MINISTERUL EDUCAȚIEI , CERCETĂRII , TINERETULUI ȘI SPORTULUI

UNIVERSITATEA „ 1 DECEMBRIE 1918 ” ALBA IULIA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE
ECONOMIA COMERȚULUI TURISMULUI ȘI SERVICIILOR
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: ID

LUCRARE DE LICENȚĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
LECT.UNIV.DR. MOISĂ CLAUDIA OLIMPIA

ABSOLVENT:

ALBA IULIA
2012

0
 MINISTERUL EDUCAȚIEI , CERCETĂRII , TINERETULUI ȘI SPORTULUI
UNIVERSITATEA „ 1 DECEMBRIE 1918 ” ALBA IULIA
FACULTATEA DE ȘTIINȚE
ECONOMIA COMERȚULUI TURISMULUI ȘI SERVICIILOR
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: ID

VALORIFICAREA POTENȚIALULUI TURISTIC AL VĂII

GRĂDIȘTEI - JUD. HUNEDOARA , PRIN TURISM RURAL ȘI
AGROTURISM

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
LECT.UNIV.DR. MOISĂ CLAUDIA OLIMPIA

ABSOLVENT:

ALBA IULIA

1
 2012
CUPRINS

INTRODUCERE...........................................................................................................................4

CAPITOLUL 1. CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIIND POTENȚIALUL TURISTIC

ȘI VALORIFICAREA ACESTUIA PRIN TURISM RURAL ȘI AGROTURISM...............6
1.1. Conceptele de ,,potențial turistic”, ,,turism rural” și „agroturism”..........................................7
1.2. Evoluția turismului rural si a agroturismului în România........................................................9

CAPITOLUL 2. POTENȚIALUL TURISTIC AL VĂII GRĂDIȘTEI - JUDEȚUL

HUNEDOARA.............................................................................................................................14
2.1. Resurse turistice naturale.......................................................................................................14
2.1.1. Relieful.........................................................................................................................14
2.1.2. Clima............................................................................................................................15
2.1.3. Hidrografia zonei.........................................................................................................16
2.1.4. Flora și fauna...............................................................................................................17
2.2. Resurse turistice antropice.....................................................................................................19
2.2.1. Vestigii arheologice.....................................................................................................20
2.2.2. Biserici și mănăstiri , instituții culturale......................................................................24
2.2.3. Monumente istorice de artă și arhitectură....................................................................25
2.2.4. Arta și tradiția populară , evenimentele cultural - artistice..........................................26
2.3. Trasee turistice in zonă..........................................................................................................28

CAPITOLUL 3. PREZENTAREA ACTIVITĂȚII TURISTICE A VĂII GRĂDIȘTEI ,

JUDEȚUL HUNEDOARA.........................................................................................................31
3.1.Prezentarea generală a Văii Grădiștei......................................................................................31
3.1.1. Așezarea geografică.......................................................................................................31
3.1.2. Căile de acces................................................................................................................33
3.1.3. Scurt istoric al zonei......................................................................................................34
3.2. Baza tehnico - materială generală a zonei..............................................................................35
3.2.1. Infrastructură generală.................................................................................................36
3.2.2. Infrastructură turistică..................................................................................................38
3.2.2.1. Unități de cazare...............................................................................................38
3.2.2.2. Unități de alimentație.......................................................................................40

2
 3.2.2.3. Instalații de agrement.......................................................................................41

INTRODUCERE

Motivul pentru care am ales această temă , pentru lucrarea de licență este potențialul
turistic bogat al zonei ( relieful , clima , hidrografia zonei , flora și fauna precum și resursele
turistice antropice ) , cât și dezvoltarea precară a acestor activități în zona Văii Grădiștei.
Turismul este industria secolului XXI , el este astăzi un sector esenţial al activităţii
economice a mai multor state.
Ponderea în continuă creştere a turismului în economia mondială după cel de-al doilea
război mondial, în calitate de mare consumator de resurse naturale şi culturale este un fapt
incontestabil. Se cunoaşte faptul că turismul este a treia industrie exportatoare la nivel mondial
după petrol şi industria automobilelor. Dacă această tendinţă se menţine, turismul va deveni în
viitor prima industrie exportatoare şi prima industrie generatoare de locuri de muncă în lume.
În condiţiile actuale în care societăţile super industrializate şi super sofisticate pierd
contactul cu natura şi originile societăţii umane, tot mai mulţi locuitori ai marilor aglomerări
urbane doresc petrecerea unei vacanţe în mijlocul naturii. Dorinţa de a se relaxa într-un mediu
nepoluat, de a redescoperi modul în care se fabrică produsele alimentare care au intrat de mult în
obişnuinţa de consum a omului, redescoperirea valorilor ancestrale sunt tot mai pregnante pentru
omul modern.
Nu se poate vorbi despre turismul rural şi agroturismul românesc, chiar şi în condiţiile
trecutului său de după decembrie 1989, fără să fie inclusă în el drept parte organică şi
reprezentativă şi Valea Grădiştei.
Străveche vatră de cultură şi civilizaţie românească, dăruită de Dumnezeu cu inegalabile
resurse naturale, străjuită în partea sudică de Munţii Orăştiei, în care se mai văd vestigiile
fortificaţiilor ridicate pe înălţimi de străbunii noştri daci, Valea Grădiştei cu oamenii săi vrednici
şi cu locuri de o neîntrecută frumuseţe - constituie un colţ de pământ românesc ce merită să fie
vizitat şi cunoscut. Valea Grădiştei circumscrie nu numai un perimetru al unor forme de relief de
un pitoresc deosebit, cu munţi înconjurători şi plaiuri de legendă, ci şi o populaţie românească
păstrătoare a unor bogate tradiţii şi cu un trecut istoric măreţ ce se înscrie firesc în industria
patriei.
Turismul rural, una din cele mai eficiente soluţii de organizare a cerinţelor turismului cu
exigenţele protejării mediului şi dezvoltării durabile, nu este în total nou, dar cel care se afirmă

3
începând cu anii ‘70 este sensibil diferit sub aspectul delimitării spaţiului, al caracteristicilor şi
conţinutului vacanţelor. El se referă la toate activităţile ocazionale de petrecere a unei perioade
determinate de timp în mediul rural, mijlocul de găzduire putând fi atât gospodăria ţărănească cât
şi echipamentele turistice de natură mai generală: hoteluri rustice, hanuri, popasuri.
Agroturismul ,, reprezintă acţiunea de deplasare a unei persoane într-o localitate rurală,
pitorească, având specific agrar, finalizată prin vederea pentru o durată de cel puţin 24 de ore,
într-o gospodărie ţărănească, consumul de produse locale alimentare şi nealimentare şi
coabitarea, observaţia, asistenţa şi participarea în comunitatea locală, prin respectarea
normelor ce fac posibilă întreaga acţiune ”.
Prin dezvoltarea serviciilor de găzduire şi valorificare a produselor proprii şi locale,
agroturismul oferă o soluţie pentru gospodăriile rurale. El este capabil să valorifice excedentul de
cazare existent în gospodăria ţărănească, pregătit şi amenajat special pentru primirea de oaspeţi
şi să ofere o serie de activităţi care gravitează în jurul gospodăriei ţărăneşti spre consumul
persoanelor care, pe o perioadă determinată, vin în mediul rural pentru relaxare, odihnă şi
agrement, cure terapeutice, tranzacţii sau afaceri, pentru satisfacerea unui hobby, iniţiere în arta
meşteşugurilor tradiţionale, pentru studii şi documentare, precum şi alte activităţi specifice.
Pe parcursul lucrării s-a încercat să se evidențieze cele mai importante aspecte , care
contribuie la valorificarea potențialului turistic, prin turism rural și agroturism , în zona Văii
Grădiștei.
În primul capitol intitulat ,, Considerații generale priviind potențialul turistic și
valorificarea acestuia prin turism rural și agroturism ”, s-a realizat prezentarea evoluției
turismului rural și a agroturismului în România , precum și conceptele acestora.
Cel de-al doilea capitol intitulat ,, Potențialul turistic al Văii Grădiștei - județul Hunedoara
”, cuprinde prezentarea resurselor turistice naturale și resurselor turistice antropice ale
potențialului turistic al Văii Grădiștei , județul Hunedoara ; continuând cu capitolul al treilea
intitulat ,, Prezentarea activității turistice a Văii Grădiștei , județul Hunedoara , unde s-a realizat
prezentarea activității turistice a Văii Grădiștei priviind: prezentarea generală a văii , așezarea
geografică , căile de acces , scurt istoric al zonei , precum și baza tehnico – materială turistică a
zonei.
În cel de-al patrulea capitol intitulat ,, Propuneri de valorificare a potențialului turistic al
Văii Grădiștei, județul Hunedoara ”, s-a încercat realizarea valorificării potențialului turistic al
Văii Grădiștei , priviind menționarea unor propuneri de valorificare a potențialului turistic prin
turism rural și agroturism , analiza SWOT a Văii Grădiștei , precum și elaborarea și
comercializarea produsului turistic ,,Valea Grădiștei ” din județul Hunedoara.

4
 În finalul lucrării s-a prezentat o serie de concluzii și propuneri referitoare la
valorificarea potențialului turistic al Văii Grădiștei din județul Hunedoara , prin turism rural și
agroturism.
Această lucrare urmăreşte să contureze , pornind de la analiza detaliată a potenţialului
natural şi antropic evidenţierea principalelor funcţiuni turistice ale localităţilor respectivelor
puncte turistice din teritoriu , precum și posibilităţile de amenajare în scopul dezvoltării
activităţii de turism rural şi agroturism din Valea Grădiştei şi din zona adiacentă acesteia.

5
 CAPITOLUL 1. CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIIND POTENȚIALUL TURISTIC
ȘI VALORIFICAREA ACESTUIA PRIN TURISM RURAL ȘI AGROTURISM

1.1. Conceptele de ,,potențial turistic”, ,,turism rural ” și ,,agroturism”

Parte integrantă a ofertei turistice , potențialul turistic constituie , prin dimensiunile și

varietatea componentelor sale , prin valoarea și originalitatea acestora , condiția esențială a
dezvoltării turismului în limitele unui perimetru.
Potențialul turistic al unui teritoriu poate fi definit , la modul general , prin „ ansamblul ele-
mentelor ce se constituie ca atracții turistice și care se pretează unei amenajări pentru vizitare și
primirea călătorilor ”1.
Potențialul turistic poate fi clasificat în două mari categorii :
- potențialul turistic natural;
- potențialul turistic antropic.
Potențialul turistic natural cuprinde ansamblul condițiilor pe care le oferă cadrul natural ,
prin componentele sale ( relief , climă , hidrografie , vegetație , faună ,monumente naturale ,
rezervații pentru petrecerea vacanței , respectiv atragerea unor fluxuri turistice.
Cea de-a doua categorie , potențialul turistic antropic , reunește creațiile omului de-a lungul
timpului , concretizate în elemente de cultură , istorie, artă și civilizație , tehnico- economice și
socio-demografice care prin caracterele lor atrag fluxurile de turiști.
Un rol important în procesul de dezvoltare a spaţiului rural îl are turismul rural, atât pe
plan local, cât şi regional, îndeosebi satele mici şi oraşele mici cu un grad sporit de ruralitate,
prezintă cel mai bogat potenţial turistic. Aşezările cu un trecut istoric îndelungat, cu clădiri în stil
arhitectonic caracteristic regiunii, dezvoltat de-a lungul timpului, cu obiceiuri, tradiţii şi un mod
de viaţă propriu, atrag turiştii care doresc să cunoască pe viu aceste aspecte.
Turismul rural este un concept care cuprinde activitatea turistică organizată și condusă de
populația locală și care are la bază o strânsă legătură cu mediul ambient, natural și uman.
Termenul de turism rural are înțelesuri diferite în țări diferite, astfel:

1
C.Moisă , Economia turismului – suport de curs , Editura Universității „1 Decembrie 1918”, Alba Iulia , 2010.

6
 -în Finlanda– închirierea unor cabane, sau oferirea de servicii în mediul rural de tip hrană sau
transport;
-în Ungaria-,,turism la sat”- presupune activitate și servicii în sate,cazare la prețuri mici, implica-
rea în activități agricole;
-în Slovenia –,,turismul la fermă”– oaspeții locuiesc cu familiile de fermieri;
-în Olanda- camparea la ferme unde majoritatea serviciilor sunt legate de activități precum ciclis-
mul,plimbari cu cai, etc;
-în Grecia- cazare în camere mobilate în stil tradițional, cu mic dejun tradițional de multe ori pre-
parat din produse realizate în casă.
Turismul rural este o formă de turism care se desfașoară în mediul rural, valorificând resur-
sele turistice locale (naturale, culturale, umane) ca și dotări și echipamente turistice, inclusiv
pensiunile și fermele agroturistice.Fiind etichetat drept un produs ce eradichează stresul, ,, turis-
mul rural reprezintă totuși în primul rând o posibilitate de reîntoarcere la natură, la tot ceea ce
este pur, nealterat și curat; o reîntoarcere spre origini, oricând placută și reconfortantă ” 2.
Turismul rural poate fi definit , ,,ca o formă concentrată pe destinații în spațiul rural,
dispunând de o structură de cazare și servicii eterogene” 3.
Agroturismul ,, reprezintă acțiunea de deplasare a unei persoane într-o localitate rurală,
nepoluată, având un specific agrar finalizată pentru un sejur de cel puțin 24 de ore într-o
gospodărie țăranească, consumul de produse locale alimentare și nealimentare, coabitarea,
observația, asistența și coparticiparea în comunitatea socială locală prin respectarea normelor
ce fac posibilă întreaga acțiune ”4.
Atât turismul rural cât mai ales agroturismul se bazează pe potențialul spațiului rural , pe
oameni și produse specifice locului care trebuie să se adapteze cerințelor pieței turistice, trebuie
să-și amenajeze gospodăriile pentru a fi la nivelul standardelor de calitate dorite de turiști, să
pună în valoare tradițiile culinare specifice locului.
Obiectivele strategice ale agroturismului în România sunt5:
-stoparea migraţiei din mediul rural în cel urban şi stimularea revenirii cel puţin parţial a popu-
laţiei din zonele urbane, care este originară din cele rurale;
-asigurarea condiţiilor de trai şi civilizaţie în mediul rural, stimulând stabilirea populaţiei active
în mediul rural;
- conservarea şi protecţia mediului rural, factori de atracţie a populaţiei autohtone şi a străinilor
spre mediul rural.

2
C.Moisă , Ecoturism și turism rural – suport de curs, Editura Universității „1 Decembrie 1918”, Alba Iulia , 2011.
3
G.Stănciulescu ( coord.) , Lexicon de termeni turistici , Editura Oscar Print, București, 2002.
4
N.Bugnar, Agroturismul în context global, Editura Dacia, Cluj Napoca, 2004.
5
w.w.w.antrec.ro( 25-11-2011).

7
 Agroturismul se conturează ca o activitate capabilă să valorifice excelentul de cazare
existent în gospodăriile tărănești spre consumul persoanelor care pe o perioadă determinată de
timp, vin în așezările rurale pentru odihnă, recreere, agrement.
Aceasta activitate turistica are un caracter ocazional.
Spre deosebire de agroturism, turismul rural are un caracter permanent și dispune de o
structură de primire eterogenă reprezentată nu numai prin gospodăriile tărănești ci și prin
campinguri, sate tărănești.
În acest caz activitatea de bază a persoanelor implicate este prestarea de servicii turistice iar
veniturile realizate au un caracter permanent.
Turismul rural contribuie la viața economică a satelor prin:
-perspectiva dezvoltării satului pe termen lung în stransă legatură cu agricultura, infrastructura ,
protecția mediului;
-posibilitatea de a deveni suport pentru noi afaceri și locuri de muncă care să determine o
dezvoltare pe plan local;
-încurajarea activității locale: artizanatul ,dar și cele care determină dezvoltarea unui comerț
artistic;
-creșterea veniturilor locuitorilor din așezările rurale prin valorificarea resurselor locale;
-numărul crescând de oportunități pentru interacțiunea socială a localnicilor care deseori duc o
viața izolată în comunitățile agricole.
Spaţiul rural românesc este printre puţinele din Europa în care se mai păstrează încă
nealterate, valenţele tradiţionale spirituale, cu precădere cele etnofolclorice, viaţa socio-
economică şi mediul înconjurător.
Mediul rural oferă condiţii favorabile dezvoltării agroturismului şi turismului rural. Satele
româneşti dispun de resurse turistice de mare varietate: tradiţii şi valori etnofolclorice,
monumente istorice şi de artă, cadrul natural nepoluat şi un potenţial divers. La aceasta se mai
adaugă o infrastructură adecvată (energie electrică, alimentare cu apă, accesibilitate uşoară şi alte
dotări tehnico-edilitare), gospodării, în cea mai mare parte confortabile şi nu în ultimul rând,
ospitalitatea tradiţională a ţăranului român. Toate acestea permit realizarea unei oferte diversi-
ficată care să se adreseze tuturor categoriilor de turişti.

1.2. Evoluția turismului rural și a agroturismului

în România

Teritoriul României prezintă o mare varietate de valori cultural-istorice, artă populară,etno-

grafie, folclor, tradiţii, vestigii istorice, un cadru natural armonios îmbinat cu un fond peisagistic

8
variat şi pitoresc. Apărute şi dezvoltate pe cele mai variate forme de relief încă din vremea traco-
dacilor, aşezările româneşti au păstrat şi mai păstrează încă în bună măsură datinile şi obiceiurile
străvechi, un bogat şi variat folclor, elemente originale de etnografie şi artizanat, ce pot fi valo-
rificate turistic în cadrul unei strategii de organizare şi dezvoltare a turismului rural.
Primele încercări de turism organizat s-au realizat în anii 1967-1968 pentru grupuri de turişti
aflaţi pe litoralul românesc al Mării Negre. în anul 1972 Ministerul Dezvoltării Regionale și
Turismului elaborează ordinul 297/1972, în urma căruia ,,Centrul de cercetare pentru
promovarea turistică internațională” procedează la identificarea şi selectarea unor localităţi rurale
reprezentative pentru satele româneşti ce urmau a fi lansate în turism.
Cu începere de la 16 iulie 1973, prin Ordinul Ministerului Dezvoltării Regionale și
Turismului( MDRT) nr.744/1973 se declarau sate de interes turistic denumite ,,sate turistice”
următoarele localităţi: Lereşti (Ag), Rucăr (Ag), Fundata şi Şirmea (Bv), Sibiel (Sb), Tismana
(Gj), Bogdan Vodă (Mm), Murighiol şi Crişan (TI), Racoş (Tm), Sf. Gheorghe (TI), Vatra
Moldoviţei (Sv), Poiana Sărată (Bc), Vaideeni (VI).
Prin Decretul nr.225/1974 s-a interzis cazarea turiştilor străini în locuinţe particulare, satele
turistice devenind nefuncţionale pentru turismul internaţional. Datorită faptului că o parte din
satele turistice au fost incluse în programul cu caracter cultural şi folcloric ale Oficiului Naţional
de Turism ,,Carpaţi” Bucureşti şi contractele pe piaţa externă se realizează o breşă - prin
intermediul unei ordonanţe a fostei puteri politice - pentru satele Lereşti, Rucăr, Sibiel,
Murighiol şi Crişan6.
Scurta perioadă de oficializare a turismului rural nu a făcut posibilă organizarea activități-
lor de turism şi nici amenajarea corespunzătoare a satelor turistice. În multe localităţi, nu s-au
omologat gospodăriile care întruneau condiţiile de cazare (Rucăr, Vatra Moldoviţei, Văideeni), în
altele cazarea turiştilor români se făcea în mod neorganizat şi fără a ţine o evidenţă (Crişan,
Fundata, Rucăr), iar unele localităţi nu au înregistrat nici o activitate turistică (Tismana, Bogdan
Vodă, Văideeni). Această situaţie menţinându-se cu foarte mici excepţii până în anul 1989.
Începând cu anul 1989, interesul pentru turismul rural renaşte. Iau naştere diverse societăţi
şi organisme care prin obiectivele propuse doresc afirmarea şi dezvoltarea turismului în zonele
rurale: Federaţia Română pentru Dezvoltare Montană (1990), care îşi propunea sprijinirea sub
toate formele a locuitorilor din zona montană, inclusiv prin promovarea, organizarea şi dezvol-
tarea agroturismului, Agenţia Română pentru Agroturism (1995) ce îşi propunea racordarea
agroturismului românesc la sistemul internaţional de turism şi Asociaţia Naţională pentru Turism
Rural, Ecologic şi Cultural din România (1994) membră a Federaţiei Europene de Turism Rural
(EUROGITES).

6
C.Moisă , Ecoturism și turism rural – suport de curs , Editura Universității „1 Decembrie 1918”, Alba Iulia , 2011.

9
 Astăzi există un sistem organizatoric adecvat, reprezentat la nivel național de asociații
profesionale ca ANTREC- România(Asociația Națională de Turism Rural, Ecologic și Cultural),
Operațiunea Satelor Românești(Operation Villages Roumains-OVR), Asociația ,,Cele mai
frumoase sate din România”, FRDM- Federația Română pentru Dezvoltare Montană, Agenția
Română pentru Agroturism,etc., precum și o legislație simulativă( Ordinul Ministerului pentru
întreprinderi mici și mijlocii, turism și profesii liberale nr. 636/2008 pentru aprobarea Normelor
metodologice privind clasificarea structurilor de primire turistice)7.
ANTREC – România (Asociația Națională de Turism Rural, Ecologic și Cultural)este o
organizație neguvernamentală, fără scop lucrativ și apolitică, fondată în 1994 și membră a
EUROGITES(Federația Europeană de Turism Rural) .
ANTREC- România pune accentul pe iniţiativele şi curajul întreprinzătorilor particulari şi
încearcă să evite greşelile marilor firme profesionale de turism, care au distrus peisajul,
practicând un turism în masă, fără a ţine seamă de modul în care acesta afectează mediul. Dacă
se va impune un turism de recreere şi cultural cu valenţe ecologice, se va realiza într-adevăr un
turism rural durabil.Este cea mai viabilă şi în mare parte a realizat ce îşi propunea la fondare:
- identificarea şi popularizarea potenţialului turistic din spaţiul sătesc;
- formarea profesională prin colocvii, seminarii, cursuri de lungă şi scurtă durată;
- burse de specialitate;
- schimburi de experienţă în ţară şi în străinătate;
- editarea de buletine informative şi reviste;
- înfiinţarea unei bănci de date;
- cooperarea cu organizaţii guvernamentale şi neguvernamentale din străinătate şi din ţară;
- campanii de publicitate a pensiunilor şi fermelor agroturistice prin mediatizare;
- participarea la târguri şi expoziţii naţionale şi internaţionale;
- realizarea unui sistem de rezervări în turismul rural românesc.
Anul 1996 a marcat creşterea dimensiunilor ANTREC- România la 25 filiale şi ridicare a
nivelului cantitativ al echipamentelor, serviciilor şi a întregii activităţi.
Pe de altă parte anul 1996 este punctul de pornire a primului program Phare pentru turismul
rural românesc și au început demersurile pentru realizarea unei centrale de rezervări.
Anul 1998 concretizează imaginea ANTREC-ului în: peste 2.500 de membri ,organizaţi în
30 de filiale judeţene; mai mult de 1.000 de pensiuni turistice şi agroturistice - omologate şi
clasificate; aproximativ 150.000 turişti români şi străini, cu un sejur mediu de 4 zile.

7
C.Moisă , Ecoturism și turism rural – suport de curs , Editura Universității „1 Decembrie 1918”, Alba Iulia , 2011.

10
 În prezent ANTREC-România are 32 de filiale județene, peste 2.500 de membri activi
,voluntari și simpatizanți și peste 2.500 pensiuni turistice și agroturistice omologate,însumând
7.500 de camere8.
Printre cele mai importante evenimente organizate de ANTREC se numeră:
- Festivalul Național al Păstrăvului, Ciocănești-jud.Suceava;
- Târgul Național de Turism Rural, Albac-jud.Alba;
- Răvășitul Oilor- Festivalul Brânzei și Pastramei, Bran- jud.Brașov;
- Festivalul Cârnaților de Pleșcoi, Berca-jud.Buzău;
- Congresul Internațional de Turism Rural, Alba Iulia, mai 2011.
Asociația ANTREC-România oferă, de asemenea, anumite facilități turiștilor cum ar fi, spre
exemplu, progamul social ,,Vacanțe la țară” în colaborare cu Ministerul Dezvoltării Regionale și
Turismului și pensiunile incluse în progam.
Lunar, ANTREC editează Revista ,,Vacațe la țară” 9- pentru membrii săi și pentru cei
interesați să devină membri ai asociaței.Sumarul cuprinde informații referitoare la activitățile
ANTREC, evenimente din cadrul asociației atât la nivel central cât și la nivel local, recomandări,
decizii, etc.
Legat de strategia dezvoltării turismului rural în ţara noastră ANTREC şi Ministerul
Dezvoltării Regionale și Turismului au optat mai mult pentru calitate şi nu atât pentru cantitate.
Pentru soluţionarea cu operativitate a problemelor privind organizarea, dezvoltarea şi promo-
varea turismului rural în România a fost constituită, prin Ordinul Ministerului Dezvoltării
Regionale și Turismului din 29 iulie 1995 Comisia tehnico pentru dezvoltarea turismului rural,
din această comisie făcând parte specialişti de la ministerele şi instituţiile care-şi pot aduce o
contribuţie în acest domeniu: Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, Ministerul Naţional de
Formare Managerială în Turism, Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului şi Ministerul
Educaţiei şi Cercetării.
De asemenea, în ultimii 20 de ani în România au fost create și alte organizații care își pun
amprenta asupra dezvoltării Turismului rural:
- Asociația Naționalǎ ,,Maitres d'Hotel”, Barmani și Somelieri din Turism (precursoarea sa,
Societatea Internaționalǎ a Chelnerilor din București a fost fondatǎ în 1881);
- Fundația Europeanǎ pentru Învǎtǎmântul Hotelier -Turistic din România;
- Asociația Naționalǎ a Ghizilor de Turism din România;
- Asociția Naționalǎ a deținǎtorilor de Campinguri, Moteluri, Popasuri Turistice și Sate
de Vacanțǎ (Romcamping);
- Asociația Naționalǎ a Organizatorilor Profesioniști de Conferințe si Expediții;
8
w.w.w.antrec.ro.( 28-11-2011).
9
w.w.w.antrec.ro.( 28-11-2011).

11
- Asociația de Ecoturism din România( AER);
- Asociația Română pentru Cazare și Turism Ecologic Bed^Breakfast;
- Federația Agricultorilor de Munte – Dorna( FAMD);
- Federația Patronatelor din Turismul Românesc( FPTR);
- Asociația Națională a Agențiilor de Turism din România( ANAT) 10.
În momentul de faţă , România este pe punctul de a deveni o destinaţie turistică
importantă, dar înainte de toate va trebui să-şi estompeze anumite minusuri care nu îi conferă o
poziţie concurenţială pe piaţa internaţională turistică. Aceasta s-a datorat unui program de
dezvoltare a turismului prost administrat, dar şi datorită perioadei de recesiune cu care România
s-a confruntat după perioada comunismului. Iar fără o dezvoltare sănătoasă a economiei
româneşti şi a societăţii, dar mai ales fără o privatizare a acestui sector şi fără un bun program de
promovare a acesteia peste hotare, nu se poate spera ca România să devină o atracţie importantă
a turismului internaţional.

10
w.w.w.infotravel.românia.ro/asociații.html ( 28-11-2011).

12
 CAPITOLUL 2. POTENŢIALUL TURISTIC AL VĂII GRĂDIŞTEI - JUDEȚUL
HUNEDOARA

2.1. Resurse turistice naturale

2.1.1. Relieful

Un culoar depresionar ce-şi are deschiderea către larga luncă a Mureşului. Privită dinspre
nord, de la Orăştie, câmpia de pe această terasă largă se îngustează tot mai mult prin apropierea
culmilor Strugarilor, lanţ al Munţilor Sebeşului, a dealului din partea opusă, deal ce-şi întinde
culmile de la Holumbul Orăştiei până la Glemeea.
În hotarul Ludeşti - Costeşti câmpia dispare aproape cu desăvârşire, iar mai spre sud de
aici rămâne doar albia apei. Relieful Văii Grădiştei urcă în terase regulate, închipuind un
amfiteatru, spre Munţii Orăştiei, unde străbunii noştri dacii şi-au construit durabile fortificaţii.
întreg teritoriul pe care-l circumscrie Valea Grădiştei se încadrează în gropa Carpaţilor
Meridionali.
Ca unităţi geomorfologice se deosebesc coline, văi intracolinare şi mai cu seamă terase şi
teren de luncă. În dreapta Văii se înalţă Munţii Şurianu, iar în partea stângă, la mai mare
depărtare Munţii Metaliferi din marea grupă a Carpaţilor Apuseni.
Versanţii mai lungi şi mai domoli din partea vestică au înclinaţie de 6-12°, prezintă în
parte de est înclinaţii mai puternice, de 10-25°, friind fragmentaţi de cursurile unor văi.
Dealurile din zona Văii Grădiştei, mai ales cele de pe partea dreaptă a râului, dau foarte
mult farmec ţinutului prina ceia că sunt acoperite de păduri cum este cea a Romosului, de păşuni
şi fâneţe, precum şi de livezi. De la nord la sud se înşiră Dealul Holumb urmat de Gorganele
Beriului, formate din mameloane impresionante, apoi de Aoşul Serecii, de Glemeea până la
cetăţuia Costeşti.
Câmpia Văii Grădiştei, atât de largă în partea nordică şi mai ales în dreptul localităţii
Beriu, scăldată de cele două râuri (Grădiştea şi Sibişel) se îngustează simţitor spre sud,
închizându-se ca o pâlnie în coastele Munţilor Sebeşului.

13
 Lunca Văii Grădiştei, despre care am mai amintit, prezintă o porţiune cu o depresiune
uşoară, din care cauză este supusă destul de frecvent inundaţiilor. Acoperită cu soluri aluvionale,
în diferite grade de humificare şi profunzime, lunca este deosebit de favorabilă dezvoltării
agriculturii, îndeosebi legumiculturii.
Frumuseţea şi bogăţia Văii Grădiştei constă în marea varietate a reliefului. De la
terenurile joase, situate la nivelul albiei râului la cea de pantă şi de dealuri, acoperite de păduri şi
livezi până la ,,rama” munţilor îmbrăcaţi în păduri de conifere şi de fag, cu vârfuri ce ating 1500
de metri, relieful zonei oferind călătorului privelişti variate şi în acelaşi timp odihnitoare şi
reconfortante.
Din punct de vedere geologic teritoriul este constituit în cea mai mare parte din roci
cristaline, exprimate prin paraşisturi şi paragnaisturi micacee. Ca efect al evoluţiei geologice,
rocile mamă generatoare de soluri sunt în zona colinară, pe porţiuni limitate, tot în zona colinară
se întâlneşte frecvent argila în alternanţă cu straturi de gresii pe care au evoluat solurile brune şi
brune potzolite.

2.1.2. Clima

Din fişele climatologice, privitoare la această zonă, rezultă că în Valea Grădiştei

temperatura medie anuală este de 9,5°C. Temperatura medie lunară cea mai scăzută se
înregistrează în ianuarie, iar cea mai ridicată în iulie-august. Temperatură maximă absolută a fost
înregistrată în anul 1952 la 16 august de 39,7°C, iar cea minimă a fost de 28,6°C în ianuarie
1947.
Numărul zilelor cu temperatură mai mare de 0°C este în jur de 300. Primul îngheţ se
înregistrează în jurul datei de 17 octombrie, iar ultimul în jurul datei de 15 aprilie. Cantitatea
anuală de precipitaţii care cad în zonă se cifrează la 628,7 mm, cu cât se înaintează înspre minte
cantitatea creşte înspre 757 mm.
Luna iulie este cea mai bogată în precipitaţii 94,7 mm pentru zona de luncă şi de terase şi
de 116 mm pentru zona de munte. în general se înregistrează un nivel constat de precipitaţii în tot
cursul anului. Cele mai mici cantităţi sunt semnalate în luna februarie 25,5 mm în zona de luncă
şi terase şi 30,8 mm în cea de munte. Pentru regiunea de câmpie stratul de zăpadă oscilează în
jurul cifrei de 30 de cm, în zona colinară creşte, iar zăpada persistă o perioadă mai mare de timp.
Cea mai mare cantitate de precipitaţii se înregistrează sub formă de zăpadă în luna
ianuarie.
Temperatura lunii celei mai calde nu scade sub 22°C, iar temperatura lunii celei mai reci
coboară sub -4°C, temperatura medie anuală variază între 8 şi 10°C.

14
 Vânturile predominante în zonă sunt cele din direcţia sud cu frecvenţă şi intensitate
diferite.
Analizând datele climatologice ale Văii Grădiştei reiese că teritoriul ei se încadrează în
zonă temperată, cu precipitaţii moderate şi ierni mai aspre, precipitaţii suficiente în toate lunile,
iar maximum de precipitaţii cad la începutul verii.
În decursul existenţei sale, populaţia şi-a explicat schimbarea vremii pe baza unor experienţe
îndelungate, a unor observaţii de zi cu zi.
Bătrânii satelor de pe Valea Grădiştei prevestesc schimbarea vremii pe seama
comportamentului unor animale, păsări sau insecte. Astfel, dacă se urcă fumul de la coşurile
caselor se face vreme bună; dacă este ceaţă lângă lună vremea se schimbă; trecerea furnicilor în
grupuri prevesteşte ploaie; de asemenea când cântă brotoceii în după amieze secetoase se anunţă
ploaie.

2.1.3. Hidrografia zonei

Reţeaua hidrografică a Văii Grădiştei este reprezentată de cele două râuri care o străbat în
cele două părţi laterale: Grădiştea şi Sibişelul.
Numită şi râul Beriu sau ,,Apa oraşului”, Grădiştea izvorăşte din Munţii Şurianu la 1450
m altitudine. Trece pe lângă aşezările dacice din zonă şi primeşte ca afluenţi: Valea Albă cu
izvoarele în Muncel, Valea Tâmpului, Valea Anineşului, Valea Ursoii, Valea Feragului, Stânişorii,
Plaiului, Vinţii, Popii, Tulii, în localitatea Orăştioara de Sus Valea Mare, Valea Bradului, Valea
Pleşii, iar la Bucium Valea Casei, pe când în localitatea Beriu pârâul Căltăbău şi alte pâraie care
îi sporesc apele .
Apa Grădiştei traversează 8 localităţi rurale şi un oraş, având o lungime de 43 de km şi o
suprafaţă de bazin de 228 km 2. Se uneşte în dreptul oraşului Orăştie cu râul Sibişel, păstrându-şi
numele până se varsă în Mureş.
Sibişelul are o lungime a cursului său de apă de 32 de km, primind următorii afluenţi:
pârâul Clivii pe stânga în lungime de 8 km; Măgura tot pe stânga de 6 km; Râuşor în lungime de
8 km; Tişor de 5 km şi Cucuiş de 11 km. Acest râu îşi adună apele într-un bazin hidrografic cu
suprafaţa de 171 km .
Panta de scurgere a râului este foarte mare: între 1,5% în cursul inferior şi de 50% în cel
superior, fapt care face ca în vremea ploilor torenţiale unda de viitură să ajungă foarte repede în
zonele locuite. Efectele dăunătoare ale revărsărilor acestui râu sunt foarte mari, datorită pantelor
de scurgere accentuate care determină eroziuni ale malurilor şi inundaţii, distrugând terenurile

15
agricole şi ameninţând aşezări. Pentru eliminarea acestor neajunsuri, statul a alocat sume
importante de bani în vederea regularizării râului.
Căltăbău, unul din alfuenţii Grădiştei, izvoreşte de sub plaiul Beriului, având o lungime de
7 km, după ce este găzduit în barajul de la Poienile Beriului scaldă dumbrava Beriului chiar prin
mijlocul ei.11

2.1. Râul Grădiștei

Sursa: Ușvari L., Geografia apelor României, Editura Științifică, București, 1972.

Valea Grădiştei prin care curg apele râului cu acelaşi nume prezintă o importanţă istorică
deoarece pe aici şi-au croit acces romanii dinspre lunca Mureşului spre cetăţile de apărare din
Munţii Orăştiei.

2.1.4. Flora şi fauna

Datorită reliefului atât de variat, unde altitudinea creşte treptat de la 300 m până la 2000
m, etajarea vegetaţiei apare ca un fapt firesc. Pe teritoriul circumscris Văii Grădiştei se află
rămăşiţele unei păduri întinse ce a existat în trecut, rămăşiţe care se mai păstrează şi astăzi. Mai
des întâlnite sunt pădurile de quercinee, în care domină în amestec cu fagul gorunul (Quercus
petraea) şi cerul (Quercus cerris). La altitudini mai mici cresc: carpenul (Carpenus betulus),
jugastrul (Acer campestre), păducelul (Crategus monogyna).

11
L. Ușvari , Geografia apelor României, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1972.

16
 Cum este şi normal, vegetaţia urmăreşte cu fidelitate etajarea reliefului, astfel: începînd
de la 250 m pînă la 500 m se întinde etajul stejarului (Quercus robur); între 500 m şi 700 m etajul
gorunului (Quercus petraea); de la 700 m la 1050 m etajul fagului (Fagus silcatica), iar de la
1050 m la 1900 m etajul molidului (Picea abies). În general, vegetaţia montană este cea a
Munţilor Sebeşului, care se încadrează la rândul lor în lanţul Carpaţilor Meridionali.
Pe terenurile arabile şi mai ales pe păşuni întâlnim exemplare izolare de frasin (fraxinus
excelsior), pin (Pinus silvestris) precum şi tufe de porumbar (Prunus spinosa), măceş (Rosa
canina) şi chiar păducel. Tot pe păşune pot fi văzute specii de plante cum sunt: iarba calului
(Festuca sulcata), firuţa (Agrostis tenuis), pirul (Agropyron repens) în asociaţie cu leguminoasele
trifoliene: trifoiul alb (Trifolium repens), trifoiul roşu (Trifolium pratense), talpa gâştei
(Trifolium fragiferum), borceagul (Vicia panonica) ş.a. De asemenea păşunile sunt împânzite de
coada şoricelului (Achillea millefolium), păpădie (Taraxacum officinale), pătlagină (Platago
media), etc. Pe porţiunile mai joase din văi îşi găsesc un mediu bun de dezvoltare speciile de
pipirig (Juncus) sau de stuf (Phragmites).
În zona montană a Văii Grădiştei sunt cantonate specii floristice ocrotite de lege: crinul
de pădure (Lilium martagon), floare de colţ (Leontopodium alpinum), smirdarul (Rhododendron
kotschyi), laleaua pestriţă (Fritillaria meleagris), bulbucii de munte (Trollius europaeus), papucul
doamnei (Cypripedium calaolus), sângele voinicului (Nigritella rubra), etc., care bucură ochii
drumeţului în urcuşul său spre înălţimi.
Fauna caracteristică acestei zone este cea pe care o întâlnim de obicei în arealurile cu
vegetaţie atât de diversă. Pe înălţimi poate fi observată de la mare distanţă capra neagră
(Rupicapra rupicapra), monument al naturii ocrotită de lege. Mai jos în pădurile de versant şi de
deal pot fi întâlnite: veveriţa (Sciurus vulgaris), căpriorul (Capreolus capreolus) şi chiar lupul
(Caniş lupus), vulpea (Lepus europeaus).
Mistreţii (Sus scrofa)12 umblă singuri sau în turme în căutarea jirului, dar care distrug şi
lanurile de porumb din apropierea pădurilor în care se adăpostesc.
Dintre păsările din zonă se întâlnesc potârnichea şi mierla, iar în zona montană cocoşul de munte
(Tetrao urogallus) pasăre ocrotită de lege. în luncile râurilor pot fi întâlnite raţe sălbatice şi
fazani.
Pajiştile şi livezile de pe Valea Grădiştei sunt populate vara mai ales până la cositul
fânului, de greieri, cosaşi, fluturi din cele mai diferite specii şi culori. În sectorul superior ai
râului Grădişte şi cel al Sibişelului poate fi pescuit păstrăvul.
Lângă vestigiile cetăţii de la Grădiştea Muncelului există o mică rezervaţie de făget
secular, pe o suprafaţă de 35 ha, care oferă un peisaj încîntător. Se mai întîlneşte un grup de

12
A. Baciu , P.Baciu, Valea Grădiştei, Editura Sport Turism, Bucureşti, 1988.

17
stejari seculari care formează Rodina Beriului, precum şi cel de la Ciolpanii Săraci care numără
aproape 70 de exemplare, ei reprezentând o adevărată podoabă a naturii locurilor impunîndu-se
prin grosimea trunchiului şi masivitatea coroanei.
În Valea Grădiştei vegetaţia şi fauna sunt extrem de bogate oferind turiştilor minunate
prilejuri de a admira peisaje de un pitoresc deosebit sau exemplare floristice şi faunistice demne
de interesul celui ce le caută.

2.2. Crinul de Pădure (Lilium martagon)

Sursa: www.romaniadevis.ro.

2.2. Resurse turistice antropice

Este ştiut faptul că de-a lungul existenţei sale, de peste 2000 de ani poporul romîn a creat
un extrem de variat şi bogat patrimoniu cultural, folosit în întregime în scopuri turistice.
România dispune de monumente care, prin specificul lor pot fi considerate unicate mondiale,
dintre acestea cum ar fi cetăţile dacice din Munţii Orăştiei, care se află în zona Văii Grădiştei:
Cetatea Costeşti, Cetatea Blidaru şi Cetatea Sarmizegetusa Regia (aparţin patrimoniului
UNESCO).
Pe lângă acestea, bogăţia tradiţiilor populare, creaţia spirituală modernă, realizările
tehnico-economice contemporane atestă evoluţia şi continuitatea pe aceste meleaguri, alcătuind
un important fond cultural istoric apreciat din punct de vedere turistic în plan intern şi
internaţional.

18
 Dintre componentele potenţialului turistic antropic al zonei, pot fi şi trebuie evidenţiate
prin valoarea şi atractivitatea lor vestigiile arheologice, bisericile și mănăstirile; instituțiile
culturale, monumentele istorice de artă și arhitectură, arta şi tradiţia populară, evenimentele
cultural – artistice.
2.2.1. Vestigii arheologice

Cetatea Costești - aflată la peste 2 km de Costeşti, pe malul stâng al Apei Oraşului, flancat
spre nord de Valea Vinţii, iar spre sud de Valea Făeragului, dealul Cetăţuie se prezintă ca un
mamelon cu vârful elipsoidal, parţial amenajat şi lung de 160 m, lat de 17 m spre partea de sud şi
de 25 m la nord ( vezi anexele 10,11 ).
În partea superioară pantele sunt repezi, iar în cea inferioară sunt mai line, aici
amenajându-se înspre părţile de nord şi est, câteva terase artificiale.
Fortificarea dealului s-a făcut în mai multe etape. Prima fază pe versanţii de vest, sud şi
est ai Cetăţuiei a fost ridicat un val de pământ în formă de potcoavă care bara accesul dinspre
şaua cu dealul Ciocuţa. Lungimea valului de pământ a fost în antichitate de aproximativ 340 m,
actuala înălţime este de 0,5 m - 2,5 m, mult mai mică decât cea iniţială. în interior valul are un
şanţ cu fundul plat, rezultat din săparea pământului necesar ridicării sale, iar în unele cazuri
stânca aflată la mică adâncime, a trebuit să fie spartă, bucăţile sparte fiind folosite în mantaua
valului. Pe tronsonul sudic şanţul a fost utilizat în antichitate ca drum. Pentru a împiedica
alunecările de teren, din loc în loc au fost aşezaţi stâlpi de lemn.
Pe terasa inferioară care înconjoară platoul, s-a ridicat un val de pământ cu o lungime a
bazei de cca 6 - 8 m, acesta era prevăzut pe culme cu două şiruri de stâlpi groşi de 20 - 30 cm,
distanţaţi la 3,30 m unul de celălalt şi uniţi prin bârne transversale. Asemenea bârne erau dispuse
şi longitudinal obţinând astfel nişte caste de lemn, care urmau să fie umplute cu pământ bătut,
sporind astfel eficacitatea valului prin înălţarea lui.
În a doua fază a fortificării, pe pantele mai domoale din partea de sud, ce duc spre şaua
îngustă care face legătura cu dealurile din sud, au fost construite patru turnuri de piatră cu
următoarele dimensiuni: I 14 x 12 m, cu zid gros de 2,90 m; II 15 x 14 m, cu zid gros de 3 m; III
8,4 x 8,4 m, cu zid gros de 2,4 m, IV 10,4 x 12 m, cu zid gros de 2,4 m.
Zidurile turnurilor, copie după modelul elenistic, sunt realizate din blocuri de calcar
fasonate, aşezate unul lângă altul, perfect lipite, în două şiruri paralele, iar spaţiul rămas liber
între cele două şiruri era umplut cu pământ tasat. Pentru o mai bună consolidare, din loc în loc, în
blocurile de calcar se săpau jgheaburi în formă de ,,coadă de rândunică” şi în care se fixau
capetele bârnelor din lemn13.

13
C.Daicoviciu, AL.Ferencz, Așezări dacice din munții Orăștiei, București , 1951.

19
 Sistemul defensiv al cetăţii se îmbunătăţeşte prin adăugarea unui zid de centură ce uneşte
primele trei turnuri, plecând de la latura sudică a primului turn până în apropierea turnului doi,
formând la mijloc un unghi obtuz. în apropierea turnului doi, se întrerupe pentru a lăsa loc porţii
care urma să fie lipită de partea inferioară a acestuia, în continuare zidul unind în linie dreaptă
spatele turnurilor doi şi trei, turnul patru rămânând izolat de celelalte, în interiorul cetăţii au fost
construite două turnuri-locuinţă.
Aceste edificii se deosebesc de celelalte prin faptul că sunt construite intr-o tehnică mixtă
şi anume partea inferioară este din piatră care se continuă în partea superioară cu un strat de lut.
Din cauza intemperiilor, astăzi nu mai pot fi distinse rândurile de cărămizi, partea superioară a
turnurilor prezentându-se ca o masă de pământ roşu sfărâmicios.
Înălţimea părţii de piatră a turnurilor era în jur de 2 m, iar partea de cărămidă de 3 m,
având astfel o înălţime de cca 5 - 6 m. Intrarea se făcea la parter printr-o uşă largă de 1,8 m,
aşezată pe latura de est a turnului numărul I şi pe cea de nord a turnului numărul II, accesul la
etaj se făcea prin scări interioare din lemn. La turnul numărul I s-au descoperit bazele de piatră a
unei scări exterioare. Acoperişul fusese construit din ţiglă masivă, cu nervură pe un schelet de
lemn.
La baza ambelor turnuri locuinţă s-au descoperit urmele unor construcţii de piatră, care la
rândul lor par a fi precedate de unele construcţii de lemn.
O altă categorie de monumente ce pot fi văzute în cetatea de la Costeşti, sunt sanctuarele,
patru la număr. Primul este situat în interiorul fortificaţiei, orientat NS - SV, construit din 4 şiruri
de câte 15 coloane din lemn pe baze de calcar. Nu toate coloanele se sprijină pe baze de calcar, în
partea nordică a sanctuarului, lăcaşurile de sprijin ale coloanelor au fost săpate direct în stâncă.
în urma cercetărilor întreprinse în 1977, s-a descoperit că acest sanctuar a fost demontat de daci
în preajma celui de-al doilea război daco-roman, iar o parte din plinte au fost utilizate ca sprijin a
bazei valului cetăţii14.
Pe terasa nordică a dealului se află un alt sactuar situat în afara valului de pămînt şi
orientat pe direcţia NV-SE şi care se compune din 4 şiruri a câte 15 coloane.
Cetatea Blidaru - se află la altitudine de 705 m, într-un punct care oferă o vizibilitate
bună spre Valea Mureșului dar și spre Grădiștea Muncelului.
Prin structura sa este cea mai importantă fortificație din zonă, având rol pur militar, ea
cuprinde două etape de constructie, în prima fază a fost ridicata incinta dinspre est, de formă
trapezoidală, având în compunerea sa patru turnuri, iar în interior un turn locuință, aceasta etapă
datând după domnia lui Burebista. În faza a doua a construție fortificația s-a extins cu înca o
incinta înspre vest, unde zidul de incinta era dublat la câtiva metri în spate de un zid paralel.

14
E.Floca, Regiunea Hunedoara, Editura Sigma Plus, Deva, 1990.

20
 Spațiul rămas liber consta din mai multe cazemate cu depozite și platforme de luptă.
Cetatea era aparată de un întreg sistem de turnuri. Unii istorici susțin chiar că cetatea Blidaru nu
ar fi fost cucerită de către romani, nesemnalându-se în săpături urme de incendiu.
În ce privește tehnica zidului dacic, la această cetate s-a precizat ca ea constă în folosirea
blocurilor de piatră perfect cioplite , îmbinarea lor putându-se face printr-o simpla alaturare.
Umplutura dintre cele două rânduri de piatră era formată din roca locală.
Dincolo de Blidaru, înspre satul Luncani, se poate ajunge la cetatea de la Piatra Roșie,
așezată pe vârful dealului cu acelaș nume, la o altitudine de 832 m, între pârâiele Valea Roșie și
Valea Tisei. Această cetate a facut parte din sistemul exterior de fortificații ale Sarmizegetusei.

2.3. Cetatea Blidaru - vedere de ansamblu

Sursa: Daicoviciu c., Ferencz AL., Așezări dacice din munții Orăștiei, București,1951.

Cetatea Piatra Roșie - așezată pe culmea dealului izolat și cu prăpăstii abrupte din trei
părți, a făcut parte din sistemul exterior de fortificații ale Sarmizegetusei, având rolul de a
împiedica înaintarea inamicului.
Cetatea Sarmizegetusa Regia - este adevăratul centru administrativ și religios al dacilor,
așezată pe malul drept al Apei Grădiște. Deși se află la 1200 m altitudine cetatea este dominată
de înălțimile înconjurătoare mai mari, la confluența râului Alb cu Godeanu.
Ruinele scot la iveală cele trei părți componente ale cetății: cetatea propriu-zisă,
sanctuarele, așezările civile ( vezi anexele 6,7,8,9).

21
 Intrarea în cetate era asigurată prin trei porți: poarta de est care conduce, pe un drum larg
de 5 m, pavat cu lespezi de piatră până la sactuare, situate pe alte terase, la 100 m. Zidurile cetății
au grosimea de 3 m, sunt construite din blocuri de piatră și închid cinci terase cu o suprafață de 3
ha.
Complexul religios consta din nouă constructi dintre care se văd șapte. Sactuarul mare,
rotund este cel mai important element construit din blocuri de piatră așezate sub formă de cerc cu
diametru de 30 m. În interiorul lui se află un al doilea cerc cu diametru de 20 m, din stâlpi de
lemn în numar de 34 de stalpi, dispuș și în formă de potcoavă,cel de-al doilea sanctuar în
apropierea celui mare, are 114 stâlpi de piatră dispuși în 13 grupe15.
Cel de-al treilea sactuar are forma patrulateră, fiind împrejmuit cu stâlpi de andezit, având
în interior 18 coloane, grupate în trei rânduri.
Vestigiile descoperite la Sarmizegetusa, centru politic, religios și militar al dacilor,
constau din urme de locuințe, unelte de fier, părți de vase, ceramică dacică pictată, un vas cu
inscripția “Decebalus per Scorillo”, blocuri de piatră cu litere grecești și latine, obiecte de
podoabă din metale prețioase, monezi.

2.4. Cetatea Sarmizegetusa Regia - sanctuarul de andezit

Sursa: Daicoviciu c., Ferencz AL., Așezări dacice din munții Orăștiei, București,1951.

Cetatea Orăștiei - este un alt obiectiv turistic situat între Piata Aurel Vlaicu, Strada
Nicolae Balcescu și strada Ștrandului. Sunt de fapt ruinele cetății de altădată, cu zid de apărare
ce constituia un sistem de fortificații medievale specifice.

15
C.Daicoviciu, AL.Ferencz, Așezări dacice din munții Orăștiei, București , 1951.

22
 Aceasta este amintita documentar înca din 1544 de catre Sebastian Muster, iar pe la 1560
de catre Giovanandra Gromo.
Așa cum apare astazi, fortificația avea o forma rectangulară, cu latura de est ușor
semicirculară. Lungimea de la est era de 91 m, iar înaltimea sud-nord de 85 m. Zidurile erau din
piatră de râu prinse cu mortar din var și nisip cu granulație mare, grosimea lor variând între 1,5-
1,7 m.

2.2.2. Biserici și mănâstiri, instituții culturale

Schitul Sfântu Mare Mucenic Gheorghe (de calugari) este situat pe șoseaua Orăștie –
Costești, la Căstău (2 km din Orăștie), ramificație stânga 13 km pe drum de piatră carosabil. Din
gara Orăștie până în centrul orașului Orăștie, 3 km se circulă cu autobuzele de transport local
prezente la fiecare tren. Autobuzele de transport public local circulă prin satul Căstău până în
Sibișel Baia, și de aici se poate trece peste munte 3 km la schitul Cucuiș, dar numai cu o călăuză,
pentru a fi siguri ca nu ne rătăcim. Nu există autobuze direct spre Cucuiș. Așezământul este
amplasat într-o poiană la poalele munților Șurianu.
În apropierea cetății Sarmizegetusa Regia se găsește și Schitul Măgureni. Accesul se face
fie de la cetate peste vârful Godeanu, pentru iubitorii de drumeții montane, o oră până în vârful
Godeanu și încă o oră de coborat până în satul Măgureni, fie cu mașina prin satele Beriu și
Sibișel.
Biserica Ortodoxă „Sf. Arh. Mihail si Gavril” este una dintre cele mai frumoase biserici
din țară, ea reprezentând un punct turistic de primă atracție. Piatra fundamentală a fost pusă în
1936.
Biserica Ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului'' este un monument atestat la 1574, când
s-a făcut prima construcție pe actualul amplasament ''Drumul Țării'' (Strada Unirii nr. 4A).
Biserica din Costești construită în anul 1883 cu ziduri de piatră și cărămidă, în locul
alteia foarte vechi, din lemn; Biserica se remarcă prin pictura sa în stil neobizantin, renovată în
tehnica „a fresco” de către pictorul Vasile Cosma din Deva. Este, de asemenea remarcabil prin
arta realizării sale, iconostasul bisericii, precum și două picturi pe sticlă reprezentând una pe „Sf.
Maria cu pruncul” și cea de-a doua pe „Sf. Mucenic Haralambie” . Și aici au fost achiziționate
mai ales în a doua jumătate al veacului al XVIII-lea mai multe carți bisericești deosebit de valo-
roase, aflându-se astăzi în muzeul protopopial din Orăștie.
Clădirea fostului colegiu Kun, una dintre cele mai monumentale instituții a adăpostit
liceul românesc la începuturile sale, iar astăzi secții ale spitalului municipal. 16 Edificiu este în

16
P.Baciu , I.Lois , Mic îndreptar turistic , Editura Sport Turism , București , 1985.

23
formă de unghi, cu ziduri masive, construit in secolul trecut și are pe frotispiciu inscriptia: ,,
Cunctis qui se artibus et moribus bonis amoreque patriae student patent” (Clădirea este deschisă
tuturor celor care se străduiesc să se distingă prin artă, prin bune moravuri și prin iubirea de țară).
Muzeul de Etnografie și Artă Populară Orăștie a fost înființat în 1952 cu un profil istoric,
dar în 1967 a fost reprofilat ca muzeu de artă populară. Expoziția se desfașoară în opt săli
înzestrate cu un mobilier special pentru valorificarea obiectelor din ceramică, lemn, portul
popular, obiceiuri.
Întreaga expoziție muzeală este bazată pe continuitate, fiecare sală conținând în mod comparativ
atât exponate din perioada daco-romană, cât și din cea prefeudală.
Expoziția este completată cu imagini fotografice, mărite, cuprinzând aspecte etnografice,
construcții instalații și mărturii despre datinile poporului nostru.17
Prin modul lui de organizare, muzeul este una dintre instituțiile cultural-educative care
oferă turistului momente de recreere și satisfacție în completarea tezaurului artistic al poporului
nostru.
Colegiul Aurel Vlaicu este una dintre cele mai reprezentative clădiri din Orăştie şi a fost
terminat in 1910. Imaginea celui care patronează instituţia, inginerul aviator Aurel Vlaicu, este
imortalizată prin dăltuirea în bronz a monumentului din faţa şcolii. Deasupra intrării principale
se află medalionul din bronz “Aurel Vlaicu - Vulturul Carpaţilor”, donat de poetul Octavian
Goga.18
Alte obiective de interes turistic în zonă mai sunt: Casa de cultură, parcul oraşului,
Catedrala ortodoxă.

2.2.3. Monumente istorice de artă și arhitectură

Complexul monumental din fața Catedralei cuprinde patru monumente, așezate în linie
dreaptă de-a lungul șoselei, monumentul Paliei, bustul lui Decebal, bustul lui Aurel Vlaicu
dezvelit la 28 septembrie 1974 cu prilejiul sarbatoririi a 750 de ani de atestare documentara a
orașului și statuia regelui Burebista, foarte impresionanta dezvelita în 2001.
Monumentul Paliei dăltuit de scluptorul Nicolae Adam, reprezintă simbolic, prin cele trei
fete, ideea tipăririi cărții. Prima fața reprezintă cărturari care cugetă la necesitatea dezvoltării
limbii romane prin tipăritura. A doua fața reprezintă pe cei care au scos din tease cartea: Șerban,
Coresi și Marian, în acelaș grup apare și o figura de om din popor mândru de valoarea cărții. A

17
Asociația ,, Dava” în partenierat cu Primăria Orăștie , Ghid turistic al zonei Orăștiei, 2003.
18
I.Iliescu, T.Istrate, Orăştie - 750 de ani, Deva, 1994.

24
treia fața a monumentului reprezintă folosirea cărții în interesul propagării limbii române în
popor cu scopul învățăturii.
Monumentul „Aurel Vlaicu”din fața colegiului ce-i poărta numele. Bustul lui Aurel
Vlaicu, sculptat de Ana Olaru, turnat în bronz,a fost dezvelit la 29 noiembrie 1957, cu ocazia
primirii numelui instituției de „Aurel Vlaicu”.
Monumentul lui Decebal bustul este situat in Piața Victoriei,sculptura aparținând lui
Maximilian Schulmann.
Statuia Regelui Dac Burebista dezvelită la 18 august 2011, realizată de fundația ,,Dacia
Revival International Society” din New York, condusă de Dr. Napoleon Săvescu în colaborare cu
alți sponsori și asociați.
Monumentul lui „Nicolaus Olahus” monumentul marelui umanist a fost sculptat de
Nicolae Adam și s-a dezvelit în 1988 în Piața Victoriei, pe soclul unde altădată era bustul lui
Petru Groza.
Monumentul Izvorul de Aur al Dacilor a fost inaugurat la 13 octombrie 2002, fiind realizat
de către sculptorul Nicolae Adam, și face parte dintr-un ansamblu arhitectonic de artă ambientală
în construcție.

2.2.4. Arta și tradiția populară, evenimentele cultural - artistice

O altă componentă a potenţialului turistic antropic al zonei o constituie arta şi tradiţia

populară, care prin specificul său, originalitate, bogăţie şi varietate, reprezintă un motiv inedit de
călătorie pentru turişti.
Portul vechi al localnicilor, asemănător cu cel din Mărginimea Sibiului, are elemente
specifice care atestă continuitatea dacică. Cântecele specifice zonei (Bocetul fetei, Lele de la
Orăştie), dansurile cum ar fi căluşarul şi învârtitele pun în evidență tradițiile în această zonă.

2.5. Portul vechi al sătenilor din Valea Grădiștei

Sursa: www.orastioaradesus.ro.

25
Se desfăşoară în zonă o serie de manifestări folclorice, etno-folclorice şi istorice.
Serbarea de la Costeşti se desfăşoară an de an în perimetrul cabanei Costeşti, la poalele
dealurilor pe care se găsesc cetăţile Blidaru şi Costeşti. Aici au loc parade ale portului popular,
spectacole, dansuri,unele manifestări culturale, reunind nu numa locuitori din zonă ci şi din alte
zone, alte ţări.

2.6. Imagini călușari, imagini nedeie din Valea Grădiștei

Sursa: www.orastioaradesus.ro.

Un alt moment cu profunde semnificaţii în viaţa comunităţilor îl reprezintă obiceiul

măsuratul oilor, adevărate sărbători locale, la care paticipă şi turiştii. Plecarea oilor la munte şi
măsuratul oilor au loc între 1-8 iunie, respectiv la reîntoarcerea lor pe 29 august. Tot în legătură
cu păstoritul sunt şi grupele de flueraşi din Grădiştea de Munte, Costeşti Deal, Platforma
Luncanilor, Ohaba Ponor, Federi şi Petros.
Nedeile, reprezentând manifestări păstrate din vechime cu puternice valenţe turistice
aveau la bază un fel de târguri cu ocazia cărora oameni se adunau pentru a face schimb de
produse şi petrecerea în natură. Cu timpul şi-au pierdut rolul economic în dauna serbărilor
propriu-zise. Se desfăşoară de primăvara până tomna, atrăgând un mare număr de oameni, am-
bianţa fiind dată de manifestările culturale şi recreative.
Folclorul muzical şi coregrafic - acesta e reprezentat de învârtită , bătută şi hora luncă-
nească.
Dintre obiectivele etnografice care se întâlnesc în Valea Grădiştei amintim: cioplitul
lemnului, ţesutul, confecţionarea de fluiere din lemn, tăbăcitul şi cojocăritul. Un rol important şi
o dezvoltare largă l-a avut ţesutul folosindu-se războaie de ţesut din lemn manuale, ţesăturile din
zonă fiind renumite odată.
Dintre obiceiurile ce se întâlnesc în zonă, acestea pot fi clasificate pe antimpuri,astfel:
- Obiceiuri de iarnă: piţărăii - în ajunul Crăciunului; obiceiul căluşerilor de Crăciun; colindul;
pluguşorul;sorcova.

26
- Obiceiuri de primăvară: - popelnicul, care se desfăşoară în luna aprilie fiind legat de fertilitate.
Este specific zonei fetele şi flăcăii caută pe dealuri o plantă numită popular popelnic, din care se
face o fiertură cu care îşi spală cosiţele într-un ritual însoţit de cântece şi strigături.
- armindenul, care simbolizează venirea primăverii, casele şi porţile sunt împodobite cu crengi
verzi de fag, mesteacăn sau salcie.
- Obiceiuri de vară : cununa grâului - are loc după terminarea secerişului când se alcătuieşte o
cunună de spice care se udă şi se aduce în casă, aducerea cununii fiind însoţită de cântece şi
jocuri, ea simbolizând bogăţia anului.
În ceea ce priveşte construcţia caselor în zonă se resimte influenţa săsească, dar s-au
păstrat şi multe elemente dacice. Astfel, întâlnim elemente autohtone ornamentale în construcţia
porţilor de lemn, prin chenare şi încrustături. Se întâlnesc crestături variate pe stâlpii funerari
dincimitirele satelor, pe furcile de tors, la războaiele de ţesut.
Sub aspectul limbajului populaţiei din satele din Valea Grădiştei trebuie remarcat
caracterul conservator al graiului de aici, fapt de altfel specific pentru toate împrejurimile
Orăştiei şi chiar pentru întreg ţinutul Hunedoarei şi al Ţării Haţegului.
Datorită configuraţiei geografice a zonei, legăturile atât de stânse dintre aceste sate prin
căile de comunicaţie, prin căsătoriile care se fac, prin nedeile atât de caracteristice care adună
toate satele, elementele de folclor îşi au note comune dar şi trăsături specifice.

2.3. Trasee turistice în zonă

Cetățile dacice și peisajele unice ale Munților Șureanu fac din Valea Grădiștei una dintre
cele mai importante zone turistice din județul Hunedoara.
În continuare vor fi prezentate câteva trasee turistice ale Văii Grădiștei , destinate
amatorilor de turism montan și istoric.
Cabana Costeşti - Cetatea Costeşti
Plecând din faţa cabanei Costeşti şi după trecere râului Grădişte ce-şi strecoară apele la
câţiva metri de tabăra Costeşti, începe urcuşul dealului de vest, un mamelon pe al cărui vârf, la
560 m, dacii au construit cetatea, într-un punct chei al drumului spre Sarmizegetusa Regia. Sus,
la cetatea de pe Cetăţuia se poate ajunge pe două căi: urcând dealul pe o pantă aparent dificilă
sau pe marcajele serpentinelor domoale ce înconjoară dealul.
Pe înălţimea pe care se află situată cetatea, peisajul înconjurător este foarte impresionant,
deschiderea largă asupra Văii Grădiştei din sud spre nord, până departe în Valea Mureşului.
Cetatea Costeşti a fost de două ori cucerită şi distrusă de romani şi roasă ulterior de dintele
neîndurător al vremii.

27
Cabana Costeşti - Cetatea Blidaru
Se porneşte la acest traseu de pe platoul din faţa cabanei înaintând spre sud- vest, prin
pajişti, de-a lungul apei apropiindu-te de Dealul Blidaru, situat la cca 4 km de Costeşti, pe o
înălţime de 750 m, afându-se ruinele cetăţii.
Locul în care este amplasată cetatea constituie o poziţie dominantă, oferind garnizoanei
dacice posibilitatea unei supravegheri a întregii zone înconjurătoare şi mai cu seamă accesul spre
centrul Sarmizegetusei. Pe vreme liniştită şi senină, spre nord se observă râul Mureş, dominat în
spate de Munţii Apuseni.
Cabana Costeşti - Piatra Roşie
Plecând de la cabană pe lângă Făierag, se vede parţial spre Blidaru şi aşezarea Luncani,
drumul construit de daci, de fapt întreaga zonă fiind o veche vatră autohtonă. La Luncani se
poate observa şi astăzi rămăşiţele unui castru roman. De aici putem urca pe Ţifla, unde s-a găsit
ceramică din cultura Coţofeni. în apropiere un alt obiectiv turistic ce merită vizitat - Peştera
Cioclovina, cu urme ale ursului de peşteră.
După încă 1 h de mers, ajungem la Piatra Roşie aşezată pe un mamelon stâncos, unde avem
prilejul să vizităm alte vestigii dacice.
Cabana Costeşti - Sarmizegetusa Regia
Plecând din centru localităţii Grădiştea Muncelului, pe râu în sus şi după confluenţa Văii
Anineşului cu Valea Grădiştei, urmează un drun forestier de încă 5 km până la Dealul Grădiştei.
Drumul nou tăiat pe faţa stângă a dealului este cel mai accesibil drumeţului şi maşinilor, el
mergând până în incinta cetăţii. Sus la altitudinea de 1200 m vom vizita vestigiile centrului dacic
de aici.
Călătoria nu se încheie aici, se poate continua pe drumul forestier până la capătul acestuia
unde ajungem la Şteua Mică o vestită stână din partea locului. La 20 iulie are loc aici cunoscuta
nedeie ce reuneşte pe toţi ciobanii şi băciţele din zonă.
Beriu – Strungari
Din centrul satului Beriu deplasându-te pe uliţa Mesteacănului spre Dumbravă, parcurgând
Piscul Gruiului, după 5 km parcurşi prin Dumbravă rămân în urmă Rodina Sărăcii, a Beriului,
barajul Beriului şi se ajunge la muntele Sâna.
Pe cărările ce străbat acest munte de-a lungul se ajunge la izvoarele Strâmbării, afluient al
Sibişelului, de unde pe un scurt coborâş se ajunge în Poiana lui Stan, lăsând în partea stângă
Leşu se ajunge în păşunea Strugari.
Sereca - Aoş - Dîncu Mic
Din şoseaua Orăştie - Costeşti, în dreptul satului Sereca, traversând podul peste râul Gră-
dişte şi apoi întreg satul, se ajunge în partea de sus a aşezării către pădurea numită Aoş, pădure

28
 formată din gorun şi carpen.
Parcurgând dealul Serăcii pe la marginea pădurii sau prin apropierea viilor, de sus se poate
admira integral panorama văii Grădişte cu satele ce se întind pe firul apei. Coborând uşor dealul
3 km se ajunge în satul Dîncu Mic de unde se poate trece prin Tămăşeasa şi Turmaş în şoseua
naţională Orăştie - Deva (D.N. 7).
Ludeşti – Prisaca
Din centrul satului Ludeşti urcând pe un drum de hotar către grupul de case Bîrnea, de aici
continuând urcuşul parcurgând Plaiu, Poiana lui Nistor, Cireşu, Poiana Mare, Cioaca Tăului - o
poiana cu un mic lac, Scaunul lui Ţambă se ajunge la Vârful Prisaca.
Din vârf, privirea poate cuprinde, până în depărtări, aşezări, văi, munţi, oreşe (Călan,
Hunedoara, Ţara Haţegului, Deva, Valea Mureşului, Munţii Apuseni).
Orăştioara de Sus – Glămeea
Parcurgând traseul, plecând de la şoseau asfaltată din dreptul bufetului şi restaurantului din
sat, spre vest, trecând râul Grădiştea, pe lângă viile satului, se începe urcuşul spre Glemeea.
Ajuns în vârful dealului ai parte de o privelişte încântătoare în partea estică se vede culmea
Strugarilor, lanţ al Munţilor Orăştie, cu păduri ce alternează cu fâneţe, spre sud se zăresc ruinele
cetăţilor dacice.
Căstău – Cucuiş
Pornind din centrul satului Căstău, trecând pe lângă şcoală, pe drumul forestier spre
Cucuiş, rămânând în urmă viile Căstăului, Valea Corbului, Dosul Varniţei, Muchea Cetăţii şi în
dreapta Valea Mărului.
Peisajul din jur este dominat de fâneţe şi păşuni care se întind pâna în marginea pădurii
din partea stângă. După 4 km parcurşi pe drumul forestier se ajunge în satul Cucuiş, prin care
trece pârâul cu acelaş nume. În Cucuiş s-a construit o frumoasă mănăstire care este astăzi în
stadiul de finalizare unde au loc slujbe la care participă atât locuitorii din zonă cât şi cei din
împrejurimi, trasportul fiind asigurat de autobuze cu plecări din Orăştie şi Costeşti.

29
 CAPITOLUL 3. PREZENTAREA ACTIVITĂȚII TURISTICE A VĂII GRĂDIŞTEI,
JUDEȚUL HUNEDOARA

3.1. Prezentarea generală a Văii Grădiștei

3.1.1. Aşezarea geografică

Valea Grădiştei este situată în S-V Transilvaniei, într-o zonă depresionară, în centrul
Culoarului Orăştiei, la S de râul Mureş. Pe aici trecea marele drum roman către N, iar pe Mureş
se desfăşura o bogată navigaţie, sarea şi lemnul mergând pe drumul apei până în ţările vecine.
Valea Grădiştei are ca poartă de intrare oraşul Orăştie, care este situat în centrul
culoarului depresionar, având coordonatele geografice de 45°47'30" latitudine nordică şi
23°11'30" latitudine estică.
Mărturii cu privire la civilizaţia locuitorilor care au populat această zonă a Văii Grădiştei
datează din cea de-a doua epocă a fierului când strămoşii noştri daci au dezvoltat aici o strălucită
viaţă materială şi spirituală.
Unităţile prelucrătoare sunt: Chimica, Fares, întreprinderea de prelucrare a lemnului.
Alături de acestea au apărut numeroase IMM-uri, în special pe prelucrarea pieilor, marochinăriei
şi industriei alimentare .
Valea Grădiştei este compusă din comunele Beriu şi Orăştiara de Sus, cu satele
aparţinătoare: Căstău, Beriu, Sereca, Orăştioara de Jos, Bucium, Orăştioara de Sus, Ludeşti,
Costeşti, Grădişte, Ocolişu Mic şi din municipiul Orăştie.
Cele mai importante dintre satele componente ale Văii Grădiştei sunt: Beriu, Orăştioara
de Sus, Costeşti19.
Satul Beriu - are o suprafaţă agricolă totală de 41,5 ha şi se află situat la o distanţă de 23
de km de Deva şi 11 km de Costeşti. Privit din înălţimile dealului viilor Beriu are forma unei
cruci, întinzându-se de-a lungul râului Grădiştea în care se disting Uliţa Câmpului, Uliţa Mare,
Uliţa Crinului, Uliţa Mesteacănului - nume atribuit străzilor după toponimele de hotar.
Aşezat pe trasee mărginite de câmpurile întinse Beriu este din punct de vedere
administrativ centru de comună. Beriu are o populaţie care a ajuns la un număr de 718 persoane
şi un număr de 206 gospodării. Referitor la teritoriul satului se admite că prin hotarul din vestul
aşezării a fost drumul principal de acces spre cetăţile dacice, şi totodată că acest teritoriu a
Beriului, ca de altfel întreg ţinutul Orăştiei constituia grânarul dacilor.

19
I.Iliescu, T.Istrate, Orăștie – 750 de ani, Deva, 1994.

30
 Parcurgând satul pe şoseaua asfaltată se ajunge la Hula din Grui, o ridicătură ce oferă o
vizibilitate deosebită spre satele din jur. La numai câteva sute de metri în partea dreaptă, se află
un drum neasfaltat care duce la satul Sereca.
Deşi este o aşezare mică satul Sereca apare în documentele din epoca feudală cu
precizarea că saşii au colonizat aici în acelaşi an cu cei de la Beriu (1334).
Satul numără 228 de locuitori, distanţa de la Beriu la Sereca este de 1 km, iar de la Orăştie
de 8 km, de aici până la Costeşti este de 10 km.
Satul Orăştioara de Jos are 409 locuitori. O parte din case apar grupate la distanţă de sat
pe Valea Orăştioarei. Distanţa de la Orăştioara de Jos la Orăştie este de 10 km, până la Beriu de 3
km, iar până la Costeşti de 8 km.
Străbătând frumoasa lunca a Buciumului pe o distanţă de 3 km se intră pe raza comunei
Orăştioara de Sus. Primul sat este Bucium care are un număr de 345 locuitori. Ca un fenomen
specific şi pentru satele ce vor urma de aici înainte, cu excepţia satului Costeşti, Buciumul nu are
în şosea decât puţine case, satul fiind aşezat pe vale, în partea stângă a direcţiei de mers. Poate că
retragerea caselor, a gospodăriilor de la drumul mare poate fi pusă pe seama faptului că în trecut
oamenii se fereau să stea în calea trecătorilor care puteau fi oşti, mai târziu jandarmi sau alţi
reprezentanţi ai autorităţilor.
Distanţa de la Bucium este de 40 km, până la Orăştie de 14 km iar până la Costeşti circa 6
km. La 1 km mai spre sud se află centrul de comună Orăştioara de Sus.
Satul Orăstioara de Sus are o suprafaţă agricolă totală de 42,60 ha din care 16,60 ha
suprafaţă locuită.Locuitorii satului sunt în număr de 663 din care 325 de sex feminin şi 308 de
sex masculin. Satul este aşezat pe ambele părţi ale râului.
În trecutul aşezării sunt consemnate urmele unui castru roman pe înălţimea din stânga
pârâului, de unde au fost scoase la iveală: ţigle, vase şi monumente epigrafice sau sculpturale.
În Orăştioara de Sus, monumentul din faţa şcolii numit ,,Crucea Horeştilor” aminteşte
despre participarea unui de grup de ţărani iobagi de aici la marea Răscoală din 1784.
Tot aici s-a născut dintr-o familie de învăţători, profesor universitar doctor loan Baciu,
membru al Academiei de Ştiinţe Medicale şi mai mulţi ani la rând rector al Institutul Medico-
Farmaceutic din Cluj Napoca.
Din totalul celor 267 de gospodării din localitate cel puţin 20 îndeplinesc condiţiile
necesare practicării agroturismului.
Mergând mai departe pe firul apei, numai la 1 km de satul Orăştioara de Sus, se află
ascuns în multă verdeaţă satul Ludeşti, aşezat tot pe o vale. Din Ludeşti pleacă spre sud-vest un
drum comunal prin ocolişul mic, la Călan, în valea Streiului, drum care face legătura cu ţara
Haţegului.

31
 Satul Costeşti este o localitate aşezată în cea mai mare parte la şosea. Numele satelor din
zona Văii Grădiştei pot fi explicate numai în rare cazuri. în legătură cu satul Costeşti se cunoaşte
o legendă care încearcă să localizeze aici pe un anumit haiduc Costea care îşi avea ascunzişul în
văgăunile dealului Prisaca. El ajuta oamenii acestor locuri cu bogăţiile ciocoilor de peste munţi.
Drept amintire pentru binefăcătorul lor urmaşii au numit întreg teritoriul Costeşti.
Satul Costeşti are o suprafaţă totală de 32,06 ha, din care zona de locuit este de 16,25 ha.
Populaţia totală este de 508 persoane, din care 235 de sex masculin şi 273 de sex feminin.
Distanţa Costeşti Deva este de 45 km, Costeşti - Orăştie de 18 km, Costeşti - Grădişte de
13 km. Datorită aşezării sale, localitatea beneficiază de o mare importanţă în ce priveşte turismul
rural şi agroturismul.

3.1.2. Căile de acces

Municipiul Orăştie este situat pe DN 7 Arad-Sibiu-Braşov-Bucureşti. Prin localitate trece

linia ferată Arad-Bucureşti cu ramificaţii spre Alba lulia şi Cluj.
De la Deva se poate ajunge la Orăştie pe calea ferată Arad-Teiuş sau pe DN 7 distanţa de
la Deva la Orăştie fiind de 27 km, de la Hunedoara-Sântuhalm şi în continuare pe DN 7 prin
Simeria la Orăştie distanţa de la Simeria la Orăştie este de 15 km.
Se poatea junge la Orăştie de la Alba lulia pe şoseaua naţională Sebeş - Orăştie (50 km)
sau prin Vinţul de Jos şi pe calea ferată Alba lulia - Orăştie (45 km).
De la Zlatna se poate ajunge în Orăştie prin Geoagiu Băi, Geoagiu (43 km) oraşul este
legat de zona înconjurătoare şi prin şoselele Orăştie - Romoz - Vaidei, o alta leagă Orăştia de
Pricaz, iar la vest spre Deva, din şoseaua naţională, se ramifică un drum pe direcţia Turmaş -
Mărtineşti - Jeledinţi.
Oraşul Orăştie, principala poartă de intrare în Valea Grădiştei, a avut şi va avea un rol
important în dezvoltarea turismului în această zonă. Şoseaua de legătură de la Orăştie spre Valea
Grădiştei porneşte pe traseul Căstău - Beriu - Sereca - Orăştioara de Sus - Ludeşti - Costeşti, iar
de la Costeşti pe un drum forestier, de-a lungul Văii Grădiştei până la cetăţile dacice din Munţii
Orăştiei20.
Şoseaua este modernizată (asfaltată) până la ieşirea din localitatea Costeşti spre Grădişte,
de aici urmând drum forestier dar pe care se poate circula cu uşurinţă, urmând ca şi acesta să se
modernizeze în viitorul apropiat.

20
I.Iliescu, T.Istrate, Orăștie – 750 de ani, Deva, 1994.

32
 3.1.3. Scurt istoric al zonei

Ţinutul muntos aflat la miazăzi de Orăştie prin înălţimile sale domoale, păşunile şi
izvoarele bogate, lemnul şi zăcămintele sale de fier a asigurat din cele mai vechi timpuri punctul
unei prielnice locuiri şi al unei intense activităţi economice.
Încă din paleolitic peşterile din zonă au fost intens locuite, la Cioclovina fiind descoperit
un craniu uman datat de circa 30.000 ani. Tot aici au fost aflate şi urme de locuire neolitică,
pentru că în perioada de trecere spre epoca bronzului, vârfurile înalte precum Ţâfla Luncanilor
(865 m) să asigure adăpost şi adaptarea purtătorilor culturilor Coţofeni. Din prima vârstă a
fierului datează un tezaur format din obiecte de podoabă ascuns într-una dintre sălile peşterii
Cioclovina.
Purtătorii civilizaţiei metalelor, acei indo-europeni, din rândul cărora pe parcursul epocii
bronzului şi în prima vârstă a fierului se va naşte marea familie a triburilor trace, vor evolua spre
sfârşitul mileniului î.e.n. la nord de Dunăre, sub forma unor populaţii aparte, fiind numiţi geţi de
către greci şi daci în izvoarele latine. În evoluţia sa geto- dacică, se cristalizează spre organizarea
statală, lucru care se va petrece sub conducerea marelui dac Burebista, care ajutat fiind de preotul
Deceneu, reuşeşte să unească toate teritoriile locuite de daci, punând bazele unui stat puternic,
respectat de marile puteri ale vremii.
În această epocă în care centrul lumii dacice se mută din Câmpia Munteniei în Munţii
Orăştiei, aici se va afla vreme de un veac şi jumătate centrul politic, militar şi religios al lumii
dacice, aflate în apropierea aşa cum spune geograful antic Strabon, a muntelui sacru Kogaion.
Având ca axă principală apa Grădiştei, dar şi intens circulate drumurile pe culme, care fac
legătura cu Ţara Haţegului, dar şi cu ţinuturile subcarpatice, acest centru al lumii dacice s-a
dezvoltat sub forma unui complex care cuprinde aşezări civile, fortificaţii şi temple religioase
sub o formă caracteristică, unică, având un caracter de excepţie în afara graniţelor lumii greco-
romane.
Interesele politice şi militare ale statului Dac şi nu în ultimul rând pericolul roman, îl vor
determina pe Burebista să-şi înzestreze cu fortificaţii teritoriile. S-au fondat zeci de noi
fortificaţii, iar cele mai vechi au fost reamenajate, acest efort a cuprins în mod firesc şi zona
capitalei sale, aflată la poalele muntelui Kogaion, pe Dealul Grădiştei numit Sarmizegetusa.
La Sarmizegetusa elementul principal îl constituie templele dacice, organizată într-o
zonă sacră, protejată de fortificaţii şi care ocupă terasele amenajate ale Dealului Grădiştei.
Pentru a proteja centrul spiritual al dacilor şi populaţia care locuia aceste teritorii a fost
ridicat încă de pe vremea lui Burebista un vast sistem defensiv, dinspre sud accesul era barat de

33
cetatea de la Băniţa, dinspre vest de cetatea de la Piatra Roşie, la nord de cetăţile Tilişca, Căpâlna
pe valea Sebeşului, Cugie şi Cucuiș21.
Drumul principal care înainta dinspre valea Mureşului spre sud este străjuit de două
puternice cetăţi, aflate pe înălţimi alăturate, cetatea de la Costeşti şi cetatea Blidaru.
În biserica de la Ludeşti s-a păstrat ca raritate de veche carte românească Noul Testament
de la Bălgrad, cartea are două predoslovii scrise de Mitropolitul Simion Ştefan; una dedicată lui
Gheorghe Rakoczi principele Transilvaniei, sprijinitor al tipăriturii, iar cealaltă adresată
cititorilor, care cuprinde observaţii asupra relaţiei dintre circulaţia cuvintelor şi unitatea limbii.
Acest scurt istoric al zonei se vrea un sincer îndemn la drumeţie, în acest dăruit şi
înzestrat cuib străvechi de pământ strămoşesc, de vieţuire al înaintaşilor, fără a pretinde că am
reuşit să arăt totul despre încărcătura de istorie şi pitoresc a zonei prezentate.

3.2. Baza tehnico-materială generală a zonei

Este ştiut faptul că pe lângă elementele de atracţie ale unei zone turistice, un rol foarte
important îl au mijloacele (resursele) materiale adecvate, capabile să asigure cazarea şi satisfa-
cerea turiştilor pe anumite perioade de timp şi cu ocazia realizării voiajelor. Aceste mijloace
cunoscute sub denumirea generică de bază tehnico- materială (capital tehnic) se prezintă intr-o
structură diversă (unităţi de cazare şi alimentaţie, mijloace de transport, instalaţii de agrement)
adaptat specificului nevoilor turiştilor, funcţiilor economice şi sociale ale turismului.
Resursele turistice cuprind ansamblu atracţiilor turistice, naturale şi antropice dintr-o
zonă, regiune sau ţară.
Alături de resursele naturale, resursele turistice create de om pot deveni factori de pro-
movare ai activităţii turistice.
Din punct de vedere al resurselor naturale şi cultural istorice, satele româneşti răspund
unor multiple motivaţii ale turiştilor români şi străini. O imagine de marcă a Văii Grădiştei o
reprezintă comorile de artă populară, etnografie şi folclor pe lângă cele istorice.
Fiind componentă a ofertei turistice, baza tehnico-materială joacă un rol important în
organizarea şi dezvoltarea turismului în zona Văii Grădiştei. Asfel, dimensiunile şi structura sa,
nivelul tehnic al echipamentelor, determină nemijlocit accesul şi prezenţa turiştilor în zonă,
amploarea fluxului şi gradul de mulţumire a turiştilor. Totodata prin creşterea şi modernizarea
dotărilor materiale se antrenează intensificarea circulaţiei turistice în zonă.
Baza tehnico-materială generală a zonei include o infrastuctură specifică formată din
unităţi de cazare, unităţi de alimentaţie, mijloace de transport, instalaţii de agrement, unităţi de

21
Sursa: I.Iliescu, T.Istrate, Orăștie-750 de ani, Deva, 1994.

34
tratament şi o infrastructură generală care cuprinde: căi de comunicaţie, reţele de alimentare cu
apă, energie electrică, unităţi comerciale şi de prestări servicii.Valea Grădiştei este ,,legată” de
municipiul Orăştie prin şoseaua Orăştie-Beriu-Costeşti, şosea modernizată. Mijloacele de
transport public circulă pe această rută la intervale de 4 ore, iar în timpul serbărilor de la Costeşti
la intervale de o oră.

3.2.1. Infrastructura generală

Infrastructura comunei este alcătuită dintr-o reţea complexă de drumuri ce leagă satele
comunei între ele şi îi asigură accesul spre căi de comunicaţie de nivel naţional, atât şosele cât şi
căi ferate.
Axa principală a acestei infrastructuri o reprezintă drumul judeţean amenajat de-a lungul
Râului Grădiştei, pornind de la Orăştie şi străbătând teritoriul comunei pe axa sa centrală până la
marea cetate Sarmizegetusa Regia şi Hieropola de pe Dealul Grădiştei, un piemont al Muntelui
Godeanu. Lungimea segmentului acestui drum judeţean pe teritoriul comunei noastre este de 35
km, asfaltat între Orăştie şi Complexul turistic de la Costeşti şi în curs de modernizare de la acest
complex până la Dealul Grădiştei, lucrările fiind în desfăşurare.
O ramură a drumului judeţean leagă Valea Grădiştei cu Valea Streiului, pornind din
Ludeşti şi Ocolişul Mic spre Călan.
Drumurile spre satele de munte şi dintre acestea sunt, cele mai multe forestiere, altele
sunt drumuri de culme, pe care din vremuri străvechi urcă turmele de oi spre păşunile montane
primăvara şi coboară toamna, de aceea sunt şi denumite unele „drumuri ale oilor”. De la
Orăştioara de Sus sunt următoarele distanţe până la localităţile mai importante din jur: Deva: 37
km; Orăştie (Gară): 17 km; Alba Iulia: 67 km; Călan: 11 km; Hunedoara: 26 km; Haţeg: 28 km;
Cugir: 32 km.
În trecut (1936-1972) în bazinul Văii Grădiştei, în amonte de Costeşti funcţiona o reţea
de cale ferată forestieră (Valea Grădiştei - Valea Rea - Valea Anineşului - Valea Godeanului),
dezafectată în urma puternicelor inundaţii din anul 1971 şi înlocuită cu drumuri forestiere
amenajate pe rutele fostei căi ferate cu encartament redus, amintite mai sus.
Un accent mare se pune în prezent pe infrastructură, pe modernizarea căilor de acces în
localităţi şi în interiorul acestora. Sunt în desfăşurare lucrări de mare anvergură pe drumul dintre
Costeşti şi Grădiştea Muncelului – Cetatea Sarmizegetusa Regia, fapt ce va impulsiona turismul
istoric şi montan, împlinindu-se un deziderat mult aşteptat de foarte multă lume.
În 2007 a fost pus în aplicare un mare proiect , alimentarea cu apă a celor patru sate de
pe cursul râului , organizându-se licitaţia pentru executarea lui în primăvara aceluiași an.

35
 De asemenea, sunt în proiect drumuri de acces pentru satele de munte Stânişoara
(Costeşti Deal) şi Strugari, apoi de modernizare a drumului judeţean ce leagă Valea Grădiştei cu
cea a Streiului între Ludeşti şi Călan, prin Ocolişul Mic, cât şi drumurile din interiorul
localităţilor.
Toate satele comunei sunt racordate la reţele electrice, chiar şi cele mai izolate
gospodării din satele de munte fiind conectate la aceste reţele.
Satele de la poalele munţilor sunt racordate la reţeaua de telefonie fixă a societăţii
Romtelecom, în satele montane funcţionând staţii de telefonie prin satelit, la care sunt conectate
un număr important de gospodării şi care dispun de mijloace de informare socio-culturală pe care
le utilizează însă în funcţie de modul lor de viaţă. Proiectele de dezvoltare a infrastructurii
comunei, derulate de Primăria Orăştioara de Sus, au ajuns pe ultima sută de metri. Cu toate
acestea, lipsa fondurilor împiedică finalizările acestora, precum şi implementărea unor noi
proiecte.
Cetăţile Dacice şi peisajele unice ale Munţiilor Şureanu fac din Orăştioara de Sus una
dintre cele mai importante zone turistice din judeţ. Pentru a atrage un număr cât mai mare de
turişti şi pentru a promova localitatea, administraţia locală a reuşit să atragă fonduri pentru
înfiinţarea unui Centru de Informare Turistică. Valoarea proiectului se ridică la aproximativ
200.000 de euro, bani care sunt folosiţi pentru construcţia unei clădiri noi şi dotarea acesteia cu
echipamentele necesare. Mai mult, în cadrul acestui proiect vor fi tipărite broşuri informative cu
privire la principalele obiective turistice din localitate şi vor fi amplasate câteva zeci de panouri
publicitare pe drumurile principale care duc spre comună. Implementarea acestui proiect este în
grafic. Construcţia clădirii este realizată în proporţie de 50 la sută, iar elementele grafice în
proporţie de 70 la sută. Până în primăvară,Centrul de Informare Turistică va fi finalizat.
Proiectul finanţat prin OG 7 privind introducerea reţelei de apă în patru sate ale comunei,
respectiv Costeşti, Ludeşti, Orăştioara şi Bucium, a fost realizat în proporţie de 95 la sută.
Gospodăriile au fost racordate la noua reţea, a fost construită staţia de clorinare, însă nu s-au
putut finaliza lucrările din cauza lipsei de fonduri bănești pentru a construi staţia de tratare a
apelor. Fără aceasta nu se poate furniza apă potabilă gospodăriilor.
În cursul lui 2011 s-a reuşit finanţarea de la Fondul de Mediu pentru un proiect ce prevede
introducerea reţelei de canalizare în cele patru sate. Are o valoare de peste nouă milioane de lei,
iar din bugetul local trebuie finanțat 25 la sută din valoarea proiectului. ,,Proiectul tehnic este
întocmit, mai este nevoie de ultima vizită în teren şi apoi încep lucrările” 22.
Un alt proiect care îmbunătăţeşte considerabil nivelul de trai al locuitorilor din comună şi
care se apropie de finalizare presupune modernizarea drumurilor de acces pentru exploataţiile

22
www.orastioaradesus.ro( 14-05-2012).

36
agricole. Valoarea acestuia depăşeşte cinci milioane de lei şi au fost realizaţi 18 kilometri de
drum forestier în satele Costeşti, Ludeşti, Orăştioara, Bucium şi Ocolişu Mic.
Zona de dezvoltare durabilă a activităților umane este reprezentată de:
- intravilanul localităţilor de pe teritoriul parcului;
- lunca V. Grădiştei pe porţiunea de la limita intravilanului localităţii Costeşti până la confluenţa
cu V. Albă, cu excepţia suprafeţelor ocupate de habitatele cu anin negru care urmează a fi
identificate şi delimitate în cadrul sitului Natura 2000;
- în Lunca Streiului, enclava situată pe partea dreaptă a drumului forestier (în sensul de mers spre
Valea Rea) din dreptul u.a. 202 până la pârâul care separă u.a. 198 şi 196; Enclava situată în
vecinătatea parcelei 167, pe partea dreaptă a drumului forestier (în sensul de mers spre Valea
Rea) extinzându-se şi in stânga drumului forestier pe porţiunea în care lunca se lărgeşte, până la
pârâul din dreptul bornei 323 (u.a-urile si bornele fac parte din UPII Stânga Strei);
- amenajarea hidrotehnică existentă de pe Valea Godeanu şi Grădişte;
- infrastructura rutieră.
Pe lista de priorităţi ale administraţiei locale se află finalizarea lucrărilor la căminul cultural
din satul Grădiştea de Munte, unde mai trebuie înlocuită tâmplăria şi zugrăveala interioară şi
23
exterioară. În plus mai sunt câteva drumuri care necesită intervenţi DC 508 și DC 508 B din
Grădiștea de Munte.

3.2.2. Infrastructura turistică

3.2.2.1. Unități de cazare

Valea Grădiștei are o capacitate totală de 858 locuri cazare în unitățile de primire turistică ,
ele fiind repartizate astfel: hoteluri de trei stele(2), cabane turistice(1), sate de vacanță de trei
stele(1), sate de vacanță de două stele(1), campinguri de o stea (1), popasuri turistice(1),pensiuni
turistice urbane de o stea(1), pensiuni turistice rurale de trei margarete(4), vezi anexele 12,13;
pensiuni turistice rurale și agroturistice de două margarete(5),pensiuni cu o singură margaretă(1)
și camere de închiriat în locuințele familiale de o stea.
Structurile turistice de cazare din Valea Grădiștei pot fi abordate folosind diferite criterii de
segmentare ca: tipul unității și gradul de confort, denumire și amplasament, capacitate(locuri),
servicii oferite.

23
www.orastioaradesus.ro(14-05-2012).

37
 Structurile turistice de cazare în Valea Grădiștei în anul 2012
Nr.crt Tipul unității și gradul de
confort
1 Hotel***
2 Hotel***
3 Cabană turistică**
4 Sat de vacanță***
5 Sat de vacanță***
6 Camping*
7 Popas turistic*
8 Pensiune** turistică urbană
9 Pensiune ***(3 margarete)
turistică rurală
10 Pensiune ***(3 margarete)
turistică rurală
11 Pensiune ***(3 margarete)
turistică rurală
12 Pensiune ***(3 margarete)
turistică rurală
13 Pensiune **(2 margarete)
turistică rurală
14 Pensiune **(2 margarete)
turistică rurală
15 Pensiune **(2 margarete)
agroturistică
16 Pensiune**
(2 margarete) agroturistică
17 Pensiune **(2 margarete)
turistică rurală
18 Pensiune*( o margaretă)
agoturistică
19 Camere de închiriat în
locuințele familiale *
Total capacitete ( nr. locuri cazare)
Sursa: elaborat de autor pe baza datelor culese de la Institutul Național de Statistică și de pe site-ul
www.infotravelromania.ro/norme.html.
Per ansamblu, situația locurilor de cazare în cabanele din Valea Grădiștei este precară,
numărul locurilor de cazare din cabane fiind foarte mic ( 23 de locuri) comparativ cu numărul
Tabel nr.3.1
Denumire și Capacitate Servicii oferite
amplasament (locuri)
Las Vegas, 18 Cazare, alimentație publică,
Orăștie agrement- divertisment.
Dacor ,Orăștie 130 Cazare, alimentație publică,
agrement- divertisment.
Cabana Costești, 23 Cazare, alimentație publică,
Costești agrement- divertisment.
Arsenal Park, 150 Cazare, alimentație publică,
Orăștie agrement- divertisment.
Tabăra Costești, 280 Cazare, alimentație publică,
Costești agrement- divertisment.
Costești, Costești 18 Cazare, alimentație publică.
Popas turistic 20 -
Costești, Costești
Jorza, Orăștie 33 Cazare, alimentație publică,
agrement- divertisment.
Roua 2005, 20 Cazare, alimentație publică,
Costești agrement- divertisment.
Daniela, Orăștioara 24 Cazare, alimentație publică,
de Sus agrement- divertisment.
Popasul Dacilor, 20 Cazare, alimentație publică,
Costești agrement- divertisment.
Cotiso, Costești 18 Cazare, alimentație publică,
agrement- divertisment.
Blidaru, Costești 20 Cazare, alimentație publică,
agrement- divertisment.
Lucaciu, Costești 24 Cazare, alimentație publică,
agrement- divertisment.
La Istrate, Costești 15 Cazare, alimentație publică,
agrement- divertisment.
Hanul Margareta, 15 Cazare, alimentație publică,
Orăștie agrement- divertisment.
Sarmzegetusa, 30 Servicii de cazare,
Grădiștea de alimentație publică,
Munte( Costești) agrement- divertisment.
La Istrate, Costești 15 Cazare, alimentație publică,
agrement- divertisment.
Gospodări 10 Cazare, alimentație publică,
Costești, Costești agrement- divertisment.
883
38
locurilor din celelalte unități de cazare ( 860 locuri cazare ). Această situație se datorează slabei
importanțe față de această categorie de cazare din partea proprietarilor de cabane, precum și
modernizarea continuă a celorlalte unități de cazare.
Pensiunile turistice rurale și satele de vacanță sunt cele mai numeroase unități de cazare din
Valea Grădiștei, având o capacitate totală de 783 locuri cazare ( 353 locuri pensiuni , 430 locuri
sate de vacanță) , iar evoluția lor este într-o continuă creștere.
Turismul rural dă posibilitatea cunoașterii mai bine a spațiului rural cu toate valorile sale
marteriale, spirituale , și ocupaționale, de către populația din mediul urban.

3.2.2.2. Unități de alimentație

Din punct de vedere al unităților de alimentație zona Văii Grădiștei dispune, la ora actuală,
de 14 restaurante, 3 restaurante fast-food-uri, 5 baruri și o cofetărie.Mijloace de alimentație
existente în zonă mai pot fii: camping Costești și alimentarea din gospodăriile localnicilor.
În priviința structurii turistice de alimentație din Valea Grădiștei pot fii folosite diferite
criterii de segmentare ca: tipul unității și specificul acesteia, respectiv stele, denumire și
amplasament, capacitate( locuri la masă).

Structurile turistice de alimentație în Valea Grădiștei în anul 2012

Tabel nr.3.2
Nr. crt Tipul de unitate și specificul Denumirea și amplasament Capacitate ( locuri
acesteia , stele la mese)
1 Restaurant clasic*** Las Vegas, Orăștie 200
2 Restaurant clasic*** Caravanele, Caravanele 150
3 Restaurant clasic*** Tip Rom, Orăștie 150
4 Restaurant clasic*** Gira, Orăștie 130
5 Restaurant clasic*** Cabana Costești, Costești 50
6 Restaurant clasic*** Tabăra Costești, Costești 290
7 Restaurant clasic*** Arsenal Park, Orăștie 160
8 Restaurant Pensiune*** Daniela, Orăștioara de Sus 50
9 Restaurant Pensiune*** Popasul Dacilor, Costești 50
10 Restaurant Pensiune*** Roua 2005, Costești 50
11 Restaurant Pensiune*** Sarmizegetusa, Costești 50
12 Restaurant Pensiune*** La Istrate, Costești 45
13 Restaurant Pensiune*** Hanul Margareta, Orăștie 90
14 Restaurant Pensiune*** Blidaru, Costești 45
15 Restaurant Pensiune*** Jorza, Orăștie 45
16 Restaurant Pensiune*** Șura ,Orăștie 250
17 Bar de noapte* Las Vegas ,Orăștie 80
18 Bar de zi** Dacor ,Orăștie 60
19 Bar de zi** La Istrate, Costești 30
20 Bar de zi** Cabana Costești, Costești 25
21 Disco-bar** Arsenal Park, Orăștie 100

39
22 Restaurant fast-food*** Rio, Orăștie 50
23 Restaurant fast-food*** Iris, Orăștie 50
24 Restaurant fast-food*** Fast- food BC, Orăștie 50
25 Cofetărie( patiserie, plăcintărie) ** Tabăra Costești, Costești 60
Total capacitate ( nr. locuri la mese) 2990

Sursa: elaborat de autor pe baza datelor culese de la Institutul Național de Statistică și de pe site-ul
www.infotravelromania.ro/norme.html.

Per ansamblu , situația capacității ( locuri la mese) alimentației publice din Valea
Grădiștei este bună, având un total de 2990 număr locuri la mese.
Restaurantele clasice și restaurantele pensiune sunt cele mai numeroase unități de
alimentație din Valea Grădiștei , având o capacitate totală de 1805 locuri la mese.
Unitățile de alimentație din Valea Grădiștei reprezintă un punct de atracție turistică fiind
foarte variate în gastronomie; cele mai căutate fiind restaurantele pensiunilor agoturistice.
Pe lângă unitățile amintite mai sunt: alimentarea în gospodăriile localnicilor din Valea
Grădiștei, alimentarea la popasurile turistice, alimentarea la stână.
Unitățile de alimentație din Valea Grădiștei reprezintă un punct de atracție turistică fiind
foarte variate în gastronomie; cele mai căutate fiind restaurantele pensiunilor agoturistice.
Pe lângă unitățile amintite mai sunt: alimentarea în gospodăriile localnicilor din Valea
Grădiștei, alimentarea la popasurile turistice, alimentarea la stână.

3.2.2.3. Instalații de agrement

Realizarea scopului fundamental al vacanței-odihnă, recreere și distracție, evadarea din

cotidian-presupune, între altele, crearea unui cadru, unei ambianțe de deconectare. Totodată
creșterea preocupărilor pentru materializarea dezideratului de odihnă activă-caracteristică
esențială a vacanțelor în societatea modernă-stimulează apariția și dezvoltarea unor servicii
specifice,a celor de agrement.
Semnificând etimologic plăcere, distracție, agrementul turistic se poate defini ,,prin an-
samblul mijloacelor, echipamentelor, evenimentelor și formelor oferite de unități, stațiuni sau
zone, turistice, capabile să asigure individului sau unei grupări sociale o stare de bună dispo-
ziție, de plăcere, să dea senzația unei satisfacții, unei împliniri, să lase o impresie și o amintire
favorabilă”24.
Această accepțiune evidențiază varietatea activităților de agrement și multitudinea
planurilor pe care acționează, dar și faptul că acesta se constituie într-un element fundamental

24
C.Moisă , Economia turismului – suport de curs , Editura Universității „1 Decembrie 1918”, Alba Iulia , 2010.

40
pentru satisfacerea nevoilor turiștilor, ceea ce îi conferă statutul de componentă de bază a
prestației turistice.
Mijloacele de agrement din Valea Grădiștei sunt:
- elementele naturale ( formele de relief , cetățile , Parcul Natural Grădiștea Muncelului , Râul
Grădiștei).
- terenurile de sport unde se poate practica: footbal, volei, tenis de câmp; acestea fiind amplasate
în Costești;
- organizarea de spectacole, expoziții, concursuri;
-viziterea unor obiective turistice locale (biserici și mănăstiri , monumente istorice de artă și
arhitectură , obiective rurale/istorice);
- activități sportive și de relaxare (pescuitul sportiv, airsoft, tirolină, echitație, tir cu arcul, traseu
cu obstacole, plimbări cu bicicleta / ATV, activități sezoniere: ski);
- activități cu caracter rural (asistare la mulsul vacilor, prepararea brânzei, a mamăligii, țuicii,
etc);
- în funcție de sezon se pot organiza plimbări cu sania sau cu căruța trasă de cai;
- cazinoul ,, Las Vegas” din Orăștie.
Zona Văii Grădiștei este o destinație ideală pentru petrecerea vacanței, ea răspunde nu
numai motivației turismului cultural și de cunoaștere ci și altei cerințe moderne: aceea de
petrecere a timpului liber în natură, fapt de altfel costatat și în alte țări: anchete făcute printre
vizitatorii monumentelor istorice demonstrează că atenția se îndreaptă nu numai asupra
monumentelor ci și asupra mediului lor înconjurător.

41