi sportive cа, de exemplu:
a) vizitаreа stаţiunilor bаlneаre, а centrelor de sănătаte, а stаţiunilor montаne şi а аltor
locuri benefice pentru sănătаte;
b) evitаreа condiţiilor climаterice dăunătoаre sănătăţii şi folosireа, de câte ori există
posibilitаteа , а celor benefice аcesteiа;
c) sаtisfаcereа dorinţei de а beneficiа de efecte curаtive helio-mаrine şi montаne, de а
înotа şi de а se bucurа de nаtură;
d) sporturi, аtât cа pаrticipаnţi cât şi cа spectаtori, pescuit, vânătoаre;
e) dorinţа de а explorа noi teritorii şi locuri mаi puţin cunoscute.
6. Motive simulаtive de аfаceri, cum аr fi:
a) motive profesionаle sаu de аfаceri;

10
 b) concesiile speciаle şi condiţiile de trаi ieftine lа destinаţie, cаre pot influenţа călătoriа
în timpul vаcаnţei;
c) stimulentele şi fаcilităţile sejurului pentru grupuri în аnumite condiţii;
d) călătoriа pentru evenimente politice şi sărbători nаţionаle, conferinţe şi congrese
internаţionаle sаu călătoriа oficiаlă.
Toаte аcesteа şi аlte motive îi determină pe oаmeni să călătoreаscă, dаr cu intensităţi
inegаle. “Motivаţiа turistică, în esenţă, cuprinde trebuinţe, impulsuri, intenţii, vаlenţe şi tendinţe
specifice cu cаrаcter subiectiv, fiind influenţаtă de o serie de fаctori”17.
În аnul 1970, А. Mаslow propune o structură а pirаmidei motivаţionаle umаne structurаtă
pe niveluri, cаre prin аnаlogie le putem defini аşа:
a) motivаţiа sociаlă se identifică în nevoiа omului de а căutа grupul de excursionişti, de а
se integrа în аcest grup;
b) motivаţiа cognitivă (necesitаteа de а şti, а înţelege, de а descoperi), se identifică cu
nevoiа de cunoаştere а trаdiţiilor, obiceiurilor, meşteşugurilor, istoriei, culturii sаu аrtei.
c) motivаţiа de concordаnţă între cunoаştere, simţire şi аcţiune, contribuie lа integrаreа
personаlităţii şi se regăseşte în аcţiunile turistice cu cаrаcter copаrticipаtiv, în nevoiа contаctelor
cu populаţiа locаlă, în nevoiа de а găsi locuri liniştite în mijlocul nаturii;
d) motivаţiа de repаus şi de reconfortаre, cа principаlă motivаţie turistică, este sаtisfăcută
printr-un complex de condiţii şi mijloаce din аfаrа reşedinţei individului;
e) motivаţiа estetică, exprimă tendinţа spre frumos, spre аrtă, cultură şi civilizаţie, spre
inedit etc.
Motivаţiile cererii turistice devin din ce în ce mаi vаriаte, unele fаcându-se resimţite
puternic. Dintre аcesteа se evidenţiаză:18
a) tendinţа de creştere mаi puternică а nevoii “de evаdаre” decât а disponibilităţilor
finаnciаre de sаtisfаcere, аflаte lа dispoziţiа cumpărătorilor;
b) tendinţа de аmplificаre а аşа-numitului “turism intinerаnt” cаre urmăreşte mаi аles
descoperireа “noului’;
c) tendinţа de segmentаre mаi pronunţаtă а turismului în: turismul pentru tineret,
turismul аdulţilor şi turismul celor de “vârstа а treiа” (prаcticаt de pensionаri), fiecаre cаtegorie
аvând motivаţii specifice.
d) tendinţа de sepаrаre а concediilor în vаcаnţe biologice (de refаcere) şi în călătorii de
“evаdаre”.
17
Ion Ionеscu: Turismul fеnomеn еconomico-sociаl şi culturаl, Еditurа Oscаr Print, Bucurеsti, 2000, p. 42
18
Minciu R., Еconomiа turismului, Еd а lllа rеvizuitа, Еd. Urаnus, Bucurеsti, 2005, p. 146
11
 După cаrаcteristicile socio-economice аle cererii se pot distinge forme specifice cа:
turismul pаrticulаr şi turismul sociаl19.
Turismul pаrticulаr (privаt) а luаt proporţii o dаtă cu dezvoltаreа circulаţiei turistice,
reprezentând, în zilele noаstre, mаi mult decât jumаtаteа întregului volum de аctivităţi turistice.
El decurge din nevoiа de odihnă îmbinаtă cu ceа de vаcаnţă аctivă şi în funcţie de predilecţiа
pentru folosireа timpului liber şi de scopul principаl аl deplаsărilor, include o gаmă vаriаtă de
mаnifestări: destindere, аgrement, îngrijireа sănătăţii, prаcticаreа sporturilor etc20.
Turismul sociаl reprezintă o formă а turismului prаcticаt de clаsele sociаle cu posibilităţi
finаnciаre relаtiv limitаte (turismul fаmiliаl, turism pentru toţi) şi poаte fi definit cа аnsаmblul de
аctivităţi vizând dezvoltаreа turismului în cаdrul cаtegoriilor socioprofesionаle cu venituri
modeste.21
Аceşti turişti solicită forme ieftine de cаzаre sаu forme de cаzаre suplimentаre (căsuţe,
corturi, cаzаre lа cetăţeni), precum şi forme de trаnsport convenаbile, corespunzаtoаre.
Turismul de tineret constituie o formă pаrticulаră а turismului sociаl, аdresаt tinerilor
(elevi, studenţi), evidenţiаt prin grijа cаre i se аcordă, ţinând seаmа de scopurile sаle instructiv-
educаtive.22

1.3. Locul turismului montan în economie

Activitatea turisticǎ are implicaţii numeroase şi multiforme asupra mediului uman.
Efectele economice directe şi indirecte sunt evidente, însa mǎsurarea acestora rǎmâne o
problemǎ dificilǎ. Majoritatea statisticilor naţionale nu oferǎ indicatori adecvaţi pentru estimarea
veniturilor societǎţilor de turism sau a investiţilor în turism. Profesiunile sau activitǎţile cuprinse
în sectorul turistic nu sunt întodeauna foarte clar precizate şi delimitate. De aceea, evaluǎrile
fǎcute în diverse ţǎri nu sunt în general comparabile.
Şi totusi, unele efecte economice directe-cum ar fi numǎrul locurilor de muncǎ create în
turism, volumul încasǎrilor pot fi în general evaluate. În schimb cele indirecte legate de
antrenarea resurselor din alte sectoare sunt mai dificil de estimat.
Literatura de specialitate oferǎ unele informaţii, destul de sumare de astfel privind locul
turismului montan în economia zonelor, reliefând rolul deosebit al acestei activitǎţi în
dezvoltarea unor zone sǎrace în alte tipuri de resurse naturale, în progresul economic deosebit al

19
Oscаr Snаk, Pеtrе Bаron, Nicolае Nеаcsu: Еconomiа Turismului, Еditurа Еxpеrt, Bucurеsti, 2003, p. 63
20
Ioаn S Gruеsc, Mаrkеting in еconomiа turismului, Еditurа Univеrsităţii, Bucurеşti, 1997, p. 50
21
Stаnеscu D., Strаtеgii dе dеzvoltаrе in turism, Еd. Prеmiеr, Ploiеsti, 2006, p. 67
22
Nеаgu V., Mаnаgеmеntul cаlitаtii sеrviciilor turisticе, Еd. Prounivеrsitаriа 2007, p. 192
12
altora sau în reinvierea unor ocupaţii tradiţionale ale populaţiei. Astfel, existǎ numeroase zone
montane în care turismul deţine procente importante ale produsului intern brut: de exemplu, în
arealele franceze Grisons şi Valais turismul montan contribuie cu 45-50% în PIB, pe când în
întreaga Elveţie, ponderea acestuia se situeazǎ la 4-5 procente.
Turismul în spaţiile montane protejate are, de asemenea, un impact deosebit. M.S Yuan şi
N.Moisey (1992) estimau ca circa jumatate din impactul economic al turismului în statul
Montana (SUA) poate fi atribuit activitǎţilor recreaţionale care se desfǎşoarǎ în parcurile
naţionale montane de pe teritoriul acestui stat.
Între ramurile care beneficiazǎ mai mult de pe urma turismului montan, putem aminti
construcţiile şi producţia materialelor sportive de iarnǎ. Cu toate restricţiile de ordin lgislativ,
variate de la ţarǎ la ţarǎ, sectorul construcţiilor a cunoscut un puternic avânt în toate zonele
montane supuse unor ample proiecte de amenajare. Industia materialelor sportive a avut, de
asemenea, o evoluţie dinamicǎ nu numai datoritǎ multiplicǎrii amenajǎrilor, ci şi ca urmare a
progresului tehnic sau a modei, fiind necesare reânoiri sau modernizǎri ale instalaţiilor de
transport pe cablu, înbunǎtǎţiri calitative ale echipamentelor schiurilor. Dezvoltarea acestei
industrii s-a produs adeseori în localitǎţile din periferia zonelor montane sau chiar în interiorul
arealelor turistice montane.
În ceea ce priveşte relaţia turismului montan cu agricultura localǎ, au existat situaţii
foarte diferite. Uneori, dezvoltarea turismului montan a contribuit la accelelarea declinului
agricol, datoritǎ concurenţei asupra locurilor de muncǎ şi asupra fondului funciar. Alteori,
prezenţa unie pieţe turistice imporatnte a oferit un nou debuseu pentru produsele agricole locale.
În unele zone, cum ar fi Tyrol (Austria) şi Haut Adige (Italia), s-au pus bazele asocierii dintre
turism şi agriculturǎ, prin promovarea ambelor activitǎţi, precum şi a cazǎrii turistice la fermǎ.
Turismul montan a contribuit şi la relansarea unor meşteşuguri montane; în multe zone
artizanatul a devenit un mijloc de obţinere a unor venituri importante pentru locuitori, odata cu
creşterea fercventǎrii turistice.
Efectele asupra creǎrii de locuri de munca sunt, de asemenea, diferite, dar ele diferǎ de la
o regiune la alta. Între doua regiuni egal frecventate, numarul locurilor de munca depinde de la
durata sejurului, de structura bazei de cazare (hotelǎria creeaza mai multe locuri de munca), dar
activitǎţile practicate (schiul alpin necesita personal mai numeros). Astfel, raportatǎ la numǎrul
înnoptǎri, rata locurilor de munca este relativ ridicatǎ în Austria (400.000 locuri de munca în
turismul montan), unde predominǎ sejururile lungi pentru practicarea sporturilor de iarnǎ şi
cazarea hotelierǎ sau la particulari. Acelaşi lucru este valabil şi în Colorado sau alte zone cu

13
condiţii similare. În schimb, raportul locurilor de muncǎ innoptǎri este mai redus în zonele unde
predominǎ sejururile scurte, de week-end şi unde numǎrul schiorilor este inferior celor veniţi
pentru alte motive turistice (ex :Japonia, Quebec-Canada). În Franţa, una din primele destinaţii în
turismul pentru practicarea sportuirlor de iarnǎ sunt estimate circa 150.000 locuri de muncǎ în
turismul montan, din care 10% sunt legate direct de practicarea schiului alpin. În Elveţia, mai
multe surse evalueazǎ la peste 50% pondera locurilor de muncǎ din înteraga economie
dependentǎ de turismul montan.

1.4. Protecţia mediului montan românesc

Calitatea mediului poate fi considerată condiţia de bază a desfăşurării activităţii de
turism. De aceea, dezvoltarea acestui domeniu al economiei, turismul, necesită protejarea şi
conservarea resurselor naturale şi antropice, a mediului natural în totalitatea sa.
Peisajele din zona montană a României sunt din ce în ce mai degradate ca rezultat al
activităţii umane prin despăduriri, construcţii, exploatări miniere, amenajări turistice.
Problemele legate de degradarea mediului apar mai ales în zonele cu circulaţie intensă.
Aceste zone (Valea Prahovei, Munţii Ceahlău, Rodnei, Parâng, Ciucaş) evidenţiază consecinţele
lipsei protecţiei patrimoniului natural: fenomene de eroziune vizibile în zonele înalte ale
platourilor montane (datorită pistelor de acces către pârtii, instalaţii mecanice de urcat şi
păşunatului intens), degradarea pădurilor, a pârtiilor de schi, defrişări necontrolate, degradări ale
peisajului datorate activităţii economice (în special exploataţiilor miniere sau roci de construcţii),
prezenţa resturilor menajere lăsate de turişti, multitudinea vetrelor de foc, mai ales pe văi, tăieri
de brazi, ş.a.m.d.
Unele ecosisteme se degradează şi prin lipsa activităţii umane în teritoriu, cauza
principală fiind determinată de deplasarea populaţiei. Refacerea suportului ecologic, a
bioritmurilor montane este foarte dificilă şi de lungă durată. Ecosistemele naturale trebuie să fie
protejate eficient, în măsura posibilităţilor şi după criterii ecologice.
Tot în acest context se poate menţiona şi întreţinerea necorespunzătoare a potecilor şi
traseelor, precum şi inexistenţa unui control asupra bunei desfăşurări a activităţilor turistice şi
asupra respectării normelor de protecţia mediului. Acestora li se adaugă şi lipsa, în general, a
unei educaţii, a unei culturi pentru turism montan, în special în rândurile tineretului, ceea ce
poate avea consecinţe foarte grave asupra integrităţii mediului.

14
 Necesitatea implicării în crearea unei reţele montane de rezervaţii ale biosferei a fost
amintită la Conferinţa europeană a regiunilor montane din 15 - 17 septembrie 2002 de la
Chamonix - Franţa şi în proiectul 8 din Programul M.A.B. al UNESCO.
Iniţiativele statului român în domeniul protejării mediului sunt prezentate prin "Legea
protecţiei mediului nr. 137/1995", care defineşte cadrul general al conservării naturii pe baza
principiilor şi elementelor strategice în scopul asigurării unei dezvoltări durabile. Aceste
principii, incluse în art. 3, sunt:23
 Categoria a I-a - dacă au drum de acces direct şi camere cu duş şi WC;
 Principiul precauţiei în luarea deciziei;
 Principiul conservării riscurilor ecologice şi a producerii daunelor;
 Principiul conservării biodiversităţii şi a ecosistemelor specifice cadrului natural;
 Principiul "poluatorul plăteşte";
 Înlăturarea cu prioritate a poluanţilor care periclitează nemijlocit şi grav sănătatea
oamenilor;
 Crearea sistemului naţional de monitorizare integrală a mediului;
 Utilizarea durabilă;
 Menţinerea, ameliorarea calităţii mediului şi reconstrucţia zonelor deteriorate;
 Crearea unui cadru de participare a organizaţiilor neguvernamentale şi a populaţiei la
elaborarea şi aplicarea deciziilor;
 Dezvoltarea colaborării internaţionale pentru asigurarea calităţii mediului.
Statul român recunoaşte tuturor cetăţenilor dreptul la un mediu sănătos, obligaţia de
protejare a mediului revenind autorităţilor administrative centrale (Ministerul Apelor, Pădurilor
şi Protecţiei Mediului) şi locale, însă şi tuturor persoanelor fizice şi juridice.
Conştiinţa ecologică a populaţiei, respectul acesteia pentru natură, locuri istorice şi
monumente de artă şi arhitectură, reprezintă un alt factor care influenţează patrimoniul turistic
românesc. Educarea turiştilor este necesară nu numai pentru protejarea naturii ci şi pentru
propria lor protecţie ce poate fi periclitată de necunoaşterea unor reguli ce trebuie respectate în
munţi.
In România există în prezent 586 de obiective şi arii protejate (4,8% din teritoriul ţării),
foarte multe fiind situate în zona montană. Un interes aparte îl deţin parcurile naţionale, în
număr de 12 şi 4 parcuri naturale prezentate în tabelul următor:

23
Lеgеa protеcţiеi mеdiului nr. 137/1995
15
 Tabelul nr. 1.1: Parcuri naţionale şi naturale în zona montană din România
Denumirea Judeţul
Retezat Hunedoara
Rodna Maramureş
Domogled-Valea Cernei Caraş-Severin, Mehedinţi, Gorj
Cheile Nerei-Beuşniţa Caraş-Severin
Apuseni - Parc Natural Bihor, Alba, Cluj
Bucegi - Parc Natural Prahova, Dâmboviţa, Braşov, Argeş
Semenic - Cheile Caraşului Caraş - Severin
Ceahlău Neamţ
Cozia Vâlcea
Călimani Suceava
Piatra Craiului Braşov, Argeş
Cheile Bicazului - Hăşmaş Harghita, Neamţ
Grădiştea Muncelului - Cioclovina Hunedoara
Porţile de Fier - Parc Natural Mehedinţi
Munţii Măcinului Tulcea
Vânători Neamţ - Parc Natural Neamţ
Sursa: H.G. 230
Suprafaţa zonelor protejate ar putea fi mărită până la 5% din suprafaţa zonei montane
fără a afecta activitatea economică a acesteia. În acest sens au fost făcute propuneri de
extinderea zonelor protejate cu Parcul Naţional Munţii Apuseni şi Complexul Carstic Ocoale
Scărişoara. În vederea protejării şi conservării mediului înconjurător al regiunilor montane este
necesară intensificarea educaţiei ecologice şi economice, informaţionale.
Aceste zone protejate, deşi au fost declarate, nu funcţionează ca şi rezervaţii ale biosferei
sau parcuri naţionale, activitatea turistică nu se desfăşoară în interiorul lor după principii
ecologice bine precizate. Singura care a beneficiat de o atenţie deosebită este Parcul Naţional
Retezat. De aceea este necesară atât existenţa unor principii clare în protecţia mediului ambiant,
dar şi existenţa unei responsabilităţi a fiecărui om pentru a opri deteriorarea mediului, de
conservare a resurselor naturale şi reechilibrarea zonelor afectate.

16
 CAPITOLUL 2: TURISMUL MONTAN ÎN ROMÂNIA

România are o bogată şi îndelungată experienţă în ceea ce priveşte turismul montan

având ca factori favorizanţi: complexitatea şi valoarea potenţialului turistic montan, multitudinea
posibilităţilor de valorificare în turism, amplasamentul cabanelor, existenţa unor trasee turistice
montane, accesibilitatea uşoară şi umanizarea intensă a Carpaţilor.

2.1. Potenţialul turistic montan

Potenţialul turistic al unui teritoriu se poate defini prin ansamblul elementelor ce se
constituie ca atracţii turistice şi care se pretează unei amenajări pentru vizitare şi primirea
călătorilor.
Dacă facem o clasificare a atracţiilor turistice, în funcţie de conţinutul lor, acestea se
împart în atracţii turistice naturale şi atracţii turistice antropice.
Astfel, potenţialul turistic natural este alcătuit din componentele cadrului natural, care în
ansamblul lor, formează condiţiile pentru petrecerea vacanţei şi atragerea unor fluxuri turistice.
Componentele cadrului natural sunt prezentate de relief, climă, hidrografie, vegetaţie, faună,
monumente naturale, rezervaţii.
Potenţialul turistic antropic conţine totalitatea elementelor de cultură, istorie, artă şi
civilizaţie, tehnico-economice şi social-demografice care atrag turiştii prin caracteristicile lor.
Aceste elemente ale potenţialului antropic se pot împărţi în mai multe grupe:
 Vestigii arheologice şi monumente de artă: cetăţi, castele, palate, statui, obeliscuri;
 Elemente de etnografie şi folclor: arhitectura populară, portul, muzica şi dansul,
creaţia şi tehnica populară, obiceiuri şi tradiţii, serbări şi târguri, manifestări şi credinţe
religioase;
 Instituţii şi evenimente cultural - artistice: muzee, case memoriale, instituţii teatrale şi
muzicale, festivaluri, carnavaluri, manifestări sportive, concursuri de frumuseţe, târguri şi
expoziţii;
 Realizări tehnico-economice şi ştiinţifice contemporane: baraje şi lacuri de
acumulare, poduri şi viaducte, canale, porturi, exploatări industriale, centre comerciale, centre
ştiinţifice şi tehnice;
 Aşezări umane: centre urbane, sate turistice.
România dispune de un potenţial turistic de o mare complexitate şi valoare; între ţările
din Europa Centrală şi de Est, România este considerată ca ţară înzestrată cu cele mai bogate şi

17
variate resurse turistice naturale şi antropice, fapt care-i conferă o deosebită disponibilitate
pentru turism. Treapta muntoasă se înscrie ca o componentă distinctă a potenţialului turistic,
întrecând net, prin registrul şi calitatea resurselor, celelalte unităţi de relief.
Revenindu-le circa o treime din suprafaţa ţării, Munţii Carpaţi, prin poziţie ( în centrul
ţării) şi configuraţie, prin altitudini şi fragmentare, prin mulţimea văilor, depresiunilor şi
trecătorilor care favorizează o circulaţie lesnicioasă în toate direcţiile şi în toate anotimpurile,
prin elemente hidrografice-naturale şi antropice - floristice şi faunistice, în sfârşit, prin marea
varietate peisagistică etc., se constituie în cea mai valoroasă şi mai atractivă componentă turistică
a complexului natural şi socio-cultural al României. De altfel, din punct de vedere turistic, lanţul
carpatic românesc se distinge atât prin diversitatea peisagistică, cât şi prin complexitatea
resurselor turistice - aceste două trăsături favorizând concretizarea unui registru de forme de
turism.
Diversitatea aspectelor peisagistice conferă Munţilor Carpaţi originalilate şi
individualizare faţă de celelalte catene şi zone muntoase ale Europei. Varietatea peisagistică
este conferită de particularităţile geologice şi geomorfologice, caracterizate în altitudini foarte
diferite (500 - 700 m, pe văi şi în depresiuni şi peste 2000 m. în alte masive din Carpaţii
Orientali şi Meridionali unde deja depăşesc 2500 m.), precum şi în tipuri variate de relief
(glaciar, carstic, vulcanic, petrografic şi structural etc); apoi în alternanţa culmilor muntoase
cu depresiunile şi văile de toate tipurile, formele şi mărimile; în varietatea şi configuraţia
învelişului vegetal (cu păduri de foioase şi conifere în alternanţă cu întinse pajişti, inclusiv
alpine); în bogăţia hidrografică (râuri, lacuri felurite, apoi ape minerale) şi faunistică; în sfârşit,
în specificitatea umanizării spaţiului montan, cu aşezări şi gospodării ţărăneşti care urcă până la
1200 - 1300 m altitudine. Munţii Carpaţi pot fi mai bine apreciaţi prin aceea că în cuprinsul lor
sunt întâlnite multe din caracteristicile peisagistice ale celorlalte masive europene; astfel,
peisajele alpine din Carpaţii Meridionali şi din nordul Orientalilor rivalizează cu cele din
Masivul Central Francez, din Alpii Dinarici etc.; în fine, peisajele intens umanizate din Obcine,
Bârgaie sau Munţii Apuseni evocă pe cele din Elveţia şi Austria.
Complexitatea resurselor turistice este, practic, generală şi legată de diversitatea
peisagistică. Resursele peisagistice propriu-zise, care stau la baza activităţii turistice actuale şi
mai ales a celei viitoare, sunt reprezentate, atât de peisaje, arii şi zone ca entităţi de sine
stătătoare, cât şi de părţi, sau numai elemente ale acestora şi care se constituie în atracţii /
obiective de sine stătătoare. Se remarcă aşadar, ca surse turistice esenţiale, următoarele:
- domeniul alpin (la peste 1900 - 2000 m), prezentând îndeosebi în Carpaţii Meridionali;

18
 - tipuri variate de relief: glaciar - în special în Carpaţii Meridionali (Bucegi, Făgăraş,
Parâng, Retezat etc.) şi în Munţii Rodnei; vulcanic (în latura vestică a Carpaţilor Orientali),
carstic în Hăşmaş, Bucegi, Cernei, Aninei, Munţii Apuseni etc.; petrografic şi structural în mare
majoritate a unităţilor muntoase;
- domeniul schiabil are un potenţial remarcabil (ca dimensiuni, nu este deocamdată
cunoscut), se desfăşoară între 800 şi 2000 m, optimul fiind cuprins între 1400 şi 2000 . (M-ţii
Rodnei, M-ţii Bucegi, M-ţii Ceahlău, M-ţii Postăvaru, M-ţii Făgăraş, M-ţii Parâng, M-ţii Cindrel,
M-ţii Vâlcan, M-ţii Semenic, M-ţii Bihor şi Vlădeasa etc.);
- fond hidrografic reprezentat pe de o parte de râuri şi lacuri favorabile sporturilor nautice
şi pescuitului sportiv, iar pe de altă parte de apele minerale şi termominerale;
- fond forestier şi faunistic cu mare valoare estetică ştiinţifică şi cinegetică;
- importante arii pentru practicarea alpinismului i speoturismului;
- parcuri naţionale, rezervaţii naturale şi monumente ale naturii.
Resursele turistice naturale sunt "dublate" de un valoros fond de resurse de factură
antropică ce pot fi grupate în câteva categorii, mai importante şi anume:
- locuri istorice şi vestigii arheologice;
- monumente istorice, ruine de cetăţi, palate, castele, precum şi ansambluri de artă şi
arhitectură;
- muzee şi case memoriale;
- etnografie şi folclor;
- arhitectură populară şi manifestări folclorice tradiţionale.

2.1.1. Potenţialul turistic montan natural

Ţara noastră se poate caracteriza printr-o distribuţia foarte bună a zonelor geografice,
atât zona de câmpie, cea de deal, cât şi cea de munte ocupând câte o treime din suprafaţa
teritoriului României
Zona montană a României este reprezentată de Carpaţii Româneşti care se pot
caracteriza prin trei trăsături generale:
 diversitate de aspecte peisagiste;
 mare complexitate de potenţial turistic;
 multiple posibilităţi de practicare a turismului.

19
 Carpaţii ocupă pe teritoriul ţării noastre o suprafaţă de 66700 km2, ceea ce reprezintă
27,9% din teritoriu şi concentrează un potenţial turistic bogat şi diversificat oferit de diferenţele
de altitudine, de structura geologică, de complexitatea peisagistică, relief, etajarea vegetaţiei,
bazinele hidrografice, precum şi de influenţa pe care o exercită asupra celorlalte componente
naturale şi umane.
Înălţimea medie este de 1000 m, masivele Bucegi, Făgăraş, Parâng şi Retezat depăşind
2500 de metri altitudine. Lăţimea maximă a arcului carpatic este de aproximativ 160 km între
Baia Mare (la vest) şi Cacica (la est) în grupa de nord a Carpaţilor Orientali, iar cea minimă este
de 35 km. Între Nucşoara (la sud) şi oraşul Victoria (la nord) în Munţii Făgăraş.
O notă specifică este dată de întinderea podişurilor de culme la 1000 - 2000 m altitudine,
ca şi prezenţa văilor şi a depresiunilor intracarpatice.

Relieful
În Carpaţii Orientali se disting masivele montane: Munţii Rodnei (cu vf. Pietrosu Rodnei
de 2303 m), Munţii Gutâi (1443 m), Munţii Rarău (1651 m), Munţii Ceahlău (1907 m), Munţii
Hăşmaşu Mare (1972 m), Munţii Harghita (1800 m), Munţii Ciucaş (1954 m) şi Munţii
Clăbucetele Predealului (1282 m).
Aici întâlnim aspecte peisagistice de mare atractivitate în Munţii Rodnei ( circuri şi văi
glaciare, creste şi stâncării, grohotişuri), Bârgăului, Obcinele Bucovinei (domenii schiabile
neamenajate), Depresiunile Maramureş, Vatra Dornei, Câmpulung Moldovenesc şi Giurgeu -
Ciuc, pe valea Bistriţei, precum şi în Defileul Maramureşului, între Deda Topliţa şi Cheile
Bicazului. În Munţii Ceahlău, Munţii Ciucaş, Munţii Postăvaru, Munţii Rarău Giumalău se
întâlnesc conglomerate: abrupturi, bârne, stânci cu forme bizare (Panaghia, Sfinxul, Pietrele
Doamnei. Forme carstice spectaculoase (peşteri şi chei) se găsesc în Munţii Hăşmaşu Mare şi
Piatra Mare.
Munţii Harghita sunt cunoscuţi drept munţi vulcanici cu cratere bine păstrate (craterul
Ciomatu).
Domeniul schiabil are o pondere redusă datorită gradului mare de împădurire, a
altitudinii reduse a munţilor şi a amenajării reduse (Munţii Rodnei, Ceahlău, Baiului, Postăvaru
şi Piatra Mare).
Datorită altitudinii reduse a munţilor domeniul alpin, cu pajişti şi locuri de belvedere,
slab reprezentat (Munţii Rodnei, Ceahlău, Ciucaş şi Rarău).

20
 Domeniul pentru alpinism este prezent mai ales în Munţii Rodnei (71 de trasee),
Hăşmaşu Mare (42 de trasee), Ceahlău (12 trasee), Cheile Bicazului şi Piatra Mare (11 trasee).
Carpaţii Meridionali sunt alcătuiţi din Munţii Bucegi (2505 m), Munţii Piatra Craiului
(2238 m), Munţii Parâng (2519 m), Munţii Căpăţânii (2124 m), Munţii Lotrului (2242 m),
Munţii Cindrel (2244 m), Munţii Şureanu (2130 m), Munţii Retezat (2509 m), Munţii Godeanu
(2291 m), Munţii Ţarcu (2190 m), Munţii Cernei (1928 m).
Relieful este foarte variat, fiind reprezentat de un întins domeniu alpin cel mai dezvoltat
din Carpaţii Româneşti (Munţii Făgăraş - creastă lungă de 70 km, Munţii Retezat - peste 20 de
vârfuri care depăşesc 2300 m altitudine, Munţii Parâng - pajişti alpine, Cindrel, Munţii Bucegi -
Platoul Bucegi la 2000 m altitudine cu formele de eroziune: Sfinxul şi Babele).
Relieful glacial este cel mai dezvoltat din Carpaţi şi este reprezentat de circuri şi văi
glaciale ( Bucegi - Valea şi Hornurile Mălăieştilor, Făgăraş - 175 circuri şi 50 văi glaciale,
Parâng - 47 km2, Cindrel, Munţii Retezat - 130 circuri glaciale, 28 de văi glaciale, Godeanu),
vestigii ale gheţarilor cuaternali (Făgăraş), grohotişuri (Făgăraş, Bucegi, Retezat, Muntele Mic),
custuri şi stâncării (Parâng, Retezat), morene (Retezat).
Relieful carstic este bine reprezentat în această grupă de Carpaţi având aproximativ
1600 km2 şi peste 400 de peşteri (Piatra Craiului, Munţii Parâng - Peştera Muierilor, Şura Mare
şi Cioclovina - Munţii Şureanu, Munţii Retezat, Cloşani, Gura Plaiului, Topolniţa, Grota
haiducilor, Grota cu aburi), abrupturi spectaculoase (Munţii Bucegi, Defileul Oltului, Defileul
Jiului - 33 km, Munţii Retezat) , chei şi defilee (Piatra Craiului, Cheile Olteţului şi Cheile
Galbenului - în Parâng, Defileul Oltului - 40 km, Munţii Şureanu, Defileul Jiului - 33 km,
Munţii Retezat, Cheile Cernei, Cheile Motrului, Cheile Tismanei), poduri suspendate, doline
(Piatra Craiului), peisaj agro-carstic, platouri şi platforme (Platforma Luncanilor şi Platoul
Ohaba - Ponor). Renumit este Complexul Carstic de la Ponoarele care cuprinde un pod
suspendat, peştera şi lacul Zaton şi Câmpul de lapiezuri.
Cele mai reprezentative văi montane sunt: Strei, Râul Sadu şi Cerna.
Domeniul schiabil este foarte bine reprezentat şi se desfăşoară pe mari diferenţe
altitudinile 1000 -2000 m (Munţii Bucegi - spre Valea Ialomiţei, Prahova - Valea Dorului,
Muntele Furnica, Piatra Arsă, Babele, Munţii Făgăraş - domeniul schiabil neamenajat pe
versantul nordic şi sudic, Munţii Parâng, Complexul Rânca, Cabana Rusu - Complexul IEFS, Vf.
Parângul Mic, Vf. Carja, Munţii Cindrel - Păltiniş, Şureanul, Retezat).

21
 Domeniul pentru alpinis este relativ întins, fiind prezente trasee pentru toate dificultăţile
(Bucegi - 256 trasee, Făgăraş - 11 trasee, Munţii Căpăţânii - 33 trasee, Retezat - 71 trasee de
maximă dificultate).
O altă grupă este cea a Munţilor Banatului care este formată din: Munţii Semenic (1447
m), Munţii Aninei (1160 m), Munţii Locvei (735 m).
Peisajele şi formele carstice sunt deosebit de pitoreşti şi de o reală valoare ştiinţifică:
Platoul Iabalcea, Peşterile Comarnic, Buhui, Popovăţ, Ponicova, Cazanele Dunării, Defileul
Dunării, Cheile Miniş, Nera, Caras, Garlistei, poduri suspendate şi abrupturi spectaculoase
(Munţii Aninei).
Domeniul schiabil este prezent în Munţii Semenic, iar domeniul pentru alpinism se
găseşte în Munţii Aninei (12 trasee) în Cheile Nerei, la Ral şi în Cheile Caraşului.
Ultima grupă este cea a Munţilor Apuseni, în cadrul căreia se disting prin marea
diversitate a potenţialului turistic: Munţii Bihorului (1849 m), Munţii Pădurea Craiului (1026 m)
şi Codrul Moma (1112 m), Munţii Trascău (1369 m), Munţii Vlădeasa (1836 m) şi Muntele
Mare - Gilău (1826 m).
Formele de relief carstic sunt cele mai complexe şi pitoreşti din ţară: platourile carstice
Padiş - Scărişoara, Văscău, Pădurea Craiului, chei, defilee, abrupturi şi creste calcaroase
(Defileele Crişului, Someşului Cald, Arieşului, Cheile Galbenei, Sighisteiului şi Turzii, peşteri
(în Munţii Bihor şi Piatra Craiului: Meziad, Scărişoara, Cetăţile Ponorului, Vadul Crişului,
Vântului, Peştera Urşilor), izbucuri carstice (Călugări).
Aici se întâlnesc forme de relief cristaline sau vulcanice unice în ţară: coloanele de
bazalt (Detunata Goală din Munţii Metaliferi).
Domeniul pentru practicarea alpinismului se găseşte în Munţii Bihor, Cheile Turzii şi
Munţii Trascăului.
Domeniul schiabil se găseşte în Munţii Vlădeasa, Valea Iadei, Valea Drăganului,
Băişoara, Padiş, Obârşia Văii Arieşului şi Culmea Bihariei, însă amenajări există şi la Băişoara
şi Stâna de Vale.
Condiţiile climaterice sunt favorabile practicării turismului în aproape toate lunile
anului. Aspectele cele mai importante legate de climă sunt numărul anual de zile senine (circa
40), temperatura medie anuală (0 - 6oC), prezenţa curenţilor de aer (în general, de intensităţi
moderate), dar mai ales grosimea şi persistenţa stratului de zăpadă. Stratul de zăpadă se
instalează în octombrie, uneori chiar mai devreme şi durează până la sfârşitul lui mai sau iunie.
Numărul mediu al zilelor cu strat de zăpadă depăşeşte 200 la înălţimi de peste 1500 m.

22
 Statul de zăpadă are grosimi favorabile practicării schiului circa 4 - 5 luni pe an.
Menţinerea acestuia este favorizată de temperatura aerului şi mai ales de numărul "zilelor de
iarnă", când valorile maxime cu depăşesc 0oC. În Carpaţi, numărul anual al zilelor de iarnă
creşte o dată cu înălţimea, ajungând la circa 155 zile la 2500 m altitudine. Efectul lor se
acumulează cu cel al temperaturilor de îngheţ, care se produc în peste 200 de zile pe an. Unele
fenomene meteorologice (poleiul, chiciura, ceaţa, viscole etc.) pot defavoriza practicarea
sporturilor de iarnă. Viscolele se produc mai ales în lunile ianuarie şi februarie; frecvenţa lor
este mai mare pe locurile înalte şi deschise (92 de zile în medie la Vf. Omu) şi mult mai redusă
sub altitudinea de 2000 m.
Hidrografia întregeşte valoarea turistică a peisajului natural, constituindu-se într-un
remarcabil potenţial turistic. Zona montană adăposteşte văile a numeroase râuri şi pârâuri,
precum şi un număr foarte mare de lacuri de origini diferite: glaciare, vulcanice (Bâlea, Capra,
Sf. Ana în muntele Ciomatu), de baraj natural (Lacul Roşu pe Bicaz, în Hăşmaşu Mare). Multe
din acestea oferă posibilităţi deosebite de amenajare în scop turistic.
Un interes deosebit în cadrul resurselor turistice din zona montană îl prezintă apele
minerale şi termominerale, de mare bogăţie şi valoare, cu o compoziţie minerală foarte diversă,
utilizabile atât în cura internă, cât şi cea externă, în tratarea multor afecţiuni. Au cea mai mare
răspândire în Carpaţii Orientali, fiind legate de lanţul vulcanic din vestul ramurii carpatice (în
depresiunea Maramureşului, la Tuşnad, Topliţa, Borsec, Brad, Miercurea Ciuc, Covasna, Vatra
Dornei, Sângeorz - Băi, Moneasa şi altele). Prin deosebita lor valoare terapeutică şi relativă
uşurinţă a exploatării acestora, reprezintă un punct de atracţie important şi o premisă a amenajării
şi dezvoltării unor staţiuni de interes naţional şi internaţional.
Asociată celorlalte componentă ale cadrului natural, vegetaţia reprezintă o valoroasă
resursă turistică în zona montană. Este evidentă valoarea turistică a pădurilor de conifere sau
foioase, dar sunt de interes şi speciile vegetaţiei alpine.
Bogatele păduri de foioase şi răşinoase adăpostesc i importantă faună, cu valoare
cinegetică sau estetică. Animalele de interes vânătoresc - urs, mistreţ, cerb, căprior, cocoş de
munte etc. - se întâlnesc în special în Munţii Călimani - Harghita, Rodnei, Maramureşului,
Ceahlău, Bistriţei, Tarcău, Parâng, Godeanu - Ţarcu etc. De un mare interes pentru turism este şi
fauna acvatică; lacurile şi râurile de munte deţin un important fond piscicol (păstrăv, lipan),
generând motivaţia pescuitului sportiv.
Atractivitatea zonei montane este întregite de prezenţa unui număr însemnat de arii
protejate - parcuri naţionale, rezervaţii ştiinţifice sau monumente ale naturii, de origine variată.

23
Printre cele care prezintă un interes turistic deosebit se numără: Parcul Naţional Retezat,
Pietrosu Rodnei, Cetăţile Ponorului, Complexul carstic Scărişoara, multele Domogled, Codrii
Slătioarei (Rarău), turbăriile de la Poiana Stâmpei (Vatra Dornei), Lacul Sf. Ana, Cheile
Bicazului - Lacul Roşu, Ceahlău, Piatra Craiului, Peştera, Topolniţa, Bucegi şi multe altele.
Aceasta prezintă în primul rând valoare ştiinţifică şi apoi turistică, activitatea de turism putându-
se desfăşura doar în măsura în care este respectat caracterul de "natură ocrotită" al zonelor
respective.

2.1.2. Potenţialul turistic montan antropic

Componentele antropice completează în chip armonios frumuseţea cadrului natural. În
zona montană, prezintă interes turistic vestigiile arheologice de la Batca Doamnei (Valea
Bistriţei), Bretcu (castrul roman), Grădiştea de Munte, Costeşti, Blidaru, din depresiunea Haţeg
(Sarmisegetuza Ulpia Traiana), Roşia Montană, Băile Herculane, Lainici, Călan ş.a., precum şi
construcţiile feudale (castele, cetăţi) cu valoare istorică şi arhitecturală de la Codlea, Racos,
Feldioara, Bran, Poienari, Oraviţa, Caransebeş. De o deosebită valoare sunt mănăstirile -
monumente istorice de artă - presărate în întreg lanţul carpatic: cele cu ferestre exterioare din
nordul Moldovei (Voroneţ, Humor, Moldoviţa, Suceviţa, Arbore), bisericile din lemn din
Maramureş (Călineşti, Bârsana, Văleni, Ieud, Deseşti, Surdeşti, Borşa, Moisei), mănăstirile
Tismana, Cozia, Sinaia, Biserica Neagră din Braşov, catedrala catolică din Miercurea - Ciuc şi
Alba - Iulia şi altele. Trecutul istoric este reliefat şi de alte monumente şi situri istorice, cum ar
fi cele de Moisei, Oituz, Câmpeni, Alba-Iulia, Albac, Ţebea etc.
Muzeele şi casele memoriale (de la Sinaia - Castelul Peleş, Bran, Humuleşti, Hunedoara,
Deva, Reşiţa, Petroşani, Baia Mare ş.a. ) trezesc interesul a numeroşi turişti.
Elementele de etnografie şi folclor sunt în general privite ca obiective turistice deosebite.
În Carpaţii româneşti, acestea sunt foarte prezente, începând cu arhitectura populară, cu
meşteşuguri (sculptura în lemn - în Oaş, Maramureş, Ţara Dornelor, olărit, ceramică), artizanat
şi cusături populare, continuând cu creaţiile şi credinţele populare, portul specific, manifestările
populare diverse (în Oaş, Maramureş, Ţara Loviştei, Haţeg, Mărginimea Sibiului, Ţara Moţilor,
Zarand, Culoarul Rucăr - Bran şi altele). Se poate spune că zona montană reprezintă un adevărat
leagăn al continuării tradiţiilor populare româneşti; mostre ale creaţiei populare pot fi întâlnite în
muzeele etnografice în aer liber de la Baia Mare, Sighetu Marmaţiei, Beiuş, Huedin, Lupşa ş.a.
Obiective turistice interesante sunt şi cele de factură tehnico-economică, precum
barajele hidroenergetice Izvorul Muntelui, Vidra, Porţile de Fier, de pe Valea Sebeşului Valiug,

24
Poiana Uzului, Firiza, Paltinu şi altele, Transfăgărăşeanul, drumul alpin ce urcă la 2050 m
altitudine şi străbate creasta montană printr-un tunel lung de 890 m, şoseaua Transalpina care
traversează munţii Parâng etc.
Valoarea potenţialului turistic antropic este dată într-o măsură hotărâtoare de existenţa a
numeroase aşezări urbane şi rurale, situate mai ale pe principalele văi, dar chiar şi în interiorul
masivului, uneori la altitudini apreciabile (1200 - 1300 m). Este bine cunoscut faptul că locuitorii
zonei montane sunt oameni harnici, gospodari, păstrători de tradiţii şi foarte primitori, ceea ce
se poate vedea din însăşi înfăţişarea aşezărilor montane. În plus, frumuseţea peisajului, existenţa
unor locuinţe tradiţionale de calitate, precum şi dorinţa locuitorilor de a primi oaspeţi au dus la
apariţia tot mai multor sate turistice - în zone cum sunt: Culoarul Rucăr - Bran, Maramureş,
Bucovina, Mărginimea Sibiului, Valea Bistrei, Argeş, Gorj, Semenic etc. - care tind să atragă
tot mai mulţi turişti români sau străini.

2.1.3. Forme de turism

În cadrul lanţului carpatic, între ramuri dar şi între unităţi, există diferenţieri în ceea ce
priveşte structura peisagistică şi respectiv complexitatea şi valoarea potenţialului turistic; în
consecinţă, dincolo de trăsăturile de bază, comune, se remarcă elementele şi aspecte care dau
distincţie şi personalitate fiecărei unităţi. În turism, particularităţile obiective - de peisaj şi de
potenţial - se regăsesc în tipurile şi / sau categoriile de activităţi efective sau posibile, cunoscute
sub numele de forme de turism. Cercetările, studiile şi analizele întreprinse de-a lungul anilor
ca şi cele recent efectuate au dus la identificarea a circa 10 forme de turism, din cele mai
cunoscute şi care se pot realiza - concretiza la parametri optimi, odihnă totală şi activă,
drumeţia, alpinismul, speoturismul, vânătoarea, pescuitul sportiv, sporturile nautice,
sporturile de iarnă, cunoaştere - informare - instruire, cură balneară (profilactică sau de
recuperare).
Pentru fiecare unitate montană, pentru localităţile cu potenţial turistic ridicat, sau chiar la
nivel punctual, forma sau formele de turism adecvate se determină cu ajutorul unor matrice de
relevanţă specifice, prin juxtapunerea motivaţiilor de consum turistic şi a resurselor turistice.

2.2. Echipamente turistice

Şi în turismul montan, serviciile de bază - cazare şi masa sunt asigurate de dotările
specifice: structurile de primire şi structurile pentru servirea mesei, dar echipamentele de
agrement şi transport au un rol esenţial în dezvoltarea turismului montan.

25
 2.2.1. Infrastructura generală
Specificitatea munţilor Carpaţi a permis construirea unei reţele de şosele şi căi ferate ce
leagă localităţile situate în afara arcului carpatic. Astfel, zona montană este străbătută de 38 de
căi ferate, din care 6 linii leagă Bucureştiul de cele mai îndepărtate oraşe ale ţării, celelalte fiind
linii principale sau secundare, unele legate, în continuare, cu trasee internaţionale. Căile de
transport rutier sunt dense şi pătrund până în zonele mai puţin accesibile liniilor de cale ferată;
patru din numeroasele şosele ce străbat Carpaţii sunt drumuri europene (E81, E60, E70);
celelalte sunt în cea mai mare parte modernizate, permiţând accesul în staţiunile turistice sau la
obiectivele turistice; reţeaua este completată de o serie de drumuri forestiere şi poteci marcate,
pentru pătrunderea în arealele unde modernizarea nu a fost posibilă. De un deosebit interes
turistic se bucură Transalpina şi Transfăgărăşeanul, şosele de înălţime ce străbat munţii Parâng
şi, respectiv, Făgăraş.
În transportul aerian operează câteva aeroporturi situate în oraşe apropiate zonei
montane, cum ar Cluj-Napoca, Sibiu, Satu Mare, Baia Mare, Târgu Mureş, Caransebeş.
Sistemul de alimentare cu apă şi energie electrică a fost continuu dezvoltat, mai ales în
staţiunile turistice, deficienţe existând încă la unele cabane de creastă.
Sistemele de încălzire prezintă o varietate a soluţiilor din punctul de vedere al
combustibilului folosit, însă sunt deficitare în unele staţiuni sau unităţi turistice (cabane, în
special).
În privinţa telecomunicaţiilor, acestea nu sunt încă dezvoltate în multe din aşezările
montane şi chiar în staţiuni, aspect ce afectează calitatea produsului turistic.

2.2.2. Echipamente de cazare

Numărul de unităţi de cazare din zona montană este în prezent de 778, aproximativ 24%
din numărul total al unităţilor de cazare din România. În perioada 2011 - 2012 acest număr a
cunoscut o tendinţă generală de creştere, urmată apoi de o scădere la nivelul anului 2011. La
nivelul întregii ţări s-a înregistrat o scădere până în 2010, urmată apoi de o creştere în perioada
2011 - 2012. În anul 2011 se observă o scădere a numărului total de unităţi de cazare la nivelul
ţării, scădere ce poate fi pusă, în principal pe seama diminuării numărului vilelor şi
bungalourilor, dar tendinţa de creştere s-a manifestat iarăşi până în anul 2012.

26
 Tabelul nr. 2.1. Evoluţia unităţilor de cazare în zona montană în perioada 2008 - 2012
(nr. unităţi)
Tipul unităţii de cazare 2008 2009 2010 2011 2012
HOTELURI 74 73 73 74 77
MOTELURI 12 12 13 15 17
HANURI 1 - - - -
VILE ŞI BUNGALOURI 227 203 186 186 188
CABANE 90 92 91 91 94
CAMPINGURI ŞI CĂSUŢE 11 9 12 12 12
PENSIUNI 107 118 135 150 163
TABERE DE COPII 53 63 55 55 55
FERME AGROTUR 115 149 146 153 171
SATE DE VACANŢĂ 1 1 1 1 1
TOTAL 691 720 712 737 778
Sursa: I.N.S. Bucureşti, 2012, Buletin statistic

Se remarcă predominarea vilelor turistice şi a bungalourilor în ansamblul unităţilor de

cazare, lucru perfect explicabil dat fiind specificul zonei; ponderi ridicate deţin şi cabanele. O
pondere importantă deţin pensiunile şi hotelurile, ca şi taberele de elevi, turismul pentru tineret
găsind în zona montană largi posibilităţi de desfăşurare.
În ceea ce priveşte gradul de confort, se remarcă preponderenţa unităţilor de confort redus
(2 stele, o stea, neclasificate).

Tabelul nr. 2.2. Structura unităţilor de cazare din zona montană, pe grade de confort,
la începutul anului 2012 ( nr. unităţi)
Tipul unităţii Total 5* 4* 3* 2* 1* N
HOTELURI 74 - 1 8 25 25 1
MOTELURI 12 - - 1 4 4 -
HANURI 1 - - - - - 1
VILE TURISTICEI 203 1 16 35 68 68 14
CABANE 90 - - 3 32 32 43
CAMPINGURI 8 - - 1 4 4 2

27
 TABERE COPII 53 - - - - - 53
PENSIUNI TURISTICE 107 - 2 12 22 22 1
SATE DE VACANŢĂ 1 - - - - - -
BUNGALOURI 24 - - - 12 12 -
CĂSUŢE 3 - - - 2 2 1
PENSIUNI AGROTUR 115 - - 16 22 22 -
TOTAL 691 1 19 76 191 191 116

În evoluţia numărului de locuitori-zile în zona montană se poate observa aceeaşi tendinţă,

deşi ritmul scăderii este mai mic faţă de cazul numărului de locuitori şi chiar există o creştere
începând cu anul 2012.

2.2.3. Echipamente de alimentaţie

Unităţile de alimentaţie, elemente de bază ale unei staţiuni turistice, deţin o importanţă
ridicată în stabilirea gradului de atractivitate ale unei staţiuni turistice. În staţiunile turistice
montane, reţeaua de alimentaţie deţine aproximativ 51.000 de locuri la mese, structura unităţilor
variind de la restaurante clasice sau cu specific, la braserii, baruri, bufete, cofetării. În privinţa
nivelului de confort, cele mai multe din locurile la mese sunt cuprinse în unităţile de categoria
I-a şi a II-a (circa 87% din total). Rezultă o medie, pe ansamblu, de circa 1,45 locuri la mese
pentru un loc de cazare. Prin prisma acestor două rezultate, situaţia generală poate fi considerată
adecvată; la nivel punctual însă, situaţiile sunt mai diferite, ele putând fi comprimate în două
concluzii:
oferte montane importante şi cu o anumită consacrare internaţională (Poiana Braşov, Sinaia,
Predeal) au o dotare şi servicii apreciate ca bune şi, în unele situaţii chiar foarte bune; raportul
masă / cazare –este de peste 1,80 (Sinaia şi Predea 1,82 - 1,84, Poiana Braşov, peste 2,70), iar
reţeaua este diversă şi cu un nivel de confort în continuă adaptare la cerinţele tot mai exigente
(pe ansamblu, în aceste staţiuni domină restaurantele care au o pondere de 50 - 80%; alături de
acestea funcţionează o multitudine de unităţi între care: braserii, crame, berării, bufete, rotiserii,
apoi baruri de zi şi de noapte, cofetării, cofetării-ceinerii, unităţi de servire rapide - de tip "fast-
food"- discobaruri etc.);
 majoritatea covârşitoare a ofertelor turistice cu caracter montan nu dispun de o reţea
de alimentaţie publică corespunzătoare din punctul de vedere al diversificării, confortului şi
calităţii serviciilor, deşi raportul masă - cazare este de peste 1,30.

28
 Şi în cazul unităţilor de alimentaţie, distribuţia în teritoriu prezintă aceeaşi concentrare în
staţiunile Valea Prahovei şi Poiana Braşov, acestea remarcându-se prin calitate şi diversitate a
serviciilor oferite turiştilor prin comparaţie cu celelalte staţiuni montane.

Tabelul nr. 2.3. Baza de alimentaţie în principalele staţiuni montane, pe categorii de

confort (nr. locuri) - 2
Staţiunea Total % Din care pe categorii de confort
lux I II III
Borşa 1012 3,4 - 945 67 -
Buşteni 2676 8,9 - 892 1520 264
Durău 1150 3,8 - 920 170 60
Păltiniş 760 2,5 - - 610 150
Poiana Braşov 7899 26,4 - 6683 976 240
Predeal 5058 16,9 - 3527 1415 80
Semenic 660 2,2 - 300 360 -
Sinaia 7774 26,0 740 4518 2140 376
Stâna de Vale 546 1,8 - 316 230 -
Vatra Dornei 2387 8,1 - 748 850 798
TOTAL eşantion 29922 100 740 18849 8338 1995
% 100 - 2,5 63,0 27,9 6,6
Sursa: Gabriela Ţigu, Turismul montan, Ed. Uranus, Bucureşti, 2008

2.2.4. Dotările pentru agrement

Principalul element de decizie în alegerea zonei de petrecere a vacanţei într-o regiune
montană, îl constituie agrementul - factor de diferenţierea ofertelor staţiunilor turistice ce
determină amploarea fluxurilor turistice într-o staţiune. În zona de munte, datorită specificului
cererii, trebuie făcută o analiză distinctă a dotărilor pentru practicarea sporturilor de iarnă şi a
celorlalte echipamente de agrement.

Dotări pentru practicarea sporturilor de iarnă

Suprafaţa domeniului schiabil în ţara noastră este de 380,8 ha (3,81 kmp), mult mai mică
decât a ţărilor cu turism de iarnă bine dezvoltat (de 120 de ori mai mică faţă de Germania, de 510
ori mai mică faţă de Franţa). Numărul total al pârtiilor de schi amenajate în ţara noastră este de
29
72, având o lungime totală de 93,34 km, la care se adaugă 15,5 km pentru schi fond, cea mai
mare parte aflându-se în staţiunile de pe Valea Prahovei şi Poiana Braşov (circa 45%). De
asemenea, au fost amenajate şi câteva pârtii de săniuş (la Predeal, Sinaia, Izvoare ş.a.).

Tabelul nr. 2.4. Repartiţia domeniului schiabil pe masive montane

Masivul montan Suprafaţa - ha Număr pârtii Lungime - km
1. Bucegi 116,0 16 23,01
2. Postăvaru 57,4 13 13,49
3. Predealului 41,9 9 9,72
4. Cindrel 26,1 4 5,00
5. Ţibleş + Gutâi 25,8 2 4,60
6. Bistriţei 16,8 2 3,60
7. Parâng 14,7 5 13,86
8. Apuseni (Bihor) 14,4 5 3,65
9. Piatra Mare 10,0 1 2,00
10. Baiului 10,0 1 2,00
11. Semenic 8,8 2 1,20
12. Rodna 8,1 2 2,70
13. Călimani 6,0 2 1,00
14. Gurghiu 4,8 1 1,20
15. Vâlcan 4,5 2 1,45
16. Muntele Mic 3,0 1 0,80
17. Baraolt 2,8 1 0,56
18. Retezat 2,0 1 0,70
19. Ceahlău 1,2 1 040
20. Lotrului 6,5 1 130
Sursa: S.C. Telefericul S.A. Braşov, 2012 şi I.N.C.D.T., 2012

O concentrare mare a domeniului schiabil se găseşte în Munţii Bucegi (31% din

suprafaţa totală), Postăvarul (15,3%) şi Clăbucet Predeal (11,2%), masive care împreună cu
Munţii Baiului reprezintă circa două treimi din suprafaţa domeniului schiabil al ţării.
Aceeaşi concentrare se poate observa şi în repartiţia pe localităţi, aproape jumătate din
suprafaţă aparţinând marilor staţiuni - Sinaia, Predea şi Poiana Braşov. În afara acestora,
30
domeniul schiabil se disipează într-o serie de localităţi, care, deşi deţin un potenţial schiabil
valoros, nu a fost încă suficient valorificate.

Tabelul nr. 2.5. Repartiţia domeniului schiabil pe staţiuni, localităţi şi puncte turistice
Staţiuni, localităţi, Suprafaţa - Număr pârtii Lungime - km Capacitate
puncte turistice ha optimă
persoană / oră
Sinaia 85,1 12 15,15 7740
Poiana Braşov 57,4 13 13,49 5280
Predeal + Pârâul Rece 41,4 9 9,72 4140
Păltiniş 26,1 4 5,10 2070
Mogoşa 24,0 1 4,00 540
Peştera + Padina 21,6 3 6,93 990
Vatra Dornei 16,8 2 3,60 1080
Azuga 10,0 1 2,00 450
Bunloc 10,0 1 2,00 450
Buşteni 9,3 1 0,93 900
Parâng 9,0 4 13,29 1700
Semenic 8,8 2 1,20 600
Borşa 8,1 2 2,70 540
Băişoara 6,6 2 1,05 900
Tihuţa 6,0 2 1,00 1080
Vidra 6,5 1 1,30 950
Rânca 5,7 1 0,57 900
Sovata 4,8 1 1,20 360
Straja 4,5 1 1,45 650
Fântânele 3,2 1 1,31 270
Muntele Mic 3,0 1 0,80 600
Arieşeni 3,0 1 0,74 360
Şugaş 2,8 1 0,56 450
Râuşor 2,0 1 0,70 450
Izvoarele 1,8 1 0,60 270

31
Stâna de Vale 1,6 1 0,55 270
Durău 1,2 1 0,40 270
Sursa: S.C. Telefericul S.A. Braşov, 2012

Din totalitatea pârtiilor de schi doar unele îndeplinesc cerinţele tehnice minime, însă nici
acestea nu sunt în totalitate dotate tehnic şi funcţional conform reglementărilor speciale ale
Federaţiei Internaţionale de Schi. Este vorba despre pârtiile din zonele Poiana Braşov, Sinaia,
Păltiniş, Parâng, Semenic.
Cele 72 de pârtii existente în ţara noastră se pot prezenta în următoarea structură:
 pârtii foarte uşoare: 3 (toate în Poiana Braşov);
 pârtii uşoare : 12;
 pârtii medii : 43;
 pârtii dificile : 14.

2.3. Reţeaua de cabane montane şi refugii turistice din România

În anul 2012, în aria montană se înregistrează circa 148 cabane turistice montane,
aflate în diverse forme de proprietate (stat, particulară, mixtă etc.) şi care însumează circa 8000
locuri de cazare. În raport cu anul 1989 (220 cabane, 12154 locuri inclusiv căsuţe, din care
10427 locuri în cabane), numărul cabanelor a scăzut cu 32,70%, iar al locurilor cu 40,50%,
motivele fiind cunoscute: schimbarea destinaţiei, starea tehnică şi morală, privatizare şi cedare
(circuit închis) etc.
De regulă, starea tehnică a acestor cabane este modestă, excepţie făcând un număr
relativ redus din cabanele montane, dintre care menţionăm: Băişoara, Dochia, Ziugreni, Păltiniş,
Valea Drăganului, Rânca şi Peştera.
Din totalul cabanelor existente, se poate observa că: 7,43% sunt clasificate la categoria 3
stele, 27,70% la 2 stele, 44,60% la 1 stea, iar 20,27% sunt neclasificate.
Dispersia în teritoriu relevă:
 concentrare a cabanelor montane în câteva judeţe: Braşov (13,90%), Sibiu (13,50%),
Hunedoara (13,50%), Prahova (10,50%), Bihor (9,40%), Maramureş (8,00%) etc., iar judeţe
precum Caraş-Severin, Gorj, Cluj, Alba, Suceava etc. cu importante masive montane nu deţin
decât între 1,99 - 6,50% din numărul total de cabane.;
 în masivele montane se constată o repartiţie disproporţionată atât ca număr cât şi ca
acoperire pe suprafaţă (km2). Astfel, cabanele se concentrează în masivele Bucegi (19), Făgăraş
32
(17), iar munţi cu o mare complexitate peisagistică şi de potenţial turistic ca : Rodnei, Lotrului,
Persani, Buzăului, Călimani, Ţarcu, Bihor, Maramureşului etc. nu dispun de asemenea dotări.
Urmărind densitatea cabanelor pe masive montane (gradul de acoperire) se evidenţiază de
asemenea, mari disproporţii şi anume: Munţii Făgăraş 1 cabană / 200 kmp; Obcinele Bucovinei 1
/ 2200; Şureanu 1 / 1585; Apuseni 1 / 666; Parâng 1/400; Ciucaş 1 / 625; Gutâi 1 / 434; Şuhard
1 / 325 etc. Unităţi montane ce acoperă suprafeţe întinse nu au nici o cabană aşa cum sunt:
Buzăului - / 900 km; Persani - / 1000; Rodnei - / 3000; Codru Moma - / 1200.
 Altitudinal, se remarcă aceleaşi aspecte negative, prin concentrarea cabanelor la
poalele munţilor, în vreme ce arii montane de mare valoare peisagistică şi cu o circulaţie
turistică intensă sunt foarte slab echipate. Astfel, aproape 50% dintre cabanele turistice montane
se află la poalele sau pe versanţii inferiori ai munţilor (47,2%), iar în masivele montane cu
potenţial turistic ridicat se concentrează abia 13,5% dintre acestea; dotările de creastă fiind slab
reprezentate, 3,5% fiind suplimentate de refugiile turistice şi acelea precare sub aspect tehnic şi
fizic.
Categorii de cabane
Referitor la criteriile minime privind clasificarea pe stele a cabanelor turistice, se
stipulează că acestea din urmă, în funcţie de amplasament, pot fi: cabane situate în locuri uşor
accesibile (altitudini sub 1000 m, cu acces auto pe drumuri publice) şi cabane situate în zone
greu accesibile (zone montane de creastă, izolate, fără acces auto pe drumurile publice).
Asociaţia Cabanierilor din România (ACROM) a clasificat cabanele montane în 2
categorii, după o serie de criterii precum: altitudinea, accesul (auto, instalaţie de transport pe
cablu sau "per pedes"), modalitatea de aprovizionare cu alimente şi alte mărfuri şi materiale
(transport auto, semnalizat sau uman), poziţia în traseul montan / masivul montan şi izolarea
(depărtarea faţă de altă cabană sau refugiu), prezenţa sau absenţa mijloacelor de telecomunicaţie
şi rapiditatea acestora, sezonalitatea activităţii, intensificarea fluxurilor turistice, rolul de
protecţie a turiştilor etc.
Astfel, în zonele montane cabanele pot fi ce creastă reprezentând un procent de 12,2%
(18 cabane) din totalul cabanelor (148) şi montane prorpiu-zise. De existenţa celor două
categorii ar trebui să se ţină cont şi în modalităţile efective de privatizare, recomandabile prin
contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare către cabanieri, pentru cabanele de
creastă.

33
 Dat fiind rolul strategic şi social, de asigurare a securităţii turiştilor, se impune intervenţia
statului (ANT) în acordarea unor facilităţi pentru modernizare şi extindere, reducere de TVA şi
impozite, credite cu dobânzi reduse etc.
Funcţiuni turistice ale cabanelor
Din analiza activităţilor recreative desfăşurată în zona cabanelor luate în studiu se
evidenţiază faptul că peste 67% dintre cabane au o funcţie complexă, respectiv: drumeţie
montană, alpinism, speoturism, odihnă şi recreere (tabere şcolare) şi practicarea schiului, iar
33% dintre acestea pot fi promovate în turismul pentru sporturi de iarnă, nautism sau sporturi
extreme (de aventură). Cele din urmă au domenii schiabile naturale sau amenajate (cabanele din
Bucegi, Munţii Apuseni-Arieşeni, Băişoara, Valea Drăganului - Munţii Semenic; Munţii Ciucaş
- Muntele Roşu etc.) sunt dotate cu instalaţii de transport pe cablu (Bucegi, Băişoara - Muntele
Mare; Munţii Semenic; Valea Drăganului - Munţii Vlădeasa etc.)
Un aspect negativ pentru toate cabanele care au şi o destinaţie pentru turismul de
alpinism şi speoturism este acela că nu dispun de dotările şi echipamentele necesare practicării
acestor sporturi, inclusiv de căile de acces la obiectivele turistice.
Alte cabane din Bucegi, Făgăraş, Postăvaru, Ceahlău, Gârbova, Parâng, au mari
posibilităţi pentru includerea lor în programele turistice legate de sporturile de aventură ca:
deltaplan, parapantă, rafting, canoeing, snow-board etc.
Reţeaua de refugii turistice
Această reţea este deosebit de importantă în turismul montan, deoarece completează pe
cea a cabanelor, suplineşte spaţiile de cazare la nivelul alpin şi preia rolul strategic şi de
securitate a turiştilor în ariile montane înalte.
Reţeaua de cabane silvice de vânătoare
În aria montană, S.N. Romsilva deţine peste 25 de cabane de vânătoare destinate
turismului internaţional de vânătoare. Acestea sunt amplasate în fondurile cinegetice montane
reprezentative şi sunt deservite de personalul silvic, specializat în vânătoare şi ocrotirea
vânatului. Cabanele sunt incluse în circuitul turistic general, dar pot fi utilizate, la cerere, de
către agenţii economici din turism, în condiţiile stabilite cu Romsilva.
Din discuţiile avute cu factorii de decizie din S.N. Romsilva, se evidenţiază ideea că
aceste cabane să fie clasificate după criteriile OACT - ANT, pentru a fi integrate în circuitul
turistic general (Ordinul A.N.T. nr. 61/2004).

34
 Tabelul nr. 2.6. Cabane silvice pentru vânătoare
Nr. Judeţul / Cabana Masivul montan
crt.
Alba
1. Iezer Munţii Trascău
2. Babele Munţii Şureanu
3. Oaşa Munţii Şureanu
Argeş
4. Piatra Craiului Munţii Piatra Craiului
Bacău
5. Inţărcătoarea Munţii Tarcău
Bistriţa
6. Cobiliţa Munţii Călimani
7. Dealul Negru Munţii Bârgăului
Cluj
8. Varul Munţii Gilău - Muntele Mare
9. Izvoarele Cernei Munţii Mehedinţi
Covasna
10. Cormoş Munţii Întorsurii
11. Bodvai Munţii Întorsurii
Harghita
12. Ivo Munţii Giurgeu
13. Lacul Roşu Munţii Şuhard
Hunedoara
14. Auşel Munţii Şureanu
15. Reciu Munţii Parâng
16. Cotu Jieţului Munţii Parâng
17. Câmpuşel Munţii Retezat
Maramureş
18. Novat Munţii Maramureş
19. Izvorul Izei Munţii Rodnei
20. Poiana Munţii Ţibleş

35
 Mureş
21. Lăpuşana Munţii Giurgeu
Neamţ
22. Teiuş Munţii Tarcău
Prahova
23. Stevia Munţii Baiului
Suceava
24. Darmova Obcine
Vâlcea
25. Obârşia Lotrului Munţii Lotru
Sursa: S.N. Romsilva

2.4. Circulaţia turistică în zona montană a României

Circulaţia turistică în zona montană este redusă, date fiind condiţiile socio-economice
nefavorabile unui turism de masă, dar şi stării tehnice şi gradului redus de confort al cabanelor,
comparativ cu suprafaţa de circa 85.500 kmp ocupată de Carpaţii României.

Tabelul nr. 2.7. Evoluţia circulaţiei turistice în zona montană

Indicatorul / an 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012
Pers. Caz.(mii) 12614 6594 5726 5552 5109 4920 4949 4573
Total România
Zona montană 912 918 796 821 790 756 732 718
% în total Rom. 7,2 13,9 13,9 14,7 15,4 15,3 14,8 15,7
Români 815 848 723 744 718 669 673 642
% 89,4 92,4 90,8 90,6 90,8 88,5 87 89,4
Străini 97 70 73 77 72 87 95 76
% 10,6 7,6 9,1 9,4 9,2 11,5 13 10,6
Înnop.(mii z.t) 51362 21837 19611 19183 17670 17646 18122 16519
Total România
Zona montană 3864 3017 2627 2524 2317 2137 2014 2015
% în total Rom. 7,5 13,9 13,3 13,1 13,1 12,1 11,11 12,4
Români 3409 2722 2341 2251 2090 1898 1772 17,5

36
% 88,2 90,2 89,1 89,1 90,2 88,8 88 83,6
Străini 455 295 286 273 227 239 242 336
% 11,8 9,8 10,9 10,9 9,8 11,2 12 16,3
Sejur med.(zile) 4,1 3,3 3,4 3,4 3,4 3,5 3,5 3,5
Total România
Zona montană 4,2 3,2 3,3 3,0 2,9 2,8 2,8 2,9
Români 4,2 3,2 3,2 3,0 2,9 2,8 2,8 2,9
Străini 4,7 4,2 3,9 3,5 3,1 2,7 2,7 3,5
Sursa: Capacităţile de cazare 2005 - 2012, Ministrul Turismului, Anuarele Statistice ale
României şi Turismul României, I.N.S. 2005 -2012, I.N.S., Bucureşti 2012, Buletin Statistic

Tabelul nr. 2.8. Innoptări şi sosiri ale turiştilor în zona montană, pe tipuri de unităţi,
în anul 2012
Topul unităţii Sosiri (nr. turişti) Înnoptări (zile turişti)
Total Români Străini Total Români Străini
Hoteluri 450724 372458 78266 1292718 1080100 212618
Moteluri 18638 17522 1116 24604 22756 1848
Hanuri - - - - - -
Vile turistice 78813 75953 2860 221378 212003 9375
Cabane 91746 90682 1064 177272 173496 37776
Pensiuni 21338 20065 1273 42566 40154 2412
Campinguri 7818 6233 1585 11171 9247 1924
Bungalouri 2009 1369 640 9600 5821 3779
Tabere copii 73070 72854 216 336809 334969 1840
Căsuţe 2596 2596 - 2880 2880 -
Sate vacanţă 1007 730 277 2812 1747 1065
Ferme agroturistice 5855 5414 441 11792 10808 984
Popasuri 1618 1618 - 2156 2156 -
Spaţii pe nave 1148 1027 121 1797 1656 141
TOTAL 756380 668521 87859 2137555 1897793 239762
Sursa: I.N.S.S.E., Turismul României, Breviar Statistic, 2012

37
 În privinţa datelor din tabelul prezentat se poate spune că cele mai multe sosiri ale
turiştilor din zona montană a ţării noastre se înregistrează în hoteluri (59,58%), urmând apoi
cabanele cu 12,12% şi taberele cu 9,66%. În ceea ce priveşte numărul de înnoptări şi în acest
caz hotelurile ocupă ponderea cea mai însemnată (66,47%), iar cea mai scăzută pondere e
deţinută de spaţiile de cazare pe nave.
Sezonalitatea turismului montan se manifestă prin existenţa a două perioade de sezon:
hivernal (cu vârf de sezon în luna februarie) şi estival (cu un vârf în luna august). Spre
deosebire de ţările alpine, unde cea mai mare concentrare se realizează în timpul iernii, pentru
practicarea sporturilor de iarnă, în ţara noastră sezonul estival este cel principal.

Tabelul nr. 2.9. Evoluţia coeficientului de utilizare a capacităţii de cazare în zona

montană (%)
Anii Total România Zona montană
2005 45,0 43,2
2006 40,7 38,5
2007 37,7 33,6
2008 36,1 29,4
2009 34,5 26,3
2010 35,2 23,7
2011 34,5 22,1
2012 34,7 22,0
Sursa: I.N.S.S.E. - Turismul României, Breviare Statistice, 2005-2012, I.N.S.

Dacă în anul 2011 faţă de 2012 se înregistrează o creştere a coeficientului de utilizare a

capacităţii pe total România, în zona montană nu se poate spune acelaşi lucru. Aici C.U.C.
înregistrează o scădere în întreaga perioadă 2005 - 2012.
Reducerea coeficientului de utilizare a capacităţii în staţiunile montane poate fi explicată
prin reducerea cererii turistice, ca rezultat al altor factori diverşi, însă reprezintă şi consecinţa
unei conduceri necorespunzătoare, neadaptate la noile condiţii ale pieţei, sau a schimbărilor
aproape permanente intervenite în organizarea staţiunilor sau a societăţilor comerciale din
turismul montan.

38
 CAPITOLUL 3: ANALIZA COMPARATIVA A STATIUNILOR
MONTANE PĂLTINIŞ DIN ROMÂNIA SI
MARIAZELLER DIN AUSTRIA

3.1. Analiza comparativa privind cadrul natural si cel socio-economic

3.1.1. Poziţie geografică
Staţiunea Păltiniş este situată în centrul României (judeţul Sibiu), pe coasta de nord-est a
munţilor Cindrel (Carpaţii Meridionali), în mijlocul unor păduri de conifere, sub vârful Oncesti,
la 90 km de Medias şi la 32 km SV de municipiul Sibiu, de care este legat printr-o şosea
modernizată( şoseaua DJ 106A).
Staţiunea este accesibilă dinspre Sibiu, situate pe E1 (Halmeu – Satu Mare – Cluj-Napoca
– Piteşti) şi E68 (Nădlac – Arad – Deva – Sibiu – Braşov), la 32 km de un drum judeţean
modernizat. Faţă de Bucureşti se află la o distanţa de 310 km (pe E70 si E81).
Municipiul Sibiu are în acelaşi timp şi staţia CFR cea mai apropiată care deserveşte
staţiunea, situate pe magistrala Bucureşti – Rm. Vâlcea – Sibiu – Deva (sau Cluj), care poate
face legatura cu punctele de frontieră Giurgiu, în sud, şi Curtici sau Episcopia Bihor în vest şi
nord-vest. Aeroportul Sibiu asigură o cale rapidă de acces dinspre capitală.
Pe de alta parte, Mariazell este una din cele mai accesibile zone de schi pentru turiştii
români (la doar 150 km de Viena) şi una dintre cele mai căutate şi mai pitoreşti staţiuni montane
din Austria cu o istorie de peste 850 de ani fiind situată aproximativ la jumatatea distanţei dintre
localităţile St. Polten şi Graz.
Fie că se alege varianta cu avionul (Bucureşti – Viena - Bucureşti) şi după transfer, fie
varianta cu masina personală, întâlnirea cu acest oraş mic şi călduros în ciuda gradelor în minus
care se întalnesc, va fi una de neegalat. Oamenii simpli, ospitalieri ştiu să te primească şi să îţi
arate obiceiurile lor, iar pe străzi te adulmecă mirosul specific de turtă dulce.

3.1.2. Infrastructură
Două treimi din suprafaţa Austriei este acoperită de munţii Alpi – nu este deci de mirare
că sporturile de iarnă se practică la superlativ şi nici că, mai pe la toate olimpiadele de iarna,
austriecii îşi revendică majoritatea medaliilor. Austria are aproximativ 22.000 de kilometri de
pârtie şi circa 800 de staţiuni montane de schi şi snowboard. Sezonul durează din decembrie şi
până în aprilie dar în unele locuri se poate schia şi mai târziu, în vara, datorită gheţarilor. Tot
segmentul turistic de iarnă este extrem de bine dezvoltat. Piste nocturne, instalaţii prin cablu,
39
zapadă artificială, pârtii comune cu Elveţia, mii de cabane, restaurante şi apres schiuri, zeci de
şcoli atestate, sute de instructori profesionişti gata să te înveţe tot ceea ce trebuie să ştii şi o
infrastructură rutieră bună.
Austria are mijloacele de transport foarte dezvoltate. În 2000 ţara avea 5780 km de cale
ferata. Şoselele şi drumurile ocupă în total 200.000 km. Transporturile fluviale se desfaşoară mai
ales pe Dunăre. Aeroportul cu cel mai mult trafic este la Schwechat, lângă Viena. Aeroporturi
importante se mai găsesc şi la Graz, Salzburg, Innsbruck şi Klagenfurt.
Continuând în aceleaşi linii, în staţiunea Păltiniş la capitolul infrastructură aceasta nu se
prezintă prea bine. Deşi SC Păltiniş SA a obţinut în 2012 rezultate mult mai bune decat în 2011
datorită investiţiilor de peste 1 milion de euro şi în consecinţă spaţiile de cazare de 3* au fost
ocupate în proporţie de 70%, iar cele de 2* de 38%, staţiunea duce lipsă de mult mai multe
investiţii. Printre nemulţumirile cauzate de lipsa investiţiilor se numară:
- primăriile care au în proprietate terenurile în limita staţiunii nu au reuşit să se pună de
acord şi să pună în aplicare proiecte nerambursabile pentru pârtiile de schi, astfel încât să existe
în Păltiniş cei 20 km de pârtie prevăzuţi într-un PUG aprobat în 1998 de Consiliul Local.
- primăria Sibiului încasează miliarde de lei taxe şi impozite, însă nu face nici un minim
efort pentru a asigura salubritatea staţiunii
- se asteaptă rezolvarea problemei introducerii gazelui metan în statiunea din partea
administraţiei Sibiului

3.1.3. Relief
În ceea ce priveşte relieful, staţiunea Păltiniş se gaseşte la poalele Munţilor Cindrel, care
fac parte din Carpaţii Meridionali, la o altitudine medie de 1400 m. Munţii Cindrel sunt
reprezentaţi în apropierea localităţii de culmile montane: vf. Onceşti (1713 m), Culmea Păltiniş
(1410 m), Culmea Poplaca (1447 m), de origine cristalină. În faţa staţiunii, desparţite prin valea
râului Dăneasa, afluent al Râului Mare, se desfaşoară culmile secundare ale Muntelui Bătrâna
(1911 m) şi larga poiană a stanei Gaujoara. Un element deosebit este dat de prezenţa reliefului
glaciar de pe versantul nordic al culmii Serbota – Frumoasa – Cindrel, unde exista 4 lacuri
glaciare. Suprafaţa ocupată este de aproximativ 900 de km iar caracteristicile principale sunt
masivitatea şi relieful domol, produs al unei structuri geologice uniforme, constituită exclusiv
din sişturi cristaline.
Austria este o ţară muntoasă, circa 2/3 din teritoriu aflându-se la altitudini de peste 500m
şi 40% la peste 1000m, altitudinea medie este de 1000m. Relieful muntos (Prealpii şi Alpii,

40
orientaţi E-V) acoperă aproape ¾ din suprafaţa ţării, câmpia reducându-se la un culoar subalpin
care însoţeşte Dunarea şi la Burgenland, o parte din Câmpia Panonică. În apocaliptica înfruntare
dintre Alpi şi Masivul Boemiei, în care s-au sfărâmat şi au pierit sub mări uriaşe intinderi ale
uscatului, aflăm explicaţia structurii geologice a Austriei, atât de variată, în raport cu teritoriul
său restrâns. Relieful teritoriului Austriei este puternic frământat, fiind dominat de şirurile şi
masivele tinere ale Alpilor, respectiv de ramificaţii ale Alpilor Răsăriteni.

3.1.4. Hidrografie
Austria îsi împarte apele între două bazine: al Dunării şi al Rinului. Cursurile principale
de apă au săpat văile longitudinale, de-a lungul cărora se întind magistralele rutiere şi feroviare,
respectiv Dunărea în primul rând, apoi sistemul Inn- Salzach- Enns- Salza; sistemul Mur- Murz
şi Drava. Toate cursurile de apă ale Austriei au ape bogate şi diferenţe de nivel mari,
reprezentând împreună cu lacurile, o însemnată rezervă de cărbune.
În România, reţeaua hidrografică a munţilor Cindrel este bogată datorită rocilor cristaline
şi este dominată de către Olt şi Mureş. Oltul primeşte ca afluent Cibinul, format din confluenţa
dintre Râul Mare cu Râul Mic, în locul La Pisc. Între punctele Cheia şi La Pisc s-au format,
datorită Râului Mare, Cheile Cibinului. De sub Vârful Niculeşti, porneşte pârâul cu acelaşi
nume.

3.1.5. Clima
Prin aşezarea ei, Austria ar trebui să beneficieze în chip firesc de climă moderată a
Europei centrale, dar deşi aceasta reprezintă elementul caracteristic esenţial, el este amendat de o
serie de factori locali provocaţi de relieful alpin, dintre care trebuie reţinute în primul rând:
fenomenul obişnuit al zonalităţii climatice verticale, al expoziţiei pantelor, al vânturilor locale-
briza de munte şi Fohnul.
Temperatura medie înregistrată este de – 1,9°C în ianuarie şi 18,1°C în iulie la Salzburg
şi – 2°C în ianuarie şi 21°C în iulie la Viena. Precipitaţiile scad în general de la Vest la Est, fiind
mai bogate, în zonele periferice montane (peste 2000mm/an); cele mai scazute se înregistrează în
regiunile lacului Neusiedler (sub 600 mm/an). Deşi umiditatea, precipitaţiile şi nebulozitatea sunt
şi ele influenţate de altitudine, crescând odată cu ea, vârfurile înalte suferă de lipsa precipitaţiilor
abundente.

41
 La Păltiniş climatul general este temperat continental cu influenţe mai reci şi umede ca
urmare a activităţii mai intense a maselor de aer nord-boreale şi vestice.24
Altitudinile de relief mai înalte (1800 – 2400m), suprafaţa de desfăşurare a munţilor
explică existenţa unui climat montan, cu temperatura medie anuala cuprinsă intre 4 - 6°C la
altitudini de peste 2000m şi 7 - 10°C la altitudini de 1100 – 1200 m, cu o durată a stratului de
zapadă care oscilează între 170-180 zile pe culmi şi între 100-120 zile în staţiune, cu vânturi
destul de puternice, dar calde; fenomenul de producere a avalaşnselor este foarte rar, pe suprafeţe
foarte reduse, doar la altitudini de peste 2000m. Ploile sunt frecvente, dar de scurtă durată.
Un fenomen meteorologic frecvent întâlnit la Păltiniş este inversiunea temperaturii.

3.1.6. Vegetaţie şi faună

Austria este una dintre cele mai împădurite ţări europene, circa 2/5 din suprafaţa ţării, cu
specii caracteristice Europei Centrale, se adaugă pajişti alpine în zona montană înaltă şi vegetaţie
de stepă în câmpie. Faună specifică asociaţiilor vegetale respective. Se găsesc numeroase zone
ocrotite.
În zonele cu altitudine scăzută se găseşte vegetaţie reprezentată predominant de stejar
,mesteacăn, brad, pin negru de Austria şi pinul de piatră, zada. La altitudini ridicate se află plante
alpine, ca floarea de colţ(edelweiss), gentiane, ciuboţica cucului, pintenul cocoşului. Animale
sălbatice sunt puţin întâlnite în Austria. Caprele negre, căprioarele şi marmota sunt încă prezente
însa urşii care altădată populau regiunile muntoase pot fi găsiţi cu greu astăzi. Vânatul este strict
interzis pentru a proteja speciile care au rămas.
În Mariazeller ţinutul, fauna şi flora se prezintă într-o mare varietate şi culori.
Fântânile, râurile şi lacurile invită vizitatorii la sport şi recreere. Iubitorii de natură dar şi cei care
preferă viaţa la oraş se vor bucura de acest ţinut minunat. Apa limpede a lacului Erlaufsee cu o
lungime de 1,5 km, înconjurat de 8000 mp de litoral şi 5000 mp de plajă amenajată promit
relaxare şi înviorare.
În Păltiniş vegetaţia, bogată în păduri de foioase şi răşinoase şi specii floristice de interes
ştiinţific, precum şi fondul cinegetic important întregesc activitatea turistică a staţiunii şi a
împrejurimilor sale. Peisajele naturale deosebite sunt oferite şi de traseele montane: Păltiniş –
Răşinari, peste dealul Valard; Păltiniş – Sibiu, pe valea parâului Steza; Păltiniş – Vf. Cindrel;
Păltiniş – Cabana Fântânele, pe poteca Calea Studenţilor.

24
Minciu R., Еconomiа turismului, Еd а lllа rеvizuitа, Еd. Urаnus, Bucurеsti, 2005, p. 121
42
 3.1.7. Cadrul socio – economic
Romania are o suprafaţă de 238 391 km² şi o populaţie de 22.760.449 locuitori cu
densitatea de 96 loc./km². Principalele industrii ale României sunt cea textilă şi de încălţăminte,
industria metalurgică, de maşini uşoare şi de ansamblare de maşini, minieră, de prelucrare a
lemnului, a materialelor de construcţii, chimică, alimentară şi cea de rafinare a petrolului. O
importanţă mai scăzută reprezintă industriile farmaceutică, a maşinilor grele şi a aparatelor
electrocasnice. În prezent, industria constructoare de maşini este foarte largă şi este orientată
înspre piaţă. Industria românească de IT cunoaşte o creştere anuală constantă.
Puterea economică a României este concentrată în primul rând pe producerea de bunuri
de către întreprinderile mici şi mijlocii în industrii precum cea a maşinilor de precizie,
vehiculelor cu motor, industria chimică, farmaceutică, a aparatelor electrocasnice şi a
îmbrăcămintei.
Turismul reprezintă sectorul economic care dispune de un potenţial valoros de dezvoltare
ce poate deveni o sursă de atracţie atât a investitorilor cât şi a turiştilor străini, însă concurenţa
puternică din partea ţărilor învecinate (Ungaria, Bulgaria, Croaţia) şi amploarea problemelor
legate de competitivitatea turismului românesc îngreunează situaţia
Austria are o suprafaţă de 83.858 km² şi o populaţie de 8.2 milioane de locuitori cu
densitatea de 98 loc./km². Capitala este Viena (1.5 milioane de locuitori). Se vorbeşte limba
germană iar moneda este euro (de la 01.01.2002). Religia este în proporţie de 76% catolici,
protestanti 5% şi atei 17%. Diviziunea administrativă este de 9 landuri federale.
Industria s-a dezvoltat după 1950 datorită investiţiilor venite din S.U.A. Ele au fost
orientate spre industria extractivă de cărbune şi fier, spre producerea energiei electrice prin
construirea de hidrocentrale, spre producerea de oţel şi fontă şi rafinarea petrolului. Industria mai
produce: automobile, produse chimice, utilaje pentru industria alimentară, textile, dulciuri.
Agricultura asigură numai o parte din nevoile de hrană ale populaţiei. Restul se importă.
Creşterea animalelor are o contribuţie mai importantă decat cultura plantelor. Fermele
specializate în creşterea animalelor se află în zona montană, unde terenurile sunt prea abrupte şi
fragmentate, iar clima prea rece pentru a se cultiva plante.
Turismul aduce venituri foarte mari Austriei. Cei mai mulţi turişti vin iarna pentru a face
schi şi alte sporturi de iarna în staţiunile turistice din Alpi, special amenajate în acest scop.
Conditiile naturale şi amenajările moderne fac posibilă organizarea unor importante concursuri
sportive de iarnă.

43
 3.2. Analiza comparativa privind potenţialul montan
Importanţa zonei montane în cererea de vacanţe, a generat preocupări ale specialiştilor în
scopul exploatării pentru turism a acestei destinaţii într-un mod eficient, pentru a satisface
diversitatea şi complexitatea nevoilor turiştilor. Astfel,amenajarea în scopuri turistice a zonei
montane are o existenţă de peste un secol,perioadă în care s-au manifestat opinii şi contribuţii
importante la valorificarea resurselor naturale şi a bogăţiilor socio-culturale ale acestei destinaţii
turistice. Problemele actuale ale turismului sunt cele legate de protejarea mediului, printr-o
exploatare a acestuia pe baza principiilor dezvoltării durabile, principii care trebuie avute în
vedere şi în amenajarea turistică a zonelor montane.

3.2.1. Potenţialul natural al turismului montan

Potenţialul natural al turismului reprezintă totalitatea elementelor fizico-geografice dintr-
un teritoriu care au capacitatea de a exercita o atracţie asupra unor potenţiali turişti.25
Prin îmbinarea parţială sau totală a trăsăturilor dominante ale elementelor mediului natural se
conturează aprecieri cantitative şi calitative asupra potenţialului turistic natural al unui teritoriu.
Nu toate elementele mediului natural au însă acelaşi grad de atractivitate pentru turişti. Astfel, se
detaşează ca atracţii deosebite unităţile montane, formele ciudate de relief, masivele acoperite cu
zăpadă tot anul sau o mare perioadă dintr-un an, elementele deosebite ale vegetaţiei, fauna
cinegetică, râurile şi cascadele, gheizerele şi lacurile, izvoarele minerale.
Deşi reprezintă principalul element de atractivitate pentru un flux turistic,ele nu trebuie
desprinse din ansamblul componentelor mediului natural din care fac parte. Din această cauză,
elementele mediului natural ce devin obiective ale circulaţiei turistice trebuie studiate în
contextul peisajelor din care fac parte, evaluând gradul de integrare al acestora în peisaj, nivelul
lor de asociere, starea de echilibru a componentelor peisajului.

Particularitatiile turismului montan

Păltiniş ca staţiune climaterică şi turistică permanentă, la 32 km sud-vest de Sibiu
beneficiază de cea mai mare altitudine din ţară, 1442 m şi de o pădure de conifere, în Munţii
Cindrel. Schiorii au la dispoziţie un telescaun (pe o distanţă de 1025 m şi o diferenţă de nivel de
241 m) şi o instalaţie pentru nocturnă.

25
Minciu R., Еconomiа turismului, Еd а lllа rеvizuitа, Еd. Urаnus, Bucurеsti, 2005, p. 84
44
 În momentul de faţă staţiunea dispune de următoarele dotări:
 Zona Onceşti situată pe muntele cu acelaşi nume in imediata vecinătate a staţiunii şi
cuprinde:
o Pârtia Onceşti I cu grad de dificultate „uşoară”, având lungimea de 1000 m, lăţime
minimă de 30 m şi diferenţe de nivel de 241 m. Traseul este amenajat şi înierbat fiind periodic şi
preparat mecanic. Aici există şi un telescaun cu o capacitate de 360 pers./oră. ( de menţionat că
pârtia se află pe domeniul de păşunat al comunei Poplaca)
o Pârtia Onceşti II cu grad de dificultate „medie”, având lungimea de 450 m, lăţimea de
25 m, şi diferenţa de nivel de 138 m. Traseul este amenajat şi înierbat, pârtie folosită mai mult
pentru săniuş.
o Pârtia Şoimii, pârtie de şcoală, grad de dificultate „uşoară”, având lungimea de 200 m,
lăţimea de 20 m.
o Pârtia releu grad de dificultate „medie”, cu o lungime de 900 m, lăţimea de 20 m,
diferenţa de nivel de 240 m. Această pârtie nu dispune de instalaţie de transport.
 Zona Comanda Poplăcii:
o Pârtia Comanda I, grad de dificultate „uşoară”, cu lungimea de 900 m, lăţimea de 50
m, diferenţa de nivel de 140. Traseul este în stare naturală, păşune bine înierbată.
 Zona Bătrâna:
o Pârtia Găujoara, grad de dificultate „uşoară’ având lungimea de 1200 m, lăţimea de 40
m, diferenţa de nivel de 235 m. Traseul este în stare naturală, păşune înierbată. Pârtia nu dispune
de instalaţie de transport pe cablu, fiind folosită pentru schi de primăvară.
o Pârtia Bâtrăna-Dăneasa, grad de dificultate „uşoară” cu lungimea de 3000 m, lăţimea
minimă de 25 m, diferenţa de nivel de 630 m. Traseul prin zona înaltă e prin păşune amenajată
sumar, iar zona de pădure are culoarul defrişat dar neamenajat. Pârtia nu dispune de transport pe
cablu, fiind folosită neorganizat, în special pentru schi de primăvară.
Masivul Cindrel, prin structura sa morfologică (culmi domoale şi platouri), se pretează
foarte bine pentru practicarea schi-ului de fond şi de tură. Astfel, există mai multe trasee pentru
practicarea schiului de fond:
 Păltiniş-Santa-Curmătură, 15000 m , schi fond;
 Păltiniş-Santa, 4000 m, drum forestier;
 Păltiniş-Dăneasa, 2000 m, drum forestier;
 Onceşti-Păltiniş, 5000 m , diferenţă de nivel de 275 m;
 Găujoara-Păltiniş, 3600 m , diferenţă de nivel.

45
 Zona de schi Mariazeller, din nordul regiunii Styria, se intinde pe masivele Bürgeralpe şi
Gemeindealpe. Sezonul de schi este deschis din decembrie până în martie. Pe masivul
Bürgeralpe sunt 2 instalaţii de teleschi, 2 de telescaun, 1 telegondola; 5,5 km de pârtii cu grad
redus de dificultate; 3,5 km cu grad mediu şi 2 km cu grad ridicat de dificultate, în total 11 km de
pârtii. Masivul Gemeindealpe este dotat cu 1 instalaţie de teleschi, 2 de telescaun, 3 km de pârtii
cu grad redus de dificultate, 5 km cu grad mediu şi 2 km cu grad ridicat de dificultate, în total 10
km de pârtii. Ambii munţi din Mariazeller oferă o paletă largă de opţiuni: schiatul, carving,
snowbording sau schi de plăcere.
Zăpada este garantată de către instalaţiile de zăpadă artificială. Drumul dintre cei doi
munţi este parcurs dus-intors de un autobuz cu transport gratuit. Zăpada muntelui Bürgeralpe
(altitudine 868-1267) oferă o nouă telecabină suspendată care este echipată cu cabina
panoramică alaturi de 2 gondole de 4 locuri, şi 2 teleschiuri. Pârtia cu inclinaţie de 43%
reprezintă una din cele mai pretenţioase pârtii ale Alpilor şi este o provocare binevenită pentru
profesioniştii în alternanţă cu zăpada nepreparată a altor zone. Noua ocolire a pantei abrupte - cu
cei peste 7 km ai săi, este cea mai lungă pistă de coborâre pentru familii din Austria de Est. Peste
70 km de piste pentru schi fond invită pe fondistul sportiv sau pasionat la descoperirea
minunatelor peisaje alpine. Calitatea pistelor de schi fond este garantată prin Sigiliul Stirian al
Calităţii pentru Piste de Schi Fond. Cine preferă săniușul, va fi încântat de pista special
amenajată și iluminată de pe Mariazeller Bürgeralpe.

Bioclimatul zonei
Staţiunea Păltiniş beneficiază de un bioclimat tonic- stimulant, caracterizat de presiunea
deosebit de joasă, aer lipsit de praf şi alergeni, bogat în radiaţii ultraviolete, iar atmosfera este
bogat ionizată. Climatul montan cu aerul ozonat recomandă staţiunea pentru tratarea asteniilor, a
Basedow, a sechelelor pulmonare, surmenaj, hipertiroidie benignă.
Bioclimatul staţiunii Mariazeller favorizează şi stimuleaza procesele metabolice fiind
avantajat de abundenţa aerului pur şi a radiaţiilor solare, de absenţa vânturilor puternice şi a
umidităţii excesive.

3.2.2. Alte resurse turistice

Pe lângă posibilităţile de practicare a turismului montan în Mariazeller, aceasta oferă şi
alte resurse. Regiunea Mariazeller este bogată în credinţă. Cine se duce la Mariazell, rămâne
surprins de varietatea pluriculturală și lingvistică. Aici se regăsesc nu numai 850 de ani de istorie

46
dar și diversitatea vieţii europene. Multe generaţii și-au lăsat aici urmele, drept mărturie stau
visteriile, picturile si darurile votive ale nenumăraţilor pelerini. La Statuia Milostiveniei din
Mariazell, acea „Magna Mater Austriae“– „Magna Hungarorum Domina“ – „Mater Gentium
Slavorum“, oamenii găsesc un simbol al călătoriei lor în căutarea ţelului personal în viaţă.
Împreună cu Fatima, Lourdes, Loretto, Altötting și Tschenstochau, membru al „Shrines of
Europe“, orașul este considerat ca fiind unul din cele mai importante locuri de pelerinaj din
Europa.
După evenimentele din anul 1989, Mariazell a redevenit locașul spiritual de întâlnire între
Vest și Est. Istoria europeană se intensifică aici sub identitatea creștină comună, punct culminant
fiind în mai 2004, de Ziua Catolicismului din Europa Centrala - “Pelerinajul Popoarelor”, la care
au participat peste 100.000 de pelerini. Cu ocazia aniversării a 850 de ani de existenţă a orașul
Mariazell, Papa Benedikt XVI a serbat pe 8 septembrie 2007 împreună cu pelerinii o
impresionantă “Sărbătoare a Credinţei”. Spiritualitatea și inspiraţia acestei localităţi, diversitatea
peisajului precum și multiplele posibilităţi culturale, sportive si recreative, alcătuiesc împreună
șarmul unic al acestei regiuni.
Vara, pe lângă plimbări plăcute și drumeţii prin văi și pășuni alpine, regiunea oferă o
multitudine de posibilităţi recreative și sportive. Pasionaţii de mountainbike beneficiază de o
variată ofertă de trasee în cadrul rutelor Alpentour Austria și Romantiktour. Amatorilor de
plimbări cu bicicleta le stau la dispoziţie plăcutele trasee Seeberg și Traisentalradweg. Parapanta,
paramotorul și planorul vă aduc mai aproape de cer. Tot la înălţimi ameţitoare vă poartă și
atractiile din parcul de outdoor și căţărat Bujaka Skyline.
Înotătorii se scaldă în lacul cristalin Erlaufsee, la ștrandul Mitterbach sau în piscina
acoperită din orașul Mariazell. Scufundătorii descoperă adâncurile lacului iar amatorii de rafting
înfruntă cursul repezit al râului Salza. Pescarii își încearcă norocul în apele bogate cu pește ale
lacului Erlaufsee, în râul Erlauf și Walster, în lacurile de acumulare Erlauf și Hubertus precum și
în romanticul Salza.
Ca plăcute destinaţii de drumeţie se prezintă Mariazeller Bürgeralpe - cu parcul de
recreere “Erlebniswelt Holzknechtland”, și Gemeindealpe în Mitterbach. La ambele vârfuri se
poate ajunge comod și cu telegondole moderne. Trenuleţul de epocă cu ecartament îngust
“Mariazeller Bahn“ pe linia St. Pölten – Mariazell precum și Museumstramway din Mariazell
până la Erlaufsee, oferă o călătorie de neuitat în ambianţa specifică trenurilor de odinioară.

47
 Seara, Mariazeller Bürgeralpe strălucește într-o mare de culori. După un concert pe scena
lacului, în cadrul spectacolului “Mariazeller Bergwelle”, fântâni arteziene înalte de 40 de metri
se îmbină armonios într-o coregrafie unică compusă din apă, lumină, laser și sunet.
Cine consideră Crăciunul de astăzi prea tumultos, colorat și lipsit de farmecul specific
acestuia, regăsește la Mariazell spiritul adevărat al minunatului Advent(cele 4 duminici care
preced Crăciunul). Doar elemente autentice ale tradiţiilor de Crăciun și produse regionale
specifice încântă micul și marele vizitator. Atracţii ieșite din comun, cum ar fi cea mai mare
ghirlandă de Advent din lume, casa din turtă dulce cu o înălţime de 5 metri sau calendarul de
Advent de înălţimea unei case sunt doar câteva exemple. La fiecare sfârșit de săptămană de
Advent pe turisti ii așteaptă un program deosebit de bogat și variat: recitări, cântece, înscenări ale
ieslei, vizite cu ghid la manufacturile de turtă dulce și lichior, slujbe matinale de Advent, cercuri
de creaţie de Advent pentru copii și multe, multe altele.
Regiunea oferă şi un centru de conferinţe. Începând cu toamna lui 2012, Mariazeller
Europeum invită distinșii oaspeţi la aprofundarea cunoștinţelor. Europeni întălnesc și cunosc
europeni iar cei care caută relaxare se reîncarcă cu energie. În Europeum din Mariazell,
arhitectura, dotarea modernă și istoricul se regăsesc într-un impresionant ansamblu cultural.
Punctul de referinţă îl compun cele 5 săli de conferinţă și simpozioane cu o capacitate de până la
600 de persoane în sala mare.
O suprafaţă expoziţională de 800 m2 prezintă publicului ceea ce se trăiește în Mariazell
de secole întregi: o comunitate europeana pluriculturală. Zona de wellness cu piscină, saună,
salon de înfrumuseţare și masaj conferă oaspeţilor relaxarea binemeritată.
Staţiunea Păltiniş oferă şi ea la rândul ei resurse turistice. Un important obiectiv turistic
din staţiunea Păltiniş îl constituie Schitul Păltiniş, o biserică de lemn ridicată în deceniul trei al
secolului al XX-lea, unde se află şi mormântul filozofului român Constantin Noica. Schitul
Păltiniş cu biserica acestuia - Biserica Schimbarea la Faţă - este unul dintre cele mai cautate
locuri din judetul Sibiu. Situată la intrarea în statiunea Păltiniş, aceasta este situată la o altitudine
de 1.350 de metri, la poalele Munţilor Cindrel (Cibinului), la o distanţă de 500 de metri distanţă
de şoseaua Păltiniş-Sibiu. Din Sibiu se circulă pe o şosea asfaltată care şerpuieşte printre dealuri
şi munţi spre sud-vest 32 de kilometri până în apropierea schitului. Schitul Păltiniş este o mică
bisericuţă ctitorită de mitropolitul Nicolae Bălan, în jurul anului 1930. Este alcatuit dintr-o mică
bisericută din lemn, recent pictată, şi o casa de odihnă pentru salariaţii Bisericii Ortodoxe.
Aparţine Arhiepiscopiei Sibiului şi beneficiază de o catapeteasmă realizată între anii 1944 şi
1945, de către Constantin Vasile în stil neobizantin. Dintre obiectele de valoare păstrate în

48
Biserica schitului Păltiniş se numară icoana Sfintei Cuvioase Paraschiva, zugravită în jurul
anului 1904, şi o Psaltire din aceeaşi perioadă de început a secolului al XX-lea. Clopotniţa
schitului este construită spre platoul mai ridicat din apropierea bisericii unde se înaltă falnic şi un
grup de brazi. În turnul-clopotniţă din brad sunt prezente două clopote din bronz. Cele doua
clopote de bronz aflate în clopotniţă au fost turnate de fosta fabrică Schact-Kantz, în anul 1927.
Pe lângă mormântul filosofului Constantin Noica, pelerinii pot vizita şi „Casa memoriala
Constantin Noica”, locul în care filozoful roman şi-a trăit ultimii ani de viaţă. Aceasta este unul
dintre punctele de interes prim ale staţiunii Păltiniş. Unul din cei care au avut şansa să îl
cunoască pe marele filosof este şi actualul părinte al Schitului Păltiniş - părintele Valeriu - căruia
Noica i-a mărturisit credinţa în Dumnezeu, în anul 1987, înainte să moară. Cei care vin la
Păltiniş în sezonul estival se pot bucura de diverse modalităţi de recreere, cum ar fi restaurante,
club cu teatru şi cinema, discotecă, bibliotecă, terenuri de sport (tenis, volei, handbal), trasee
turistice (plimbări prin staţiune şi în zonele învecinate, pline de tufe de fructe de pădure sau
excursii prin munţii din împrejurimi: Gâtul Berbecului - 1.175 metri, Santa - 1.230 metri, cheile
şi cascada Cibinului, vârful Cindrel - 2.244 metri).26
Pe lângă aceste atracţii turistice turiştii pot vizita şi Sibiul. Acesta a fost şi ramâne unul
dintre cele mai importante centre de cultură şi tradiţii atât pentru români cât şi pentru celelalte
populaţii ce trăiesc în zona vechiului ‘Hermannstadt’- denumirea antică germană a oraşului.
Oraşul de pe Cibin nu trebuie ratat de orice amator de călătorie care doreşte să îşi îmbogăţească
cunoştinţele culturale dar şi să petreacă o parte din timpul afectat drumeţiilor într-o zonă de un
pitoresc aparte. Obiective istorice principale sunt Cetatea Sibiului construită în secolele XIII-
XVI, din care se păstrează intacte o parte din bastioanele şi impunătoarele ziduri de incintă
originale, ce oferă în prezent un decor romantic pentru noile construcţii din centrul oraşului;
fostul spital al cetăţii (construit în 1292 şi considerat cel mai vechi din ţară); Primăria veche;
Arsenalul oraşului; Turnul Sfatului; Biserica Evanghelică - monument construit de saşii din
Transilvania odată cu Liceul Bruckenthal aflat în imediata apropiere; Casa Artelor; Mitropolia
Ortodoxă (concepută după modelul catedralei Sfânta Sofia din Istanbul); bisericile catolică şi
franciscană; Podul de fier-al minciunilor. Piaţa mare considerată centrul simbolic al oraşului este
înconjurată de construcţii cu un real patrimoniu turistic şi cultural, dintre care cea mai
impunătoare este cea a muzeului Brukenthal-monument de arhitectură barocă, renumit în Europa
prin vechimea şi colecţiile sale de artă.

26
Minciu R., Еconomiа turismului, Еd а lllа rеvizuitа, Еd. Urаnus, Bucurеsti, 2005, p. 88
49
 Parcul central oferă prin străduţele înguste cel îl străbat un minunat loc de promenadă,
creeând o atmosferă medievală romantică datorită numeroaselor bastioane ce îl străjuiesc.

3.3. Analiza comparativa privind stadiul actual de valorificare

Resursele turistice existente în staţiunea Păltiniş şi în regiunea Mariazeller şi în zona
limitrofă acestuia au determinat ca de-a lungul timpului în teritoriu să se canalizeze fluxuri
turistice având motivaţii diferite.
În prezent se desfăşoară o serie de forme de turism cu motivaţii dintre cele mai diverse.
Printre acestea se pot număra în staţiunea Păltiniş: turismul de recreere (valorifică însuşirile
cadrului natural, astfel cei interesaţi pot să parcurgă trasee montane de o frumuseţe inedită, să
observe flora bogată, să se bucure de privelişte şi să remarce elemente de faună deosebite. Acest
tip de turism fiind practicat de toate categoriile de vârste, stabileste puntea între om şi natură,
oferindu-i acestuia posibilitatea de înlăturare a stresului cotidian, de regăsire a simţurilor umane),
practicarea sporturilor de iarnă,drumeţie, turism religios şi cultural.
În ceea ce priveşte regiunea Mariazeller, pe lângă resursele montane valorificate, un alt
atuu important îl constituie turismul religios şi cultural. Pe lângă acestea se mai adaugă plimbări
şi drumeţii prin văi şi păşuni alpine, trasee pentru pasionaţii de mountainbike-uri, trasee pentru
biciclişti, posibilităţi de agrement cu parapanta, paramotorul şi planorul, parcul de outdoor şi
căţărat Bujaka Skyline. Înotătorii se scaldă în lacul cristalin Erlaufsee, la ștrandul Mitterbach sau
în piscina acoperită din orașul Mariazell. Scufundătorii descoperă adâncurile lacului iar amatorii
de rafting înfruntă cursul repezit al râului Salza. Pescarii își încearcă norocul în apele bogate cu
pește ale lacului Erlaufsee, în râul Erlauf și Walster, în lacurile de acumulare Erlauf și Hubertus
precum și în romanticul Salza.

3.3.1. Structuri turistice

Valorificarea potenţialului turistic al unei zone / ţări, presupune asigurarea unor condiţii
pentru deplasarea, sejurul şi petrecerea agreabilă a timpului liber ( unităţi de cazare, alimentaţie,
agrement etc.). Astfel, orice persoană, va alege acea destinaţie care-i va aduce cele mai multe
satisfacţii, atât din punct de vedere al potenţialului turistic, cât şi din punct de vedere al
echipamentelor (sub aspect cantitativ, calitativ, dar si al diversitaţii). În corespondenţă cu
multitudinea destinaţiilor sau componentelor produsului turistic, baza tehnico - materială are o
structură complexă, elementele sale constitutive asociindu-se si adaptându-se tuturor tipurilor de
nevoi ale turistului.

50
 Considerate în literatura de specialitate ca fiind decisive pentru valorificarea ofertei,
structurile de primire turistica constituie în prezent principala problemă a turismului românesc.
Se cunoaşte influenţa pe care amenajările staţiunilor o exercită asupra atragerii turiştilor, acestea
condiţionând direct odihna şi alimentaţia, precum şi asigurarea unui tratament corespunzător.
Prin structură de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică se inţelege orice
construcţie sau amenajare, care furnizează în mod permanent sau sezonier serviciul de cazare şi
alte servicii specifice pentru turişti.
Structurile de primire turistică, indiferent de forma de proprietate şi de organizare, se pot
clasifica în funcţie de caracteristicile constructive, de calitatea dotărilor şi a serviciilor prestate.
Daca se ia drept criteriu de clasificare a bazei tehnico- materiale destinaţia principală a turiştilor,
în literatura de specialitate sunt definite două categorii:baza tehnico- materială specific turistică
şi baza tehnico- materială generală (infrastructura).

A. Structuri turistice de cazare

Volumul, structura şi calitatea serviciilor de cazare depind, în primul rând de existenţa
unei baze tehnico-materiale adecvate: hoteluri propriu-zise, moteluri, vile, hanuri, case de
odihnă, cabane, popasuri turistice, etc. Ele trebuie să deţină dotările corespunzătoare, care să
ofere turiştilor condiţii optime şi, care să îndeplinească, după caz, şi alte funcţii. Dintre toate
tipurile de primire cu funcţiuni de cazare cele mai importante sunt: hotelul, motelul, vila,
bungaloul, cabanele turistice, refugiile turistice, campingurile, căsuţele, satul de vacanţă,
camerele de închiriat în locuinţele familiale, spaţiile de cazare de pe navele fluviale şi maritime,
pensiunile turistice şi fermele agroturistice.
Baza materială în staţiunea Păltiniş nu este prea bogată, aceasta beneficiind de 2 hoteluri,
9 pensiuni, 9 vile, 1 hostel, 5 cabane şi 1 casa. Se remarcă Hotelul Cindrel de 4* care dispune de
o capacitate de 96 locuri în 48 camere şi are în dotare Lcd, minibar, seif, telefon, internet
wireless, baie proprie cu uscator de păr.
Regiunea Mariazeller în schimb dispune de o multitudine de spaţii de cazare, mai exact
peste 44 de astfel de locuri: hoteluri, pensiuni etc.

B. Structuri turistice de alimentaţie publică

Alimentaţia publică a cunoscut în ţara noastră ritmuri înalte de dezvoltare superioare
celor înregistrate de alte sectoare comerciale.

51
 Pentru a satisface cât mai bine nevoile turistului a fost dezvoltată o reţea de unităţi cu
specific reprezentative, care oferă preparate culinare tradiţionale, într-un cadru plăcut, cu
elemente de cultură, arhitectură, decoraţiuni interioare şi exterioare, cu programe artistice bine
alese şi executate, ceea ce conferă alimentaţiei publice noi valenţe, o mai mare atractivitate. Cu
toate succesele obţinute pe linia diversificării reţelei de alimentaţie publică, se simte încă nevoia
de a extinde şi mai mult reţeaua unor unităţi mult agreate de populaţie şi turişti, cum sunt:
plăcintăriile, covrigăriile, a unităţilor de răcoritoare, de meniuri dietetice.
Unităţile de alimentaţie publică sunt slab diversificate, Păltinişul oferind în prezent în jur
de 10 restaurante.
Bucătăria austriacă este influenţată de cele ale vecinilor săi. Poate fi numită pe bună
dreptate o „bucătărie de curte“, unde se resimte puternic influenţa culturilor diverselor provincii
ale Imperiului Austro-Ungar (Boemia, Ungaria, Moravia, Ucraina).
Fiecare regiune a Austriei are specificul său şi contribuie la imbogăţirea paletei
gastronomice a acestei ţări. În bucătăria austriacă un loc aparte îl ocupa dulciurile, dintre care nu
puţine sunt cele care au ajuns să aibă o faimă mondială. Ştrudelul de mere - Topfen, este
cunoscut în întreaga lume, însa nicăieri nu este preparat ca în Austria. Un număr mare de
structuri de alimentaţie publică aşteaptă turiştii să guste deliciile regiunii Mariazeller.

C. Structuri de agrement
Cuprind o gamă de mijloace şi dotări destinate să asigure posibilităţi cât mai largi şi
diversificate pentru petrecerea timpului liber de către turişti. Agrementul reprezintă în aceste
regiuni montane un factor important de care trebuie să se ţină seama.
Staţiunea Păltiniş oferă pentru agreement un club cu teatru şi cinema, discotecă,
bibliotecă, terenuri de sport (tenis, volei, handbal). Regiunea Mariazeller oferă o paleta mai largă
de agrement: trasee pentru pasionaţii de mountainbike-uri, trasee pentru biciclişti, posibilităţi de
agrement cu parapanta, paramotorul şi planorul, parcul de outdoor şi căţărat Bujaka Skyline.

3.3.2. Circulaţia turistică

Analiza datelor statistice a evidenţiat faptul că circulaţia turistică a avut de-a lungul anilor
un ritm ascendent,fapt ce a determinat dezvoltarea industriei turistice şi preocuparea
specialiştilor de a găsii factorii care influenţează evoluţia acesteia.
Într-o anumită masură, circulaţia turistică are drept cauză dorinţa oamenilor de a se
relaxa,de a petrece timpul liber. Majoritatea specialiştilor grupează factorii circulaţiei turistice în:

52
timp liber, venit, ofertă şi motivaţie, deoarece se consideră că aceştia sunt absolut necesari pentru
a determina deplasarea persoanelor în afara localităţii de reşedinţă.
În practică,numărul factorilor care influenţează călătoriile turiştilor este mare;există o
serie de abordări atât a criteriilor de delimitare cât şi a tipologiei acestora,ele diferenţiindu-se de
la un cercetător la altul în funcţie de scopul urmărit,ca de exemplu:27
 studiul atracţiilor dintr-o zonă(mărime, natură, atractivitate);
 dezvoltarea pieţei (extindere,restrângere,menţinere) ;
 cercetarea clienţilor şi a motivaţiilor lor ;
 studii economice(situaţii financiare,analize de preţ) ;
 studii de fezabilitate(cererea pentru anumite hoteluri, zone turistice,etc)
Pentru a evidenţia într-un mod sintetic natura factorilor ce determină circulaţia
persoanelor la un anumit moment de timp,este prezentată în continuare următoarea structura:
1. în funcţie de natura lor:
- factori economici:venituri,preţuri şi tarife, ofertă turistică;
- factori tehnici:dotările mijloacelor de transport, a unităţilor de cazare, alimentaţie,
agrement,etc;
- factori sociali: urbanizarea, timpul liber,moda;
- factori demografici: numărul populaţiei, structura acesteia;
-factori psihologici: nivelul de instruire, educaţie, dorinţa de cunoaştere, caracterul
individual;
- factori naturali: aşezarea geografică, relieful;
- factori organizatorici şi politici.
2. după durata acţiunii lor în timp:
- factori cu acţiune permanentă sau de durată: creşterea populaţiei globului, creşterea
duratei timpului liber, sporirea veniturilor populaţiei, dezvoltarea transporturilor;
- factori sezonieri:succesiunea anotimpurilor, structura anului şcolar, activităţile agricole;
- factori conjuncturali cu acţiune în sens pozitiv- negativ: fenomenele inflaţioniste,
crizele economice, şomajul, dezechilibrele naturale.
3. după importanţa/rolul lor în determinarea fenomenului turistic:
- factori primari:oferta,preţurile,veniturile,timpul liber, creşterea demografică;
- factori secundari:climatul internaţional,formalităţile de viză.
4. după direcţia de acţiune:

27
еc.еuropa.еu/еurostat
53
 - factori exogeni/obiectivi:sporul natural, creşterea PIB, timpul liber, creşterea gradului
de urbanizare;
- factori endogeni, cu caracter economic,social,psihologic,care se referă la modificările
conţinutului activităţii la nivel de firmă şi la modificările de comportament ale populaţiei.
5. după orientarea influenţei lor asupra componentelor pieţei turistice:
- factori ai ofertei:calitatea serviciilor,baza materială, costurile;
- factori ai cererii : venituri, urbanizare, timp liber;
- factori ai confruntării cererii cu oferta:numărul de agenţii de voiaj, infrastructura,
sisteme legislative, facilităţi.
Creşterea circulaţiei turistice de la un an la altul, a intrat în atenţia specialiştilor, care au
găsit o serie de metode de înregistrare utilizate pentru obţinerea unor informaţii calitative şi
cantitative.
Printre elementele de ordin cantitativ se află:
- număr turişti;
- număr zile-turist;
- volumul consumului turistic,etc.
Iar cele calitative pot cuprinde:
- vârsta turiştilor;
- ocupaţia;
- forma de turism practicată;
- motivul călătoriei,etc.

A. Nr. Sosiri turişti anul 2012 comparativ cu anul 2011 în judeţul Sibiu
Este un indicator fizic, cantitativ şi care poate lua forma:
- sosiri / plecări de turişti pentru turismul internaţional
- persoane cazate pentru turismul intern şi internaţional
- participanţi la acţiuni turistice – pentru turismul intern, rezultat din înregistrările
agenţiilor de turism

54
 Tabel 3.1. Sosiri în principalele structuri de primire turistică cu funcţiuni de cazare
turistică, pe tipuri de structuri de primire turistică

Tipuri de structuri de 2011 2012

primire turistică ian. feb. mar. apr. mai iun. iul. aug. sep. oct. nov. dec. ian.
1528 1798 2113 2282 3008 3097 4101 4067 3232 2900 2488 2172 1811
Total judeţ
6 5 4 2 8 4 3 3 7 8 8 7 6
din care:
1149 1375 1538 1903 1888 2321 2403 2192 1975 1700 1387 1239
Hoteluri 9979
1 1 1 3 2 0 1 8 3 9 0 6
Moteluri 1558 1958 1993 2206 3040 3414 4650 3739 3017 2966 2481 2466 1357
Vile turistice 536 469 542 512 732 770 1297 839 490 522 362 402 438
Cabane turistice 355 328 317 504 827 837 2596 2625 971 433 181 276 493
Pensiuni turistice urbane 1669 2170 2296 2219 3280 3167 4279 3682 3008 2658 2374 2292 1761
Pensiuni turistice rurale 763 1104 1209 1392 2119 2355 2785 3664 2453 1407 1558 1710 1187
Sursa: Direcţia Judeţeană de Statistică – SIBIU, ianuarie 2012

Tabel 3.2. Sosiri în principalele structuri de primire turistică cu funcţiuni de cazare

turistică,pe tipuri de structuri de primire turistică

Tipuri de structuri de 2012 2013

primire turistică ian. feb. mar. apr. mai iun. iul. aug. sep. oct. nov. dec. ian.
1811 2062 2068 2095 2996 2448 2843 3239 2877 2488 2089 1690 1320
Total judeţ
6 4 1 0 5 6 1 0 7 4 8 1 0
din care:
1239 1477 1476 1372 2052 1545 1688 1773 1837 1658 1332 1094
Hoteluri 9796
6 6 6 5 4 0 3 8 5 8 5 3
Moteluri 1357 1482 1663 1759 2109 1933 2340 2829 2261 2260 2025 904 810
Vile turistice 438 372 406 697 760 619 542 522 507 302 220 350 269
Cabane turistice 493 381 396 321 412 463 1996 2025 1528 514 386 599 446
Pensiuni turistice *) 1761 1960 1923 2138 2704 2247 2870 3597 2906 2376 2482 1636 698
Pensiuni agroturistice **) 1187 1091 1314 1737 2388 2764 2747 4189 3060 2314 1991 2102 991

55
 *) Pensiunile urbane s-au redefinit ca pensiuni turistice
**) Pensiunile rurale s-au redefinit ca pensiuni agroturistice
Sursa: Direcţia Judeţeană de Statistică – SIBIU, ianuarie 2013

Dupa cum se observă din cele 2 tabele, numărul de sosiri turişti din 2012 pe întregul judeţ
Sibiu a fost în scădere faţă de rezultate înregistrate în 2011, lucru datorat în mare parte lipsei
contractelor ferme cu agenţiile din străinătate, cât şi lipsei de promovare pe plan internaţional.
Dacă la acestea se mai adaugă şi calitatea bazei tehnico-materiale, aflate sub standardele
de calitate întâlnite la nivel mondial pentru practicarea cu succes a turismului montan
internaţional, diferenţa poate fi justificată.

B. Numărul înnoptarilor în 2012 comparativ cu 2011 în judeţul Sibiu28

Al doilea indicator important utilizat în analiza circulaţiei turistice îl reprezintă numărul
înnoptărilor. Indicatorul număr înnoptări fiind obţinut ca produs între numărul turiştilor şi
numărul zilelor cât aceştia s-au cazat în unităţile de primire turistică, este firesc să sesizăm o
evoluţie asemănătoare cu a primului indicator analizat (numărul turiştilor).

Tabel 3.3. Înnoptări în principalele structuri de primire turistică cu funcţiuni de cazare

turistică, pe tipuri de structuri de primire turistică

Tipuri de structuri de 2011 2012

primire turistică ian. feb. mar. apr. mai iun. iul. aug. sep. oct. nov. dec. ian.
2589 2862 3484 3608 5018 4970 6337 6676 5253 4627 4009 3571 2833
Total judeţ
4 0 2 8 5 8 8 8 4 1 3 9 5
din care:
1704 1772 2247 2447 3031 3060 3377 3473 3483 3011 2574 2011 1840
Hoteluri
2 6 8 1 3 3 9 0 7 6 7 7 9

Moteluri 1722 2149 2400 2373 3980 5240 4131 3479 3276 2794 2744 1594
3797
Vile turistice 712 745 1444 846 3374 2172 4409 4444 2268 3924 3485 2279 1109
Cabane turistice 456 648 717 767 1266 1036 3338 3185 1454 539 222 581 713

28
www.inssе.ro
56
 Pensiuni turistice urbane 3108 3777 3578 3969 5787 5268 6166 5745 4609 4217 3728 4106 2701
Pensiuni turistice rurale 2143 2666 2823 2500 3587 3966 4970 5932 4418 2771 2921 4179 2930
Sursa: Direcţia Judeţeană de Statistică – SIBIU, ianuarie 2012

Tabel 3.4. Înnoptări în principalele structuri de primire turistică cu funcţiuni de cazare

turistică, pe tipuri de structuri de primire turistică

Tipuri de structuri de 2012 2013

primire turistică ian. feb. mar. apr. mai iun. iul. aug. sep. oct. nov. dec. ian.
2833 3182 3076 3487 5121 4170 4878 5335 4332 3560 3137 2817 1982
Total judeţ
5 4 0 8 1 8 4 5 8 5 7 7 5
din care:
1840 2156 2144 1999 3020 2160 2424 2496 2490 2268 1820 1527 1375
Hoteluri
9 2 6 3 9 0 5 1 3 5 4 9 6
Moteluri 1594 1789 1887 1918 2470 2250 2796 3430 2514 2624 2432 1159 946
Vile turistice 1109 1229 1593 4370 6161 4648 2580 2957 3454 543 1425 1848 487
Cabane turistice 713 680 590 561 743 837 2392 3050 1837 668 490 1515 623
Pensiuni turistice *) 2701 3081 2539 3116 5381 4578 5780 6239 4461 3697 4254 2353 1296
Pensiuni agroturistice **) 2930 2369 2478 4062 4846 5441 5858 7382 5489 4594 3960 4858 2527

*) Pensiunile urbane s-au redefinit ca pensiuni turistice

**) Pensiunile rurale s-au redefinit ca pensiuni agroturistice
Sursa: Direcţia Judeţeană de Statistică – SIBIU, ianuarie 2012

Ca şi în cazul numărului turiştilor, numărul înnoptărilor înregistrează o scădere pe

parcursul anului 2012 faţă de anul 2011. Deci, ca o concluzie, putem să menţionăm că circulaţia
turistică stabilită prin prisma numărului turiştilor şi a înnoptărilor a cunoscut o evoluţie
descendentă în anul 2012 faţă de anul 2011.
Faţă de situaţia circulaţiei turistice din România înregistrată în judeţul Sibiu, Austria
oferă o altă perspectivă, una pozitivă. Austria se situează pe locul 3 privind încasările pe cap de
locuitor din turismul internaţional şi numărul 9 ca destinaţie turistică internaţională.

57
 Tabel 3.5. Sosiri în principalele structuri de primire turistică cu funcţiuni de cazare
turistică
Anii Hoteluri si unitati similar Alte unitati de cazare
2011 7875 1576
2012 8118 1638
Sursa: Eurostat

Se constata o creştere a numărului total de turişti în anul 2012 faţă de anul 2011.29
Tabel 3.6. Înnoptări în principalele structuri de primire turistică cu funcţiuni de cazare
turistică
Anii Hoteluri si unitati similar Alte unitati de cazare
2011 21285 7860
2012 21902 8076
Sursa: Eurostat

În corelaţia cu indicatorul nr. Sosiri se observă din tabel o creşte a numărului de

înnoptări.
În concluzie se poate afirma că turismului în Austria, ca domeniu al ştiinţei se bazează
pe calificare în vaste domenii şi pe transmiterea de informaţii la cel mai înalt nivel calitativ, pe
scară internaţională. Piaţa turistică este într-o continuă mişcare. De aceea, cel mai important
obiectiv al ofertanţilor de servicii turistice este de a elabora cea mai bună ofertă.
Tradiţia austriei ca ţară de tranzit, investiţiile în cercetarea de piaţă şi instruirea şi
perfecţionarea se îngemănează cu competenţa austriacă, în scopul de a anticipa nevoile turistilor
şi schimbările cadru ce pot să apară.

29
еc.еuropa.еu/еurostat
58
 CONCLUZII SI PROPUNERI

Desfăşurarea activităţilor turistice presupune existenţa mediului înconjurător cu calităţi

superioare din punct de vedere al condiţiilor naturale, care se constituie ca elemente de atracţie,
acesta având un rol deosebit în selecţia şi delimitarea ariilor teritoriale ce urmează a fi destinate
desfăşurării turismului.
Dezvoltarea turismului se află în strânsă legătură atât cu caracteristicile mediului
înconjurător şi cu dezvoltarea celorlalte ramuri care exploatează aceleaşi resurse cât şi cu
populaţia existentă în această zonă.
O dezvoltare haotică poate avea numai efecte negative asupra calităţii mediului, aceste
efecte manifestându-se prin: deteriorarea echilibrului ecologic, poluare, distrugerea peisajelor,
deteriorarea cadrului artificial, la care se adaugă o poluare psihică resimţită atât de rezidenţi cât
şi de turişti prin: aglomerare,aspect dezolant al localităţilor turistice, confruntarea cu un exod
mare de turişti.

Premisele dezvoltării turismului

Pentru a acţiona ca un factor activ în protejarea mediului şi nu ca un factor de deteriorare,
în scopul amenajării turistice a unei zone trebuie realizată o evaluare a tuturor categoriilor de
resurse şi analizarea rolului lor în creşterea economică, precum şi a posibilităţilor şi a limitelor
dezvoltării turistice.
Dezvoltarea durabilă vizează cel puţin trei planuri:
 economic,prin creşterea gradului de exploatare şi valorificarea resurselor;
 ecologic, prin reciclare, evitarea degradării mediului, reducerea sustragerii terenurilor
din circuitul agricol;
 social,prin creşterea numărului locurilor de muncă, practicarea meseriei tradiţionale,
atragerea populaţiei la practicarea turismului, ca măsuri de regenerare fizică şi politică,etc.
Dezvoltarea conceptului de turism durabil, precum şi experienţa unor ţări care aplică o
politică turistică în acest spirit permit enunţarea câtorva principii de dezvoltare durabilă a
turismului, şi anume:
 mediul are o valoare intrinsecă, care este deosebit de mare pentru turism;de el trebuie
să se bucure şi generaţiile viitoare;
 turismul trebuie văzut ca o activitate pozitivă de care să beneficieze mediul ambiant,
comunităţile locale şi vizitatorii;

59
  relaţia dintre mediu şi turism poate fi dezvoltată astfel încât mediul să susţină
activitatea turistică pe termen lung;dezvoltarea turismului, la rândul său, nu trebuie să ducă la
degradarea mediului;
 dezvoltarea activităţii de turism trebuie să respecte caracteristicile locului unde se
desfăşoară (ecologice, sociale,economice, culturale) ;
 scopul dezvoltării turismului trebuie să fie întotdeauna echilibrarea nevoilor turiştilor
cu cele ale destinaţiilor şi gazdelor acestora;
 industria turistică, guvernele, autorităţile responsabile cu protecţia nevoilor şi
organismele internaţionale trebuie să respecte aceste principii şi să conlucreze pentru a le pune în
practică.
Astfel, orice dezvoltare durabilă în plan turistic, trebuie să implice o abordare
managerială integratoare ecologică şi economică. Statul, prin politicile sale, trebuie să asigure
cadrul general al dezvoltării pe baza acestor principii prin crearea unui cadru legislativ care să
ofere:garanţii împotriva naţionalizării, disponibilitatea în schimburi valutare, repatrierea
capitalului investit, elaborarea unor strategii de promovare a turismului montan, a staţiunilor
turistice în condiţiile instruirii unui program naţional de protejare şi conservare a valorilor
turistice, colaborarea dezvoltării turistice cu prevederile generale ale sistematizării complexe a
teritoriului.
Amenajarea, exploatarea raţională şi conservarea mediului înconjurător în teritoriile
turistice valorificate incomplet, în concordanţă cu perspectivele de dezvoltare turistică, astfel
încât să satisfacă şi cerinţele unor fluxuri viitoare alături de amenajarea, protejarea şi conservarea
monumentelor naturii, a vestigiilor istorice, a arhitecturii tradiţionale trebuie să devină, de
asemenea, direcţii prioritare în dezvoltarea turismului românesc.

Propuneri de dezvoltare a turismului

Pentru amenajarea la standarde turistice europene a staţiunii montane Păltiniş şi
diversitatea ofertei pentru practicarea sporturilor de iarnă se pot pune în practică urmatoarele
acţiuni strategice:
- modernizarea şi dezvoltarea staţiunii pentru a putea intra în circuitul turistic
internaţional;
- modernizarea structurilor de primire turistică existente;
- construirea de noi elemente de infrastructura şi capacităţii de primire turistică;

60
 - extinderea amenajării domeniilor de schi şi dotarea pârtiilor cu mijloace de transport pe
cablu moderne, de mare capacitate, dimensionate la capacitatea de primire a staţiunilor şi a
pârtiilor;
Deoarece factorul principal în dinamizarea turismului montan îl reprezintă instalaţiile de
transport pe cablu, în acest context, este necesară şi posibilă crearea parteneriatului Stat -
Administraţie Publică Locală- Firme private în realizarea investiţiilor pentru instalaţiile de
transport pe cablu.
- diversificarea mijloacelor de agrement hivernal (prin oferte specifice "apres schi") şi a
ofertei de agrement estival;
- extinderea valorificării potenţialului turistic montan prin iniţierea construirii de noi
obiective turistice, cu dublă funcţionalitate (sporturi de iarnă şi odihnă-recreere), cu ofertă
competitivă pe piaţa turistică.
- conservarea resurselor naturale şi culturale care să reflecte tradiţiile locale
- elaborarea şi aplicarea unor programe vizând reducerea la minimum a consumului de
resurse şi a producţiei de deşeuri, maximizând calitatea produselor turistice
- evaluarea cu precauţie a repercusiunile posibile ale planurilor de investiţii asupra
mediului, stopând construirea haotică tinand cont şi de capacitatea de suport a mediului
- iniţierea în zonele naturale protejate a unui nou produs turistic pe baza amplificării
rolului educaţional, didactic şi ştiinţific
- perfecţionarea pregătirii profesionale a forţei de muncă din turism
Pe de altă parte Austria este recunoscută ca o ţară care pune preţ pe recreere, pe standarde
înalte ale calităţii mediului şi pe cultura peisajului nealterat. Profunzimea reprezintă una dintre
premizele cele mai importante ale domeniul turistic. Scopul este acela da a identifica trendurile
ce apar în factorul de mediu şi de a structura corespunzător şi profund oferta de excursii în
Austria .
Ca o concluzie putem afirma că în prezent deşi staţiunea Păltiniş prezintă un potenţial
uriaş pentru dezvoltare, aceasta este un punct de referinţă doar pe hartă. Acest lucru se poarte
vedea şi din aportul turismului românesc în economia naţională care este relativ nesemnificativ
în raport cu realizările altor ţări concurente, în cazul de faţă cu Austria.

61
 BIBLIOGRAFIE

1. Cândeа Melіndа, Esdelі George, Sіmon Tаmаrа, Românіа. Potenţіаl turіstіc şі

turіsm, Edіt. Unіversіtаră dіn Bucureştі, Bucureştі, 2001
2. Cosmescu Іoаn , Turіsmul, Edіt. Economіcă, Bucureştі, 1998
3. Gherаsіm Toаder, Gherаsіm Dаnіel, Mаrketіng turіstіc, Edіt. Economіcă, Bucureştі,
1999
4. Erdelі George, Іstrаte Іoаn , Potenţіаlul turіstіc аl Românіeі, Edіt. Unіversіtаră dіn
Bucureştі, Bucureştі, 1996
5. Ion Ionescu: Turismul fenomen economico-sociаl şi culturаl, Editurа Oscаr Print,
Bucuresti, 2000
6. Ioаn S Gruesc, Mаrketing in economiа turismului, Editurа Universităţii, Bucureşti,
1997
7. Minciu R., Economiа turismului, Ed а lllа revizuitа, Ed. Urаnus, Bucuresti, 2005
8. Minciu Rodicа: Economiа turismului, Editurа Urаnus, Bucuresti, 2000
9. Morаrіu Dаnіelа, Weіzz Jаnetа, Economіа turіsmuluі, Edіt. Eurostаmpа,
Unіversіtаteа Creştіnă „Dіmіtrіe Cаntemіr”, Tіmіşoаrа, 2003, p. 41
10. Neаgu V., Mаnаgementul cаlitаtii serviciilor turistice, Ed. Prouniversitаriа 2007
11. Neаgu V., Mаnаgementul turistic si аl serviciilor turistice, Ed. Sylvi, Bucuresti, 2002
12. Oscаr Snаk, Petre Bаron, Nicolаe Neаcsu: Economiа turismului, Editurа Expert,
Bucuresti, 2003
13. Snаk Oscаr, Bаron Petre, Neаcşu Nіcolаe, Economіа turіsmuluі, Edіt. Expert,
Bucureştі, 2001
14. Stаnescu D., Strаtegii de dezvoltаre in turism, Ed. Premier, Ploiesti, 2006
15. www.insse.ro
16. ec.europa.eu/eurostat

62