UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” DIN GALAȚI

1
 UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” DIN GALAȚI
Program conversie profesională de „Tehnologie și control în alimentație publică și turism”

LUCRARE DE ABSOLVIRE

TURISMUL RURAL ȘI ALIMENTAȚIA TRADIȚIONALĂ

2
 Galaţi
2017

CUPRINS
INTRODUCERE........................................................................................................................ 4
CAPITOLUL I - CONCEPTUL DE TURISM RURAL............................................................. 5
I.1. Accepțiunea românească a conceptului de turism rural ....................................................... 6
I.2. Turismul rural în legislația actuală din Romania................................................................. 10
CAPITOLUL II - TURISMUL RURAL ȘI ALIMENTAȚIA TRADIȚIONALĂ .................. 12
II.1. Principalele zone de practicare a turismului rural în țara noastră ..................................... 12
II.2. Alimentația tradițională românească .................................................................................17
II.2.1. Materii prime de bază utilizate în bucătăria românească .................................................18
II.2.2. Specificul și structura meniurilor românești ................................................................. 21
CAPITOLUL III. STUDIU DE CAZ - PRODUSUL TURISTIC SUCEVIŢA ..................... 29
III.1. SATUL TURISTIC SUCEVIŢA .................................................................................... 29
III.2. PREZENTAREA UNITĂŢII - HOTEL „SOFIA” SUCEVIŢA .................................... 37
BIBLIOGRAFIE ...................................................................................................................... 50

ANEXE ................................................................................................................................. 51

ANEXA 1 – ACTIVITATE TURISTICĂ ÎN CARE SUNT INCLUSE ELEMENTE DE

TRADIȚII, OBICEIURI ȘI PREPARATE SPECIFICE ZONEI BUCOVINA ....................... 51
ANEXA 2 – MENIU SEJUR PAȘTE HOTEL SOFIA SUCEVIȚA ....................................... 52
ANEXA 3 – MENIU SEJUR REVELION HOTEL SOFIA SUCEVIȚA ............................... 55

3
 INTRODUCERE
Strategiile de dezvoltare propuse pentru creşterea competitivităţii turismului naţional vor
trebui să ţină cont de realităţile zonei în care urmează a fi aplicate şi în special de: cadrul natural
al zonei, populaţia şi mediul de viaţă al acesteia, dar şi de tendinţele observate pe plan mondial,
preferinţele turiştilor şi evoluţia noilor tehnologii de comunicare.
Drept urmare s-au concretizat tendințe de perfecționare și modernizare a activităților din
sfera turismului rural, acesta începând gradual să ocupe un loc din ce în ce mai important în
oferta turistică a țării noastre, reprezentând pentru segmente mari din piața turiștilor o alternativă,
un mod de a-și petrece concediile, vacanțele și sejururile.
România, ca ţară membră a Uniunii Europene, este influenţată atât de tendinţele
manifestate pe plan mondial cât şi de condiţiile specifice continentului european. Ţara noastră
beneficiază de un imens potenţial turistic reprezentat de: cadrul natural şi resursele naturale,
resursele antropice, obiceiurile şi tradiţiile populare care nu este valorificat la întregul potenţial.
Bucătăria tradițională românească este denumirea pe care o poartă rezultatul sintetizării,
în timp, a gusturilor și obiceiurilor gastronomice specifice poporului român. Ea este diversă,
cuprinde nenumărate obiceiuri și tradiții culinare, mâncăruri specifice, împreună cu obiceiuri
provenite prin intersectarea culturii gastronomice cu tradiții ale altor popoare, cu care poporul
român a intrat în contact dealungul istoriei.
În industria ospitalităţii, datorită ponderii dominante a elementelor intangibile în alcătuirea
produsului turistic, imaginea ofertei turistice, care le coroborează pe cele ale firmei (structură de
primire, agenţie de voiaj etc.), ale serviciilor şi produselor ca şi ale destinaţiilor turistice,
influenţează în mod hotărâtor decizia de cumpărare a consumatorilor. Imaginea pe care aceştia şi-o
formează cu privire la locurile, obiectivele sau comunităţile umane ce urmează a fi vizitate, la
nivelul calitativ şi diversitatea serviciilor, contribuie la creşterea sau diminuarea gradului de
atractivitate a unui areal turistic (staţiune, zonă sau ţară). În plus, considerăm că se impune ca orice
imagine a ofertei sau a produsului turistic să fie integrată şi armonizată cu imaginea globală a
regiunii sau ţării ce cuprinde destinaţia respectivă.
În preocupările lor de a oferi turiştilor potenţiali posibilitatea de a cunoaşte în detaliu
structura şi conţinutul serviciilor componente ale produselor turistice şi pentru a le cultiva o imagine
cât mai convingătoare cu privire la destinaţiile de vacanţă, firmele de turism trebuie să asigure o
informare complexă şi multidirecţională a clienţilor potenţiali, în funcţie de segmentele de piaţă
cărora se adresează. În acelaşi timp, în demersurile iniţiate se va ţine seama de faptul că imaginea

4
produsului turistic promovat este influenţată în mod deosebit de calitatea (grad de confort, categorie
de clasificare) şi diversitatea serviciilor modulare complementare, precum şi de gradul de
atractivitate al obiectivelor turistice (resurse naturale, culturale).

CAPITOLUL I. CONCEPTUL DE TURISM RURAL

Turismul rural este o activitate din sfera serviciilor care se manifestă sub multiple forme
de manifestare și diferite modalități de denumire: agroturims, turism verde (green tourism),
ecoturism sau turism în zone rurale.
Această formă de turism este intens practicată în țări din uniunea europeană având un rol
important în realizarea produsului intern brut al țărilor respective , la gradul de ocupare al forței
de muncă precum și ca o formă importantă de promovare a identității naționale și locale.
Regiunile rurale din zona Europei ocupă aproximativ 80% din suprafața continentului
fiind locuite de aproximativ jumătate din populația europeană. Adunarea Parlamentară a
Consiliului Europei a însărcinat Comisia pentru agricultură, în anul 1993, să elaboreze Carta
Europeană a Spațiului Rural, care a fost adoptată în anul 1996. România a aderat la acest
document, care trasează directivele în politica sectorială de promovare și dezvoltare rurală, de
protecție a patrimoniului natural fiind evidențiată necesitatea îcurajării inițiativelor și măsurilor
de potecție și diversificare a activităților rurale.
Carta Europeană a Spațiului Rural are la bază următoarele principii:
1) omul și nevoile sale sunt situate în centrul obiectivelor și deciziilor programelor de
dezvoltare;
2) protejarea valorilor societății rurale a tradiților, a familiei și continuității;
3) dezvoltarea identității comunităților, implicarea și responsabilizarea în administrarea
valorilor locale;
4) promovarea și protejarea tradițiilor și a elementelor cultural-istorice existente;
5) facilitarea dezvoltării și diversificării relațiilor culturale ale populației.
În același context Carta menționează că dezvoltarea spațiului rural european are ca punct
de pornire funcțiile de bază ale acestuia:
- funcția economică, care are la bază activitățile de bază ale fiecărei zone, preponderent
agrare, micii industrii, producției artizanale, comerciale și de prestări de servicii, care să
răspundă nevoilor populației;
- funcția ecologică acând drept obiectiv principal apărarea, conservarea și îmbunătățirea
calității mediului înconjurător prin conservarea resurselor naturale ale vieții, protejarea
biotipurilor, a florei, faunei, a peisajelor naturale;
- funcția socio-culturală are ca principală formă de manifestare dezvoltarea relațiilor
interumane și a vieții asociative prin activități specifice;

5
 Turismul rural a avut forme de manifestare în România, inițial într-un mod neorganizat,
ca răspuns la cererea turiștilor de a găsi un mod de cazare, la un preț accesibil și cu un grad de
comfort mai ridicat decât în cazul campingurilor, a utilizării corturilor, în timpul sejururilor,
concediilor sau vacanțelor. În anii 90 s-a impus nevoia de organizare, clasificare, omologare și
recunoaștere a acestor spații și implicit trecerea acestor forme de servicii în sfera legală,
fiscalizată și cu un anumit control asupra calității și siguranței serviciilor oferite. În acest context
tot mai mulți săteni, locuitori ai zonelor rurale și-au pus la dispoziție domiciliile, casele sau
proprietățile din zona rurală pentru cazarea turiștilor sau chiar pentru a presta servicii de
alimentație publică cu accent pe produsele bio și bucătăria tradițională.
Turismul rural organizat a apărut în țara noastră în zona montană Rucăr-Bran, inițial, prin
turism rural se înțelegea „cazarea la țară” formă de primire a turiștilor în gospodăriile
individuale, apoi s-a extins treptat în toate zonele turistice, fiind omologate mai multe gospodării
pentru acest tip de activitate. În acest context a apărut concurența, factor generator de progres, de
calitate și diversitate. Drept urmare s-au concretizat tendințe de perfecționare și modernizare a
activităților din sfera turismului rural, acesta începând gradual să ocupe un loc din ce în ce mai
important în oferta turistică a țării noastre, reprezentând pentru segmente mari din piața turiștilor
o alternativă, un mod de a-și petrece concediile, vacanțele și sejururile.
Dezvoltare acestui sector de activitate a impus necesitatea unor reglementări de ordin
legislativ privind această problematică au început să apară lucrări teoretice privind conceptul de
agroturism și turism rural în satul românesc, venind în sprijinul celor care doresc să practice
această formă de activitate.
Agroturismul și turismul rural a cunoscut o dezvoltare majoră în Romania ultimelor două
decenii, putând spune la acest moment ca un procent semnificativ din entitățile care desfășoară
acest tip de activități s-au aliniat la standardele europene aplicate domeniului și chiar cu mândrie,
putem spune ca în unele cazuri, au apărut forme de turism rural de o calitate excepțională mult
apreciate atât de turiștii români cât și de cei străini.
I.1. Accepțiunea românească a conceptului de turism rural
Agroturismul și turismul rural ar părea la prima impresie că sunt activități identice sau
concepte fără elemente de diferențiere majore. Unii autori de lucrări de specialitate în domeniu
au considerat inițial că cele doua concepte sunt identice, dar în urma analizei și a evoluției
ulterioare se pot observa elemente de diversitate și diferențiere ale celor două concepte precum și
numeroase elemente comune.
Turismul rural, putem spune că include agroturismul, având o arie de exprimare mult mai
cuprinzatoare. Agroturismul trebuind să respecte criterii cum ar fi: cazarea în gospodaria
țăranească, produsele consumate de către turiști să fie obținute în gospodaria respectivă, diferite
activități gospodărești la care pot participa și turiștii.

6
 „Turismul rural reprezintă forma de turism concentrată pe destinații în spațiul rural,
dispunând de o structură funcțională de cazare și de alte servici eterogene ”1. Așa cum se
observă din această definiție rezultă că turismul rural are o arie de manifestare ce excede aria
agroturismului.
Organizația Mondială a Turismului (O.M.T.) definește turismul rural:
”Formă a turismului care include orice activitate turistică organizată și condusă în
spațiu rural de către populația locală, valorificând resursele turistice locale (naturale, cultural-
istorice, umane), precum și dotările, structurile turistice, inclusiv pensiunile și fermele
agroturistice.” 2
„Agroturismul reprezintă forma de turism practicată în mediul rural bazată pe
asigurarea, în cadrul gospodăriei țăranești, a serviciilor de: cazare, masă, agrement și altele.
Prin agroturism se valorifică, astfel în mod superior resursele naturale și antropice ale zonei,
contribuind la ridicarea nivelului de trai al populației rurale. Spre deosebire de turismul rural,
agroturismul presupune: cazarea în gospodăria țăranească, consumarea de produse agricole
din gospodaria respectivă, participare într-o măsură mai mare sau mai mică, la activitățile
agricole specifice.” 3
O altă componentă importantă a turismului rural o reprezintă ecoturismul sau turismul
verde caracterizat prin practicarea activităților de turism în spații în care acțiune antropică nu a
avut influențe asupra mediului. Ecoturismul reprezintă o formă de practicare a turismului în
spații atât naturale, dar și locuite în care predomină cultura tradițională, încercându-se
conservarea zonei și minimalizarea efectelor negative ale cuceririlor moderne, transformând
aceste zone în spații protejate.
Produsul turistic rural constă astfel, în oferirea unor servicii pentru turiști precum: cazare
și mic dejun, demipensiune (care presupune că în afară de cazarea cu mic dejun să mai fie
inclusă o masă, fie prânzul, fie cina) sau pensiunea completă, care presupune că în prețul
sejurului să fie inclusă cazarea, micul dejun, dejunul și cina. Aceste tipuri de servicii mai sunt
cunoscute și sub denumirea de servicii turistice de bază. Aceste servicii turistice de bază (cazare
și masă) pot cuprinde și alte elemente cu rol important în creșterea atractivității pachetelor
turistice într-un mediu concurențial din ce în ce mai accentuat.
Elemente de diferențiere a ofertei turistice poate fi formată din servicii de transport,
agrement, activități sportive, tratament balnear, spectacole de folclor, servicii care pot fi incluse

1. Gabriela Stanciulescu, N.Lupu, Gabriela Ţigu, Emilia Ţitan, Felicia Stancioiu - Lexicon de termeni turistici, Editura Oscar Print, București,
2002, pag.180;
2. Puiu Nistoreanu coord- Ecoturism si turism rural, Editura ASE, Bucuresti, 2003, pag.190;
3. Gabriela Stanciulescu, N.Lupu, Gabriela Ţigu, Emilia Ţitan, Felicia Stancioiu - Lexicon de termeni turistici, pag. 14- 15;

7
în prețul pachetului de bază sau pot exista de sine stătator, ca extraservicii care se achită
individual.
Modalitatea în care se realizează în mod practic includerea de servicii suplimentare în
pachetul de bază sau existența lor ca extraservicii achitate separat de pachetul de bază, nu
constituie o impunere, ci face parte din politica de abordare a pieței de către unitatea prestatoare
de servicii.
Multitudinea ofertelor care apar în ultima perioadă, modificarea contiunuă a cererii de pe
piața turistică, posibilitatea de a compara serviciile de pe plan național cu cele din alte țări, ceea
ce nu face deloc ușoară alegerea unei destinații turistice.
Un rol esențial în alegere destinației turistice o are analiza unor elemente din oferta
turistică:
- atractivitatea zonei din punct de vedere al facturilor naturali: relief (forme majore:
montan, deal și podiș, câmpie, deltă sau forme de relief glaciar, carstic, vulcanic, existența unor
fenomene geologice), hidrigrafie (fluvii, râuri, lacuri, mare, deltă), climă (regimul precipitațiilor,
temperatura și umiditatea aerului, vânturile, durata de însorire, briza montană sau marină),
vegetație (tipul de vegetație, flora specifică, monumente ale naturii, rezervații naturale), faună
( cinegetică sau piscicolă, existența unor specii rare, rezervații naturale), resurse balneare (ape
minerale și termominerale, lacuri terapeutice, saline, factori climaterici de cură, emanații de gaze
terapeutice, aeroionizarea, plante medicinale) calitatea aerului, lipsa factorilor poluanți etc.;
- posibilitățile și facilitățile de transport generate de infrastructura generală existentă în
zonă: căi rutiere, maritime, aeriene existente și utilizabile, mijloace de transport în comun,
telecomunicații etc;
- elemente de cultură locală: limbă, etnografie și folclor, politica regiunii, arta, religia
etc.;
- concepții și tradiții specifice locale, atitudinea populației din zonă, mentalitatea și
ospitalitatea acestora;
- posibilitățile de petrecere a timpului liber, de agrement sau tratament;
- cultura culinară a zonei, elemente de atractivitate culinară sau posibilitatea de
consumare a unor produse agricole naturale și de bună calitate specifice zonei;
- condiții de comercializare (prețuri practicate, facilități etc.)
Nivelul de confort general oferit de spatiile de cazare si a locurilor de desfasurare a activitatilor
de baza precum si a celor conexe .
„Din punct de vedere al spațiului de cazare, al asigurării bazei materiale, agroturismul
poate fi definit ca o activitate capabilă să valorifice excedentul de cazare existent în gospodaria
țăranească, pregătit și amenajat special pentru primirea de oaspeți, care pot deveni o ofertă
fermă pentru dezvoltare turismului.”4
Astfel poate fi definit servicul de bază cazarea din punct de vedere al activității de
agroturism o abordare limitată doar la gospodăria țărănească. Pentru turismul rural însă, cazarea

4. Șt. Mitrache, V.Manole, M.Stoian, Fl.Bran, I.Istrate - Op cit., pag.14;

8
se face în spații special amenajate, cu destinație specială acestui scop. Diferența constituie
elementul definitoriu prin care susținerea că turismul rural are o arie mai mare de desfășurare a
activității și implicit cu un grad de specializare mai ridicat.
Am arătat în aceste rânduri câteva diferențe dintre turismul rural și agroturism, dar așa
cum am menționat ele nu sunt activități antagonice, care se exclund una pe cealaltă, ci fac parte
din același sector de activitate având numeroase elemente elemente comune:
- zona rurală de desfășurare a activităților;
- oferirea de servicii de cazare în forme diferite de exprimare;
- oferirea de servicii de alimentație, cu accent pe alimentația tradițională;
- servicii conexe de tratament, agrement, petrecerea timpului liber, etc.;
Elemente comune menționate reliefează faptul că agroturismul nu este un concept identic
cu turismul rural, acesta din urma are o arie și o paletă de activități din sfera serviciilor de turism
și alimentație mult mai cuprinzatoare. Prin clarificările conceptuale aduse acestui aspect, ne vom
referi la turismul rural și din modul de abordare al agroturismului ca parte componentă a
turismului rural.
Principala formă de manifestare a serviciului de cazare în cadrul turismului rural o
reprezintă pensiunea turistică rurală, care este o unitate hotelieră, cu un număr mediu de
aproximativ 10 camere și o capacitate de 20-30 locuri de cazare, dispuse în clădiri independente,
de obicei, de gospodăria proprietarului, cu elemente de arhitectură specifice zonei, având spații
special amenajate pentru asigurarea serviciului de cazare, de pregătire și servire a mesei, precum
și manajări în aer liber pentru odihnă și recreere. Se adresează persoanelor care doresc să-și
petreacă vacanța într-un cadru natural, nepoluat, persoanelor cu venituri mici sau medii, pentru
cei care doresc o alimentație naturală. Alimentația tradițională, are la bază produsele proaspete
din gospodăria țărănească, mese la stână, mese câmpenești. Existența posibilității de
inițiere în practicarea unor meșteșuguri tradiționale (țesut, îcondeierea ouălor, olărit), participarea
la târguri, sărbători locale, agrement specific (plimbări cu sania, cu căruța, turism ecvestru),
efectuarea unor drumeții, practicarea schiului, înotului, pescuitului, vânătorii, tratamentelor
balneare.
Normele de clasificare a pensiunilor turistice rurale sunt realizate prin norme
metodologice obligatorii, procedura de clasificare realizându-se de catre Direcția Generală de
Autorizare și Control din cadrul Ministerului Turismului, care va întocmi fișa de control privind
încadrarea nominală a camerelor și respectiv fișa privind structura spațiilor pentru alimentație în
vederea obținerii certificatului de clasificare, supuse procesului de avizare la un interval de trei
ani.
Pensiunile turistice rurale se clasifică in urma unui punctaj în pensiuni de două, trei, patru
și cinci margarete.

I.2. Turismul rural în legislația actuală din Romania.

9
 Preocupări pentru reglementarea turismului rural au existat în România înca din anul
1972, când prin Ordinul nr. 297 al Ministerului Turismului au fost lansate în turism, un număr de
118 localități rurale.
Dupa anul 1990, prin planul național și strategia de restructurare a turismului, legiuitorul
a stabilit un pachet de politici publice și mecanisme economice în vederea exercitării funcțiilor
de coordonare, protecția mediului, având în vedere calitatea de investitor si legiutor al statului.
Astfel, în anul 1992 în cadrul Comisiei Zonei Montane Romanesti s-a realizat un profil al
tipologiei gospodăriei țăranești din punct de vedere al serviciilor și spațiilor de cazare utilizabile
în gospodăriile țăranești în cadrul serviciilor turistice rurale. În acest context, au fost supuse
evaluarii un număr de 2000 de gospodării, în care s-a urmărit clasificarea din punct de vedere al
confortului în spațiile de cazare disponibile.
Anul 1994 aduce noi reglementari, prin O.G. 62/1994 și prin Legea de aprobare a
ordonanței nr. 145/1994, care au stabilit pentru zona turistică montană , Delta Dunării și Litoralul
Mării Negre, o serie de facilități, cum ar fi scutirea plății impozitului pe venit timp de zece ani, a
fermelor agroturistice și pensiunilor turistice rurale, ocazie cu care se și introduc ca noțiuni
pensiunea turistică și ferma agroturistică în legislația din țara noastră.
Prin OMT 20/1995 sunt introduse clasificările prin stele a pensiunilor turistice din mediul
rural, urmând ca în anul 1997, prin ordonanța O.G 63/1997 și legea 187/1988 au fost stabilite
facilități pentru dezvoltarea turismului rural. Reglementarea prin O.G 510/2002 stabilește ca
termenul de fermă agroturistică nu va mai fi folosit pentru structurile cu funcțiuni de cazare din
mediul rural, ci toate unitățile de acest gen vor primi denumirea de pensiune turistică rurală.
Normele Metodologice, prevăzute în actele normative, au titlul de obligativitate pentru
toți agenții economici, proprietari/administratori de structuri de primire turistică. Documentele
obligatorii minime, prin care se atestă prezența turiștilor în structurile de cazare în pensiuni din
mediul rural, este necesară completarea formularului denumit „Fișa de anunțare a sosirii și
plecării turiștilor” denumită ulterior fisă de cazare, completată penru fiecare persoană gazduită
în dublu exemplar.
Deși prin cadrul legal format, s-a încercat acoperirea activității de turism rural în cât mai
mare măsură, sunt puține din activitățile din acest domeniu care se încadrează în aceste limite,
existând în general tendința ca „afacerile” de acest gen să fie incluse în organizații mari, spre
exemplu: ANTREC, sau sunt mici afaceri de familie care nu îndeplinesc condițiile prevăzute de
lege, nu în primul rand din punctul de vedere al condițiilor de desfășurare a activităților din
turism, ci sub aspectul formal al existenței formuralisticii stufoase specifice unei tendințe
birocratice existente în sistemul de administrare românesc. Acest fapt are loc și datorită
insuficientei informări și mediatizări a legislației turistice în domeniu, drept pentru care au fost
realizate programe speciale în acest sens de atragere a pensiunilor turistice rurale într-un circuit
turistic organizat.

10
 Organizațiile profesionale cu activitate în turismul rural s-au înmulțit ca număr îmbracând
forma unor fundații, asociații sau federații, organisme neguvernamentale cu rol în sprijinirea,
dezvoltarea și valorificarea potențialului turistic al satului romanesc. Un rol foarte important al
acestor organizații nonguvernamentale îl reprezintă semnalarea neconcordanțelor legislative cu
planul real de activitate, având posibilitatea de a propune îmbunatățiri sau promovare de acțiuni
de completare prin proiecte a cadrului legislativ din domeniu.
Dintre aceste organizații sunt cateva care au avut o activitate locală, zonală, sau națională
cu acțiuni de o importanță foarte mare privind urmatoarele aspecte:
- organizarea și promovarea potențialului turistic rural;
- identificarea de noi potențiali furnizori de servicii turistice din zona rurală;
- imformarea asupra elementelor noi de legislație în domeniu;
- realizarea de materiale publicitare în care să fie expuse imformații turistice atât pentru
furnizorul cât și consumatorul de servicii turistice rurale;
- dezvoltarea unui sistem de rezervări, utilizând tehnica modernă și noile cuceriri în
domeniu;
- identificarea de noi obiective turistice naturale și antropice, și stabilirea unor circuite,
hărți cu trasee de parcurgere a acestor obiective.
Una din asociațiile din domeniu cu activitate meritorie, organizație neguvernamentală,
apolitică și nonprofit este Asociația Națională de Turism Rural, ecologic și cultural ANTREC,
înființată în anul 1994.
Această organizație a desfășurat numeroase actiuni de informare, formare și perfecționare
pentru toți „actorii” participanți la turismul rural, prin organizarea de cursuri și forme de
pregătire (cursuri de scurtă și lungă durată, colocvii, seminarii, tabere de instruire cu scop
tematic). Oraganizația a acordat asistență tehnică și consultanță pensiunilor și entităților turistice
privind realizarea documentației necesare omologarii și includerii în baze de date în vederea
obținerii unei imagini de ansamblu a rețelei turistice rurale.
Unul din obiectivele principale acestiu tip de organizații îl reprezintă promovarea și
interconectarea turismului rural românesc pe plan național, european și chiar mondial.
Alte organizații au desfășurat activități importante în aceeași direcție dintre care amintim:
- Federația Română de Dezvoltare Montană și Rurală ( FRDMR );
- Asociația Turistică Sătească (ATS);
- Asociația „Operațiunea satele Românești” cunoscută și sub numele OPERATION
VILAGES ROUMAIN (OVR);
- Asociația Națională ROMONTANA;
- Fundația Turistică ”AGRO-TUR”.

CAPITOLUL II - TURISMUL RURAL ȘI ALIMENTAȚIA TRADIȚIONALĂ

II.1. Principalele zone de practicare a turismului rural în țara noastră

O zonă rurală devine zonă turistică de interes local, european sau mondial în turismul
rural, dacă îndeplinesc condițiile de atractivitate turistică din punct de vedere etnografic, a

11
cadrului natural, economic, a mediului socio-demografic, ecologic, a accesibilității din punct de
vedere a infrastructurii.
Valoare etnografică a unei zone este dat de caracterul etnografic generat de tradițiile
istorico-sociale privind tipul așezărilor, îndeletnicirile locuitorilor, specificitatea constructivă a
locuințelor, portul popular, manifestările culturale, spirituale și stilul de viață al locuitorilor zonei
respective. De exemplu: Țara Vrancei, Țara Bârsei, Țara Loviștei etc.
Valoarea turistică are în vedere îndeplinirea funcției turistice a zonei determinată de
următoarele elemente:
- tipul și volumul resurselor turistice;
- calitatea și cantitatea resurselor;
- gradul de răspândire sau concentrare în teritoriu;
- poziționarea în raport cu căile de acces, accesibilitatea (drumuri naționale, europene, căi
ferate, aeroporturi);
- calitatea ecologică a resursei turistice (gradul de poluare sau nivelul de degradare
naturală);
- elementele culturale religioase și obiceiurile și tradițiile specifice zonei;
- petrecerea timpului liber, a posibilităților de agrement sau tratament (sporturi de iarnă,
sporturi acvatice, tratament balnear etc);
Din punct de vedere al criteriului potențialului natural un accent deosebit se pune pe
tipul de peisaj (montan, de deal, de câmpie, deltă etc.) ca și componentă naturală vizând o serie
de elemente ca: treapta de relief, forma, climat și bioclimat.
Criteriul socio-demografic în strânsă legatură cu cel economic are în vedere dezvoltarea
zonei, structura sa economica precum și elemente de structură demografică.
Din punct de vedere ecologic se are în vedere nivelul de poluare, degradarea naturală
acestea fiind elemente importante în analiza și stabilirea posibilităților de dezvoltare turistică a
unei zone și pot constitui elemente de maximă importanță utilizate în promovare turistică.
Criteriul accesibilității este dat de gradul de dezvoltare a căilor de acces precum și
poziția geografică a zonei pentru a asigura un acces facil al turiștilor la zonă în ansamblu precum
și la obiectivele turistice limitrofe.
Etnografia și folclorul românesc sunt rezultatul spiritului creator popular, care se
caracterizează prin originalitate, bogăție și varietate, reprezentând o atracție inedită.
Între elementele de etnografie și folclor care pot constitui elemente de atracție turistică,
enumerăm:
 Arhitectura și tehnica populară: reflectă specificul diferitelor zone în ceea ce
privește construcțiile (case, porți, edificii religioase), precum și materialele de construcție
utilizate: lemn, alte materiale de origine vegetală, piatră, calcar. Ele evidențiază inventivitatea și
ingeniozitatea țăranilor români, concretizată în realizarea unor instalații tehnice simple
rudimentare (mori, pive, vâltori), a tehnicilor utilizate în prelucrarea lemnului (îmbinarea
lemnului fără cuie), împletituri etc.
În acest sens putem exemplifica cu:
- gospodăriile țărănești din: Bucovina, Țara Moților, Maramureș, Ținutul Dornelor,
Oltenia de sub munte etc.
12
 - bisericile din lemn din județele:
Maramureș: Moisei, Ieud, Bogdan Vodă, Surdești, Rozavlea etc.;
Sălaj: Fildu de Jos, Hida, Sânmihaiu Almașului, Românași, Someș Odorhei;
Alba: Pianu de Sus, Vidra, Arieșeni;
Cluj: Biserica din lemn „ Sf. Arh. Mihail și Gavril”-Gherla, Biserica din lemn „ Sf. Arh.
Mihail și Gavril”- Aghireșu, Apahida.
 Creația artistică, reprezentată de producția meșteșugărească și artzanat, muzică,
dans, port, creație literară, se regăsește în mai multe zone din țară:
- centrele de ceramică de la Horezu, Corund, Oboga, Marginea și altele;
- centrele de prelucrare artistică a lemnului și colecții de linguri, furculițe, furci de tors
din județele Gorj, Maramureș (renumitele porți maramureșene de pe Valea Marei și Izei), Vâlcea,
Harghita, Covasna, Bacău, Neamț;
- centrele de încondeiere a ouălor – Bucovina în Vatra Moldoviței;
- centre pentru țesături artistice tradiționale, în Moldova la Ciocănești (covoare),
Cârlibaba (țesături de interor), în zona Transilvaniei la Sâncrăieni (Harghita), Bistrița-Năsăud la
Bârgău (covoare) și la Bistrița-Bârgăului (țesături și cusături cu o cromatică aparte), în Muntenia,
în zona Argeșului, la Lerești și Topoloveni.
- costume populare unice prin frumusețea și măiestria cu care au fost lucrate, din zonele
Argeș, Muscel, Țara Moților-Alba, Maramureș, Țara Zarandului, Țara Dornelor-Suceava, satele
din Mărginimea Sibiului.
- centrele de pictură de icoane pe sticlă: Nicula județul Cluj.
- muzica și dansurile populare reprezintă elemnte de atracție turistică, mai ales pentru
turiștii străini, care sunt facinați de dansurile populare românești, precum „călușarii” sau
„hora”, care combină mișcările elgante și versurile satirice cu ritmurile amețitoare ale dansului.
Dansul Călușarii are un caracter de ritual de inițiere, în timp ce hora poate fi dansată de toți
membrii comunității în zi de sărbătoare sau duminica. Învârtita, Hațegana, Bătuta sau Banu
Mărăcine sunt dansuri populare ce redau specificitatea unor provincii românești prin modul unic
cum se combină mișcările specifice cu pașii.
 Obiceiurile și tradițiile populare reprezintă un alt element de mare atractivitate al
potențialului etnografic și folcoric. Cele mai reprezentative obiceiuri și tradiții românești îl
reprezintă cele legate de sărbătorile religioase sau a celor calendaristice de peste an:
- sărbătorile de Paști: vopsirea ouălor, participarea la slujbele rituale;
- sărbătorile de iarnă: colindele, sorcova, plugușorul, dansurile rituale cu măști – capra,
ursul, căiuții etc.
- sărbătorile care marchează diferite momente ale anului: Mărțișor, Arminden (1 mai),
Babele, Paparuda, Sărbătoarea cireșelor, Sărbătoarea Recoltei;
- Târgul de Fete de pe Muntele Găina.
Satele turistice reprezintă așezări rurale, bine consolidate sub aspect economic, edilitar și
cultural, situate în zone nepoluate, păstrătoare a unor modele culturale, cu caracter sezonier sau
permanent cu funcțiune de primire a turiștilor.
Reliefarea specificului și stabilirea tipului de sat turistic, a făcut posibilă identificarea
cătorva tipuri fundamentale.
13
 Necesitatea stabilirii tipologiei satului turistic se impunea ca o necesitate din punct de
vedere al promovării și al identificării elementelor de particularizare, constituid astfel o
modalitate de selectare a turiștilor în funcție de motivația și opțiunile acestora.
Au fost identificate astfel cateva tipuri de sate turistice:
a. Sate turistice cu caracter predominant etnografic și folcloric. În acet tip de sat se pot
încadra zonele în care arhitectura, mobilierul, modalitatea de decorare a interioarelor, portul
tradițional, muzica și coregrafia, relevă trăsături esențiale, specifice satului respectiv. Acest
tip de sat turistic, poate oferi atât servicii de cazare și masă, dar cu amprenta bine definită a zonei
(decor, mobilier în stil popular, preparate culinare tradiționale și modalități de servire a acestora,
utilizând veselă, tacâmuri și lenjerii tradiționale din zona respectivă.
Pentru acest gen de sat turistic, pot fi menționate localități ca: Vama, Sibiel, Bogdan-
Vodă, Lerești, Marginea (Suceava), Săpânța (Maramureș), Malu cu Flori din Dambrăvița etc.
b. Satele turistice de creație populară sunt localități în care se oferă în cadrul unui sejur
turiștilor să practice meserii și tehnici de realizare a unor obiecte de artă populară, sub directa
îndrumare a artiștilor și meșterilor populari (Tismana, Marga etc.).
c. Sate turistice bazate pe cadrul natural, având ca idee principală „reîntoarcerea la
natură” aici fructificându-se dorința unui segment de clienți de a petrece timpul liber departe de
centrele aglomerate și marile artere de circulație, principalul obiectiv fiind petrecerea timpului
liber în natură.
Acest tip de sat este bine exemplificat în zonele montane cum ar fi: Tismana (Gorj),
Botiza în Maramureș, Fundata în culoarul Rucăr-Bran, Arieșeni în Alba, Dorna Cândreni în zona
Sucevei și Vama Veche pe litoral.
d. Satele turistice pescărești sau vânătorești includ în afara posibilităților de cazare și
masă, posibilitatea de practicare a pescuitului și vânătorii, sau posibilitatea consumării unor
preparate culinare specific pescărești sau vânătorești.
e. Sate turistice din zone viticole sau pomicole, caracterizate prin posibilitatea turiștilor
de a participa la activități specifice acestor domenii de activitate, precum și posibilitatea de a
consuma produsele recoltate sau obținute prin prelucrarea acestora (Recaș și Gearmăta din
județul Timiș, Cotești și Jariștea din Vrancea, Pietroasele din Buzău, Murfatlar din Constanța,
Bucium și Cotnari din Iași etc).
f. Satele turistice pastorale sunt în general sate de munte, în care ocupația de bază a
locuitorilor este cea de creștere a animalelor (oi,vite), și care reprezintă elemente de atracție
turistică bazate pe modul de viață în mediul pastoral și un meniu bogat în produse lactate.
Putem menționa spre exemplificare: Pui, Clopotiva, Ohaba de sub Piatra din Țara
Hațegului, Gura Raiului, Săliște, Rășinari, Cisnadioara din mărginimea Sibiului, Polovraci,
Vaideeni, Tismana în Depresiunea Olteniei sau Ruieni, Bârlova în Caraș Severin etc.
Existența acestor sate turistice, dau diversitate și bogătie ofertei turistice romanesti, drept
urmare s-au impus și introducerea unor restricții în sensul protejării și conservării acestor zone

14
unde au fost interzise intervenții umane majore, care să ducă la poluare sau degradare a valorilor
existente.
Putem spune însă, ca la momentul actual acest patrimoniu turistic nu este pe deplin
valorificat, ci se impune pentru viitor promovara activă a acestor zone, sprijinul material dar si
conceptual de dezvoltare a acestor tipuri de activități prin:
- forme de promovare complexe și pe multiple planuri prin: publicații, documentare,
cataloage, spoturi publicitare, participarea la târguri de turism etc.;
- formarea unui corp de experți capabili să acorde asistență tehnică de specialitate;
- pregătirea persoanelor implicate în aceste activități de profesioniști în domeniul hotelier
și alimentație publică, în tehnici comportamentale și relaționare cu turiștii.
Zonele rurale românești dupa criteriu așezării geografice pot fi grupate în cinci zone de
interes:
1) Zona Moldova și Bucovina - situată în partea de est a Romaniei cuprind Carpații
Orientali, Dealurile Sub Carpatice si Platoul Moldovean. Peisajul montan este adesea asemanat
cu cel al Alpilor, din Elvetia, elemente de mare atractivitate a peisajului specific montan fiind:
Cheile Bicazului, Cheile Zăbalei, „Pietrele Dacilor”, Masivul Rarău, Ceahlău, cascadele
Duruitoarea și Putna. Numeroasele lacuri de acumulare sau naturale (Lacul Roșu format prin
alunecare de teren, sau Ocna Șugatag lac de masiv din sare) oferă posibilități multiple pentru
agrement, odihnă, tratament, sport, pescuit. Izvoarele naturale (termale sau minerale) au
dezvoltat stațiuni balneare și de odihnă precum și o dezvoltare puternică a turismului rural în
zona Vatra Dornei, Slănic Moldova, Bicaz, Târgul Ocna, Balțătești și Durău. Un element de
puternică atractivitate a zonei îl reprezintă mănăstirile din nordul Moldovei (Agapia, Văratic,
Voroneț, Arbore, Humor, Sucevița, Moldovița și Mănăstirea Neamțului). Mare importanță are
existența unei zone viticole cu tradiție de secole în zona: Cotnari, Panciu, Odobești.
2) Dobroga și litoralul Mării Negre. Situată în regiunea de sud-est a României, este
formată din două unități naturale mari: Delta Dunării și Podișul Dobrogei, precum și de existența
în partea sudică a Litoralului Mării Negre de la Capu Midia până la granița cu Bulgaria.
Delta Dunării constituie una din rarele zone naturale europene, în care intervenția umană
este foarte mică, oferind iubitorilor de natură peisaje exotice, o varietate faunistică mare,
constituind practic cea mai bogată faună avicolă din Europa, în care se regăsesc aproximativ 300
de specii, dintre care de o mare importanță o reprezintă speciile rare de pești din familia
sturionilor (morun , nisetru, cegă, păstruga).
Podișul Dobrogei are numeroase atracții de natura istorică și culturală (orașe-cetăți
grecești, pe tărmul mării negre și cetăți daco-romane pe malul Dunării, monumente arhitectonice
specifice epocii bizantine, romane și elenistice) stațiuni balneo-climaterice precum și o zonă
viticolă renumită.
3) Oltenia și Muntenia sunt două provincii istorice, situate în partea de sud a țării, zona
cuprinsă între Carpații Meridionali și Dunăre. Peisajul natural este foarte variat datorită
diversității formelor de relief începând de la cea de luncă și câmpie până la dealuri, depresiuni și

15
munți. Munții Făgăraș sunt cei mai înalți din țara noastră, Parâng, Retezat , Godeanu, unde se
întâlnesc peisaje de o rară frumusețe, completate cu fenomene carstice din munții Bucegi
(Sfinxul și Babele), peșteri, poduri naturale, chei. Prezența lacurilor glaciare din zona înaltă
precum și a salinelor în zona deluroasă, prezintă elemente de atractivitate turistică maximă.
Arhitectura populară bine reliefată în zonele de deal și de munte, aduc în atenție porțile
monumentale, casele cu pridvor, precum și un mobilier țăranesc de excepție. Ceramica populară
de la Horezu transmite de secole, vocația pentru frumos a localnicilor, covoarele țesute manual
ajungând la nivel de artă recunoscută pe plan internațional.
4) Maramureș, Banat și Crișana. Regiuni situate în partea vestică și nord-vestică a
României, includ peisaje montane spectaculoase: conuri vulcanice, culmi (Creasta Cocoșului din
muntii Gutâi), chei (Miniș-Nera-Crasna–Defileul Dunarii), peșteri (Vadul Crișului, Meziad și
Peștera Urșilor), precum și lacuri termale, în care se găsesc nuferi unici în Europa.
Maramureșul, ca dispunere geografică, având un caracter mai izolat, a dus la conservarea
elementelor de folclor ale zonei, fără transformări majore, arhitectura tradițională, în mod
deosebit a construcțiilor din lemn: biserici, case, monumente prin care a fost evidențiată tradiția
seculara a meșterilor cioplitori în lemn din această zonă.
Obiceiurile și tradițiile sunt păstrate și vin din negura vremurilor, fiind practicate de
locuitorii zonei, utilizând și portul popular specific, artizanatul și folclorul, sub toate aspectele
sale, în special cu un accent major pe muzica populară, dans și literatură populară.
5) Transilvania, zonă istorică din interiorul arcului carpatin, situat în zona centrală a
României. Relieful este format preponderent din relief colinar și de podiș, cu intruziuni ale unor
zone mai joase, sub formă de depresiuni, câmpii întinse și mănoase. Monumentele naturii sunt
remarcabile, printre ele Peștera Scărișoara reprezintă o raritate, deoarece adăpostește în interior
un ghețar. Cheile Turzii, Cheile Râșnoavei, defileele și coloanele de bazalt sunt alte obiective
naturale de mare interes turistic. Lacurile sunt prezente în număr mare având origini diferite,
începând de la cele formate prin intervenția omului (lacuri de acumulare, iazuri) până la cele
naturale (lacuri glaciare și în masive de sare).
O bogăție inestimabilă o reprezintă și existenta izvoarelor minerale și termale. În zonă
mai pot fi menționate și existenta cetăților medievale, precum și a altor urme ale istoriei milenare
ale locului.
Arhitectura populară reprezintă o ingenuasă combinație între piatră și lemn, iar
elementele de artă populară specifice zonei, costume populare, mobilier țărănesc, pictura pe
sticlă, precum și bogăția de cântece și dansuri populare vin să aducă un farmec aparte.

II.2. Alimentația tradițională românească

16
 Bucătăria tradițională românească este denumirea pe care o poartă rezultatul sintetizării,
în timp, a gusturilor și obiceiurilor gastronomice specifice poporului român. Ea este diversă,
cuprinde nenumărate obiceiuri și tradiții culinare, mâncăruri specifice, împreună cu obiceiuri
provenite prin intersectarea culturii gastronomice cu tradiții ale altor popoare, cu care poporul
român a intrat în contact dealungul istoriei.
Bucătăria românească cuprinde atât bucate de zi cu zi cât și preparate speciale de
sărbătoare. Poporul român fiind creștin încă de la începuturile formării sale, bucătăria
românească cuprinde numeroase bucate de praznic rânduite în funcție de anotimpul și
sărbătoarea pomenită. Bucatele românești sunt alcătuite atât din legume, cereale, uleiuri vegetale,
lapte, produse lactate cât și din carne și subproduse din carne. Un loc aparte în bucătăria
românească îl au dulciurile, plăcintele, dulcețurile.
Ocupațiile de bază ale locuitoriilor României au fost, încă din cele mai vechi timpuri,
agricultura, creșterea animalelor și vânătoarea. Relieful României fiind bogat reprezentat atât de
zone de luncă, câmpie, de zone deluroase și intracolinare precum și de numeroase înălțimi
montane, dezvoltarea culturilor agricole și pomicultura au oferit posibilitatea dezvoltării unei
bogate tradiții culinare, bazate pe prelucrarea cerealelor, legumelor și fructelor. Bogăția fânețelor
răspândite pe coamele dealurilor și poalele munților a oferit posibilități mari de creștere a
animalelor. Astfel bucătăria românească se bucură de o gamă variată de produse de carne, lapte,
lactate, produse din lapte, specifice prin gustul, aromele folosite precum și prin tehnicile de
elaborare. Bogăția vânatului răspândit în pădurile românești a adus după sine știința preparării
vânatului în diverse mâncăruri și preparate.
Prin intersectarea culturilor, bucătăria românească a fost influențată de bucătăria
balcanică, de germană, sârbească, italiană, turcă, și maghiară, dar nu numai, știut fiind faptul că
diversitatea gusturilor și rafinamentul preparatelor din toate țările lumii sunt apreciate de marii
cunoscători ai tradițiilor popoarelor.
Prin formarea sa daco-romană, cultura gastronomică a poporului român a moștenit
numeroase obiceiuri culinare: de la romani vine plăcinta, cuvânt care a păstrat sensul inițial al
termenului latin placenta, turcii au adus ciorba de perișoare, grecii musaca, de la bulgari există o
largă varietate de mâncăruri cu legume, cum ar fi zacusca, iar șnițelul vine de la austrieci.
Unul dintre feluri de mâncare tipic românești este mămăliga. Aceasta este o fiertură de
făină de porumb, cu sare și uneori poate avea adaosuri ca zer, unt, brânză în funcție de preparatul
final obținut. Ea era folosită foarte des în alimentația țăranilor agricultori și a crescătorilor de
animale și înlocuia pâinea, care în perioada istorică pre-industrială era obținută în gospodărie
prin prelucrarea manuală. Foarte des în bucătăria românească se folosește carnea de porc, dar se
consumă și carnea de vită, pui, oaie sau miel, precum și carne de vânat.

17
 Praznicele rânduite de Biserică au adus un aport deosebit în cultura gastronomică
românească, aducând o gamă foarte bogată de bucate de sărbătoare. Specifice praznicelor sunt
mâncăruri precum cârnați, caltaboși, piftia, cozonacul, sarmale. Mesele principale sunt micul
dejun, prânzul și cina.
II.2.1. Materii prime de baă utilizate în bucătăria românească
Materiile prime sunt alimente utilizate în cantități diferite pentru obținerea preparatelor
culinare și care prin calitatea lor influențează caracteristicile nutritive și organoleptice ale
produsului finit. Ele pot fi grupate:
a) după implicarea în procesul de producție culinară în:
- materii prime de bază;
- materii prime auxiliare;
b) după origine:
- materii prime de origine vegetală;
- materii prime de origine animală;
Materii prime de origine vegetală
Produse cerialeore-făinoase
Cerealele asigură o alimentație echilibrată și un suport energetic necesar desfășurării
activităților de zi cu zi. Principalele cereale folosite în alimentație sunt: grâul, porumbul, orezul,
secara, orzul și ovăzul, caracteristicile pentru care aceste produse au ocupat un loc important în
alimentație îl reprezintă: valoarea nutritivă ridicată, sunt ușor asimilabile în organismul uman, gust
plăcut, durata scurtă de prelucrare și posibilitățile multiple de utilizare. Aceste produse au fost
utilizate pentru obținerea făinurilor ( prin măcinarea boabelor): de grâu, de secară, de orz și pentru
obținerea crupelor: mălai, griș, arpacaș. Din făină sau obținut produse foarte valoroase reprezentate
de produsele de panificație și de paste. Pâinea și mămăliga sunt alimente care se găsesc zilnic pe
masa românului.
Orezul este de asemenea o materie primă des utilizată în alimentația locuitorilor din zonele
românești și a fost adus din cele mai vechi timpuri pe aceste meleaguri prin schimburile comerciale.
Legumele și fructele
Legumele ocupă un loc important în alimentația omului datorită gustului și aromei
deosebite, a conținutului bogat în minerale și vitamine. Ele au constituit în zona spațiului carpato-
danubiano-pontic, în care populația este majoritar ortodoxă, o sursă importantă de hrană în perioada
posturilor religioase de peste an și în special în gastronomia mănăstirească.
Relieful înalt din zona montană și sub montană a permis cultivarea în condiții bune a
rădăcinoaselor (morcov, țelină, sfeclă roșie, păstârnac, pătrunjel, ridichi) precum și tuberculiferelor
(cartoful), care se cultivă pe zone extinse, fiind aliment de bază. Dintre celelalte categorii de legume

18
în alimentația fac parte și legumele bulbifere: ceapă (în special ceapa albă dar și cea roșie asociată
pe cele mai multe ori cu brânzeturile tradiționale și produsele afumate din carne), usturoi.
Legumele vărzoase au un rol important mai ales prin cultivarea pe suprafețe extinse a
culturilor de varză (albă, roșie, creață), legumă, care se cultivă în zonele reci și umede și poate fi
păstrată perioade îndelungate prin conservare cu ajutorul saramurii, adică sub formă de varză
murată. Murarea verzei și obținerea murăturilor în general este o tradiție culinară adusă în zonă de
ruși, ucrainei și lipoveni.
Legumele fructoase, intens cultivate în zonele de câmpie și în Lunca Dunării, ocupă de
asemenea un loc important și sunt des utilizate în obținearea de preparate culinare savuroase sau a
conservelor din legume, atât de necesare în perioada lungă a iernii. Astfel culturile de: roșii,
castraveți, vinete, dovlecei, ardei, pepeni se regăsesc în mai toate gospodăriile românești.
Legumele păstăioase: fasole, mazăre, linte sunt bine reprezentate în preparatele culinare ale
românilor, mai ales fasolea care alături de cartof, porumb și varză reprezentă alimente de origine
vegetală de bază. Sub influența bucătăriei austiece, germane, rusești sunt incluse și legumele
frunzoase (spanac, lobodă, salată verde).
Ciupercile de pădure (hribi, zbârciogi, gălbiori, opintici, etc) au reprezentat o sursă de hrană
naturală din abudență în zonă, fapt care a generat o mare diversitate de preparate culinare bazate pe
aceste ingrediente, dar și multiple forme de conservare a acestora (prin uscare, prin sărare, sub
formă de zacuscă și mai recent prin conservare cu ajutorul frigului).
Plantele condimentare au aromat și au dat miros și gust plăcut preparatelor culinare, aceste
plante au fost cultivate în gospodăriile proprii (pătrunjel, țelină, leuștean, mărar), dar au și fost
aduse din cele mai vechi timpuri de pe alte meleaguri (mirodeniile turcești, condimentele armene,
ierburile aromate ale grecilor etc.).
Fructele sunt prezente în alimentația zonei atât în formă proaspătă, dar și în formă
conservată. Livezile de pomi fructiferi oferă cantități importante de fructe semințoase (mere, pere,
gutui), sâmburoase (prune, cireșe, vișine), nucifere (nuci, alune, castane) tot prin posibilitățiile
comerciale din cele mai vechi timpuri, dar cu atât mai mult în condițiile comerțului modern fructele
altor zone își au locul lor în preparate, dintre acestea amintim: arahide, căpșuni, stuguri, piersici,
caise, precum și fructe exotice: lamâi, portocale, banane, kiwi, ananas, etc.
Un loc foarte important îl ocupă în această categorie fructele de pădure (afine, fragi, zmeură,
mure) din care se obțin deserturi, dulcețuri, gemuri, siropuri și nu în ultimul rând băuturi alcoolice
de foarte bună calitate (lichioruri de casă: afinată, zmeurată, murată, fragată, etc.). Fructele au fost
păstrate și prin conservare, fiind renumite magiunul de prune, prunele și merele uscate, compoturile
gemurile și dulcețurile din fructe.
Materii prime de origine animală

19
 Materile prime de origine animală sunt superioare celor de origine vegetală prin valoarea
nutritivă și energetică, precum și a elementelor indispensabile din alimentația omului.
Carnea a constituit din cele mai vechi timpuri o sursă alimentară de bază în hrana omului,
datorită valorii biologice ridicate, generată de conținutul în protenine de origine animală valoroase,
în grăsimi, substanțe minerale și vitamine.
Relieful zonei a permis creșterea pe scară largă a bovinelor, ovinelor și caprinelor, dar și a
porcului, carne care se pretează foarte bine la modalități de conservare pe termen lung prin afumare,
sărare sau conservare în grasimi.
Carnea de pasăre reprezintă un aliment de bază având ca sursă creșterea păsărilor în
gospodăriile țărănești sau în perioada actuală sub formă industrializată.
Bogăția pădurilor a orferit ca sursă de hrană, prin una din cele mai vechi ocupații ale omului,
vânătoarea, una din sursele importante de hrană reprezentate atât de vânatul cu păr (mistreț,
căprioară, cerb, urs, iepure) precum și din vânatul cu pene (cocoșul și găina de munte, fazan).
Peștele ocupă de asemenea un loc important în alimentație datorită conținutului în substanțe
nutritive, a calităților gustative și a posibilităților de realizare a unei game variate de preparate
culinare gustoase și ușor de digerat. Dintre speciile de pește cel mai des găsite în cadrul natural
este: păstravul, mreana, crapul, carasul, plătica.
Laptele și produsele lactate
Laptele este alimentul de origine animală care are cea mai echilibrată compoziție în
substanțe nutritive, necesare creșterii și funcționării organismului uman. De aceea, este utilizat în
alimentația copilului mic, dar și pentru alimentația persoanelor de toate vârstelor.
Creșterea animalelor a constituit una din ocupațiile de bază a românilor de secole. Din
laptele obținut, au obținut numeroase produse lactate dintre care: smântâna, produsele obținute prin
smântânire și brânzeturile ocupă un loc important.
Materia primă de calitate și priceperea oamenilor au dus la realizarea unor produse din
smântânire (lapte bătut, iaurt, chefir) și a unor brânzeturi (brâză de vaci, caș de oaie, urdă, telemea,
brânză de burduf) de o calitate remarcabilă.
Grăsimile atât de origine vegetală (uleiurile) cât și cele de origine animală (untul și untura)
sunt elemente des utilizate în realizarea preparatelor specifice zonei.
II.2.2. Specificul și structura meniurilor românești
Bucătăria tradițională românească este denumirea pe care o poartă rezultatul sintetizării, în
timp, a gusturilor și obiceiurilor gastronomice specifice poporului român.
Principalele mese din zi au fost abordate de români și în funcție de tradiție, dar și în urma
influenței altor popoare. În cele ce urmează voi prezenta cele structura celor trei mese importante
ale zilei , dar și tradițiile culinare ale românilor legate de zile importante sau a sărbătorilor mari
de peste an.

20
 Micul dejun poate fi alcătuit din:
- produse lactate: lapte, brânză, iaurturi, brânzeturi proaspete sau fermentate;
- cereale sau pâine;
- produse din carne: salam, șuncă, slănină;
- ouă preparate: fierte, omletă, ochiuri sau în diverse combinații cu legume și carne;
- fructe proaspete sau preparate sub formă de gemuri sau dulcețuri.
Pentru persoanele care lucrează până târziu după ora 17 micul dejun este necesar să fie
mai consistent, renunțânduse deseori la masa de prânz care se poate înlocui cu o gustare.
Prânzul obișnuit este alcătuit din trei feluri de mâncare:
- ciorbă sau supă, din carne și legume, sau numai din legume mai ales pentru zilele de post,
sau salate de legume, carne;
Preparatele lichide sunt preparate care se caracterizează print-un conținut mare de lichid și
care pot fi grupate în mai multe categorii: ciorbe, borșuri, supe, supe cremă, consome-uri.
Ciorbele și borșurile au aceleași proces tehnologic în general, diferențele sunt reprezintate
de elementele de acrire, pentru ciorbă pot fi: zeamă de lămâie (pentru ciobele a-la-grec), oțet sau
zeamă de varză murată (pentru ciobele ardelenești și cele oltenești), fructe verzi acre (corcodușe,
boabe de struguri, etc) pentru ciorbele pentru zonele submontane ale Carpaților. Borșurile sunt
specifice zonei Moldovei și al Deltei Dunării (borș pescăresc), acrirea realizându-se cu borșul de
putină, un lichid fermentat în prezența tărâțelor de grâu, cu un gust acrișor plăcut bogat în fermenți
naturali și vitamine (vitamina C și conplexul de vitamine B).
Ciorba este un preparat lichid obținut din legume și carne, cu elemente de adaos (ou,
smântână) și elemente de îngroșare: cartofi, orez sau paste făinoase. Termenul provine din limba
turcă corba, care înseamnă fiertură, ea a ajuns pe masă românilor ca o influență a bucătăriei armatei
otomane în care se realiza o fiertură din carne și legume în cazane sau ceaune mari servită
soldaților.
- felul doi mâncare alcătuit din legume, sau legume și carne în diferite moduri de
preparare, soteuri, mâncăruri, fripturi, etc.;
Mămăliga reprezintă un preparat din făină de porumb (mălai) nelipsit de pe masa
românului, care este inclusă în clasificarea culinară în categoria garniturilor, ea în realitate, în
bucătăria tradițională, este un produs care poate însoți alte preparate înlocuind pâinea. Este
Mămăliga este considerată în popor mâncarea țăranilor, fiind des utilizată în alimentație,
deoarece era un substitut al pâinii, preparat cu ușurință. În afară de aceasta, mămăliga este și un
preparat sănătos aducând organismului un aport bogat de vitamine, substanțe hrănitoare fiind
utilizată și în alimentația publică, în toate restaurantele fiind apreciată de gurmanzi. Mămăliga se
realizează tradițional prin fierbere într-un vas de fontă denumit ceaun. Ea se asociază în stare
caldă cu ciorbe-boșuri, tocănițe, fripturi, preparate din carne, legume și sos, la stâne ea fiind

21
asociată cu produse din lapte (lapte, smântână și brânză), având la bază mămăliga sau
diversificat și alte preparate tradiționale derivate cum ar fi: bulzul ciobănesc și balmoșul, care
sunt preparate pe bază de mămăligă cu adaos de lapte, smântână, unt, brânză la care se pot asocia
ouă ochiuri, slănină și cârnăciori prăjiți.
Ursul (sau bulzul, boț) de mămăligă este o mâncare specifică românească, prețuită
de păstori, preparată din mămăligă bine fiartă și brânză grasă de oaie. Din mămăligă se pune o
bucată zdravănă pe o farfurie, se face cu o lingură de lemn o scobitură care se umple cu brânză
grasă de oaie. Se adună marginile bucății de mămăligă dându-se formă rotundă și se coace
pe grătar sau în cuptor. Se poate mânca alături de lapte, diferite salate de crudități
sau carne friptă.
Preparate din carne legume și sos cuprind o varietate de preparate realizate din carne,
legume de bază cartofi, fasole, ciuperci. Din această categorie un loc important îl ocupă preparatele
tip iahnie, care se găsesc în zonă sub forma de iahnie de fasole și iahnie de cartofi. Iahnia.
Cuvântul iahnie provine din limba turcă yahnie, iahnia de fasole devenind o mâncare tradițională
românescă, care este servită în multe ocazii, dar și de ziua națională a României. Confuzia des
întâlnită este între iahnie și fasole bătută, care în fapt sunt preparate diferite și din grupe culinare
diferite. Iahnie de fasole se prezintă și ea în mai multe variante: iahnie de fasole de post sau iahnie
de fasole cu afumătură (cu ciolan afumat, costiță afumată sau cu cârnați).
Ciulamaua este un preparat tradițional românesc, care se realizează cu ajutorul unui sos alb
îngroșat realizat din făină și unt. Acest preparat are mai multe variante în funcție de materia primă
utilizată:
Ciulamaua de ciuperci cuprinde ciuperci de diferite soiuri, cel mai des utilizat în Bucovina
fiind hribul, dar în această zonă ciulamaua de hribi se realizează numai în perioadele de post (sos
format din ulei, făină la care se adaugă ceapă și hribi) în rest preparatul se regăsește sub formă de
hribi cu smântână sau tocăniță de hribi cu smântână. Ciulamaua ca varietate poate sa aibă inclusă
și carne denumirea preparatului fiind dată de tipul de carne utilizat: ciulama de pui, ciulama de vițel,
ciulama de miel. Preparatul este servit în stare caldă în asociere cu mămăligă.
Mititei sau mici, este considerată o specialitate exclusiv românească, dar acest tip de
preparat se regăsește sub formă de chiftele sau carne tocată la grătar la toate popoarele din zona
Balcanică: bulgari, greci, turci. Legenda spune că mititeii ar fi fost inventați în secolul al XIX-lea la
un han cunoscut din București (La Iordachi), care produceau cârnați renumiți și care la un moment
dat râmânand fără membrane de umplere a cârnaților (mațe) au format mici cârnăciori fără
membrană pe care i-au pus pe grătar.
Sunt produse consumate pe scară largă la români, în anul 2012 în România sau consumat
peste 22.000 tone de mititei, reprezentând o piață cu o valoare de peste 100 mil. de euro anual.

22
Rețeta mititeilor a fost inclusă de către comisia Europeană în urma cererii României pe lista
rețetelor tradiționale alături de hamburgheri și de cârnatul spaniol chorizo.
Sarmale preparat culinar din carne tocată (porc, vită, pasăre) în amestec cu orez și cu alte
ingrediente (ceapă, morov, pastă tomată, condimente) învelite în foi de varză (proaspătă sau murată,
sau în frunze verzi (de viță, ștefie, potbal, fasole, etc)). Sarmalele se pot face și de post înlocuind
carnea cu ciuperci și legume sau în anumite zone cu crupe de mălai.
Acest preparat se consumă în mod curent asociate cu mămăliguță și cu afumătură (cârnați,
costiță sau jambon) asezonate din belșug cu smântână. Una din modalitățile cele mai spectaculoase
de realizare a sarmalelor bucovinene o reprezintă sarmalele fierte în cuptoare tradiționale și în oale
de lut. Un loc important în zonă în ocupă sarmalele cu hribi, sarmalele mănăstirești (cu un gust
aparte datorită fierberii în cuptor și a utilizării unui număr și a unei cantități mari de legume),
sarmale cu urdă și sarmalele vânătorești realizate cu carne de vânat (mistreț, cerb, căprioară) fierte
în vin. Atât de renumit este acest preparat încât poetul Păstorel Teodoreanu îi închină o odă:
„Oda sarmalei”
de Păstorel Teodoreanu
„Cum s-ar defini sarmaua?
Vis înaripat al verzei ce-l avu cât a durat
somnul lung metamorfozic în butoiul de murat...
Potpuriu de porc și vacă, simfonia tocăturii,
imn de laudă mâncării, înălțat în cerul gurii.
O cochetă care-și scaldă trupu-n sos și în smântână
și se-nfășoară în varză ca în valuri de cadână.
O abilă diplomată ce-a-ncheiat o strânsă ligă
c-o bărdacă de vin roșu și-un ceaun de mămăligă.
Oponentă din principiu și un strașnic adversar
pentru tot ce e dieta sau regim alimentar.
Un buchet de mirodenii, o frivolă parfumată
ce te-mbie cu mirosuri de slănină afumată.
Locatara principală ține-n spațiu tolerate,
perle de piper picante, boabe de orez umflate.
O prozaică'nnăscută, cum s-o prinzi în prozodie
că de când e lumea, porcul n-a citit o poezie.
Un aducător de sete, de bei vinul cu ocaua.
Iată-n câteva cuvinte, cum s-ar defini .. sarmaua !!!”

23
 Tochitură este o mâncare tradițională din carne de porc, organe (ficat, rinichi, inimă, splină),
carnați, costiță, prăjite la ceaun însoțite în servire de mămăligă, ouă ochiuri, brânză de burduf
asociate cu murături și sos de ustoroi (mujdei).
- felul trei, desertul, alcătuit din prăjituri, plăcinte, fructe, tarte sau preparate din aluaturi
și fructe.
Pentru zilele de sărbătoare, duminica sau praznicele creștine, se adaugă la masa de prânz
aperitive cum ar fi salate de legume sau carne însoțite de diverse sosuri, mezeluri, pateuri de
carne, brânzeturi sau preparate cu brânză, plăcinte, merdenele, pateuri, și se adaugă un desert mai
bogat, cum ar fi cozonaci, prăjituri, torturi, brânzeturi cu fructe.
Pentru copii în perioada de creștere (2-8 ani), adolescenți (15-18 ani) și persoanele în
vârstă (66-100 plus) conținutul meselor de peste zi se suplimentează cu o gustare la ora 10
dimineața, constând dintr-un pahar cu lapte, un iaurt mic, un pahar de suc de fructe, un fruct sau
o felie de pâine cu carne sau brânză, și se adaugă încă o gustare la ora 17 alcătuită dintr-un ceai
sau un pahar cu lapte, 1-2 felii de pâine cu unt, gem, cu preparate ușoare din aluaturi, lapte, carne
sau fructe.
Pentru creștinii care respectă posturile rânduite de religia organizată, o atenție deosebită
trebuie acordată aportului zilnic de calorii și vitamine, raportat la munca prestată și atenție
deosebită pentru a înainta în răbdare și înfrânare, însoțiți de sfaturile medicului, bucătăria
românească oferă o gamă bogată și variată de mâncăruri și produse de post.
Cina are aceeași compunere ca și prânzul, însă se exclud în general alimentele a căror
digestie presupune un efort îndelungat pentru stomac, cum ar fi cele preparate
cu maioneză, ouă sau icre.
Mâncăruri specifice românești de Crăciun
Sărbătoarea Nașterii Domnului Iisus Hristos sau Crăciunul, reprezintă pentru poporul
român (în special cel Creștin Ortodox) un prilej de mare bucurie. După postul Crăciunului,
perioadă de înfrânare atât trupească cât și spirituală, dezlegarea la mâncarea de dulce aduce după
sine numeroase obiceiuri și un potpuriu de preparate din carne de porc și dulciuri de sărbătoare.
Tăierea porcului se face în ziua de Ignat. Din carne de porc, pentru praznicul Crăciunului,
se prepară slănină, tochitură, salată de boeuf, cârnați, lebăr, caltaboși, tobă, sarmale,
piftie, friptură de porc, ciorbă de oase, dar și jumări și pomana porcului care sunt primele
preparate consumate dupa taierea porcului.
Cârnații de casă reprezintă un aliment preparat din carne tocată (de porc, vită, oaie, vânat
sau în amestec) cu slănină, sare, usturoi și condimente diferite, compoziția obținută fiind introdusă
în intestine de animale. Originea preparării cârnaților pare a fi cea germană, unde există o tradiție
remarcabilă în producerea acestora. Ei se prezintă sub formă proaspătă sau afumați. Cei afumați
sunt serviți ca gustare rece alături de alte preparate din carne, cu brânzeturi și legume, iar cei

24
proaspeți se servesc în stare caldă, prăjiți la tigaie, la cuptor sau pe grătar însoțiți de mămăliguță, caș
frănântat, ouă. Cârnații pot constitui elemente ale altor preparate, fasole cu cârnați, iahnie de cartofi
cu cârnați, tochitură etc.
Caltaboși, chișcă, sângerete, lebărvurșt se prezintă tot sub forma unor cârnați preparați
din măruntaie (organe) de porc fierte și tocate. Dacă în compoziție se adaugă orez, se va numi
chișcă, iar dacă se adaugă sângele colectat la tăierea porcului se va obține sângeretele.
Toba este o delicatesă tradițională românească care se prepară asemănător cu caltaboșii
numai că se adaugă cap, urechi și picioare de porc, membrana fiind stomacul porcului.
Pastrama de oaie, de porc, de vacă, de capră etc este un preparat realizat prin sărare
afumare și uscare.
Dulciurile care sfârșesc masa de sărbătoare, sau cu care sunt omeniți oaspeții care calcă
pragul casei și colindătorii, sunt: cozonacul, plăcinta și lipiile.
Plăcinta este un cuvânt de origine latină, placenta cu sensul de prajitură. Ea are o mare
raspândire în toată lumea sub diferite forme și conținuturi, diferețindu-se prin modul de obținere a
aluatului, prin forma produsului final sau după umplutură (brânză, carne, cartofi, varză, dovleac,
fructe, ciocolată) și după forma de prelucrare termică la cuptor sau prăjite în tigaie.
Un loc aparte îl ocupă în bucătăria tradițională ca desert colțunașii, care au o tradiție în
bucătăria slavă (ucraineană, rusă) cu diferite umpluturi (brânză dulce, brânză sărată, cartofi, vișine,
etc) realizate din aluat și care au ca specific prelucrarea termică, se fierb și nu se coc.
Plăcintele tradiționale prăjite se mai numesc turte, care pot fi simple sau umplute (cu brânză
dulce, brânză sărată, magiun) sau pot fi în varianta turte pe plită, mult apreciate datorită gustului,
dar și datorită faptului că sunt mai sănătoase, nefiind prăjite în ulei și care tradițional înlocuiau
pâinea.
Plăcinte poale în brâu este un preparat din grupa deserturilor de patiserie, realizat din aluat
fermentat cu drojdie și umplut cu brânză dulce de vacă în amestec cu ou, zahăr și stafide este un
produs mult solicitat, renumite pentru gustul deosebit dar și pentru forma de prindere a aluatului
(marginile laterale aduse către centru și lipite luând o formă specială de aici denumirea de poale în
brâu).
Cozonacul este de fapt o prăjitură tradițională prezentă în tradiția culinară a multor popoare:
panettone în Italia, și kozunak în Bulgaria, având ca principale ingrediente făina, laptele, zahărul,
ouălele și ca element de fermentație drojdia, iar ca umplutură sub diferite influențe: nucă, alune,
mac, stafide, rahat, fructe confiate (sub influența turcească), brânză dulce.
Toate aceste preparate prezintă diversificări în funcție de zona etnografică și sunt însoțite
de băuturi specifice fiecărei zone: țuică, palincă, diverse vinuri.
Mâncăruri specifice românești de Bobotează (Botezul Domnului)

25
 Sărbătoare mare pentru întreaga creștinătate, Botezul Domnului (Boboteaza), aduce după
sine un arsenal de obiceiuri și bucate tradiționale care să bucure trupește și sufletește pe cei
omeniți. Amintind de înghețurile Bobotezei, când temperaturile reci culminează în perioada de
iarnă, se prepară mai întâi piftiile. Acestea preparate din picioare de porc, urechi, gușă, mușchi și
aromante cu usturoi trebuiesc pregătite și așezate pe foc în ziua în care intră Preotul cu Botezul
ca să sfințească cu Sfânta Aghiazmă Mare în întreaga gospodărie.
Nu lipsesc sarmalele și carnea friptă cu cârnați. Dulciurile obișnuite sunt lipiile, preparate
cu aluat de cozonac și unse cu ou și smântână. Lipiile altfel obținute se servesc tradițional la
mesele de botez ale creștinilor, amintind de turtele făcute pentru Domnul Iisus Hristos de Maica
Preacesta în timpul Fugii în Egipt. Alături de ele se pot mânca prăjituri și cozonaci.

Mâncăruri specifice românești de PAȘTE

Masa tradițională pentru Paști este alcătuită la creștinii români din: drob de
miel, ciorbă de miel, friptură de miel, ca dulciuri se mănâncă cozonacul cu diverse umpluturi
și pasca cu brânză. Alături de aceste bucate se pregătesc ouă roșii. Tradiția populară spune că, la
răstignirea lui Iisus Hristos, Maica Domnului a adus un coș cu ouă pe care a vrut să le dea
paznicilor. Aceștia au refuzat darul, batjocorindu-L și mai mult pe Iisus. Plângând în hohote,
Maica Domnului a lăsat coșul la picioarele Răstignitului. Sângele, șiroind din trup, a împestrițat
ouăle. Uitându-se la ele, Iisus Hristos a șoptit că din acea zi toți creștinii vor vopsi ouă roșii. În
felul acesta, ouăle roșii au devenit un simbol al învierii.
Postul Paștelui, cel mai lung și cel mai aspru post de peste an, presupune ca trecerea la
mâncăruri de dulce să fie cumpătată și cu chibzuială.
Băuturi
Bogăția dealurilor și colinelor românești aduce după sine recolte bogate de struguri și
fructe precum: merele, prunele, cireșele, caisele, piersicile, corcodușele, vișinele.
În România există numeroase instituții specializate în obținerea vinurilor naturale și a
băuturilor din fructe. Acestea însoțesc adeseori bogăția meselor, mai ales în zilele de sărbătoare.
Una dintre cele mai importante băutură este vinul, România având o bogată tradiție în prepararea
lui.
România este al nouălea mare producător mondial de vinuri, iar recent piața de export a
început să crească. Se produc o mare gamă de soiuri locale (Fetească, Grasă, Tamâioasă), dar și
universale (Riesling, Merlot, Sauvignon blanc, Cabernet Sauvignon, Chardonnay, Muscat
Ottonel).
Berea este și ea consumată cu plăcere de către români, însoțind adeseori alimente din
bucătăria tradițională germană sau românească.

26
 O altă băutură preferată de români este țuica (rachiul de prune, pălinca, obținute
prin distilare), România fiind al doilea mare producător mondial de prune.
Gastronomia fiecărei zone a țării are o serie de preparate specifice cărei face deliciu
turiștilor sosiți în aceasta zonă.
Preparate specifice zonei Munteniei, este o bucătărie diversificată datorită varietății
materiei prime utilizate atât de origine vegetală cât și de origine animală, dar și sub influența
bucătăriei altor popoare:
- Ciorbă de burtă, ciorbe tărănesti din carne de porc, vită, mititei, tuslama, fripturi la grătar,
pește, garnituri din legume, dulciuri de bucătărie;
- Localitățile aflate la Dunare, oferă celor interesați și alte preparate ca: plăchie de crap,
crap umplut cu farsa de legume, popietă dunarele, ciuperci a la Brăila
Preparate specifice bucătăriei moldovenești se remarcă prin gust și sațietate fiind realizate
din materii prime care în timp erau produse în gospodăriile țărănești:
- sarmale moldovenești, de dimensiuni mici cu varză sau în foi de viță cu carne sau de
post;
- borș moldovenesc, ciorbă de potroace, borș cu fasole cu costiță afumat;
- pârjoale moldovenești, tochitură moldovenească, saramură de pește, răchitură de pasăre;
- cozonoc moldovenesc, pască, alivenci, plăcinte moldovenești, etc.
Preparate specifice bucătăriei oltenești sunt preparate cu elemente comune din bicătăria
românescă dar și cu elemente specifice olteniei cum ar fi praz și preparatele din carne de
porc:
- Ciulama de pui cu mămăliguță, ciulama de ciuperci, mâncare de praz, ciorbă oltenescă de
găină;
- Tochitură oltenescă, saramură, cârnați oltenești.
Specialități gastronomice specifice Transilvaniei, prezinte influențe ale bucătăriei
maghiare în care predomină carne de porc și produse din carne de porc:
- Supă de chimen, ciorbă tărănescă de văcuță, ciorbă ardelenescă de porc, supă de pasare
cu găluște
- Papricaș, gulaș, musaca, pogăci, kurtox, kolax, varză a la cluj, iahnie de fasole.
Specialități gastronomice specifice bucătăriei zonei Apusene
- Ciorbă de purcel, supă cu tăiței, ciorbă de varză;
- Tocană cu carne de porc, bulz, gulaș, papricaș;
- Budincă din tăiței de casă cu branză și stafide învelită în foaie de plăcintă.
Preparate specifice bucătăriei ardelenești:
-ciorbe acrite cu oțet sau varză, drese cu smântână sau tarhon, supe cu smântână, tocături cu
afumătură, budinci.

27
 Specialități gastronomice specifice Maramureșului:
-ciorba de perișoare, supă cu tăiței de casă, papricaș, iahnie de fasole cu afumătură, sarmale,
majul de prune.
Preparate specifice Bănățene:
- Sarmale Bănățene, pogacene, ciorbă de vițel, iohca(cu varză, cu brânză, cu nucă) papricaș
cu găluște, tocană bănățeanu cu carne de porc.
Preparate specifice bicătăriei Dobrogene:
- Ciorbă pescărească, ciorbă de burtă, marinată de pește, saramură de crap, pește la grătar,
crap umplut, cârnați de oaie, miel de proțat, șaslâc, chebap, chefir, baclava, sarailii, dulciuri
cu stafide și rahat.

CAPITOLUL III. STUDIU DE CAZ - PRODUSUL TURISTIC SUCEVIŢA

III.1. SATUL TURISTIC SUCEVIŢA

Așezare geografică. Urmând şoseaua DN 17 A, de la vechiul oraş bucovinean Rădăuţi,
spre vest, după 18 km de drum asfaltat şi bine întreţinut, din care primii 8 km în linie dreaptă,
trecând tangenţial pe partea sudică a comunei Horodnic, după o cotire a şoselei spre stânga şi,
după încă un km, o alta spre dreapta, străbătând comuna Marginea- vestită localitate a ceramicii
negre se ajunge în vechea aşezare Sucevita, comună ce a făcut şi face parte din nordul Moldovei,
regiune numită după 1775 Bucovina(„Ţara fagilor”). Aşezată într-o zonă mirifică, la confluenţa
Obcinei Mari cu Depresiunea Rădăuţilor, Suceviţa se întinde pe ambele părţi ale şoselei DN
17A, Rădăuţi-Câmpulung Moldovenesc, între kilometrii 15 şi 17,5 pe partea stângă a pârâului cu
acelaşi nume, terminându-se ca aşezare, la kilometrul 21, în prelungire până la creasta Obcinei
Mari, la locul numit „Palma” denumire dată după un monument ce reprezintă un drum sprijinit
de o palmă omenească. În cadrul judeţului, Suceviţa se află la distanţa de 18 km de
municipiul Rădăuţi, unde se află şi cea mai apropiată staţie CFR, precum şi cea mai apropiată
autogară, la distanţa de 54 km de municipiul Suceava, reşedinţă a judeţului şi la distanţa de 57
km de oraşul Câmpulung Moldovenesc, trecând, spre vest, peste pasul Ciumârna şi Trei Movile,
şoseaua care face legătura cu Transilvania prin Pasul Tihuţa. Din punct de vedere administrativ,
teritoriul comunei Suceviţa este situat în partea central-nordică a judeţului Suceava.
Relieful reprezintă un element distinctiv al peisajului geografic.Teritoriul comunei
Suceviţa este înscris în întregime în cadrul Obcinei Mari, ocupând partea central- estică a acestei
unităţi de relief,(unitate de flis extern) mai exact în acel complex de culmi înguste, direcţional-
paralele, dintre Creasta Obcinei Mari si Podişul Sucevei, ce corespunde nordului Obcinei
Humorului.

28
 Ca relief, rocile dure în alternanţă cu rocile moi formează culmi rotunjite, prelungi,
separate de văi adânci. Traversarea gresiilor dure generează în peisaj apariţia unor praguri atât
pe Pârâul Suceviţa cât şi pe afluentul său Rusca, care au aspectul unor mici cascade.
Această regiune are o climă temperată de depresiune intramontană cu veri răcoroase şi
ierni reci.Deşi Suceviţa se bucură de un regim de adăpostire în faţa stihiilor naturii-vânturi
pustiitoare, viscole nesfârşite sau chiar călduri istovitoare- datorită protejării,din trei puncte
cardinale –nord, vest şi sud – de către culmile muntoase, totuşi perioada de vegetaţie este scurtă
comparativ cu zona Rădăuţi, aproximativ două săptămâni de primăvară, când îngheţurile întârzie
sau apar brume care în unii ani au produs pagube pometelor înflorite, iar toamna se grăbeşte să-şi
facă apariţia cu brume timpurii sau chiar cu zăpezi.
În ceea ce priveste reţeaua hidrografică am amintit deja că principalul pârâu este
Suceviţa. Acesta are, pe partea dreaptă, următorii afluenţi, din amonte în aval: Dragoşinul,
Mesteacănul, Neagu, Zneamănul, Boul iar pe partea stângă Damaşchinul, Mărul, Rusca,
Berchezul cu Paltinul şi Pârâul Adânc, Rotar şi Voievodeasa cu afluenţii săi. Putem aminti de
existenţa unor izvoare pe teritoriul comunei Suceviţa, izvoare care sunt cunoscute pentru
frumuseţea lor, pentru calitatea apei potabile ce o conţin sau pentru rezonanţa lor
istorică(„Izvorul lui Dragoş”, denumire care aminteşte de trecerea lui Dragoş –Vodă în urmărirea
bourului prin acele locuri).
Dealurile: Arşiţa cu Preluca lui Mardare, Podişor, Balta Verde, Pârâul Adânc sau
Duruitoarea, Dealul Cruciţii, Plopiş cu Trei Pâraie şi Făgetul, Furcoiul cu Împărţelele,
Crâşmei,Miclăuş,Boicu cu Împărţala lui Dănilă.
Văi.Sunt cunoscute văile: Suceviţei, Berchezului, Ruştei şi Dragoşinului.
Vegetaţia şi fauna. Vegetaţia care predomină este cea arborescentă, ocupând 7500 ha,
fiind formată din brad, fag, asociaţii de amestec molideto-făgete, făgeto-brădete si făgeto-
molidete etc., păşuni si fâneţe naturale.
Fauna este reprezentată în special de exemplare ca: lupul, ursul, mistreţul,cerbul,
veveriţa, râsul, vulpea, etc. Avifauna este reprezentată de: cocoşul de munte, ciocănitoarea,
cinteza, piţigoiul etc. În ape trăiesc păstrăvul, boişteanul.
Potenţialul turistic al satului Suceviţa
„Satele turistice”- ca şi satul Suceviţa- sunt aşezări rurale situate într-un cadru pitoresc si
nepoluat, care prezintă urmatoarele avantaje:
- tradiţii etnografice nealterate şi case cu arhitectură specifică unei zone
etnografice(portul popular tradiţional, casele din lemn etc);
- gospodării ţărăneşti cu un anumit grad de confort ce se închiriază turiştilor;
- monumente cultural-istorice(Mănăstirea Suceviţa, Monumentul Eroilor etc);

29
 - muzee si atracţii naturale si culturale, ce pot fi utilizate în dezvoltarea
agrementului(Muzeul din incinta mănăstirii, Muzeul Etnografic din cadrul Şcolii
Suceviţa);
- dotări de infrastructura generală;
- dotări comerciale, sanitare si de telecomunicaţii;
- accesibilitatea uşoară la drumurile naţionale si căile ferate;
- reţeaua rutiera parţial modernizată etc.
Aceste aşezări, în afara funcţiilor politico-administrative, sociale, economice și culturale
proprii, îndeplinesc sezonier sau pe tot parcursul anului şi funcţia de primire și găzduire a
turiştilor.
Valorificarea turistică a potenţialului natural si cultural al spaţiului rural reprezintă un
mod de dezvoltare socio-economică.
Una dintre tendinţele dezvoltării industriei turismului este întoarcerea către natură,
manifestată deja în toate ţările în care civilizaţia post-industrială a creat nevoia de retragere si
evadare din metropole.
Satul Suceviţa este o aşezare rurală, bine constituită, încadrată în peisajul pitoresc al Obcinei
Mari, păstrătoare de tradiţii şi cu un însemnat trecut istoric.
Principala formă de turism care s-a dezvoltat înaintea turismului rural a fost turismul
ecumenic, de pelerinaj. Astfel, în afară de sărbătorile religioase de peste an la care participă un
număr foarte mare de pelerini(mai ales în jurul datei de 6 august când este hramul
mănăstirii),prin Mănăstirea Suceviţa se perindă aproximativ 100.000 de pelerini anual.
Mănăstirea Suceviţa. Aşezată în mijlocul unui încântător peisaj de munte cu pante
domoale şi împădurite, binecunoscute călătorului care străbate plaiurile Bucovinei, pe valea
pârâului al cărui nume îl va împrumuta, Mănăstirea Suceviţa pare la prima vedere o impunătoare
cetate medievală, cu ziduri înalte, prevăzute cu metereze şi drum de strajă, întărită la colţuri cu
puternice turnuri de apărare.Cu atât mai mult, drumeţul care pătrunde pe porţile grele de stejar,
ferecate în fier, prin gangul boltit al turnului de intrare, va fi surprins de linia suplă şi de
volumele armonioase ale arhitecturii bisericii ce se înalţă în mijlocul acestei cetăţi, dar mai cu
seamă de frumuseţea neobişnuită a picturilor care acoperă în întregime faţadele, păstrându-şi
peste veacuri prospeţimea culorilor.
Mănăstirea Suceviţa încheie capitolul glorios al artei moldoveneşti din veacurile XV-XVI
şi spre deosebire de monumentele care o preced, ea nu mai este opera unui singur ctitor, ci a unei
familii de boieri care a dat ţării un mitropolit şi doi domnitori: Movileştii. Incinta Mănăstirii
Suceviţa este aproape pătrată, cu laturile de 100 x 104 m. Zidurile groase de cca 3 m, construite
din piatră brută cu mortar, au o înălţime de peste 6 m şi prezintă la partea superioară guri de
tragere care erau accesibile printr-un drum continuu de strajă reconstituit azi parţial.

30
 Cel mai bine conservată dintre toate ansamblurile picturale ale artei medievale
moldoveneşti (rămâne intactă inclusiv picura din partea de nord a mănăstirii, ceea ce la alte
mănăstiri nu s-a întâmplat), pictura Suceviţei este în acelaşi timp şi tradiţională şi novatoare. Cu
aspectul ei de uriaşă „Carte ilustrată „ sugerat de multitudinea scenelor care acoperă aproape în
întregime pereţii bisericii atât în interior cât şi la exterior, precum şi de prospeţimea paletei
cromatice deosebit de variată, această pictură constituie poate comoara cea mai de preţ a
mănăstirii.
Monumentul istotric de o deosebită valoare prin arhitectură, frescă si zugrăveală se află
înscris pe listele de patrimoniu UNESCO alături de celelalte mănăstiri cu pictură exterioară din
Bucovina cu care formează un circuit turistic cu renume mondial. De asemenea în cadrul
mănăstirii există un atelier artizanal pentru a încondeia ouă şi a realiza ouă cu mărgele, mult
solicitate de vizitatorii străini şi de amatorii de frumos.
Muzeul Mănăstirii Suceviţa. Obiectele de artă medievală – broderii, miniaturi, sculptură
din lemn, argintărie – pot fi văzute astăzi în cadrul muzeului mănăstirii, care reprezintă doar o
parte din zestrea lăsată ctitoriei lor de membrii familiei Movileşti.
O piesă care face faima Suceviţei, deşi nu provine din Moldova, este manuscrisul
„Suceviţa 23 ”, un Tetraevanghel decorat cu sute de miniaturi, în vremea voievodului Ţării
Româneşti Alexandru II (1568 - 1577), ferecat însă mai târziu, în 1606, din ordinul lui Ieremia
Movilă. Având la bază un model bizantin – Tetraevanghelul ţarului bulgar Ivan Alexandru. Din
1356- manuscrisul „Suceviţa 23” a inspirat execuţia unui Tetraevanghel comandat de Ieremia
Movilă pentru mănăstirea Suceviţa, dar terminat după moartea sa, în 1607, aşanumitul „Suceviţa
24”, care se află azi la Muzeul Naţional de Istorie a României din Bucureşti.
Portul popular şi obiceiurile comunei Suceviţa.
Costumele populare, alcătuite din camaşă cu poale cusută cu flori, iţari, brâu sau chimir
cu mărgele, bundiţă cu prim de miel sau dihor, pălărie sau căciulă la bărbaţi şi cămaşă cu sau
fără altiţă din pânză de bumbac sau in, cusute cu flori viu colorate sau cu bumbac de culoare
neagră, catrinţă, frânghie, pieptarul din piele de miel cu prim, broboade de lână sau batic de
culoare albă sau roşie la femei.Pe timp de iarnă sunt purtate cojoacele albe cu tivitură din blăniţă
de miel la mâneci şi la poale sau sumane.
Realitatea etnografică şi folclorică din comuna Suceviţa, încadrată în cea a zonei
etnografice Rădăuţi reprezintă un alt punct de atracţie pentru turiştii din ţară şi din străinătate.
Sărbătorile satului se perindă odată cu anotimpurile, ritmicitatea lor fixând din pruncie şi
până la bătrâneţe norme de viaţă care iau caracterul de permanenţă şi stabilitate colectivităţii
rurale.
Sărbătorile specifice satelor din comuna Suceviţa sunt:

31
 - hramul bisericii parohiale, sărbătorit la 7 ianuarie(Sfântul Ioan Botezătorul), se
organizează balul gospodarilor unde participă întreg satul;
- hramul mănăstirii Suceviţa, sărbătorit la 6 august, se face slujbă cu sobor de preoţi,
unde participă atât credincioşii din comuna Suceviţa cât şi credincioşi din satele apropiate şi
mulţi alţi turişti aflaţi în pelerinaj la mănăstirile din Bucovina;la această dată se întorc în
localitate tinerii si familiile plecate a căror părinţi trăiesc în comuna Suceviţa; un obicei cu
tradiţie pe care îl practică credincioşii la această mare sărbătoare spre iertarea păcatelor, este cel
de a urca Dealul Furcoi, din faţa mănăstirii, cel putin o dată sau de trei ori. Acest traseu,
mănăstire – Dealul Furcoi, poate fi parcurs de grupuri de turişti şi în alte zile ale anului, atunci
când vremea permite. Ajunşi în vârful dealului, turiştilor li se oferă o deosebită privelişte. Acolo
se află un izvor numit „Izvorul Pustnicului” a cărui apă, se spune, nu se strică niciodată, chiar
dacă se păstrează mai mult timp.
- hramul bisericii parohiale Voievodeasa este sărbătorit la 29 iunie „de Sânchetru”;
- la 6 ianuarie, Boboteaza, s-a împământenit obiceiul de a se sfinţi apa lângă o cruce din
gheaţă din faţa mănăstirii, în apropierea Pârâului Suceviţa, loc unde se întâlnesc cu „chiralăisa ”
credincioşii din biserica satului cu cei din mănăstire, la o oră fixată dinainte. La această
sărbătoare sătenii scot din lăzile de zestre mândrele straie de sărbătoare pe care le îmbracă cu
deosebită mândrie.
- un alt obicei care se mai păstrează este acela al sărbătorilor de iarnă când copiii vin cu
colinda de Crăciun, cu uratul,semănatul şi sorcova de Anul Nou. Tot acum tinerii flăcăi
formează trupa de Irozi la Crăciun si Banda lui Jian de Anul Nou si umblă în sat la fetele de
măritat unde cântă şi joacă până dimineaţa.
- la sărbătoarea Învierii sau a Paştelui tot satul participă la obiceiul de sfinţire a
„blidului ” cu pască şi ouă roşii. Atât la sărbătorile de iarnă cât si la cele de Paşti participă an de
an tot mai mulţi turişti atât români cât şi străini.
Meşteşugurile şi artizanatul. Dintre meşteşugurile populare care se mai practică încă
amintim:
- încondeierea ouălelor – artă populară cu o deosebită valoare artistică prin conţinutul
tematic al motivelor, prin compoziţiile decorative şi colorit;
- cusutul cămăşilor populare;
- ţesutul la războiul de ţesut(paretare, cergi, ţoale);
- sculptatul în lemn(rame draperii);
- sculptatul în piatră;
- împletitul nuielelor;
- pictura pe sticlă şi lemn(în cadrul atelierului mănăstirii) etc.

32
 Zona Suceviţei constituie un punct de atracţie şi datorită fondului turistic biogeografic şi
zoogeografic. Pentru toţi turiştii, pădurea constituie un factor de destindere, de recreere şi un
prilej de practicare a vânătorii şi pescuitului, în special pentru turiştii străini.
Bucătăria suceviţeană(bucovineană)şi turismul gastronomic
Mâncărurile tradiţionale ce se servesc la pensiunile din Suceviţa sunt: borş cu ciuperci,
mămăliguţă cu sarmale, mămăligă cu tochitură, ciulama de ciuperci cu mămăliguţă, mămăliguţă
cu lapte dulce sau acru, tocinei cu smântână, mămăliguţă cu brânză cu smântână, ochiuri în
smântână, papanaşi cu brânză, miere de albine, clătite cu dulceaţă din fructe de pădure, chiroşti
cu brânză etc. Dintre băuturile de casă amintim: afinata, zmeurata, visinata, ţuica de prune, ţuica
de sfeclă sau sfecleanca, cireşata, vin de coacăze sau zmeură etc. Toate acestea încadrate într-un
peisaj de basm dau satului Suceviţa un „aer” de localitate turistică.
Suceviţa dispune la ora actuală de peste 600 locuri de cazare în peste 40 de unităţi
clasificate de la 2 stele sau 2 margarete la 4 stele.

Harta traseelor turistice

Harta pensiunilor din Suceviţa

33
 Analiza SWOT a produsului turistic Suceviţa
Puncte tari :
● poziţia geografică ;
● peisaje naturale deosebit de frumoase şi atractive;
● relieful - un complex de culmi înguste direcţional –paralele, acoperit cu păduri;
● flora şi fauna foarte bogată şi diversificată;
● posibilitatea de a practica diverse forme de turism pe aproximativ toată perioada
anului;
● poziţia în centrul judeţului Suceava, de unde se pot realiza cel puţin 5 trasee turistice
aproximativ egale ;
● existenţa monumentelor istorice(mănăstirea, monumentele comemorative , bisericile
celor două sate, etc);
● dorinţa de asociere a pensiunilor şi unităţilor turistice;
● colaborarea între pensiuni;
● dorinţa de dezvoltare;
● ospitalitatea deosebită;
● promovarea şi recomandarea reciprocă;
● sprijin din partea autorităţilor locale;
● Drumul Naţional 17 A , modernizat în anul 2004;
● crearea capacităţilor de cazare(pensiuni, hoteluri, moteluri) cu respectarea standardelor
europene;
34
 ● resursele de apă potabilă cantitativă şi calitativă;
● posibilitatea de a crea capacităţi de producţie care să producă şi să valorifica produse
ecologice;
● aerul curat, nepoluat;
● cifra de afaceri din domeniul turismului creşte de la an la an;
● creşterea numărului de unităţi turistice cu fiecare an;
● posibilitatea lucrătorilor din unităţile turistice de a urma cursuri de ospătar – bucătar şi
administrator pensiune în Suceviţa;
● posibilitatea dezvoltării turismului ecumenic, a turismului cinegetic, de agrement etc;
● păstrarea şi valorificarea portului şi tradiţiilor populare;
● realizarea Asociaţiei pentru Turism şi Dezvoltare locală „Suceviţa”;
● realizarea unui pliant al asociaţiei;
● realizarea site-ului www.sucevita-voloca.ro
● revenirea la portul şi tradiţiile populare prin organizarea de baluri ale gospodarilor
(condiţia pentru a participa la bal este de a purta costum popular)etc;
câştigarea de către primăria Suceviţa a unor programe de dezvoltare locală cu finanţare
europeană;
Puncte slabe :
● insuficienta pregătire de specialitate a unor lucrători din industria ospitalităţii-
insuficienta valorificare şi dezvoltare a potenţialului turistic;
● promovarea insuficientă a zonei la nivel naţional;;
● nefructificarea condiţiilor naturale de agrement;
● servicii slab dezvoltate;
● neantrenarea turiştilor în activităţi de artizanat;
● slaba colaborare cu agenţii mari de turism;
● inexistenţa unor contracte cu furnizorii;
● dezvoltarea coridorului european Est- Vest;
● lipsa reţelelor de apă, canal şi gaz;
● slaba dezvoltare a infrastructurii turistice(lipsa magazinelor cu articole de artizanat
pentru suveniruri), hărţi etc.
● colectarea neselectivă a deşeurilor;
● mediul fiscal şi legislativ instabil;
● insuficienta colaborare a unităţilor din domeniul turismului cu instituţiile din judeţ;
● lipsa forţei de muncă din cauza plecării tinerilor la muncă în străinătate;
● lipsa firmelor de consultanţă;
● lipsa unei agenţii de turism;

35
 Oportunități:
● declararea satului Suceviţa ca fiind „sat turistic de interes naționall”;
● încurajarea unor noi forme de turism prin construcţia unei pârtii de schi; construcţiei
unei telegondole, construcţiei unui patinoar artificial etc.
● susţinerea proiectelor culturale ;
● crearea unui centru de informare turistică în Suceviţa;
● crearea unui pachet turistic , care ar putea include: drumeţii, turism ecvestru, locuri
de joacă pentru copii, focuri de tabără, baby-sitter, cules de ciuperci, plimbări cu sania sau cu
căruţa, turul mănăstirilor cu ghid turistic etc.
● realizarea unui concept unitar de promovare a zonei;
● modernizarea infrastructurii de transport rutier;
● realizarea unor proiecte pentru infrastructura de turism şi agrement(realizarea unei
pârtii de schi etc.)
● elaborarea şi respectarea măsurilor de acţiune pentru protecţia mediului;
● modernizarea infrastructurii de mediu;
● valorificarea potenţialului cinegetic şi silvic;
Riscuri :
● condiţiile meteo nefavorabile datorate încălzirii globale – inundaţii,grindină etc.
● lipsa brandului „ Suceviţa’’
● lipsa de coeziune a măsurilor de dezvoltare economico-socială;
● degradarea monumentelor;
● lipsa de colaborare cu alte zone turistice cum ar fi: Maramureş, Piatra-Neamţ, Moeciu.
● insuficienta colaborare între administraţiile publice locale şi judeţene pentru
promovarea unor proiecte de interes local, judeţean şi naţional;
● incapacitatea populaţiei de a prelua costurile specifice de utilizare şi întreţinere a
infrastructurii datorită posibilităţilor materiale şi financiare reduse;
● furnizarea anumitor tipuri de servicii din infrastructura de utilităţi implică costuri
foarte mari;
● fonduri insuficiente destinate protecţiei mediului;
● modificări legislative repetate;
● slaba competitivitate a tuturor firmelor din Suceviţa comparativ cu cele din UE;
● acces redus la credite pentru dezvoltare rurală;
● exodul forţei de muncă tinere în străinătate;

36
 III.2. PREZENTAREA UNITĂŢII - HOTEL „SOFIA” SUCEVIŢA
Hotelul ,,Sofia” aşezat în mijlocul unei paduri de foiase şi conifere este un produs hotelier
de 4 stele, aşezat la 3km de Mănăstirea Suceviţa.
Hotelul este construit pe o structură de beton placat cu piatră şi lemn masiv (stejar) şi a
fost prevăzut iniţial la o rezistenţă, în caz de cutremur de peste 8 grade pe scara Richter.

Hotel „Sofia” Suceviţa (corp restaurant)

Hotel „Sofia” este format de fapt din trei corpuri separate de clădire :
- hotel (corp de cazare)
- restaurant
- sală de conferinţă
Organizarea activităţilor
În unitate, subdiviziunile organizatorice sunt reprezentate prin departamente, care la rândul
lor grupează servicii omogene sau complementare, ce îndeplinesc aceeaşi funcţie. Complexul are
2 departamente de bază: departamentul cazare şi departamentul alimentaţie şi 4 departamente
auxiliare: departamentul administraţie, tehnic, de marketing-vanzari şi de personal.
Principalele servicii în cadrul departamentului de cazare sunt serviciul front-office (recepţia)
şi serviciul de etaj.
În cadrul departamentului alimentaţie, din incinta hotelului, serviciul de bază este cel de
alimentaţie.

Organizarea activităților- Hotel „Sofia” Suceviţa

Prestarea serviciilor specifice, din cadrul unităţii hoteliere, presupune o gamă variată de
activităţi. Tipologia activităţilor derulate în cadrul unui complex hotelier are la bază mai multe
criterii de grupare:

37
 - în funcţie de contactul cu clienţii există activităţi front-office, care presupun, un contact
direct cu clientela, şi activităţi back-office, care au caracter administrative, contabil,
tehnice s.a.
- după modul cum sunt îndeplinite serviciile de cazare: activităţi operaţionale, legate de
prestarea nemijlocită a serviciilor, şi activităţi funcţionale - administrare control,
comercializare, întreţinere, care influenţează indirect prestarea serviciilor
Activităţile operaţionale se derulează în cadrul departamentului de cazare, alimentaţie şi a
departamentului de prestaţii directe: piscine, fitness center, saune, baie turcească, sală
gimnastică, masaj, ultraviolete, închiriere săli, sală de coafură, servicii de telecomunicaţii,
agenţie de turism, spălătorie.
Activităţile funcţionale sunt prestate în cadrul departamentelor de administraţie şi
gestiune generală, tehnic, marketing. În cadrul departamentului de cazare funcţionează serviciul
front-office şi serviciul de etaj
Serviciul front office
Activităţile principale a serviciului front office se derulează în holul de intrare (primire).
Acesta include, pe lângă cazarea propriu-zisă şi alte activităţi sau servicii, care sunt grupate într-
un departament de prestatii (incluzând servicii cum ar fi: concierge, schimb valutar, telefon fax,
mail-information, închirieri autoturisme s.a). Departamentul este coordonat de un front-office-
manager sau şef de recepţie.
Modelul european hotelier organizează holul de intrare-primire în cadrul unui
compartiment concierge, care are menirea de a sta la dispoziţia clientului pe tot parcursul şederii
sale, coordonând serviciile, prestaţiile solicitate din momentul intrării acestuia în unitatea
hotelieră şi până la plecarea sa.
Funcţiunile în cadrul compartimentului concierge sunt deservite de personalul de contact,
reprezentat de lucrători concierge. Aceştia deservesc un front-desk (comptoir sau contoar),
oferind sau păstrând cheia camerei, furnizând informaţiile solicitate de turişti, activând
eventualele servicii suplimentare dorite de clienţi, păstrând anumite obiecte personale sau de
valoare, asigurând rezervări în mijloacele de transport, la spectacole ş.a.
Activităţi în cadrul „recepţiei”
Principalele activităţi care se derulează în cadrul „Recepţiei” sunt:
- Primirea clienţilor;
- Atribuirea camerelor;
- Păstrarea cheilor;
- Rezervări camere;
- Casierie;
- Facturare;
- Telefonie şi activităţi în cadrul centralei telefonice.
Serviciul de etaj cuprinde spaţiul cazabil cuprinzând camerele single (cu un pat), duble
(cu un pat matrimonial sau separate) sau apartamentele şi spaţiul comun, în care se includ:
serviciul de întreţinere grupează pe fiecare etaj oficiile (de regulă minim 2 pentru guvernanta
generală şi cea de etaj) şi spatiile pentru obiectele de întreţinere, materiale, ateliere, magaziile
pentru lenjerie, spaţiile pentru hidrant în caz de incendiu.
38
 Guvernanta (stăpâna casei) are un rol important în asigurarea curăţeniei în coordonarea
lenjereselor, a spălătoriei, în gestiunea produselor de întreţinere. Structura organizatorică include,
în subordinea guvernantei generale, mai multe guvernante de etaj, care coordonează cameristele
şi valeţii, guvernanta pentru spațiile comune, şefa lenjereselor, responsabilul călcătoriei.
În cadrul funcţiilor specifice serviciului de etaj, spaţiile de folosinţă individuală sunt
deservite de cameriste, subordonate unei guvernante de etaj, lenjerese subordonate guvernantei
generale.

Organigrama- Hotel „Sofia” Suceviţa

Hotel SOFIA (corp de cazare)

Este o construcţie pe trei nivele:
- primul nivel cuprinde un apartament prezidenţial şi12 camere duble in trei corpuri
separate desparţite intre ele de living-uri de relaxare şi asteptare;
- al doilea nivel cuprinde 14 apartamente şi doua garsoniere.
- al treilea nivel este de fapt demisolul în care se află zona de relaxare şi recreere formată
din:
- piscină acoperită, cu apa încălzită (aproximativ 27-30 grade celsius) şi atmosferă
încălzită. Piscina este dotată cu instalaţie pentru valuri, iluminat interior subacvatic si
jacuzzi. Încalzirea şi dezinfectarea apei se face printr-un sistem automat asistat de
calculator.

39
 Piscina Hotel „Sofia” Suceviţa
Zona SPA este completată de cele două saune fiecare cu capacitate de 8-10 persoane. Una
din saune este pentru femei, iar cealată pentru bărbaţi. Fiecare saună are vestiar propriu cu grup
sanitar si cabină pentru duş precum şi cu sali pentru masaj dotate cu mobilier adecvat.

Sauna Hotel „Sofia” Suceviţa

Sala de fitness este dotată cu aparatura necesară activării tuturor grupelor musculare. Este
dotată cu bandă de alergare cu inregistrator electronic a vitezei de rulare, a gradului de inclinare
a benzii, nivelul pulsului utilizatorului şi numarul aproximativ de calorii arse in timpul
exerciţiului. De asemenea are în dotare o bicicletă electronică, o instalaţie profesională de
haltere, precum şi alte aparate din dotarea unei sali complete de fitness.

Sală fitness Hotel „Sofia” Suceviţa

Sala biliard este de fapt un living în care se află instalată o masă de biliard profesională
(snocker) şi o zona de canapele pentru discuţii şi relaxare.

Living cu masă de biliard (zonă de relaxare) Hotel „Sofia” Suceviţa

40
 Tipuri de cameră:
Camerele duble sunt în număr de 12 situate la primul nivel al corpului de cazare sunt
camere cu două paturi alăturate(twin) care pot funcţiona şi în regim de single.
Camerele au o suprafaţă de 16 metri patraţi cu grup sanitar propriu (wc, cabină de duş,
chiuvetă, oglindă, uscător pentru păr). Camerele au terase proprii cu canapele si masa; au în
dotare safe-uri pentru păstrarea în siguranţă a valorilor personale, TV color cu conexiune la
satelit, minibar cu bauturi nealcoolice si alcoolice reci precum şi băuturi energizante. Telefonul
existent în camere asigură legătura cu Recepţia şi are deschidere contra cost pe liniile interne şi
externe din orice rețea de telefonie fixă sau mobilă. Camera dispune de legătură Internet gratuită
prin conexiune wireless.
Apartamentele sunt situate la al doilea nivel al corpului de cazare si sunt în număr de 14.
Apartamentul este pe două nivele unite prin scară interioară din lemn. Nivelul de jos este o
cameră de zi cu canapea extensibila în formă de L, masă, minibar, Tv, telefon, safe, terasă, iar
nivelul superior cuprinde zona dormitorului cu pat matrimonial. Ambele nivele dintr-un
apartament au grupuri sanitare proprii cu toate dotările menţionate mai sus.

Apartament (Living) Hotel „Sofia” Suceviţa

Apartamentul prezidenţial are două niveluri unite prin scară interioară. La primul nivel se
află un dormitor şi un birou, iar la nivelul inferior living şi un alt dormitor. Apartamentul are
două băi cu jacuzzi, grădină proprie cu foişor şi se remarcă prin eleganţă şi rafinament.
Apartamentul nu este în circuitul curent ci este folosit numai în ocazii speciale.
Restaurantul
Reprezintă un corp separat fata de corpul de cazare, cu o capacitate de 360 locuri. Este o
construcţie elegantă având ca elemente predominante decorațiunile din piatră şi lemn masiv
(stejar). Mobilierul de asemenea este confecţionat din stejar masiv ceea ce îi conferă eleganţă şi
valoare.

Restaurant Hotel „Sofia”

Restaurantul se întinde pe trei nivele:

41
 - primul nivel este un salon restaurant cu o capacitate de 140 locuri la masă acestea fiind
mese rotunde sau ovale de 8-10-12 locuri.
- al doilea nivel este un salon restaurant cu o capacitate de 120 locuri si cu deschidere către
terasa interioara acoperita cu capacitatea de 60 locuri.
- al treilea nivel reprezinta salonul pentru mic dejun cu capacitate de 100 locuri
- De asemenea restauratul mai dispune de o terasă de vară situată pe un pod din lemn cu o
capacitate de 80 locuri utilizată doar în sezonul de vară.

Terasă de vară Hotel „Sofia” Suceviţa

Sala de conferinţă.
Este un corp separat de corpul de cazare şi de cladirea restaurantului, cu o capacitate de
80-100 de locuri şi cu toate dotările necesare(videoproiector, ecran de proiecţie, flipchart).

Sală Conferinţă Hotel „Sofia” Suceviţa

Tipuri de servicii oferite de hotelul „Sofia” Suceviţa
Serviciile de cazare reprezină o componentă de bază a produsului hotelier, fiind un
element indinspensabil prin asigurarea unor condiţii corespunzătoare de sejur pentru turişti. Dacă
se admite că ipoteza că hotelul reprezintă pentru turist un domiciliu temporar, un loc pentru
refacerea energiei consumate în timpul zilei, serviciile de cazare trebuie astfel concepute şi
dirijate încât clienţii să se simtă cât mai bine din momentul sosirii lor şi până în momentul
plecării din hotel.
Serviciile legate de alimentaţia turiştilor au loc fie prin intermediul serviciului de cameră
(room service), fie prin intermediul unităţii de alimentaţie publică.
Serviciile suplimentare cu plată sunt asigurate prin compartimentul etaj, recepţie sau prin
puncte specializate din hotel:
- masaj;
- sauna;
- spălarea şi călcarea lenjeriei clienţilor;
- serviciul de fax;
- serviciul de multiplicare;
42
- vânzarea de materiale de propagandă turistică (hărţi şi ghiduri).
- diverse alte servicii:
- rezervării de spaţii cazare în alte localităţi;
- room service (mic dejun, prânz, cină, gustării şi băuturi servite în cameră);
- organizarea de excursii;
- organizarea de dineuri, recepţii, cocktail-uri;
- schimb valutar
Servicii suplimentare fară plată:
- piscină (serviciu inclus în preţul de cazare)
- furnizarea de informaţii privin prestarea unor servicii, mijloace de transpor, starea vremii;
- încărcarea descărcarea, transportul bagajelor la hotel;
- păstrarea obiectelor de valuare şi a sumelor de bani pe perioada sejurului;
- păstrarea şi restituirea obiectelor uitate;
- convorbiri telefonice în interiorul hotelului;
- rezervării de bilete de avion şi tren;
- confirmarea rezervării camerii;
- serviciu de tranzit;
- comenzi de taxiuri.
- parcarea autovehiculelor.
Rezervării şi închirieri
La cererea clienţilor recepţia poate să rezerve şi să cumpere în contul acestora bilete de
tren, avion, locuri la cinema, concerte, spectacole, etc. Se efectuează de asemena rezervări în
restaurante şi hoteluri. Cheltuielile angajate în contul clientului vor face obiectul notelor de plată
ce vor fi rambursate fie direct la recepţie, fie la caseria hotelului.

Preparate tradiționale incluse în lista meniu a Restaurantului Sofia Sucevița

Listele menú pot fi folosite ca materiale promoţionale. Pentru aceasta este bine ca listele
menú să fie personalizate. În funcţie de specificul şi stilul unităţii de alimentaţie listele menú pot
fi introduse în mape speciale de forme şi culori diferite, personalizarea cu emblema unităţii.
Listele meniu sunt modalități excelente de promovare în primul rând prin conținutul lor,
asta însemnând un sortiment bogat de preparate de bună calitate și care să aibă un raport calitate/
preț acceptabil.
Meniul Hotel „Sofia” Suceviţa este structurat pe 10 secțiuni diferite, fiecare secțiune
incluzând categorii diferite de preparate, un loc aparte ocupandu-l lista cu preparate tradiționale,
chiar intitulată Meniu tradițional și care cuprinde produse și preparate realizate cu materii prime
naturale și procedee tradiționale specifice zonei Bucovina (Păstrav afumat în cetină de brad,
Sărmăluțe în oală de lut, Tocinei, Hribi cu smântână și mămăliguță etc). Impactul este major
asupra clienților. Din volumul vânzărilor din lista meniu, secțiunea cu meniu tradițional
depășește 50% din volumul vânzărilor de preparate culinare.
43
a) Gustări reci, antreuri reci:
Platoul bucovinean tradițional: cuprinde preparate și produse realizate în mod
tradițional, din carne, restaurantul în sectia de producție, bucătărie, dispune de o afumătoare
proprie din cărămidă în care produsele din carne sunt afumate tradițional.

Preparatele din carne sunt asociate cu brânzeturi tradiționale și legume în prezentări

estetice de marcă ceea cce a constituit un element de atracție pentru turiștii în căutarea
produselor tradiționale de bună calitate.

Păstrăv afumat în cetină de brad

Preparat servit rece, inclus în categoria antreurilor reci pe pază de pește, reprezintă unul
din elementele culinare de mare atractivitate culinară pentru zona turistică a Bucovinei. De
remarcat că acest preparat nu este achiziționat și apoi servit în această unitate ci este un preparat
realizat din produția proprie.
Mâncare rece din iepure cu măsline

44
 Un antreu rece servit în prima parte a meniului, realizat mai ales cu ocazia meselor
festive de Crăciun sau cu ocazia anului nou. Pune în valoare zona și face parte din categoria
preparatelor din carne de vânat, mult apreciate de consumatori.
b) Preparate lichide: ciorbe,borșuri, supe:
Ciorbă rădăuțeană
Ciorbă de burtă
Ciorbă țărănească de văcuță
Supă de găină cu tăiței de casă/găluște
Borș de găină
Ciorbă de fasole boabe cu ciolan afumat
Borș de sfeclă
Ciorba rădăuțeană este un preparat specific Bucovinei inventat de o persoană din Rădăuți,
bucătar în unul din restaurantele acestui oraș și care a avut ca ideie de bază transformarea,
reinterpretarea ciobei de burtă, înlocuind efectiv burtă și fondul de vită cu fondul de pasăre și
pieptul de pui.
Ciorbă țărănească de vită este unul din preparatele des întâlnite în Bucovina, fiind un
preparat pe bază de carne de vită și legume mult apreciat de consumatori.
Supa este un preparat lichid, care vine în Bucovina sub influența franceză, germana și
austriacă, aceasta putând fi din legume sau din legume și carne la care se adaugă ca element de
îngroșare paste făinoase făcute în casă (tăiței de casă) sau găluște din griș.
c) Preparate de bază din legume sau din legume carne și sos
Bulz ciobănesc

Preparat ale căror origini sunt în modul de viață și alimentație a păstorilor, a vieții de la
stână, puternic reprezentată în zonă. Este însoțit în servire de căni de lut în care se află
tradiționalul lapte acru (un iaurt tradițional făcut în casă din lapte dulce de vacă fermentat în
prezența smântânii).
Sărmăluțe în oale de lut

45
 Preparat specific românilor, cu tradiție recunoscută în bucătăria moldovenească și imlicit
în cea bucovineană, care are o formă remacabilă de prezentare la restaurantul Hotelului Sofia și
care a devenit în timp unul din elementele emblematice ale acestei locații.
Ciulamaua de ciuperci cuprinde ciuperci de diferite soiuri, cel mai des utilizat în Bucovina
fiind hribul, dar în această zonă ciulamaua de hribi se realizează numai în perioadele de post (sos
format din ulei, făină la care se adaugă ceapă și hribi) în rest preparatul se regăsește sub formă de
hribi cu smântână sau tocăniță de hribi cu smântână. Ciulamaua ca varietate poate sa aibă inclusă
și carne denumirea preparatului fiind dată de tipul de carne utilizat: ciulama de pui, ciulama de vițel,
ciulama de miel. Preparatul este servit în stare caldă în asociere cu mămăligă.
Tochitură moldovenească este un preparat din categoria fripturilor, realizat tradițional
într-o crațită specială, numită ceaun și este realizată din carne de porc, cârnați și costiță afumate,
asociate înservire cu mămăliguță, brânză de burduf și murături.
Coaste de porc haiducești un preparat din coste de porc afumate, prelucrate apoi termic
la cuptor, asociat cu cartofi la cuptor și murături.
Pastramă de berbecuț

46
 Preparat tradițional realizat din carne de ovine, pusă la baiț, preparată la grătar sau la
cuptor cu diverse condimente între care predomină usturoiul, asociat cu o garnitură specială,
mămăliguță cu verdeață și usturoi și caș dulce frământat. Poate fi servit și în variantă rece după
ce în pealabil a fost supus procesului de condimentare și apoi a celui de afumare.
Ciolan de miel cu mămăliguță

Preparat din carne de ovine cu legume și sos, reprezintă o reinterpretare a renumitului

tocană de berbecuț, într-o formă inedită de prezentare.
Pulpă de rață cu varză călită preparat deosebit în care se pune în valoare savoarea cărnii
de rață, sub formă de friptură la cuptor în asocire cu o garnitură specifică zonei realizat din varză
murată sotată puternic condimentată cu piper.
Friptură de mistreț cu cartofi la cuptor preparat din grupa preparatelor din carne de
vânat, mistrețl fiind prezent în număr mare în pădurile Bucovinei. Carnea de mistreț este utilizată
și în alte preparate deosebite în zonă, sub forma produselor afumate, cârnați și pastramă de
mistreț sau renumitele sărmăluțe de mistreț fierte în vin.

Salată din sfeclă cu hrean

47
 d) Salate:
Salată de murături. Murăturile sunt una din specialitățile zonei, având o mare diversitate:
castraveți, gogonele, varză tocată, harbuz (pepene verde) murate dar și specialități din mere
murate, gogoșari în oțet, conopidă etc. sunt utilizate ca salate de însoțire pentru preparatele de
bază.

e) Deserturi tradiționale bucovinene:

Clătite cu brânză de vaci, smântână și stafide la cuptor utilizează cu succes materii
prime care se găsesc din abudență în zonă și de calitate foarte bună: brânză de vaci, smântână,
fiind un produs mult apreciat de consumatori.

Papanași cu smântână și dulceață desert apreciat realizat din brânză de vaci, sub forma
unui aluat, prăjit în baie de ulei și asociat în servire cu smântână și dulceață de casă realizată în
principal din fructe de pădure: afine, zmeură, fragi etc.

48
Plăcinte poale-n brâu desert specific moldovenesc, remarcate prin forma de prezentare și
modalitatea de realizare. Sunt produse de patiserie tradițională realizate din aluat dospit și brânză
de vaci, denumirea este dată de forma de modela re a acestor plăcinte. Mult apreciate de
consumatori, se servesc în stare cadă însoțite de obicei de căni cu lapte dulce fiert sau cu lapte
acru.

Acestea sunt doar câteva din preparatele bucătăriei tradiționale din lista meniu a
restaurantului, lista fiind mult mai lungă. Specificul meniului a la carte, în care timpul de
realizare al preparatului este redus, nu face posibilă prezența în lisata meniu a multor preparate
care sunt puse în valoare în realizarea meniurilor comandate sau a meniurilor pentru mese
festive, mai ales cele realizate cu ocazia sărbătorilor de Crăciun, Anul Nou sau Paște.

BIBLIOGRAFIE

[1] Gabriela Stanciulescu, N.Lupu, Gabriela Ţigu, Emilia Ţitan, Felicia Stancioiu - Lexicon de
termeni turistici, Editura Oscar Print, Bucuresti, 2002, pag.180;
[2] Puiu Nistoreanu coord- Ecoturism si turism rural, Editura ASE, Bucuresti, 2003, pag.190;
[3] Gabriela Stanciulescu, N.Lupu, Gabriela Ţigu, Emilia Ţitan, Felicia Stancioiu - Op.cit., pag.
14- 15;
[4] st. Mitrache, V.Manole, M.Stoian, Fl.Bran, I.Istrate - Op cit., pag.14 ;
[5] Rodica Minciu - Economia turismului, Editura Uranus, Bucuresti, 2001, pag.87, citat preluat
din Florina Bran, D.Marin, Tamara Simon - Op. cit., pag.7;
[6] Puiu Nistoreanu - Op. cit., pag.228;
49
[7] st. Mitrache, V.Manole, M. Stoian, Fl. Bran, I. Istrate- Op. cit., pag.118 ;
[8] ***M.O.R., Partea I, Nr.245/30.08.1994 si M.O.R, Partea I, Nr.374/31.12.1994;
[9] *** M.O.R., Partea I, Nr.101/25.05.1995;
[10] *** M.O.R., Partea I, Nr.226/30.08.1997;
[11] Gabriela Stanciulescu - Managementul operatiunilor de turism, Editura AllBeck, Bucuresti,
2002;
[12] st. Mitrache, V.Manole, M.Stoian, Fl.Bran, I.Istrate - Op cit., pag.90 ;
[13] G.Erdeli, I. Istrate- Amenajari turistice, Editura Universitatii, Bucuresti, 1996, pag 139;
[14] Puiu Nistoreanu- Turismul rural, o afacere mica cu perspective mari, Editura Didactica si
Pedagogica, R.A., Bucuresti, 1999, pag. 29;
http://sucevitaturistica.blogspot.ro/

ANEXE

ANEXA 1 – ACTIVITATE TURISTICĂ ÎN CARE SUNT INCLUSE ELEMENTE DE

TRADIȚII, OBICEIURI ȘI PREPARATE SPECIFICE ZONEI BUCOVINA

50
 Colindătorii – Crăciun Hotel Sofia

Bufet preparate tradiționale – Crăciun Hotel Sofia

Masă câmpenească organizată de Hotel Sofia

ANEXA 2 – MENIU SEJUR PAȘTE HOTEL SOFIA SUCEVIȚA

MENIU SEJUR PASTE 2012 (13.04-17.04.2012)

VINERI: 13.04.2012
51
 ORA:19.00 CINA (BUFET) :
SALATA BULGAREASCA
SALATA RUSEASCA (din legume si peste marinat)
FASOLE BATUTA
ROSII CU VINETE
ZARAZA (rulou din piept de pui umplut, in pane de
cascaval)
RULOU DIN PULPA DEZOSATA IN BACON
ANTRICOT DE VITA IMPANAT CU SOS DE VIN
SARMALUTE DE POST
CIUPERCUTE SOTE
CARTOFI LA CUPTOR
SALATE PROASPETE: - rosii
- castraveti
- salata verde
PRAJITURA CU MAR (de post)
CLATITE CU BRANZA DE VACI, SMANTANA
SI STAFIDE LA CUPTOR

SAMBATA: 14.04.2012
ORA: 14.00 PRANZ(BUFET) :
CIORBA DE PERISOARE
SUPA CREMA DE LEGUME
BORS DE SFECLA
TOCANITA DE ARDEI COPTI
TRAISTA CIOBANULUI (rulou din piept de pui in bacon)
COTLET CARE
VARZA CU RATA
CARTOFI BANANA
CIUPERCI UMPLUTE(fara cascaval)
SALATE ASORTATE
PRAJITURA DE POST
FRUCTE PROASPETE

ORA: 20.00 CINA (BUFET) :

SALATA GRECEASCA
SALATA ORIENTALA
PIFTELUTE DE CARTOFI
SALATA DE TON
FRIGARUI ASORTATE DE PUI
PULPE UMPLUTE
CEAFA BUCOVINEANA
TOCINEI (fara ou)
HRIBI CU USTUROI
SALATE ASORTATE
PARFE CU NUCI GLAZURATE
SALATA DE FRUCTE

DUMINICA: 15.04.2012
ORA: 11.00 PRANZ FESTIV (servire directa, platou, farfurie):
COSULET CU OUA ROSII
PLATOU BUCOVINEAN:
- cas
52
 - urda
- carnati de vanat
- pastrama de mistret
- slaninuta afumata
- drob
- ceapa verde
- ridichi
CIORBA DE PASARE
CIORBA RADAUTEANA
BORS DE MIEL
PLATOU DE FRIPTURI: - jambon crud feliat
- miel la tava
SALATA DE ARDEI COPTI
PASCA
COZONAC
PRAJITURI
FRUCTE
BAUTURI:
ALCOOLICE: - palinca
- afinata
- vodka
- whiskey
- vinul casei (alb, rosu)
- vin alb
- vin rosu
NEALCOOLICE RECI:- apa plata “Izvorul alb”
- apa minerala“Dorna”
- produse nealcoolice reci din gama COCA
COLA
NEALCOOLICE CALDE: - cafea
- ceai
- ciocolata calda
- cappuccino

ORA: 19.00 CINA FESTIVA (servire la platou) :

PLATOU PESCARESC:
- terina de salau cu spanac
- mouse din pastrav afumat
- tartina cu icre rosii
- somon fume cu crema din branza
SALATA BOEUF
PIFTIE DE COCOS
SARMALUTE IN OALE DE LUT
CURCAN UMPLUT
PULPA DE PURCEL IN LAPTE
TORT CU CIOCOLATA
BAUTURI:
ALCOOLICE: - palinca
- afinata
- vodka
- whiskey
- vinul casei (alb, rosu)
- vin alb
- vin rosu
53
 NEALCOOLICE RECI:
- apa plata “Izvorul alb”
- apa minerala“Dorna”
- produse nealcoolice reci din gama
COCA COLA
NEALCOOLICE CALDE: - cafea
- ceai
- ciocolata calda
- cappuccino

LUNI: 16.04.2012
ORA: 13.30 PRANZ (BARBEQUE) :
In restaurant: SUPA DE PASARE CU GALUSTE/TAITEI
CIORBA DE VACUTA
CIORBA DE BURTA
In terasa: VITEL LA PROTAP
TOCHITURA BUCOVINEANA
TOCANA DE MIEL LA CEAUN
FASOLE CU CIOLAN AFUMAT
CARNACIORI LA GRATAR
BULZ CIOBANESC
CARTOFI COPTI
MURATURI ASORTATE
PLACINTE POALE-N BRAU
TUICA FIARTA
VIN FIERT

ORA: 19.00 CINA (servire la platou) :

PLATOU RECE:
 rulada de curcan cu broccoli
 rulada de pui cu sunca
 chiftelute din pui cu susan
 rulada de cascaval
 mozzarella cu busuioc
 crema de branza cu nuci
 rosii cu icre
 ridichi
 ceapa verde
 masline
PASTRAV IN CETINA
PURCEL DE LAPTE LA TAVA
COROANA REGALA DE MIEL
PASCA
COZONAC
PRAJITURI
ANEXA 3 – MENIU SEJUR REVELION HOTEL SOFIA SUCEVIȚA

MENIU SEJUR REVELION ( 2013-

2014)
54
 SÂMBĂTĂ 28.12.2013
CINA , ORA 19:00
BUFET
Salata greceasca
Pastrav in cetina de brad
Chiftelute marinate
Capresse
Pulpe umplute
Traista ciobanului (piept de pui umplut gratinat cu cascaval)
Salau pane
Cotlet care
Pilaf sarbesc
Cartofi natur
Salata de ardei copti
Salata proaspata din varza alba si varza rosie
Fructe proaspete
Coltunasi cu brânză dulce si brânză sărată
Apa minerala/plata

DUMINICĂ 29.12.2013

PRANZ , ORA 13:00

 In restaurant:
Ciorba taraneasca de vacuta
Bors de gaina
 In terasa de la gratar:
Tochitura bucovineana la ceaun
Carnaciori la gratar
Ceafa
Cotlet
Sorici
Bulz ciobanesc
Cartofi copti in coaja
Salata de muraturi
Placinte poale-n brau
Vin fiert
Tuica fiarta
Apa minerala / plata

CINA, ORA 19:00

55
 I. Platou traditional
-carnati de casa din vanat
-slaninuta afumata
-toba
-lebar
-chisca
-telemea
-ceapa
-masline
Piftie de cocos de casa
Salata boeuf

II. Sarmale in oale de lut

III. Purcelus de lapte la tava

Ceafa bucovineana
Cartofi canterbury
Salata de muraturi

IV. Cozonac
Prajituri
Fructe
Apa minerala/plata
Palinca
Afinata
Vin alb/rosu

LUNI 30.12.2013

PRANZ , ORA 13:00

 In restaurant :
Ciorba radauteana
Supa crema de legume
 In terasa de la gratar:
Jambon afumat
Vitel la protap
Varza cu rata
Fasole cu ciolan
Gogonele / castraveciori murati
Mere coapte cu miere si miez de nuca
Apa minerala / plata
Vin fiert
Tuica fiarta

56
CINA , ORA 20:00
Rulouri din sunca cu salata de cruditati
Rosii cu vinete
Limba cu sos remoulade
Peste umplut
Salata de ton
Rulou din pulpa dezosata in bacon
Zaraza( piept de pui umplut in pane de cascaval)
Antricot de vita impanat cu sos de vin
Ciuperci sote
Buchetiera de legume( morcovi,broccoli)
Salata asortata din legume proaspete ( salata
verde,rosii,castraveti)
Clatite cu branza de vaci,stafide si smantana la cuptor
Apa minerala/plata

MARTI 31.12.2013
PRANZ, ORA 13:00
Bors din sfecla
Supa de pasare cu taitei de casa
Hribi cu usturoi
Pui cu smantana
Pulpa de porc la tava
Mamaliguta
Salata asortata
Salata din fructe
Apa minerala/plata

CINA FESTIVA REVELION ORA 21:00

( Revelionul copiilor va avea loc in sala de
conferinta incepand cu ora 19:00 )

I. GUSTARE RECE ( LA PLATOU)

PLATOU BRANZETURI:
- smochina cu crema din branza si prosciutto
- capsuna cu crema din branza
- roquefort cu nuci
- cosulet cu branza,migdale si coniac
- cosulet cu branza picanta
PLATOU CARNE:
- pastrama din rata,
- para cu prosciutto
- terina de rata cu fistic
57
 - buseuri cu pate de ficat
- rulada din gasca cu curcan
PLATOU PESTE:
- somon cu crema din branza
- buseuri cu crema de creveti
- rulou din file de peste
- terina din salau cu spanac
- chiftelute din crab
- cremă din somon pe cruton cu spanac
Salata rusescă
Mancare rece din iepure cu masline

II. File de biban in crustă din rosii cu parmezan

Semifredo din lamaie

IV. Sarmalute din mistret fierte in vin si muschi de mistret

cu sos de macese

V. File de vita alpina

Piure din mazare

TORT
PRAJITURI
FRUCTE
COCKTAIL-uri
BAUTURI :
 Nealcoolice calde:
- cafea expresso
- cafea late
- ceai
- capucino
 Nealcoolice reci:
Apa plata / carbogaazoasa
Coca cola
Fanta orange
Sprite
Cappy orange
Cappy piersici
 Alcoolice :
- Bufet cocktail – uri
- Vodka ,,Absolut “
- Whisky Jack Daniels ,J &B
- Cognac
Vinuri: albe si rosii.
58
 MIERCURI 01.01.2014
PRANZ, ORA 11:30
Ciorba de burta
Ciorba de perisoare
Beef stroganof
Mamaliguta cu branza si smantana
Buturugi( piept de pasare umplut)
Piure
Pepene rosu murat
Fructe
Apa minerala/plata

CINA ,ORA 19:00

I. BUFET :
•PRODUSE DIN CARNE :
-fois gras cu crema de smochine
-carpaccio in cosulet din parmezan
-pachetel cu legume
-pachetel cu carne din pui
•BRANZETURI :
-capsuna cu crema din branza
-kiwi cu crema din branza
-rulada din cascaval cu spanac
-rulou din mozarella cu legume
•PRODUSE DIN PESTE:
-terina din somon cu crema de avocado
-creveti imperiali cu somon si icre rosii
-ton cu susan in cochilie de saint jacques
-mousse din pastrav afumat
Friptură rece feliata
II. Curcan umplut
III. Parfe cu nuci glazurate
Apa minerala/plata

59