CAPITOLUL I.

ASPECTE CONCEPTUALE ȘI
METODOLOGICE PRIVIND TURISMUL CULTURAL

1.1 Conceptul de turism cultural

Turismul cultural este acea formă de turism a cărei definire ridică anumite dificultăți ,fiindcă
implică delimitarea a două concepte,și anume turismul și cultura.Apariţia turismului cultural în
cercetare ca şi obiect de studiu îşi are originile la începutul secolului XX, dar abia în 2002
Consiliul Internaţional pentru Monumente Culturale şi Istorice a publicat o definiţie formală
după cum urmează: „Turismul cultural şi cultural – cognitiv este acea formă de turism care se
concentrează asupra mediului cultural şi care, la rândul ei include reperele culturale şi istorice le
unei destinaţii sau moştenirea cultural-istorică, valorile şi stilul de viaţă al populaţiei locale,
artele, meşteşugurile, tradiţiile şi obiceiurile populaţiei locale.” 1
Mulți scriitori s-au ciocnit cu dificulati în definirea termenelor de cultura si turism în mod
separat. Spre exemplu, Williams (1983) atrage atentia la faptul că ,cultura’ reprezinta unul dintre
cele două sau trei cuvinte mai complicate în limba engleză. Însă atunci cînd termenii cultură și
turism sunt împreunați pentru a forma turism cultural problemele in definire se multiplică.2
Pentru a da o definiție turismului cultural este important să defenim la început de toate
termenul cultură.
Cuvântul cultură adeseori reprezintă o formă de artă superioară (balet, operă, monumente,
muzee etc. ) în conștiința comună. Un om cult este perceput ca fiind rafinat, sofisticat, care
posedă cunoştinţe din domeniul artei și deține un nivel intelectual ridicat. În acest sens cultura
reprezintă o trasătură specifică individului. Cu toate acestea, antropologii și sociologii atribuie
termenului de cultură un sens mult mai larg. Așadar, cultura este prezentată de către ei ca o
trăsătura specifică societăţii, dar nu a unei personalități. Cultura reprezintă ansamblul de valori
create de societate şi transmise din generaţie în generaţie. În opinia lui Ralph Linton, ea este
ereditatea socială a membrilor unei societăţi.3
Dacă e să ne referim la definirea şi etiologia termenului cultură, atunci putem specifica că în
prezent se gasesc în literatura de specialitate peste 250 de definiţii a termenului cultură.
Sociologii americani A.Kroeber şi C.Kluckhohn, în lucrarea The nature of culture (1952), au

1
http://www.montana-vidin-dolj.com/ro/publications/?NewsId=4

2
Greg Richards. Cultural Tourism in Europe. Wallingford: CABI, 1996
3
https://www.scribd.com/doc/12620584/4/Definirea-conceptului-de-cultur%C4%83-Cultur%C4%83-%C5%9Fi-
civiliza%C5%A3ie
înregistrat existența în lucrările de specialitate a 165 de definiţii ale culturii, iar sociologul
francez A. Moles susține că numărul definiţiilor este de aproximativ 251.
Prima definiţie riguroasă a culturii a fost formulată de E.B. Tylor în lucrarea Primitive culture
(1871), desemnând prin ea complexul care include cunoaşterea, credinţa, arta, moravurile,
legea,obiceiurile şi orice alte capacitați şi deprinderi dobândite de om ca membru al societăţii.4
Turismul este un termen mai accesibil în definire atât din punct de vedere conceptual cât şi
din punct de vedere tehnic. Dacă să luăm în considerare schimbarea rapidă ce a suferit-o mediul
economico social în care se desfășoară turismul în perioada de la ultima Conferință
internațională a ONU privind turismul (Roma 1963), Conferința internațională asupra
turismului și statisticii turismului de la Ottawa din iunie 1991 a recomandat noi definiri a
conceptelor de bază în turism:5
Turismul – activitățile unei persoane care călătorește în afara mediului său obișnuit, pentru mai
puțin de o perioada specificată de timp, și al cărei scop principal de călătorie este altul decît
exercitarea unei activități remunerate la locul de vizitare unde:
- termenul “mediul obișnuit” are menirea să excludă călătoriile în interiorul locului de
reședință și călătoriile de rutină;
- termenul “mai puțin de o perioadă specificată de timp” are menirea să excludă migrarea pe
termen lung;
- termenul “exercitarea unei activitați remunerate la locul vizitat” are menirea să exculă
migrarea pentru angajare temporară.
Privit ca un fenomen economico-social ce furnizează beneficii esențiale, turismul a fost
definit de mai mulți scriitori în variante felurite : „arta de a călătorii pentru propria plăcere” (M.
Peyromare Debord); „activitatea în timpul liber care constă în a voiaja sau a locui departe de
reşedinţa pentru distracţie, odihnă, îmbogăţirea experienţei şi culturii, datorită cunoaşterii unor
aspecte umane şi a unor peisaje necunoscute” (Jan Medecin); „fenomen al timpurilor noastre,
bazat pe creşterea necesităţii de refacere a sănătăţii şi de schimbare a mediului înconjurător,
cultivarea sentimentului pentru frumuseţile naturii ca rezultat al dezvoltării comerţului,
industriei şi al perfecţionării mijloacelor de transport” (Guy Frenler); „ansamblul activităţilor
nelucrative ale omului în afara ariei de reşedinţă” (Lavaille Niyeroll); „schimbul unei valori
economice contra unor valori culturale estetice, de agrement” (Mac Boyer).6

4
https://www.scribd.com/doc/12620584/4/Definirea-conceptului-de-cultur%C4%83-Cultur%C4%83-%C5%9Fi-
civiliza%C5%A3ie

5
Florina Bran, Economia Turismului si mediului inconjurator
6
http://biblioteca-digitala-online.blogspot.com/2013/02/turismul-pe-piata-europeana.html
 Turismul reprezintă, în primul rînd, o formă de recreere alături de alte activități și formule de
petrecere a timpului liber; el presupune „ mișcarea temporară a oamenilor spre destinații situate
în afara reședinței obișnuite și activitățile desfășurate în timpul petrecut la acele destinații ”7 ; la
fel , de cele mai multe ori, turismul implică efectuarea anumitor cheltuieli ce au o influența
însemnată asupra economiilor zonelor vizate.
Dacă sa luăm in considerație că societatea contemporană atribuie culturii un sens mult mai
complex și ca turismul nu poate face abstracție de acest lucru, putem scoate în evidență apariția
și consolidarea unei legături dintre aceste două componente sociale. Factorii ce au generat
expansiunea consumului cultural și a turismului sînt aproximativ la fel. De aceea, nu e de mirare
că consumul cultural de masă și turismul de masă se întrepătrund.8 Greg Richards în cartea sa
Cultural Tourism in Europe afirmă că ,,Odată pentru totdeauna, cultura și turismul sunt destinate
a fi împreună”
Turismul si cultura sunt noțiuni care se află în legătură permanentă și directă, influențîndu-se
reciproc.Sensul cultură-turism conduce la următoarele concluzii:

- cu cît obiectul de cult/obiectivul este mai valoros cu atît fenomenul turistic va fi mai
amplu.Cu siguranță,aici se impun două precizări: una legată de valoarea intrinsecă a
resursei și a doua de modul în care este pusă în valoare (promovată).Patrimoniul cultural
mondial este extrem de vast,dar și insuficient exploatat. Există multe zone ale lumii,
care sînt mai puțin dezvoltate si a căror cultură ramîne pîna în prezent parțial
necunoscută. Cu toate acestea, exista obiective si destinații care reușesc să atragă fluxuri
mari de turiști,chiar dacă comunitațile locale le consideră inferioare din punct de vedere
al valorii.
- arta nu are granițe. Pe fondul liberalizării circulației la nivel mondial, accesul către
destinațiile cu caracter cultural se face mult mai ușor. Consumatorul de cultură nu este
interesat de locația obiectului de cult, ci de valoarea spirituală pe care o creează.
- fiecare zonă geografică are propria cultură, unică. Lumea este un mozaic de tradiții,
obiceiuri, evenimente. Din combinația lor rezultă specificitatea și unicitatea locurilor.
- specificitatea culturală determină un anume consum turistic. O dimensiune a consumului
este timpul sau durata. Astfel, acesta poate să aibă o durată mică de timp ( vizitarea unui
obiectiv cultural izolat) sau o durată mai mare de timp (participarea la un festival de film
ce se desfășoară pe parcursul mai multor zile).

7
Economia turismului, Rodica Minciu p.12
8
Religie.Cultură.Turism. Madalina Lavinia Ţala
- crearea de locuri de muncă în sfera turismului și implicit de venituri pentru comunitatea locală.
Valorificarea atracțiilor culturale determină creșterea personalului care, în mod frecvent,
aparține comunității locale. Aceste angajări generează venituri pentru localnici, venituri
care se întorc în comunitate sub formă de taxe și impozite și apoi se regăsesc în investiții.
Turismul cultural nu reprezintă doar o formă de turism, o direcție veche sau mai nouă, în
viziunea diferitor scriitori, dar o consecință, o continuare firească a nivelului pe care l-a atins
societatea contemporană la ziua de azi . De secole, oamenii fac călătorii în jurul lumii intrând în
contact cu multe comunități, cercetând în așa mod culturi vechi sau noi, cu elemente specifice de
arhitectură, gastronomie, tradiții, muzică. Cu siguranță, călătoriile din secolul al XXI-lea se
deosebesc mult din punct de vedere logistic de cele care sau petrecut sute de ani în urma . Cu
toate acestea contactul între civilizații, relațiile cu mediul înconjurător și contactul reciproc
vizitator-vizitat păstreaza tot același cadru general.
Cu toate că obiectivele culturale devin din ce în ce mai accesibile si populare, conceptul de
turism cultural nu este unul dintre cele mai simple, din cauză că termenul de ,,cultură” are mai
multe definiții. Generic se poate spune că turismul cultural presupune ,,consumul de cultură’’ de
către turiști.9
Preocupări pe linia delimitării noțiunii se remarcă de la începutul anilor ’80 mai ales în SUA,
dar și în ţările Europei de Vest. În anul 1976, D. MacCannell include expresia ,,produse
culturale’’ care se referă la procesul cultural, cât şi la consecinţele acestuia. 10 Turismul este
perceput ca o modalitate perfectă de exemplificare a procesului cultural si a urmarilor acestui
proces.
În anul 1985 Organizaţia Mondială a Turismului își expune propriul punct de vedere printr-o
definiție ,admirabilă’ că turismul cultural reprezintă ,,mișcarea persoanelor avînd ca scop
principal motivații culturale, cum ar fi călătorii de studiu, spectacole, călătorii culturale,
festivaluri, vizitarea locurilor istorice și monumentelor, folclor și pelerinaj’’
Există o prezentare grafică a tipologiei definițiilor turismului cultural care îi aparține lui Huges.
Această reprezentare grafică este redată în figura ce urmează și subliniează din nou varietatea de
opinii și faptul că nu se poate de vorbit de o singură definiție acceptată la nivel universal.

9
Mădălina Lavinia Țală, Religie.Cultură.Turism, p-41
10
http://www.tram-research.com/cultural_tourism_in_europe.PDF , p.23
 Experențial /Conceptual
(Înteles)

Pe baza
Pe baza
motivațiilor
resurselor
(ofertă) (cerere)

Operațional
(Măsurare)

Figura 1.1 Tipologia definiţiilor turimului cultural

Sursa: H.Huges; City Tourism&Culture – The European Experience, European Travel
Comission, 2005, pag.2.

Pe axa verticală, definiția operațională este utilizată pentru a explica conceptul de turism
cultural si adesea este practicată la încercări de măsurare a fenomenului prin numărul de turiști
scopul cît mai precis al deplasării cu caracter cultural.Pe axa orizontală sunt pozitionate definiții
care iau în calcul cele două laturi ale pieței,cererea și oferta şi respectiv resursele ce au caracter
cultural şi aspectele motivaţiei de a călători.
O călătorie poate fi inclusă în domeniul turismului cultural ,doar dacă îndelinește urmatoarele
condiții:11
- să fie determinată de dorința de cunoaștere, de cultivare;
- sa se realizeze consumul unor produse turistice ce au caracter cultural (operă de artă,
spectacol, monument);
- să presupună participarea unui mediator – persoană, document scris, material audio-
vizual – care să pună în valoare, să formeze produsul cultural.
Generalizând, am putea defeni turismul cultural ca fiind circulaţia persoanelor spre alte zone
decît cele de reşedinţă cu scopul vizitării, participării la anumite evenimente culturale, însuşirea
informaţiilor sau cunoştinţelor legate de obiective turistice cu caracter cultural.

11
Rodica Minciu. București; Editura Uranus, 2004, p.87.
 1.2Importanţa și rolul turismului cultural

În prezent turismul cultural reprezintă prin conţinutul şi rolul său, un domeniu distinct de
activitate, o componentă însemnată a vieţii economice şi sociale pentru un număr mare de țări
ale lumii. Prin marele potenţial, uman şi material pe care îl antrenează în desfăşurarea sa, cît şi
prin efectele benefice asupra domeniilor de interferenţă, turismul cultural acţionează ca un factor
stimulator al dezvoltării și al progresului.
Cîteva aspecte a turismului cultural sunt prezentate în tabelul următor:

Efecte pozitive Efecte negative

• Dezvoltarea culturală din regiune • Cultura devine comercializată
• Protejarea habitatului natural • Distrugerea mediului înconjurător
• Accentuarea regiunilor turistice • Investițiile în turism care acționează
• Consolidarea tradițiilor și culturei locale împotriva stării mediului înconjurător
• Mai puțin sezonier, se poate extinde • Arhitectura nu caracteristică obiceiurile
turismul de sezon locale
• Poate fi o formă importantă de • Probleme cu portanță
turism sustenabil • Turismul cultural are doar un rol dependent
(nevoia de pachet)
• sursa conflictelor
Tabelul 1.2 Efectele pozitive şi negative a turismului cultural
Sursa: http://cdn.intechopen.com/pdfs/35715.pdf , p224.

Daca să luam în considerare și să observam importanța și impactul turismului cultural asupra

pieței turistice , potrivit unui studiu de cercetare publicat de OECD în 2010 ,cu denumirea
“Impactul culturii asupra turismului în anul 2008” la nivel mondial aproape 360 de milioane de
călătorii internaționale au fost generate de turismul cultural, reprezentînd aproximativ 40 % din
totalul turismului la nivel mondial. Mai mult decît atît , dacă luăm în considerare faptul ca aceste
cifre au afectat doar în mod direct industria turismului, trebuie să subliniem faptul că contribuția
indirectă a turismului cultural este cu mult mai mare, datorită efectelor sale multiplicatoare. De
asemenea studiul menționat subliniază faptul că suma de bani cheltuită de către un ,turist
cultural’ este aproximativ cu o treime mai mare în comparație cu alți turiști. 12

12
http://cdn.intechopen.com/pdfs/35715.pdf p.225
 Există legături ample între turism şi celălalte componente ale economiei. Spre exemplu,
pentru desfăşurarea activităţii turistice culturale sunt necesare intări din alte ramuri ca: industria
construcţiilor, industria alimentară şi de asemenea turismul cultural întreţine legături directe cu
transporturile, telecomunicaţiile, cultura şi arta.
Turismul cultural acţionează ca un mijloc foarte activ de educaţie, de ridicare a nivelului
de învăţare, de cultură şi civilizaţie al persoanelor, în aşa mod facilitând accesul la valorile care
au caracter cultural, încurajînd schimbul de idei şi de informaţii, stimulând lărgirea orizontului
cultural, de cunoaştere a turiştilor şi a populaţiei locale, cu efecte asupra formării intelectuale. Ca
urmare, turismul cultural prezintă o importanţă deosebită în "satisfacerea nevoilor materiale şi
spirituale ale oamenilor"13.
De altfel, însăşi îmbogăţirea de cunoştinţe şi informaţii realizată de un turist în timpul
călătoriei "în special când aceasta se face în scopul cultural, constituie un mijloc de lărgire a
experienţei şi orizontului cultural ştiinţific"14.
În procesul de educare, de formare a gustului cultural, turismului cultural îi revin sarcini
deosebite, el dispunând mai mult decât alte forme de turism, de posibilitatea de dezvoltare a
omului şi a universului cultural al lumii.
Dacă turismul, în general este considerat un act de cultură unele dintre formele sale au o
contribuţie mai mare la lărgirea orizontului de cunoaştere, la ridicarea nivelului de instruire a
civilizaţiei. Participarea la diverse evenimente culturale - spactacole, festivaluri, vizitarea de
muzee, case memoriale sau a unor locuri legate de istoria şi tradiţia unui popor, vacanţe destinate
învăţării unei limbi străine, ca forme de manifestare a turismului cultural permit acumularea de
cunoştinţe în diverse domenii, asigurând satisfacerea unor nevoi spirituale ale călătorilor.
Turismul cultural cuprinde "călătoriile şi participările la festivaluri de artă, care conferă
individului ceva mai mult decât ieşirea din cotidian răspunzând motivaţiei de acumulare de noi
cunoştinţe, dezvoltării personalităţii umane, contactării marilor galerii şi colecţii ale celor mai
importante realizări ale spiritului omenesc (artă, ştiinţă, tehnică, habitat) mod de viaţă,
comportament, religie,etc."15
O altă importanţă a turismului cultural este aceea că se afirmă ca un important mijloc de
petrecere a timpului liber. Tendinţa de creştere a dimensiunilor timpului liber ridică probleme
legate de organizarea şi exploatarea eficientă a acestuia. Folosirea timpului liber în scopul
desfăşurării turismului cultural trebuie să satisfacă cerinţele dezvoltării fiecărui individ. În aceste

13
Minciu Rodica – „Economia turismului”, Ed. Uranus, Bucureşti, 2004, pag.35
14
Barbu Gheorghe – „Turismul în economia naţională”, Ed. Sport turism, Bucureşti, 1981, pag. 42
15
Ionescu Ion – „Turismul fenimen social-economic şi cultural”, Ed. Oscar Print, Bucureşti, 2000, pag.62
condiţii, turismul cultural reprezintă una dintre modalităţile cele mai complexe şi benefice de
petrecere a timpului liber.
Asigurarea condiţiilor pentru petrecerea plăcută a timpului liber al oamenilor, satisfacerea
unor motivaţii spirituale şi culturale sunt elemente ce intră în noţiunea de turism cultural.
Relaţia dintre turismul cultural şi mediul înconjurător este foarte importantă şi stânsă.
Mediul, ca totalitate a factorilor naturali şi mai ales a celor creaţi prin activitate umană reprezintă
motivaţia estenţială a călătoriilor. În procesul consumului turistic cultural aceşti factori suferă o
serie de transformări, de regulă se deteriorează. Astfel se impune găsirea unor soluţii de atenuare
sau chiar de eliminare al impactului negativ a turismului cultural asupra mediului. Acţiunile
distructive în multe cazuri inconştiente se datorează în special lipsei de educaţie turistică şi pot
fi numeroase mai ales în zone sau la obiectivele la care se conturează o concentrare turistică
evidentă.
Patrimoniul cultural este afectat şi chiar ameninţat de mulţimea anilor care au trecut peste
anumite monumente, de poluare admosferică, de neglijenţa oamenilor şi pagubele cauzate de alţi
factori între care şi turismul cultural, deşi aşa cum se ştie menirea turismului în general şi a
turismului cultural în principal este de a pune în valoare şi a proteja monumentele de artă şi
cultură. Sunt necesare acţiuni de restaurare arhitectonică care au caracter social şi cultural în
acelaşi timp iar conceptul de monument este încadrat în acela de "bun cultural" incluzând şi
mediul ambiantal. "Păstrarea monumentelor de arhitectură necesită în primul rând restaurarea
monumentelor respective, în cel de-al doilea rând, punerea lor în valoare, prin amenajarea
mediului înconjurător şi în al treilea rând reconstruirea şi modernizarea interiorului acestuia"16.
Iată că turismul cultural îşi exprimă rolul de activitate dinamică şi activă care participă la
dialogul vieţii contemporane având sarcini importante în păstrarea specificului şi tradiţiei în
rezolvarea principalelor trasee istorice definitorii ale evoluţiei oraşelor. Turismul cultural trebuie
să devină una din necesităţile fundamentale ale omului modern.
Turismul cultural are rolul intensificării şi diversificării legăturilor dintre naţiuni.
Călătoriile cu scop cultural şi în mod deosebit cele internaţionale reprezintă o cale eficientă de
contact cu popoarele altor locuri, iar rolul turismului cultural devine tot mai important pe măsura
creşterii circulaţiei turistice, respectiv a numărului persoanelor şi ţărilor participante la trafic.
Turismul cultural contribuie astfel la promovarea unei mai bune înţelegeri între popoarele
aparţinând "diferitelor culturi şi naţionalităţi"17, la reânvierea tradiţiilor, la valorificarea
preţioasei moşteniri a culturii universale.
16
Stoicescu Cleja Claudia –„ Sub semnul muzeului - arta de a privi -”, Ed. Sport -Turism, Bucureşti, 1983, pag.140
17
Minciu Rodica – „Economia turismului”, Ed. Uranus, Bucureşti 2004, pag. 38
 Prin ansamblul posibilităţilor pe care le oferă turismul cultural acesta constituie şi un
instrument eficient al destinderii internaţionale, de consolidare şi menţinere a păcii în lume.
Prin natura motivaţiilor, prin locul de desfăşurare şi modul de organizare, turismul
cultural se integrează şi se interferează cu turismul urban (potrivit opiniei unor specialişti circa
40% din totalul vizitelor urbane revine turismului cultural). Acesta se interferează atât cu
turismul de agrement sub aspectul distractiv şi totodată educativ, cât şi cu cel de afaceri dar şi cu
formele noi de turism care implică protejarea resurselor (cele culturale în cazul de faţă).
Pe plan internaţional dezvoltarea turismului cultural duce nu numai la sporirea circulaţiei
de bunuri materiale şi culturale ci şi la întărirea spiritului de înţelegere şi apropiere între popoare.
Astfel bunurile şi serviciile culturale pe care le cosumă turiştii pe durata deplasării lor într-o ţară
pot fi asimilate pentru ţara vizitată ca un export; în acelaşi timp cheltuielile pe care le face un
turist în străinătate constituie pentru ţara lui de reşedinţă un import.
Intensificarea circulaţiei turistice ajută la creşterea numărului de turişti interni şi externi.
În paralel turiştii cumpără pe lângă articole care servesc drept amintire şi o serie de produse
alimentare.
O altă importanţă a turismului cultural este aceea că el reprezintă o cale de valorificare
superioară a resurselor culturale. Elementele cum sunt: evenimentele cultural-artistice,
monumente de artă, vestigii istorice, tradiţia populară îşi găsesc cea mai bună valorificare, în
unele situaţii chiar singura, prin intermediul turismului cultural. Turismul cultural se poate
dezvolta şi prin exploatarea resurselor de mici dimensiuni, dispersate, fiind, din acest punct de
vedere, o componentă importantă a economiilor locale, el ajutând la îmbogăţirea şi valorificarea
optimă a lor dar şi în creşterea volumului şi calităţii difuziunii culturale. El revalorifică elemente
autohtone, cărora nu întotdeauna li se acordă importanţa meritată (artizanat, gastronomie, etc.)
Veniturile din turism sunt dirijate şi către investiţii în cultură. Deoarece resursele
culturale sunt atracţii pentru vizitatori, turismul cultural oferă o justificare şi contribuie la
suportul financiar necesar conservării lor. Prin taxele care se percep la intrarea în muzee, la
târguri culturale, în palate şi castele, se întreţin locuri şi activităţi culturale care sunt utilizate atât
de localnici cât şi de turişti.
Turismul cultural are rolul şi de a crea produsul intern brut al unei ţări şi diferă sensibil în
zonele şi statele Europei în funcţie de nivelul acestora de dezvoltare şi structura economiei ţărilor
respective. El are o contribuţie şi la realizarea valorii adăugate prin consumul mare de muncă
vie, de inteligenţă şi creativitate.
Ca o componentă a economiei naţionale, turismul cultural, domeniu al activităţii umane,
îşi face remarcat rolul său în mod direct în ceea ce priveşte contribuţia pe care o are la ridicarea
socio-economică şi culturală a unei zone şi prin faptul că asigură valorificarea avantajoasă a unor
resurse culturale.
În ceea ce priveşte contribuţia turismului cultural la crearea de venit naţional "este de
reţinut faptul că multe din activităţile incluse în acest tip de turism - transportul, alimentaţia
publică - sunt servicii productive şi prin urmare sunt creatoare de venit naţional."18
El are rolul de creştere a circulaţiei băneşti interne şi la obţinerea de valută. El este o
industrie care permite încasări în moneda naţională precum şi în valută şi care contribuie la
dezvoltarea comunităţilor locale.
Turismul cultural este şi o pârghie de atenuare a dezechilibrelor interregionale prin faptul
că dezvoltarea acestuia are consecinţe asupra geografiei unor regiuni, asupra urbanizării şi
construcţiei de locuinţe. El favorizează, de asemenea utilizarea pe plan local a diferitelor resurse
culturale, a disponibilităţilor de forţă de muncă.
O altă importanţă a turismului cultural este aceea că generează locuri de muncă, unde este
necesar ca forţa de muncă să fie calificată, bine instruită, cu un orizont larg de cunoştinţe,
cunoscătoare a unei limbi străine de circulaţie internaţională.
El are un impact şi asupra infrastructurii oraşelor în care se află resursele culturale pentru
ca deplasarea către acestea să se facă în cele mai bune condiţii, autorităţile locale şi regionale
trebuie să facă în aşa fel încât banii obţinuţi din turismul cultural să fie folosiţi şi în acest scop.
Cercetările întreprinse asupra rolului turismului cultural au evidenţiat faptul că are un
impact considerabil asupra economiei societăţii sau culturilor diferitelor ţări.
Acestă acţiune se manifestă pe o mulţime de planuri de la stimularea creşterii economice,
a valorificării resurselor materiale, la îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă. El are efecte externe în
domeniul socio-cultural, fizic şi cel al resurselor umane cu rezultate economice indirecte.
Prin faptul că acţionează în direcţia introducerii în circuitul economic a patrimoniului
cultural de mare atracţie şi a unora din realizările contemporane în domeniul construcţiilor şi a
artei, că stimulează dezvoltarea activităţii altor ramuri, turismul cultural, contribuie direct sau
indirect la ridicarea economică a anumitor zone şi implicit la creşterea veniturilor populaţiei din
perimetrele respective.
Turismul cultural prin formele sale, prin circuite de oraşe cu caracter cultural deţine
ponderi importante în structura destinaţiilor de vacanţă - 51% în Italia, 45% în Franţa şi se
bucură de aprecierea deosebită atât din parte clienţilor cât şi din partea organizatorilor de turism.

18
Barbu Gheorghe – „Turism în economia naţională”, Ed. Sport - Turism, Bucureşti, 1981, pag.36
 Având în vedere aceste aspecte negative este necesar ca responsabilii patrimoniului
cultural şi organizatorii produselor turistice să se bazeze pe politici care să susţină atât
conservarea eficientă a patrimoniului cât şi creşterea calităţii informaţiilor transmise unui public
tot mai interesant şi mai avizat.
Ţările europene în ultimii ani au accentuat producţia obiectivelor culturale destinate
vizitatorului, au dezvoltat mijloacele juridice şi financiare de protejare a mediilor naturale şi
construite, au favorizat asocierea populaţiei locale proiectelor turistice cu efecte pozitive. S-a
trecut de la o producţie pasivă la o concepţie dinamică de punere în valoare a patrimoniului
cultural.
Rolul statului şi al colectivităţii publice pentru turismul cultural a crescut în următoarele
domenii:
- punerea în valoare şi conservarea monumentelor istorice şi rezervaţiilor;
- accentuarea legislaţiei ce reglementează protecţia mediului;
- acordarea unei asistenţe sporite manifestărilor culturale (festivaluri, expoziţii de artă,
etc.);
- dezvoltarea creativităţii artistice şi artizanale;
- creşterea rolului populaţiilor locale în cadrul proiectelor de amenajare turistică;
- intensificarea acţiunilor de restaurare a clădirilor vechi (valorificarea unor castele ca
hoteluri în Franţa, Spania);
- influenţarea fluxurilor turistice prin propunerea unor destinaţii culturale (exemplu: Anul
Rubens în Belgia).
Prin turismul cultural sunt condiţionate raporturi de comparaţie între culturi diferite şi se
satisfac susţinătorii culturii dominante. Simpla vizitare şi observare influenţează o mai bună
înţelegere între oameni. A trăi în calitate de turist, a călătorii reprezintă o formă culturală în sine,
aparţine fenomenului de planetizare a lumii.
Turismul cultural atrage un număr tot mai mare de turişti. "Conform unui Studiu al Comisiei
Europene, 20% din sosirile turiştilor în Europa răspund motivaţiilor culturale, în timp ce 60% din
turiştii europeni sunt interesaţi de atracţiile culturale în vacanţele lor"19.
Cunoaşterea şi folosirea în activitatea turismului a patrimoniului cultural al unei ţări duce
la deconcentrarea şi difuzarea turismului cultural pe întreg teritoriul lumii salvându-l de la
hibernarea muzeistică şi integrându-l circuitului contemporan de valori materiale şi spirituale. Pe

19
Ţigu G., Tală M., Talpeş A., Lungu C., John S. – „Resurse şi destinaţii turistice pe plan mondial”, Ed. Uranus,
Bucureşti, 2003, pag. 144
lângă consecinţele economice acesta are şi o profundă sferă umană întrucât acţiunea sa nu se
manifestă numai asupra turiştilor ci şi asupra populaţiei zonelor vizitate.
În condiţiile în care modul de viaţă socio-cultural are tot mai multe tendinţe acute de
generalizare, păstrarea unor elemente cu specific tradiţional şi cultural va ocupa un loc important
în viitorul aşezărilor incluse în activităţi turistice.
Turismul cultural reprezintă o cale de păstrare a unei identităţi socio-culturale, de
dobândire a unei personalităţi distincte în cadrul turistic local, naţional şi mondial.
Prin desfăşurarea turismului cultural nu este vorba numai de a îmbogăţii cunoştinţele
culturale în domeniul informaţiei ci în primul rând de a dezvolta o anumită formă de gândire, de
a incita efortul intelectual, de a dezvolta gustul pentru creativitate.

1.3. Circuite tematice – considerații generale

Conform legislației în vigoare, Ordonanța nr. 107/1999 republicată în MO în iunie 2008 și

emisă de Guvern, numim „ pachet de servicii turistice ” – combinația prestabiltă a cel puțin două
dintre următoarele trei grupe de servicii, cu condiția că durata neîntreruptă a acestora să
depășească 24 de ore sau să cuprindă înnoptarea, și anume: 20
1. Transport;
2. Cazare;
3. Alte servicii, fără legătură cu transportul sau cazare sau care nu sunt accesorii ale
acestora și care reprezintă o parte semnificativă a pachetului de servicii turistice, cum ar
fi: alimentația, tratament balnear, agrement și altele.
Din componența acestui pachet de servicii turistice fac parte și circuitele tematice, care
reprezintă un produs turistic ce se referă la ansamblul de servicii și bunuri materiale destinate să
satisfacă nevoile de turism a unui consumator între momentul plecării și momentul sosirii în
locul de plecare.
Bunurile materiale despre care sa menționat anterior se regăsesc în:
- Patrimoniul de resurse culturale, istorice, naturale , artistice , arheologice etc. , care
prezintă cadrul fizic de bază și care manifestă o atracție deosebită pentru turiști;
- Anumite facilităț de acces ce ține de mijloacele de transport ( de căi de comunicații, de
vehicule) alese de turiști cu scopul de a ajunge la obiectivele turistice dorite;

20
Tehnica operațiunilor de turism intern și internațional
 - Unele elemente de infrastructură, echipamente care contribuie în mod deosebit la
satisfacerea cererii de turism ( hoteluri, terenuri și săli de sport, restaurante, săli de
conferințe, de spectacol și altele).
Ansamblul elementelor unui circuit tematic au menirea de a asigura consumatorilor satisfacție,
ceea ce nu prezintă un lucru simplu de creat. Pentru a realiza așa ceva, circuitul trebuie sa
corepundă cu motivațiile turiștilor, care sînt extrem de variate.
Ținînd cont de criteriile de clasificare a produselor turistice ( durata sejurului, numărul de
persoane, modul în care se desfășoară), identificăm faptul că circuitele tematice reprezintă un
produs forfetar. Produsul turistic forfetar este un voiaj organizat după un anumit program
detaliat, cuprinzînd un ansamblu mai mult sau mai puțin variat de prestații turistice, la un preț
fix, determinat din timp.21 Acest tip de produse turistice cuprind formulele “totul inclus” și
formulele mixte sau combinate, în care este furnizat doar o anumită parte a produselor turistice.
Formula “totul inclus” ( “all-inclusive” , “tout-compris”) cuprinde voiajele forfetare tradiționale
care include transportul dus-întors, transferurile, cazare și masă, dar și sejururile în sistem
pensiune completă, circuitele organizate și croazierele.
Prin urmare, circuitele tematice reprezintă un produs touristic forfetar de tipul “totul inclus”
care oferă, în general, o combinație de excursii sau vizite în grup sau individual și cazare în
sistem pensiune completă, demi-pensiune sau mic-dejun.22 Mijloacele de transport care sunt
utilizate pentru aceste circuite sunt autocarul sau avionul și trenul (mai rar).
În ultimii ani, circuitele tematice au devenit destinații ‚în vogue’ foarte solicitate. Ele au
devenit populare nu doar datorită valorii lor de obiective individuale dar și grație gradului de
atractivitate, ca urmare a asocierii obiectivelor turistice, într-o regiune mai extinsă.
Noțiunea de circuit tematic datează din anii 1970 și își are originea în țările dezvoltate din
Europa de Vest. Această perioadă coincide cu boom-ul turistic, respectiv dezvoltarea turismului
în masă, care a devenit din ce în ce mai specializat și bine organizat, în vederea satisfacerii
necesităților unei game diversificate de clienți. În același timp apare necesitatea de a
individualiza oferta turistică ținînd de grupurile sociale cu diferite preferințe, fapt care a generat
apariția noțiunii de atracții tematice astfel ca: parcuri tematice, evenimente tematice și circuite
tematice. O dată cu creșterea valorii turistice a acestor activități, o atenție sporită li se acordă atît
pe plan internațional (european) cât și la nivel național regional și chiar local.
Circuitele tematice sunt parte componentă a turismului cultural și printre principalele lor
componente enumerăm: temele bine definite și atractive, dimensiunea geografică și patrimoniul

21
Tehnica operațiunilor de turism intern și international, p.80
22
Tehnica operatiunilor ,p.80
cultural. Popularitatea lor derivă din avantajele pe care ele le oferă: acestea promovează resurse
turistice neexploatate sau mai puțin exploatate; pot fi organizate si asigurate cu surse financiare
reduse; poate diversifica oferta turistică în timp și în spațiu; sunt în măsură sa genereze o cerere
sporită pentru diverse tipuri de turism, în special cel cultural, rural și ecoturism.
Termenul de circuite tematice a fost defenit pentru prima dată în țările dezvoltate a Europei de
Vest, dar în SUA și Australia după anii 1980, unde industria turismului a atins un înalt nivel de
dezvoltare și în tările Europei de Est după anii 1990. În literatura engleză, circuitele tematice se
regăsesc sub diverse terminologii precum ar fi
Condițiile geografice, calitatea mediului ambiant cît și peisajul sunt factorii cheie care
influențează apariția și succesul circuitelor tematice. Ele combină elementele naturale și
antropice, care promovează o anumită tematică, fiind într-o armonie perfectă cu un anumit spațiu
geografic și asigură interconexiune prin diferite mijloace de transport.
Aceste circuite oferă oportunități pentru extinderea bagajului de cunoștințe, divertisment și
agrement, avînd drept suport principiile dezvoltării durabile.
Circuitele tematice pot fi clasificate în funcție de diferite opinii. Din punct de vedere al
geografiei circuitelor, ele se pot bucura de valoare locală (ex. Calea Ferată Forestieră Vișeu de
Sus); regională ,națională sau internațională. Prin prisma tematică, circuitele promovează
diferite aspecte, cum ar fi: calitățile mediului ambiant (drumul vinului) ; traseele care asigură
conexiune dintre zonele pitorești (Drumul Regelui); trasee specializate ( Drumul Vinului,
gastronomie, sport); trasee religioase; perelinaje privind locurile sfinte; trasee ce țin de
patrimoniu cultural și istoric.
În funcție de mijloacele de transport utilizate, putem identifica următoarea clasificare: circuite
cu trasee pedestre ; cu transportul public și transportul auto; cu bicicleta; călare; trasee de
diving. Traversarea râurilor montane cu barca, numit rafting, poate face parte dintr-un circuit
tematic, în special in acele zone unde vizitarea obiectivelor culturale este obligatorie în cadrul
unui circuit turistic. Cele mai populare zone pentru rafting din România sunt pe rîurile: Bistrița,
Mureș ( în special, deoarece sunt prezente obiective culturale de mai valoare) ,Defileul Jiului,
Crișul Pietros, Nera și Cerna ( grație peisajului spectaculos).
Importanța circuitelor culturale se datorează patrimoniului cultural și istoric ce-l deține o
anumită țară.
Datele statistice cît și organizațiile internaționale și specialiștii din domeniul turismului
demonstrează o sporire vizibilă a interesului pentru turismul cultural odată cu scăderea cererii
pentru turismul de litoral. Circuitele tematice ar putea deveni o alternativăprofitabilă pentru
petrecerea timpului liber. La nivel european se poate observa o serie de noi inițiative pentru
dezvoltarea rutelor tematice. Consiliul Europei, UNESCO, Comisia Europeana a Turismului și
alte organizații au adus o contribuție semnificativă la dezvoltarea circuitelor tematice.
România abundă în resurse naturale și antropice, care oferă premise pentru dezvoltarea
circuitelor turistice naționale și regionale/ locale. Poziționarea geografică pe Dunăre și lîngă
Marea Neagră, precum și la intersecția unor importante rute europene, prezintă un avantaj pentru
diversificarea și dezvoltarea circuitelor tematice românești. Există un șir de tematici atractive
care ar genera circuite tematice independente ( spre exemplu: circuit cu denumirea “Pe urmele
lui Dracula”) sau circuite care ar putea fi în mare măsură dependente de circuitele europene (ex.:
circuitul cetăților feudale). În România, cât și în Europa de Sud-Est, circuitele tematice au
început a fi studiate , abia după anul 2000. Dar putem observa anumite inițiative locale pentru
promovarea acestor produse turistice (ex:Greenways Romania). Unele dintre aceste inițiative au
fost susținute de fondurile europene (de exemplu, Sibiu cunoscută drept capitală culturală
europeană în 2007). Pe lîngă monumente și situri naturale, România dispune , la fel și de alte
subiecte pentru circuitele tematice. România este foarte activă ca membru al UNESCO, semnînd
7 convenții în domeniul cultural, țara beneficiază de suport financiar pentru promovarea
diversității culturale, în special pentru protecția patrimoniului cultural imaterial și monumentele
ce sunt incluse în patrimoniul românesc.

Dacă luam în considerație că remarcabilul potenţial cultural -istoric al României este mai puțin
cunoscut, obiectivul principal al strategiei de promovare a produsului dat îl reprezintă
conştientizarea turiştilor potențiali în ceea ce privește atractivitatea acestui produs turistic, cu
scopul de a mări numărul de turişti şi veniturile obținute din practicarea acestui tip de turism.
Printre principalele direcţii de acţiune în acest sens putem enumera următoarele:
▪ determinarea obiectivelor din patrimoniul național - cultural mobil (muzee, monumente
istorice, cultură scrisă și altele) și imobil care - prin valoarea lor documentară, artistică,
caracteristic naţional- pot fi valorificate cu ajutorul turismului;
• promovarea circuitelor turistice tematice care vor valorifica ansamblurile monumentale,
obiectivele ce se bucură de interes din partea turiștilor, dar şi obiectivele care nu sunt într-atît de
renumite şi de mare însemnătate, diferenţiate după specificul de piaţă căruia i se adresează, ca de
exemplu: copii, elevii, studenţii, pensionarii, oamenii de știință, profesionişti în diverse domenii
(ex. artă, muzică, arhitectură) etc.;
• atragerea ziariştilor, creatorilor de opinie, redactorilor de televiziune în vederea elaborării
unor materiale publicitare cu scopul de a promova turismul cultural cu susținerea societăţilor de
turism din România;
• realizarea unor acţiuni educaţionale (spre ex: simpozioane, expoziţii publicitare conferinţe,
colocvii și alte manifestări cu tematică ce ține de turismul cultural) în colaborare cu Ministerul
Culturii şi Cultelor şi a comunităţilor locale implicate, cu scopul de a informa şi a trezi interes
pentru această formă de turism;
▪ promovarea a unor produse turistice noi, în vederea valorificării manifestărilor culturale
tradiţionale ce au o importanță majoră;
• perfecționarea, dar şi diversificarea ofertei de materiale publicitare (prospecte, pliante, broşuri,
afișe sau panouri publicitare, ghiduri turistice specializate, casete video și altele) pentru
promovarea turismului cultural.
Dacă dorim să depăşim comportamentul sezonier al cererii interne pentru turismul cultural,
atunci e nevoie de o schimbare majoră a gradului de implicare și participare a canalelor
tradiționale în comercializarea acestei forme de turism.

Crearea de circuite turistice are două scopuri strategice:

(1) Turiştii care vin într‐o localitate (inclusiv cei sosiţi în tranzit) să fie atraşi să meargă şi în
altele alăturate, diversificând astfel oferta de petrecere a timpului liber din judeţul nostru.
(2) Să crească atractivitatea destinaţiei turistice pentru acei turiști care nu ar fi venit altfel.
Atingerea primului scop presupune o mai bună informare a turiştilor în privinţa oportunităţilor de
vizitare pe care le au şi necesită costuri minimale pentru România. Pentru a facilita informarea şi
abilitatea turiştilor de a identifica obiectivele turistice noi, ele trebuie grupate pe categorii uşor
recognoscibile şi uşor de reţinut. De asemenea, este necesară punerea la punct a unor trasee
urbane şi interurbane de mijloace de transport în comun care să deservească aceste circuite.
Realizarea concretă a acestui obiectiv trebuie să pornească de la culegerea de informaţii detaliate
pentru realizarea circuitelor turistice. În acest scop, este oportună realizarea unui studiu
„Valorificarea obiectivelor turistice din judeţul Arad şi a infrastructurii”.

Capitolul II Posibilități de valorificare a turismului cultural

românesc

2.1 Potenţialul turistic cultural

România este deținătoarea unui bogat și valoros patrimoniu cultural, rezultat a unei istorii
foarte bogate în evenimente, care se întinde de-a lungul a peste două milenii. În România se
gasesc 681de valori de patrimoniu cultural de înteres național și internațional, dintre care trebuie
evidențiate, pentru atractivitatea și valoarea lor: vestigii arheologice, biserici și ansambluri
manastirești, centre istorice și situri arheologice, monumente și ansambluri de arhitectura și de
arta, ansambluri arhitecturale urbane, din care o parte s-au constituit ca valori ale Patrimoniului
Universal sub protecția UNESCO (bisericile fortificate, bisericile cu fresce exterioare, cetățile
dacice, cetatea Sighisoara etc.). Acest fond cultural-istoric prezintă o parte însemnată din oferta
turistică și o componentă a imaginii turistice a țării pe piața națională și international.
O excursie la deosibitele monumente de artă medieval din Bucovina sau o vizită la
monumentala simbioză daco-romană, care se numește Tropaeum Traiani din Adamclisi, ori o
drumeție la patriarhalul din Maramureș cu ale sale tradiții ale datinilor străvechi, fie o croazieră
pe magistrala albastră Dunăre - Marea Neagră reprezintă, fiecare în parte, o carte de vizită a
României turistice.23
La fel,cîteva itinerare ca “fortificațiile săsești din Transilvania”, “turul castelelor medievale” , fie
“ itinerare ale latinității în România” , sau muzeele de istorie și de artă , “biblioteci cu fond de
carte rară” etc. toate acestea, scot în evidență disponibilitățile pe care le deține oferta culturală –
istorică a țării.
Printre aceste mărturii de viață și cultură reprezentativă pentru istoria civilizației poporului
roman evidențiem pe cele mai valoroase:
Vestigiile arheologice preistorice, care dovedesc prezența omului încă din paleoliticul inferior,
și mai ales din cel mijlociu cu mărturii ce se gasesc în mai multe muzee din Craiova, Deva,
București etc. înscriu zona carpato-danubiană în marea arie geografică a antropogenezei.
Pe meleagurile țarii , în neolitic existau mai multe arii de cultură, cu caracteristici specifice,
printer care putem remarca următoarele: cultura Hamangia (Dobrogea) ,căreia îi aparțin două
figurine de lut: Gînditorul și Femeie șezînd , care reprezintă valoroase obiecte de sculptură
neolitică, găsite în apropiere de Cernavodă; cultura Gumelnița (Muntenia) cu statuete de cult,
aflate în muzeele din Piteși, Oltenița, București, Tîrgoviște; cultura Boian (cîmpia Muntenia)
atunci cînd incepe utilizarea aramei la executarea unor podoabe și unelte și apare picture cu
grafit, mărturii aflate la muzeele din Pitești, București, Alexandria; cultura Cucuteni ( în sud-
estul Transilvaniei, Moldova ,nord-estul Munteniei) , acestei culture îi este specific ceramica

23
Turismul în România,Vasile Glavan p.32
cu forme variate, pictată într-o tehnică superioară, cu motive decorative ce-i conferă o
individualitate și o deosebită valoare artistică, așa cum se remarcă în muzeele de la Piatra Neamț,
Iași, Buzău, Roman, Focșani.24 Toate aceste culturi sînt considerate de către specialiști momente
de vîrf ale neoliticului european și prin urmare se pot încadra ca obiective într-un
“ itinerar prin neoliticul românesc” .
Vestigiile antichității sunt multe la număr și foarte valoroase pentru civilizația poporului român
cît și pentru istoria culturii. Aici putem remarca, la început de toate, ruinele cetăților grecești
care au fost înființate de coloniștii greci pe coasta Mării Negre în perioada sec. VII - VI î. Hr. și
au fost denumite Histros (Histria), Tomis (Constanța), și Callatis (Manglia).
Unele dintre cele mai reprezentative pentru existența multimilenară a poporului român
reprezintă - cetățile dacice și romano-bizantine, care sînt foarte larg răspîndite. Pînă în prezent,
arheologii au descoperit vestigii dacice, în număr de 33 de fortificații, în toate zonele României:
Drobeta – Turnu Severin, la Dunăre, Petrodava – Piatra Neamț, Sucidava, lîngă Caracal și Bîtca
Doamnei pe valea Bistreței în Moldova, Ziridava – Pecica, în partea de vest dar Potaissa – Turda
și Piatra Craivii ( aproape de Alba Iulia), în Transilvania etc. Cea mai valoroasă aglomerare de
așezări și cetăți dacice se gasește în Munții Orăștiei și au format centrul politic al statului dac în
perioada lui Decebal și al lui Burebista ( aproximativ 82 î.Hr. – 106 e.n ). Aici, scoatem în
evidență cetățile de la Costești, Sarmizegetusa Regia, Bildaru, toate cu ziduri și sanctuare lucrate
în tehnica specifică dacilor.
Un loc însemnat printre vestigiile romane îl deține fortificațiile militare (castre), care reprezentau
niște puncte de susținere în expansiunea romană în Dacia. Castrele erau zidite, ca regula, pe
vechi așezări dacice, la fel ca la Dobreta, unde se gasesc ruinile podului lui Traian. Aici putem
remarca și ruinele centrelor urbane, care au fost ridicate la rang de colonie sau municipiu:
Apulum – Alba Iulia, Drobeta, Potaissa, Napoca, Tomis și capitala Daciei Romane, Romula
lîngă Caracal. Ruinele dotărilor edilitare – temple, palate, băi termale, amfiteatre cît și materialul
arheologic descoperit în aceste localități atestă gradul de dezvoltare economic și social din
vremurile celea și la fel, devedește existența conviețuirii a celor două civilizații (dacică și
romană) , care a dus la nașterea poporului român.
Cetățile feudale (orașe întărite cu cetăți) sunt cele care dețin un mare interes din partea
turiștilor. Aceste cetăți au fost ridicate de breslele tîrgoveților în fața atacurilor turcești, de unde
si vine denumirea turnurilor de pază sau bastioanelor – Turnul croitorilor,cizmarilor, în Banat,
Crișana și Transilvania. În România sunt păstrate vestigiile fortificațiilor și ansamblurile

24
Vasile Glavan, Turismul în România p.32
voievodale din capitalele vechi: Tîrgovește, Cîmpulung, Curtea de Argeș și ansamblul feudal
Curtea Veche din București.
Printre vestigiile medievale , un loc mai deosebit îl ia cetatea Sighișoarei, construcția căreia a
început din anii 1191, pe Dealul Cetății. Structura cetății constă dintr-un zid lung de 930 m, a
cărei înălțime inițială a fost de 4 m, apoi a fost mărită pînă la 14 m. Zidul deținea 14 turnuri,
dintre care 9 rămîn neschimbate pînă astăzi. Cetatea Sighișoara este considerată cea mai păstrată
si mai frumoasă cetate din Transilvania, datorită: ansamblurilor medievale civile din orașul de
jos și din cetate ; Casa Vlad Dracula; renumita “ scara acoperită ” ; bisericile din incinta cetății,
considerate monumente istorice și de artă; străzile întortocheate și înguste cu patină medievală.
Între cele mai importante atracții turistice religioase din România, un loc deosebit îl ocupa
monumentele istorice și de artă medieval, care sînt destul de multe la număr, dețin o mare
valoare culturală și sunt de o importanță națională excepțională și universală. Printre cele mai
deosebite si reprezentative sunt cele din Bucovina: Sucevița, Humor, Moldovița, Arbore și
Voroneț . Aceste monumete sunt biserici și mănăstiri din sec. XV- XVI, aparțin stilului
moldovenesc de „arhitectură și pictură medievală” și au îmbogățit patrimoniul artistic universal
prin frescele exterioare, care sînt unice în toata lumea datorită valorii artistice ce o dețin, la fel
prin arta construcțiilor și mai ales prin cea decorativă. Drept urmare, aceste monumente ce au o
cultură străveche și sunt cuprinse în nomenclatorul UNESCO, ca tezaur universal de valoare
excepțională, au fost remarcate, aproximativ cu un deceniu în urma, cu premiul internațional
Mărul de Aur ( Pomme d’Or) al Federației Internaționale a Ziariștilor și Scriitorior de Turism și
care se gasește depus la Moldovița.25
Unul dintre cele mai valoroase şi importante aşezăminte monastice din România este Mănăstirea
Putna ( sec. 15). Mănăstirea se află în Bucovina şi a fost ctitoria lui Ştefan cel Mare şi necropola
familiei sale. În incinta mănăstirii se gasesc importante si valoroase exponate, ca de exemplu
ferecături de cărţi în argint, obiecte de artă, manuscrise, broderii, toate realizate în centru de
cultură şi artă care şi-a desfăşurat activitatea aici.
În Moldova se găsesc şi alte importante monumente istorice şi de artă caracteristice stilului
moldovenesc, printre care enumeram: monumentul arhitectonic de mare importanţă – Mănăstirea
Neamţ (se. 15) - care a devenit un important focar de cultură şi artă de-a lungul timpurilor; Trei
Ierarhi ( se. 17) este unic în arhitectura romînească, graţie ornamentaţiilor ce-i îmbracă faţadele
cu motive geometrice specifice stilului oriental; Sf. Gheorghe şi Golia ( sec.17) din Iaşi;
complexul episcopal din Roman ( sec. 16+18) etc.

25
Vasile Glavan, Turismul in Romania
 Cele mai vechi aşezăminte monastice din România se gasesc şi în Oltenia de lîngă Munte pînă
la Argeş: Curtea Argeş si Tismana, care deţin cele mai valoroase si vechi fresce din ţară şi
renumitele monumente arhitecturale şi de pictură precum sunt Hurezi şi Curtea de Argeş.
Monumentele de arhitectură şi de artă medievală (laică şi religioasă), care sînt realizate în
variate stiluri arhitectonice şi răspîndite pe întreg teritoriul ţării, prezintă un potenţial cultural
valoros şi foarte important. Aici putem remarca catedrala romano-catolică din Alba Iulia ,care
reprezintă un valoros monument de arhitectură bisericească medievală din Transilvania.
Un loc deosebit îi revine ansamblurilor medievale religioase şi militare care sunt denumite
„ biserici fortificate” şi sunt răspîndite în depresiunea Braşovului şi în sudul Transilvaniei.
Aceste „ biserici fortificate” reprezintă monumente de arhitectură gotică sau romanică şi
constituie unicate în Ţara Românească. Fortificaţia semnifică înconjurarea lăcaşului de cult cu
bastioane de apărare si ziduri foarte puternice, sau adăugarea pe partea laterală lăcaşului a unor
turnuri masive. Dintre cele mai renumite putem enumera: monumentele de la Cisnădie, Bistriţa,
Mediaş,
Axente Sever, Saschiz, Copşa Mică, Sf. Gheorghe,Biertan,Bazna etc.
Foarte renumite sunt ansamblurile arhitectonice ca Palatul Şuţu din Bucureşti, Palatul Culturii
din Iaşi, Casa Artelor şi Casa Halter din Sibiu, clădirea Muzeului judeţean din Satu Mare, Casa
Matei Corvin din Cluj Napoca şi cel mai important monument de arhitectură gotică laică din
Transilvania – Castelul Corvineştilor.26

2.2. Circuit tematic ca instrument de promovare a turismului cultural

românesc
Dacă luam în considerație că remarcabilul potenţial cultural -istoric al României este mai puțin
cunoscut, obiectivul principal al strategiei de promovare a produsului dat îl reprezintă
conştientizarea turiştilor potențiali în ceea ce privește atractivitatea acestui produs turistic, cu
scopul de a mări numărul de turişti şi veniturile obținute din practicarea acestui tip de turism.
Printre principalele direcţii de acţiune în acest sens putem enumera următoarele:
▪ determinarea obiectivelor din patrimoniul național - cultural mobil (muzee, monumente
istorice, cultură scrisă și altele) și imobil care - prin valoarea lor documentară, artistică,
caracteristic naţional- pot fi valorificate cu ajutorul turismului;

26
Vasile Glavan ,Turismul in România, p.36
• promovarea circuitelor turistice tematice care vor valorifica ansamblurile monumentale,
obiectivele ce se bucură de interes din partea turiștilor, dar şi obiectivele care nu sunt într-atît de
renumite şi de mare însemnătate, diferenţiate după specificul de piaţă căruia se adresează, ca de
exemplu: copii, elevii, studenţii, pensionarii, oamenii de știință, profesionişti în diverse domenii
(ex. artă, muzică, arhitectură) etc.;
• atragerea ziariştilor, creatorilor de opinie, redactorilor de televiziune în vederea elaborării
unor materiale publicitare cu scopul de a promova turismul cultural cu susținerea societăţilor de
turism din România;
• realizarea unor acţiuni educaţionale (spre ex: simpozioane, expoziţii publicitare conferinţe,
colocvii și alte manifestări cu tematică ce ține de turismul cultural) în colaborare cu Ministerul
Culturii şi Cultelor şi a comunităţilor locale implicate, cu scopul de a informa şi a trezi interes
pentru această formă de turism;
▪ promovarea a unor produse turistice noi, în vederea valorificării manifestărilor culturale
tradiţionale ce au o importanță majoră;
• perfecționarea, dar şi diversificarea ofertei de materiale publicitare (prospecte, pliante, broşuri,
afișe sau panouri publicitare, ghiduri turistice specializate, casete video și altele) pentru
promovarea turismului cultural.
Dacă dorim să depăşim comportamentul sezonier al cererii interne pentru turismul cultural,
atunci e nevoie de o schimbare majoră a gradului de implicare și participare a canalelor
tradiționale în comercializarea acestei forme de turism.
Crearea de circuite turistice tematice are două scopuri strategice:
(1) Turiştii care vin într‐o localitate (inclusiv cei sosiţi în tranzit) să fie atraşi să meargă şi în
altele alăturate, diversificând astfel oferta de petrecere a timpului liber pe meleagurile românești.
(2) Să crească atractivitatea destinaţiei turistice pentru acei turiști care nu ar fi venit altfel.
Atingerea primului scop presupune o mai bună informare a turiştilor în privinţa oportunităţilor
de vizitare pe care le au şi necesită costuri minimale pentru România. Pentru a facilita
informarea şi abilitatea turiştilor de a identifica obiectivele turistice noi, ele trebuie grupate pe
categorii uşor recognoscibile şi uşor de reţinut. De asemenea, este necesară punerea la punct a
unor trasee urbane şi interurbane de mijloace de transport în comun care să deservească aceste
circuite. Realizarea concretă a acestui obiectiv trebuie să pornească de la culegerea de informaţii
detaliate pentru realizarea circuitelor turistice. În acest scop, este oportună realizarea unui studiu
„Valorificarea obiectivelor turistice din judeţul Arad şi a infrastructurii”.
Turismul cultural itinerant este caracteristic ţărilor care se bucură de mari predispoziţii
naturale sau cele create de om şi privind din acest punct de vedere, România la fel se inscrie in
lista acestor țări. Obiectivele turistice de pe teritoriul țării reprezintă un mare interes cultural,
ştiinţific, artistic și educativ, majoritatea din ele având caracter de unicat pe plan naţional sau
internațional şi sunt caracterizate printr-un grad ridicat de dispersie, ceea ce face posibilă
vizitarea lor prin intermediul circuitelor turistice, în mod independent sau în grupuri organizate.
În vederea promovării turismului cultural, e nevoie de întreprins acţiuni în următoarele direcţii:
crearea unor căi largi de comunicaţie rutieră, feroviară, navală şi aeriană pentru a facilita accesul
spre zonele sau punctele ce au interes turistic cultural;
amplasarea unei baze materiale diversificate de-a lungul traseelor turistice culturale precum şi
unei rețeli mari de unităţi de alimentaţie;
introducerea unui număr vast de monumente culturale în circuitele turistice naţionale şi
internaţionale recunoscute în programe turistice;
promovarea circuitelor turistice tematice care ar valorifica ansamblurile monumentale şi
obiectivele mai puţin remarcabile şi de mare valoare, diferenţiate după specificul de piaţă căruia i
se adresează: elevi, studenţi, pensionari, profesionişti în diferite domenii (artă, arhitectură,
muzică), oameni de ştiinţă etc.;
organizarea anumitor manifestări, cultural-artistice, cu larg ecou pe plan național şi internațional
(concursuri de muzică, săptămâni culturale, manifestări etnografice, de exemplu), cu scopul de a
creşte interesul turiştilor pentru tezaurul cultural românesc;
diversificarea programele turistice culturale şi mijloacelor de promovare care permit integrarea
obiectivelor culturale din România în itinerare culturale naționale și europene, cu documentaţia
turistică necesară;
introducerea în circuit a unor programe turistice culturale mai noi, insistând asupra punerii în
valoare a obiectivelor turistice culturale cu caracter de unicat național și internaționa;
lansarea unor programe turistice culturale zonale sau regionale (de exemplu zona Paris şi
împrejurimile adică zona Versailles);
lansarea unor pachete de programe turistice culturale, care cuprind excursii tematice, excursii
realizate cu anumite ocazii (cu prilejul diverselor evenimente din viaţa şi cultura naţiunii române
de exemplu);
Întreprinderea unor acţiuni de amenajare a unor obiective turistice cum ar fi: cetăţi, castele,
fortificaţii.
Având în vedere că imporatanţa potenţialului cultural al României este mai puțin
cunoscut, obiectivul principal al strategiei de promovare al acestuia, îl prezintă conştientizarea
turiştilor potențiali privind valoarea produsului cultural oferit, în vederea sporirii numărului de
turişti. Pentru împunătăţirea strategiei de promovare a turismului cultural Visit trebuie să
acţioneze în:
• diversificarea circuitelor practicate în prezent şi prin includerea unor arii turistice mai
puţin cunoscute;
• satebilirea unor puncte obligatorii de oprire pentru vizitarea unor puncte culturale mai izolate.
Promovarea valorilor de excepţie ale tezaurului cultural al României se poate realiza pe trei
niveluri:
- promovarea cu sprijinul material şi financiar ale organizaţiilor din turism din ţără, pe piaţa
internă şi externă;
- promovarea prin intermediul firmelor touroperatoare sau ale agenţiilor de turism;
- promovarea proprie acolo unde obictivul turistic deţine posibilităţi financiare şi se
înscrie permanent într-un circit turistic cultural sau itinerar turistic.
Ţăra Românească cu vechi tradiţii în turismul cultural şi nu numai, au propus o politică de
asociere a iniţiativelor directorilor de muzee, ale conducătorilor de activităţi culturale şi ale
speciliştilor în turismul cultural. Astfel "reuşita unor programe turistice culturale va depinde de
profesionalismul touroperatorilor şi de un marketing foarte segmentat şi specializat"27

2.2.1. Promovarea internă

Recomandările privind utilizarea culturii la îmbunătăţirea produsului turistic şi la creşterea
profitului din turism implica o strânsa colaborare între Ministerul Culturii şi Ministerul
Turismului atât la nivel local cat şi la nivel regional28.
Artizanatul.
Masurile destinate creşterii comerţului artizanal, a veniturilor artizanilor şi produsului turistic
include :
identificarea centrelor artizanale producătoare existente şi concentrarea atenţiei asupra
dezvoltării unui meşteşug
utilizarea mai frecventa a artizanilor ca « probe vii » ale atracţiilor corespunzătoare, realizarea de
ateliere şi vânzarea debuseelor
selectarea artizanilor profesionişti care sa fie adevăratele replici ale muzeelor şi ca principalele
atracţii turistice

2750
Bran F., Dinu M., Simon T. – „Economia turismului şi mediul înconjurător”, Ed. Economică, Bucureşti 1998, pag.
234.
28
Cultural Strategy, Ministery of Tourism, Bucharest 1994, p. 84
identificarea exporturilor de bunuri artizanale, asistenta în promovarea şi reducerea de articole
tradiţionale
acordarea asistentei în marketingul şi vânzarea unor produse noi artizanale
amenajarea centrelor de vânzare în zonele turistice (pieţe de noapte)
hotelierii sa permită înfiinţarea unor standuri ale artizanilor în incinta hotelului, amenajarea
provizorie a unor zone destinate vânzărilor de bunuri artizanale în aproprierea importantelor
atracţii turistice
revizuirea legii patrimoniului care sa permită îndeplinirea rolului major de protejare a moştenirii
tradiţionale ; vânzătorii şi turişti trebuie sa fie informaţi asupra restricţiilor şi daca este cazul sa
se înfiinţeze un sistem de acordare a certificatelor de aprobare privind exportul bunurilor
artizanale.
De asemenea, se impun masuri pentru diversificarea, îmbunătăţirea şi aprobarea produselor
artizanale în vederea pătrunderii pe pieţele moderne interne dar şi externe. Acestea se
concretizează în diversificarea produsului, designul produsului modernizarea procesului de
producţie, ambalarea şi comercializarea.

Artele.
Informarea turiştilor presupune furnizarea informaţiilor reactualizate asupra evenimentelor
sezoniere prin diverse mijloace de publicitate, distribuirea materialelor publicitare. Îmbunătăţirea
produsului prin intermediul artelor presupune :
organizarea de spectacole culturale seara sau la sfârşit de săptămână în cadrul marilor oraşe.
Vara acestea pot fi corelate cu pieţele artizanale de noapte
reprezentaţiile tradiţionale de arta trebuie sa fie promovate în cadrul centrelor turistice şi a celor
destinate organizării de spectacole
promovarea artiştilor locali în cadrul zonelor turistice, cu accentuarea identităţi regionale
facilitarea rezervărilor la reprezentaţiile artistice
trupele şi grupurile folclorice sa se ridice la standarde deosebite.

Festivalurile, obiceiurile, folclorul.

În acest sens se impun următoarele masuri :
festivalurile desfăşurate în principalele centre turistice sa corespunda din punct de vedere
calitativ, pentru a prezenta interes în cazul turismului internaţional
folosirea festivalurilor pentru extinderea sezoanelor
utilizarea Festivalului Dunării drept atracţie turistica şi dezvoltarea sa din punct de vedere
comercial. Este de asemenea necesara crearea unei imagini bazata pe legătura dintre atracţiile
naturale ale deltei şi temele culturale
valorificarea potenţialului de acrea noi festivaluri pe anumite teme : vinul, florile şi marea în
zonele turistice
publicarea unui calendar al festivalurilor
realizarea ghidurilor pentru dezvoltarea şi organizarea de festivaluri turistice de către Ministerul
Culturii şi Ministerul Turismului.
Agroturismul.
Principalele obiective în dezvoltarea agroturismului sunt :
încurajarea şi promovarea agroturismului individual în zonele turistice corespunzătoare
stabilirea reţelelor pentru agroturism, fiecare cu o infrastructura adecvata pentru turismul intern
şi extern.
Asistenta oferita comunităţilor este necesara pentru înţelegerea implicaţiilor oferite de
agroturism, alegerea unui sat adecvat, acordarea asistentei în turism, stabilirea unei strategii
adecvate satului, implementarea strategiei de dezvoltare, marketingul şi promovarea produsului,
precum şi marketingul afacerilor.
Grupurile turistice active sunt elemente cheie pentru organizarea şi coordonarea acestei iniţiative
şi presupun existenta persoanelor de legătura în fiecare cadru destinat turismului rural, existenta
unei literaturi adecvate despre atracţiile locale şi mijloace de transport, promovarea proiectelor
comunale, cum ar fi restaurantele, agrementul, transportul local susţinute de un management
deschis.
Satele destinate turismului rural trebuie sa îndeplinească un minim de condiţii şi sa fie
înregistrate la Ministerul Turismului, fără a fi clasificate.

Muzeele şi galeriile.
Au o deosebita importanta în îmbunătăţirea produsului turistic ce consta în identificarea celor
mai importante muzee din perspectiva turiştilor, a localizării intr-o zona turistica , a prezentării,
etc.
Sporirea atracţiei turistice se realizează prin : crearea expoziţiilor tematice ce reflecta o anume
specializare, expunerea obiectelor din descoperiri arheologice, creşterea animaţiei în muzee prin
intermediul actorilor îmbrăcaţi în costume de epoca şi a artizanilor care lucrează intr-un spaţiu
specific, prin spectacole de sunet şi lumina. Îmbunătăţirea comunicării presupune existenta
indicatoarelor, a explicaţiilor în limba romana şi în limbi de circulaţie casetelor audio şi video în
interiorul muzeelor.
Masuri ce se impun cu privire la acces şi siguranţa : îmbunătăţirea accesului prin extinderea
programului în timpul sezonului, amenajarea locurilor de parcare şi a accesului persoanelor cu
handicap fizic, ; îmbunătăţirea planurilor de management în ceea ce priveşte vizitarea celor mai
importante muzee.
Îmbunătăţirea metodelor de finanţare a muzeelor : creşterea taxelor de intrare pentru turiştii
străini, iar pe termen lung practicarea unor tarife comune pentru vizitatorii interni şi externi ;
creşterea calităţii, gamei de materiale şi suveniruri ; introducerea programelor tematice istorice şi
culturale în cadrul celor mai importante muzee.
Masurile vor conduce la creşterea veniturilor prin intervenţia statului, foarte importanta pentru
reorientarea şi dezvoltarea principalelor muzee, conservarea şi menţinerea lor.

Monastirile şi bisericile.
Protejarea acestora împotriva distrugerilor, prin intermediul legii reprezintă o problema ce
impune o rezolvare urgenta. Lista oficiala a monumentelor naţionale necesita o transformare de
statut. Masuri propuse în acest sens : asistenta acordata în regim de urgenta bisericilor care
necesita o restaurare rapida ; posibilitatea construirii caselor de oaspeţi în interiorul şi
aproprierea monastirilor ; realizarea unor programe de negociere adecvate pentru vizitatori în
vederea evitării unor aglomerări în cadrul monastirilor foarte cunoscute ; îmbunătăţirea în
conţinut şi forma de prezentare şi publicare în mai multe limbi a materialelor informaţie.

Temele culturale.
Ministerul Turismului împreuna cu autorităţile locale trebuie sa identifice şi sa propună produse
turistice culturale pe anumite tem, care pot include spectacole de sunet şi lumina, cum ar fi :
Ştefan cel Mare – viata sa, scene din cetatea Sucevei ; Dracula – viata lui Vlad Tepes, combinaţii
cu povestirile lui Brad Stoker.

Strategia de mediu.
Principalele scopuri ale strategiei de mediu sunt :
protejarea şi creşterea aclitatii mediului în vederea dezvoltării turismului, în special în zonele
importante pentru acest domeniu ;
protejarea mediului în fata dezvoltării prezente şi viitoare a turismului.
Mediul natural.
Obiectivul principal îl reprezintă protejarea mediului natural din zonele turistice.
Pentru planificarea utilizării pământului sunt propuse următoarele masuri :
implicarea activa a Ministerului Turismului în planificarea teritoriala urbana pentru a asigura
protejarea şi reprezentarea intereselor din domeniul turismului
încurajarea creări unor grupuri turistice în toate staţiunile, cu alte cuvinte este necesara
implicarea ridicata în planul dezvoltării municipale.
Colaborarea dintre Ministerul Turismului şi Ministerul Mediului este esenţial în dezvoltarea
zonelor turistice unde se impune monitorizarea impactului asupra mediului la toate nivelurile şi
elaborarea guide-lines-urilor adecvate turismului de către Ministerul Turismului şi Autorităţile
Biosferei.
Identificarea problemelor legate de poluarea chimica şi de canalizare din zonele turistice şi
industriale revine Ministerului mediului. Controlul eroziunii în zonele afectate şi protejate prin
monitorizare, duc la reducerea numărului vehiculelor şi al vizitatorilor. Creşterea calităţii
mediului reprezintă un obiectiv condiţie în dezvoltarea corespunzătoare prin colaborarea
ministerului Turismului şi Ministerul Mediului în elaborarea de instrucţiuni pentru încetinirea
distrugerii mediului.
Managementul mediului poate fi introdus în turism prin criterii elaborate de Ministerul Mediului
prin intermediul licenţelor pentru toate domeniile industriale ; crearea unui comportament
adecvat al operatorilor, ghizilor, managerilor şi hotelierilor.
Masuri ce se impun pentru protejarea mediului în zonele turistice :
monitorizarea poluării şi crearea unui sistem global de informare detaliat prin institutele
geografice, prin bazele de date ce cuprind informaţii asupra poluării Marii Negre, Deltei Dunării,
zonelor turistice montane şi a zonelor climaterice
inspectarea anuala a destinaţiilor turistice de câtre Ministerul Turismului şi a licenţelor
previzionarea ratelor de vizitare a parcurilor naturale şi a celorlalte zone protejate.
Cunoaşterea mediului se impune în anumite zone cum ar fi Parcul Naţional Retezat, Sibiul,
bisericile pictate din Moldova.

Construcţiile.
Menţinerea clădirilor istorice şi a monumentelor se realizează prin : politica flexibila asupra
utilizării comerciale a clădirilor istorice şi monumentelor, în vederea reducerii riscurilor de
neocupare ; taxe percepute turiştilor pentru accesul în locurile istorice, iar veniturile sa fie
utilizate pentru restaurare şi menţinere ; crearea fondurilor destinate reparaţiilor provocate de
cutremure ; bonusuri şi penalităţi legate de menţinere a proprietăţilor istorice private.
Masuri pentru revenirea distrugerii clădirilor istorice : crearea regulilor de control a amplasării
parcărilor în aproprierea monumentelor istorice ; masuri de conservare incluse în pregătirea
planurilor de urbanizare, precum şi permisiunile de dezvoltare ; controlarea condiţiilor
atmosferice în zonele deosebite, cum ar fi bisericile pictate, urmata de publicarea rezultatelor ;
amenajarea cailor de acces către toate atracţiile turistice ; planuri pentru vizitatori realizate în
zonele cu principale atracţii sau în cele afectate de numărul mare al acestora.
Propuneri pentru conservarea clădirilor istorice : crearea unei liste a zonelor istorice de interes
turistic destinate conservării ; includerea în lege a prevederilor pentru acordarea unui statut de
ocrotire a tuturor clădirilor istorice ; prevederile legale sa fie susţinute prin ghiduri elaborate de
Ministerul Culturii în colaborare cu rezidenţii şi proprietarii din fiecare zona turistica ; includerea
prevederilor precedente intr-un plan de dezvoltare şi creare a unui sistem de penalizări pentru
neînţelegeri şi demolări legale ; reglementari asupra amplasării imobilului stradal. Identificarea
şi desemnarea cailor de acces şi protejarea acestora este de asemenea necesara. Interzicerea
parcărilor şi a altor tipuri de construcţii, pe o raza de 500 de metri sau chiar mai mult în unele
cazuri, când acestea nu afectează imaginea peisajului.

2.2.2. Integrarea turismului cultural romanesc în cel european

Promovarea valorilor de excepţie, a tezaurului românesc reprezintă o sarcina a Ministerului

Culturii, Ministerului Turismului şi al agenţiilor de turism. Aceasta acţiune se poate demara pe
trei niveluri diferite şi anume : promovarea cu ajutorul material şi financiar al Ministerului
Turismului şi programelor PHARE i cadrul strategiilor şi politicilor de promovare a turismului
cultural pe piaţa interna şi externa a României; promovarea prin intermediul firmelor
touroperatoare şi al agenţiilor de turism; promovarea proprie acolo unde obiectivele turistice
deţin posibilitatea financiare şi se înscriu permanent între circuit şi itinerar turistic. Corelarea
acestor trei direcţii se face prin metode şi tehnici distincte ce asigura coerenta şi eficienta
strategiei promoţionale.
Promovarea trebuie sa cuprindă următoarele obiective: lansarea produsului pe piaţa, atragerea
potenţialilor clienţi şi fidelizarea cererii. Fondurile reduse conduc la imposibilitatea realizării
unor produse variate, de înalta ţinuta tehnica. Modalităţile impuse pentru promovare29 sunt:
agenţii particulari prin participarea la licitaţii, mass-media, publicaţiile de specialitate, publicitate
29
Marinescu D., Dezvoltarea si promovarea turismului cultural, Ministerul Turismului, Bucuresti 1996, p.75
prin casete audio, video, postere, dispozitive, ilustrate, expoziţii tematice, culturale, crearea
centrelor de informare şi primire specializate în domeniul cultural pentru turişti, cu posibilitatea
prezentării firmelor, dezbaterilor, schimburilor de idei, târguri de turism. Noi mijloace de
promovare pot include următoarele obiective: realizarea unei bănci de date europene; secţiuni
specializate în turismul cultural cu dubla destinaţie: pentru marele public şi pentru specialişti,
profesionişti în domeniul cultural; bănci de date ce cuprind asociaţii şi cluburi europene pe teme
şi grupuri de interes; campanii de promovare pe plan european pe turism cultural cu includerea
televiziunii naţionale; sprijinirea legăturilor profesionale dintre personalul din turism şi
intermediari (asociaţii cu vocaţie culturala, destinate pensionarilor, tinerilor etc.); asocierea
cluburilor europene reunite sub egida Alianţa Internaţionala a Turismului (AIT) ce cuprinde
itinerarii pe rute de vacanta; utilizarea cd-urilor ca suport informaţional pentru o colecţie de date
structurate pe anumite criterii inclusiv pentru turismul cultural.
În prezent, obiectivele majore de promovare sunt: modernizarea şi ameliorarea accesibilităţii
către locurile culturale; multiplicarea şi descentralizarea centrelor culturale de maxim interes
favorizând informaţiile şi organizarea unor pieţe europene de produse turistice culturale.
Anul turismului european – 1990 a fost rezultatul iniţiativei Parlamentului european pentru a
încuraja industria turistica în tarile membre şi pentru deschiderea noilor schimburi economice
competitive pe piaţa europeana unica. Principalele prioritatea au fost dezvoltarea turismului
intracomunitar, reducerea sezonalităţii, dezvoltarea regionala, valorificarea unor vestigii
culturale, armonizarea vizelor de intrare şi tranzit, mai buna informare a turiştilor.
Anual, la nivelul Uniunii Europene are loc un colocviu pentru amenajarea şi prezervarea
locurilor turistice culturale, unde fiecare tara prezintă progresele în domeniu. Toate tarile sunt
interesate în rezolvarea următoarelor probleme: valorificarea noilor centre cultural – turistice,
considerate până în prezent minore; dezvoltarea noilor itinerare şi circuite şi încurajarea oricărei
iniţiative culturale.
România, ca membru asociat al Uniunii Europene (1994) va avea nevoie de o rezolvare pe plan
legislativ a legii turismului, patrimoniului, mediului, cu reglementari generale sau specifice.
Dezvoltarea turismului cultural la nivel european presupune, în primul rând modernizarea şi
dezvoltarea infrastructurii generale, asigurarea conservării şi protecţiei monumentelor şi zonelor
istorice, protecţia mediului incluzând utilizarea parcurilor naţionale şi a zonelor protejate pentru
turism şi o legislaţie specifica pentru agenţiile e turism.
Integrarea efectiva a programelor culturale româneşti în cadrul programelor Comunităţii
Economice Europene30 se poate realiza în primul rând prin promovarea noilor monumente
30
Idem p. 91
cultural – istorice, participarea prin tezaurul folcloric naţional la programe şi festivaluri
europene; dezvoltarea unei reţele de sate turistice care sa fie promovate în plan european şi
naţional, amenajarea formelor de turism cultural pentru tineret cu asigurarea facilitaţilor
necesare, perfecţionarea sistemului informaţional di turism care sa răspundă şi cerinţelor altor
membre ale Comunităţii Europene şi organizaţiilor internaţionale, intensificarea cooperării
internaţionale prin contracte bi şi multilaterale cu tarile europene, în vederea efectuării acţiunilor
comune, a schimburilor de turişti, a realizării de investiţii turistice comune.
Îndeplinirea acestor condiţii, va conduce la deschiderea României către turismul cultural
european şi la întărirea participării tarii noastre la programe şi acţiuni cultural comunitare.

Distribuţia, în contextul turismului cultural, este alcătuită din diverse procese care determină pe
turişti să viziteze o ţară sau o regiune cu diverse obiective turistice care să devină obiectul unei
opţiuni şi totodată reprezintă o pârghie importantă a actului de vânzare a produsului turistic, de
stimulare şi atragere a consumatorilor potenţiali. Într-o accepţie tradiţională simplificată
„distribuţia reprezintă procesul aducerii mărfurilor de la producător la consumator”31
Pot exista trei tipuri de distribuţie:
▫ distribuţie selectivă care presupune alegerea unor intermediari care să desfăşoare o activitate
eficientă. Prestatorul de servicii culturale selectează un număr limitat de intermediari care să se
bazeze pe aria de ofertă culturală pe piaţa turistică;
▫ distribuţia selectivă care presupune utilizarea unor intermediari pe o anumită arie geografică;
▫ distribuţia intensivă care presupune organizarea unui număr mare de unităţi de distribuţie care
pot să asigure vânzarea ofertei turistice culturale.Touroperatorul S.C Visit S.A foloseşte
distribuţia selectivă pentru a-şi putea vinde eficient produsele turistice de toate tipurile.
În turism cultural ca şi în cazul turismului în general, funcţiunile distribuţiei şi vânzării
produsului cultural au anumite caracteristici în comparaţie cu sectorul bunurilor materiale şi
anume:
- produsul turistic cultural reprezintă o combinaţie de servicii şi bunuri, este format din
elemente eterogene care nu pot fi împachetate ca orice marfă şi trimise consumatorului. Din
acest motiv beneficiarul de prestaţii turistice trebuie să vină către produs pentru a-l consuma;
- produsul turistic cultural nu poate fi stocat sau păstrat cu anticipaţie pentru a răspunde
unei cereri viitoare. Producătorul de servicii turistice culturale trebuie să înfrunte pe piaţă diferite
categorii de intermediari care promovează metode diferite de lucru şi obiective comerciale
specifice.
31
Postelnicu Gheorghe – „Introducere în teoria şi practica turismului”, Ed. Dacia, Cluj – Napoca, 1997, pag.145
 Originalitatea activităţii turistice culturale constă în transferul “consumatorului” spre
“produsul cultural” prin integrarea acestuia în fluxurile de turism cultural, extrem de dinamice în
timp şi spaţiu, şi în final, prin contactul cu elementele motivaţionale de cunoaştere care îi
justifică prezenţa într-o anumită zonă culturală.
Prin funcţiunea de distribuţie în turismul cultural touroperatorul Visit urmăreşte, vânzarea
serviciilor culturale oferite de prestatori şi furnizarea informaţiilor pe care turiştii potenţiali le
solicită în legătură cu caracteristicile produselor turistice culturale (categoria de clasificare a
structurii de primire turistice, a mijlocului de transport, la itinerar, obiective turistice, servicii
asigurate, preţ), cât şi asigurarea unor condiţii confortabile pentru a facilita consumatorului
depăşirea distanţei care-l separă de locul de destinaţie.
Caracteristica de intangibilitate a serviciilor turistice culturale, oferă avantajul eliminării
problemelor distribuirii fizice, ale depozitării, manipulării, controlului stocurilor şi ale pierderilor
ca urmare a degradării acestora. Deoarece produsele turistice culturale sunt perisabile şi nu pot fi
stocate pentru a satisface o cerere viitoare, furnizorii acestora sunt determinaţi să conceapă şi să
aplice o politică de distribuţie care să asigure o valorificare optimă a potenţialului turistic propriu
prin apelarea la diverse categorii de intermediari. Trebuie luat în considerare faptul că
practicarea turismului cultural presupune o deplasare, având ca motivaţie cunoaşterea culturii şi
istoriei unei ţări, în afara locului de reşedinţă, ceea ce conduce la apariţia unor dificultăţi legate
nu numai de spaţiu şi de timp, ci şi de lipsa de informaţii, de legislaţia diferită, de reglementările
vamale, valutare şi de trecere a frontierelor, de risc şi de insecuritate. Rolul distribuţiei realizate
de S.C Visit S.A este de a facilita achiziţionarea şi consumarea serviciilor turistice culturale de
către clienţii care preferă să cumpere anterior plecării, produsul turistic cultural prin canale de
distribuţie care-1 aduc mai aproape.
Dacă avem în vedere faptul că turismul cultural se poate desfăşura pe întreg anul, ajungem la
concluzia că se impune o intensificare a acţiunilor şi eforturilor de distribuţie şi promovare a S.C
Visit S.A, cu scopul de a stimula cererea turistică şi de a satisface gusturile tuturor categoriilor
de turişti.
Trebuie să menţionăm că, având în vedere specificul produsului turistic în cazul nostru cel
cultural, care este imaterial şi intangibil, acesta este „distribuit" doar ca informaţie, imagine şi
ambianţă, iar achiziţionarea lui înseamnă doar accesul la un drept de consum viitor, confirmat şi
garantat printr-un titlu turistic. Încrederea consumatorilor în acest titlu şi în calitatea prestaţiilor
turistice viitoare depinde de imaginea pe care o are S.C. Visit S.A ales pentru comercializarea
produselor culturale în rândul clientelei potenţiale.Una din funcţiile distribuţiei în cadrul
touroperatorului ales constă în contactarea consumatorilor potenţiali, ceea ce presupune căutarea,
descoperirea şi comunicarea cu aceştia.
Având în vedere că pe piaţă există o ofertă excedentară a prestatorilor de servicii turistice,
organizatorul de voiaje S.C Visit S.A are posibilitatea de a selecta numai anumiţi furnizori
pentru a concepe şi distribui produse turistice atractive. Ca urmare, simultan cu amplificarea
concurenţei între prestatorii din turism creşte şi gradul de dependenţă a acestora faţă de
distribuitori. Astfel, aceştia decid asupra structurii pachetelor de servicii turistice culturale pe
care le comercializează, în funcţie de preferinţele consumatorilor şi nu de interesele ofertanţilor
de prestaţii turistice.
În concluzie, apreciem că distribuitorii deţin un rol strategic extrem de important şi pe piaţa
turistică culturală, de ei depinzând valorificarea capacităţilor de care dispun firmele furnizoare de
astfel de servicii turistice. Dezvoltarea sistemului de distribuţie începe cu selectarea membrilor
canalului, respectiv a intermediarilor.
Canale de distribuţie
Deoarece contactarea directă a consumatorilor potenţiali (localizaţi la distanţă faţă de zonele
turistice receptive) este dificilă şi costisitoare, unităţile prestatoare de servicii turistice culturale
recurg de regulă pentru comercializarea şi distribuţia ofertei culturale la două canale de
distribuţie:
- unul direct către clienţi;
- unul indirect printr-un lanţ de intermediari sau agenţii de turism care în schimbul unui comision
preiau legăturile dintre prestatorii de servicii turistice culturale şi consumatorii acestora.
Canalele de distribuţie pot fi caracterizate prin numărul de verigi, adică orice nivel unde se
depune efort pentru a se aduce produsul şi producătorul mai aproape de consumatorul final,
inclusiv modul de realizare a succesiunii de transferuri ale titlului de proprietate asupra
produsului între diferitele verigi componente ale lanţului de distribuţie.
Canalul de distribuţie a ofertei turistice culturale constituie mijloacele de vehiculare a ofertei de
produse turistice culturale de la producător la consumator ele fiind reprezentate atât de sistemele
tradiţionale de vânzare a călătoriilor de interes cultural (prin intermediul touroperatorilor
specializaţi pe oferta de turism cultural şi al agenţiilor de turism) cât şi a unor sisteme noi cum ar
fi, vânzarea prin comenzi poştale pe bază de catalog.
Stabilirea unei distribuţii adecvate a ofertei de turism cultural de către S.C Visit S.A include mai
multe momente. În primul rând se pune problema alegerii formei de distribuţie (directă sau
indirectă) care să corespundă cât mai bine formei de turism, practicat. Acest moment depinde şi
el de anumiţi factori cum ar fi: frecvenţa cererii pentru produsul turistic cultural, gradul de
atractivitate al produsului turistic cultural, etc.
În al doilea rând, în cazul distribuţiei indirecte S.C Visit S.A trebuie să aleagă intermediarul cel
mai potrivit. Astfel, în acest caz se alege cel care este specializat în aranjamentele turistice
culturale.
Odată cu amplificarea consumului turistic cultural, în structura canalului de distribuţie au apărut
touroperatorii (proveniţi din agenţii de voiaj), care concep produsele turistice sub forma unor
pachete din ce în ce mai complexe de servicii culturale. Dacă analizăm evoluţia industriei
ospitalităţii vom constata că, în paralel cu dezvoltarea şi diversificarea ofertei turistice culturale,
canalele de distribuţie devin mai largi, fiind constituite din diferite tipuri de intermediari.
Canale directe
Distribuţia directă (prin canale directe) a serviciilor turistice culturale de către prestatori este
specifică formelor de turism neorganizat, pe cont propriu (turişti individuali, grupuri mici de
persoane ca: familii, grupuri de afinitate, etc.). Astfel, în această situaţie (caracteristică
majorităţii turiştilor din Europa de Sud-Vest ) remarcăm faptul că turistul îşi concepe singur
voiajul cultural, solicitând în mod nemijlocit firmelor prestatoare serviciile turstice pe care le
consideră necesare şi corespunzătoare preferinţelor sale. Cu alte cuvinte, aceşti turişti urmăresc
obţinerea unor satisfacţii de ordin intelectual ce decurg din posibilitatea de a evada şi de a-şi
satisface dorinţa de a cunoaşte. În condiţiile în care, la un moment dat, pe piaţa turistică culturală
se înregistrează o cerere suficient de mare comparativ cu oferta de turism cultural, constatăm că
firmele prestatoare de servicii turistice recurg în special la distribuţia prin canale directe,
nemaifiind necesară intervenţia intermediarilor.
Furnizarea directă de prestaţii de către S.C Visit S.A se referă la activitatea desfăşurată de toate
filialele de turism a căror îmbinare de servicii şi bunuri culturale crează oferta turistică culturală:
- companiile de transport: care asigură transportul pe întreg circuitul turistic cultural;
- hotelurile, motelurile, pensiunile care asigură cazarea turiştilor în oraşele vizitate pe parcursul
circuitului cu temă culturală;
- restaurantele care asigură hrana turiştilor;
- muzee, parcuri, pieţe, complexe arhitectonice, adică locul de cultură care reprezintă principala
motivaţie a turiştilor în realizarea călătoriei.
În turism chiar şi pentru cel cultural este necesară organizarea unui sistem de rezervări de locuri
pentru structurile turistice de primire cu funcţiune de cazare şi de alimentaţie, precum şi pentru
companiile de transport (linii aeriene, rutiere, feroviare şi maritime). Acest sistem este foarte
strâns legat de aparatul promoţional al firmelor turistice.
Literatura de specialitate consemnează succesul distribuţiei prin corespondenţă, care se
datorează calităţii ridicate a cataloagelor sau broşurilor care trebuie să furnizeze toate
informaţiile detaliate şi exacte asupra destinaţiilor turistice culturale, legăturii cu o firmă ce şi-a
câştigat o solidă reputaţie în domeniul vânzărilor prin poştă şi mai ales existenţei unui important
fişier de adrese.
Pe plan mondial, constatăm că, odată cu dezvoltarea explozivă a tehnologiei informaţionale şi a
comerţului electronic, câştigă tot mai mult teren utilizarea canalului de distribuţie telematic şi în
turism (şi implicit şi în cadrul turismului cultural). Astfel, consumatorii turistici potenţiali care
preferă vacanţele cu temă culturală care sunt conectaţi la internet pot accesa site-ul firmei S.C
Visit S.A (visit tour@yahoo.com) prestatoare şi de servicii turistice culturale pentru obţinerea de
informaţii cu privire la oferta acestuia, selectarea produselor turistice şi pentru efectuarea de
comenzi, rezervări on-line direct de la domiciliu.
Canale indirecte
Apelarea la distribuţia indirectă a serviciilor turistice este specifică pentru formele de turism
organizat şi semiorganizat. Astfel distribuţia indirectă se realizează prin intermediari. În industria
ospitalităţii, structura de bază a intermediarilor este constituită din angrosişti, reprezentaţi de
touroperatori, şi detailişti, care, în general, corespund agenţiilor de turism (de voiaj). Folosirea
intermediarilor pentru distribuţia ofertei turismului cultural prezintă anumite avantaje:
- furnizorul de prestaţii turistice în cadrul turismului cultural are nevoie de mai puţine contacte
de vânzare;
- volumul vânzărilor pentru oferta de turism cultural va avea o pondere superioară.
Produsul turistic cultural neputând fi deplasat spre cumpărător, el nu poate fi comparat şi
cumpărat de către turist ci acesta cumpără un drept de consum. Încrederea în acest titlu cât şi în
calitatea prestaţiilor viitoare, depinde de încrederea pe care i-o inspiră intermediarul,
consumatorului.
Cumpărătorul are posibilitatea de a se informa asupra diverselor destinaţii culturale şi programe
turistice culturale oferite pe piaţă, le poate evalua, compara şi, apoi, poate alege produsul turistic
adecvat preferinţelor sale. În plus, are avantajul că poate achiziţiona deodată toate serviciile
complementare necesare în timpul voiajului, la un preţ mai mic şi într-un timp mai scurt decât
dacă ar fi apelat în mod direct la prestatorii de servicii turistice. De pildă touroperatorul S.C Visit
S.A încercă să grupeze diferite oferte individuale ale turismului cultural în produse turistice
culturale pachet pe care mai apoi să le vândă global sau ca oferte individuale. Ca urmare a
activităţii touroperatorului S.C Visit S.A de asamblare şi comercializare a serviciilor sub forma
produselor turistice modulare, se constată o reducere a numărului de tranzacţii ale fiecărui
prestator şi consumator de turism.
În cadru turismului cultural rolul intermediarului este important din cauza distanţelor, adesea
considerabile, care separă întreprinderile turistice prestatoare de servicii de clientela turistică.
S.C Visit S.A recurge la intermediari pentru distribuţia produselor turistice în funcţie de
următorii factori:
- touroperatorul trebuie să-şi concentreze atenţia asupra serviciilor specializate pe turism cultura,
pe care le furnizează;
- intermediarii prezintă clientelei o ofertă de turism cultural mai atrăgătoare;
- experienţa intermediarilor constituie un mijloc eficient în scopul obţinerii unor rezultate mai
bune;
- intermediarii reprezintă o sursă preţioasă de informare pentru turişti.
Intermediarul poate stimula interesul pentru o anumită destinaţie turistică de renume cultural prin
modul de prezentare a ofertei de turism cultural, ţinând cont de motivaţiile de cultură, de
cunoaştere a clienţilor şi de orizontul de valori spirituale ale turiştilor.
Agenţiile de turism care comercializează oferte de turism cultural au fost create ca rezultat al
dezvoltării şi intensificării circulaţiei turistice spre ţări şi regiuni cu un patrimoniu cultural
deosebit , având rolul unor societăţi comerciale de distribuţie pentru facilitarea contactelor
organizate între clientela turistică potenţială din ţara (zona, localitatea etc.) de reşedinţă a
turiştilor şi firmele prestatoare de servicii turistice (hoteluri şi restaurante, societăţi de transport,
culturale etc.) din zona receptoare, aleasă de turişti ca destinaţie pentru vizitare obiectivelor
culturale şi petrecerea concediilor.
Selectarea agenţiilor de turism trebuie să se facă în funcţie de produsele turistice culturale oferite
pe piaţă, de volumul de activitate, prestigiul şi poziţia respectivului operator, de raza teritorială
pe care acţionează, de reţeaua de puncte de vânzare de care dispune, de competenţa personalului
angajat, etc..
Agenţiile de turism bazate pe teme culturale organizează, oferă şi derulează o gamă diversificată
de aranjamente turistice, care include deplasarea, sejurul şi agrementul acestora în cadrul
călătoriilor întreprinse. Astfel organizatorii de turism consideră că nu se poate concepe aproape
nici o formă de turism fără punerea în valoare a patrimoniului cultural din zonele sau ţările de
destinaţie. În ţările cu activitate turistică intensă şi cu un patrimoniu cultural impresionant (Italia,
Franţa), agenţia de voiaj este o firmă independentă sau o reţea de firme având ca obiect de
activitate rezervarea şi comercializarea biletelor pentru mijloacele de transport şi vânzarea
produselor turistice culturale „fabricate" de către touroperatori.
Touroperatorul Visit care se bazează şi pe realizarea de produse turistice culturale are rolul de a
concepe produsul turistic cultural complet în urma activităţii de asamblare a diferitelor sale părţi
componente (obiective turistice culturale, obiceiuri, tradiţii, serviciile de transport, cazare,
alimentaţie, agrement, etc.) şi de a-1 distribui turiştilor în mod direct sau prin intermediul
agenţiilor de voiaj detailiste, scutindu-i pe ultimii beneficiarii ultimi de eforturi, riscuri şi consum
de timp.
Touroperatorul Visit care realizează şi oferte de turism cultural include în produsul turistic
rezervarea locurilor la un hotel într-o regiune cu obiective culturale, turul de oraş pentru vizitarea
unor locuri de atracţie turistică, rezervarea de locuri la avion sau autocar etc., stabilind în final un
preţ global pentru întreg pachetul de servicii. Deoarece S.C Visit S.A rezervă locuri într-un
volum mare la unităţile de cazare, alimentaţie, avion, autocar etc., beneficiază de reduceri de preţ
din partea prestatorilor de servicii turistice, fapt ce îi permite să practice, la rândul lui, preţuri
globale mai accesibile pentru pachetele de servicii, decât dacă fiecare consumator ar rezerva şi
achita pe cont propriu, separat, toate prestaţiile.
În general, touroperatorul Visit concepe produsul turistic cultural cu mult timp (chiar un an)
înainte de punerea lui în vânzare către public interesat de acest tip de produs prin intermediul
agenţiilor proprii (filiale, birouri, ghişee) sau independente, fiind necesar să estimeze, pe baza
cercetării cererii, numărul de clienţi care vor solicita pachetele de vacanţă respective, în vederea
rezervării de locuri în structurile turistice de primire şi în mijloacele de transport.
Cererea turistică manifestă în perioada actuală un interes crescut pentru produsele turistice cu
temă, inspirate din evenimente istorice, viaţa cultural- artistică, etc. din anumite ţări. Astfel de
produse se constituie ca una din modalităţile de diversificare a ofertei turismului cultural şi de
punere în valoare a unor locuri originale capabile să atragă clientele. Drept urmare touroperatorii
printre care şi Visit, nu au întârziat să lanseze astfel de oferte, cu teme de mare rezonanţă,
adresate unui segment de clientelă din ce în ce mai numeros.
Dezvoltarea generală a călătoriilor cu caracter cultural şi a voiajelor organizate determină
creşterea anvergurii touroperatorilor.
Agenţia touroperatoare Visit care comercializează şi oferte specializate pe turism cultural
concepe şi oferă spre vânzare produse turistice tematice şi poate aplica strategia de specializare
pe temă. Toate serviciile (transport, cazare, alimentaţie, agrement) şi produsele turistice oferite
de acest touroperator sunt adaptate unei anumite tematici culturale, în dorinţa lui de a
comercializa cât mai multe produse turistice. Acesta a realizat faptul că acestea trebuie să câştige
în atractivitate şi originalitate. Ca urmare, prestaţiile modulare ce compun produsul turistic
cultural trebuie astfel combinate încât acesta să se desfăşoare conform unei teme. Astfel, de
pildă, Kore şi An et Vie au în vedere astfel de tematici culturale.
Touroperatorul S.C Visit S.A are o broşură care oferă detalii în ceea ce priveşte oferta
turistică printre care şi cea culturală care poate fi folosită de toate agenţiile distribuitoare cu care
colaborează precum şi de clienţii interesaţi să achiziţioneze un produs turistic cultural. În
momentul în care turistul intră într-o agenţie de voiaj cu scopul de a-şi cumpăra un pachet de
vacanţă bazat pe temă culturală, el poate consulta broşura turistică care include produsele de tip
cultural pe care le doreşte.
Prin realizarea unor oferte de turism cultural touroperatorii specializaţi în astfel de oferte
doresc ca turiştii să-şi lărgească orizontul cultural, să cunoască mai bine istoria unei ţări, să se
deprindă cu tradiţiile şi obiceiurile populaţiei cu care intră în contact.
S.C Visit S.A pote oferi pachete de servicii culturale care să conţină organizarea de călătorii
individuale sau de grup pe un itinerar fix, dinainte stabilit, cu servicii rezervate de cazare şi
pensiune completă în toate oraşele de etapă sau tururi la alegere dând posibilitatea turistului ce a
achiziţionat un pachet cultural, să viziteze după preferinţă, anumite obiective turistice.
În momentul conceperii unui pachet de turism cultural Visit îşi îndreaptă atenţia spre:
- implicarea în realizarea programelor cu temă culturală şi a celorlalte sectoare şi ramuri
care concură la derularea lor (transport, cazare, industriile aferente consumului turistic, etc.);
- introducerea în conţinutul programelor a unor elemente cu particularităţi distincte în
scopul individualizării acestora în raport cu sfera generală a pieţelor turistice;
- îmbinarea mai multor elemente de activitate turistică;
- selecţionarea unei persoane cu aptitudini speciale în desfăşurarea programelor turistice
culturale;
- realizarea şi derularea programelor având permanent în vedere respectul faţă de
consumator;
- satisfacerea trebuinţelor spirituale ale turiştilor.
Ca rezultat al intensificării competiţiei, în ultimii ani, organizarea călătoriilor externe culturale se
concentrează tot mai mult în mâinile unui număr relativ restrâns de organizaţii sau agenţii
touroperatoare puternice, unele dintre acestea deţinând practic poziţii monopoliste pe piaţa
turistică din ţările lor.
Distribuţia ofertei turismului cultural se mai poate face şi prin alţi intermediari. Pentru a asigura
continuitatea şi coordonarea pe plan local a serviciilor, precum şi asistenţa consumatorilor la
locul de sejur, agenţiile de voiaj şi touroperatorii din regiunile emitente încheie contracte cu
agenţiile receptoare din zonele de destinaţie ale voiajelor. Aceste agenţii de primire integrează,
pe plan local, diferite servicii (de cazare, agrement, excursii, transport local) sub forma unor
produse turistice pe care le vând touroperatoriilor.
Agenţiile de turism receptoare sunt amplasate, de regulă, în centre urbane sau rurale unde se află
obiective turistice culturale şi au rolul de a primi şi repartiza locurile de cazare, de intrare la un
muzeu sau case memoriale şi servire a mesei turiştilor sosiţi în regiune de interes cultural. În
România sunt cunoscute sub denumirea de Birouri de Recepţie ale Staţiunii şi au rolul de a plasa
turiştii, în funcţie de categoria unităţii de cazare solicitate şi plătite. Pentru turiştii care îşi petrec
sejurul la un hotel stabilit anticipat sau la o altă structură de primire individualizată la
cumpărarea sejurului, nu este necesară apelarea la o agenţie de acest tip.
Există şi cazul de agenţii receptoare care nu sunt localizate în regiunile de destinaţie turistică.
Unii producători de voiaj pot fi spanioli care comercializează destinaţia Franţa şi cumpără un
asemenea produs (de tip entitate geografică) de la agenţii receptoare britanice. În consecinţă,
regiunile, oraşele sau staţiunile interesate a-şi valorifica potenţialul turistic pe o piaţă externă
trebuie să aibă în vedere în primul rând intervenţia asupra agenţiilor receptoare şi abia în al
doilea rând asupra touroperatorilor străini.
Apelând la intermediari în procesul de distribuţie, furnizorii de prestaţii turistice culturale
beneficiază de experienţa, gama largă de activităţi desfăşurate, contactele stabilite şi eficienţa
acestora şi astfel pot să-şi focalizeze eforturile de marketing asupra creşterii calităţii serviciilor
oferite, în plus, remarcăm că intermediarii din industria ospitalităţii sunt în măsură să conceapă o
ofertă complexă, mai atractivă, rezultată în urma combinării unor servicii turistice
complementare.
Dacă se analizează, sub raportul tendinţelor actuale, evoluţia producătorilor de voiaje remarcăm
câteva aspecte majore:
▫ o tendinţă de integrare pe verticală, concretizată prin faptul că unii touroperatori integrează
propria lor reţea de agenţii printr-un sistem de asociere;
▫ o tendinţă de asumare a funcţiei de detailist prin vânzarea directă a produselor turistice
consumatorilor potenţiali pentru a elimina astfel costurile de distribuţie pentru plata agenţiilor de
voiaj şi pentru o siguranţă crescută că propriul produs este vândut preferenţial faţă de altele
similare, în plus, în contractele cu agenţiile de voiaj, touroperatorul are diverse motive de
neîncredere: interesele agenţiei de voiaj coincid doar pe moment cu ale sale; vinde şi produsele
concurenţei, deci trebuie să fie stimulată cu un supracomision; agenţia apără interesele clientelei
proprii, mai mult decât pe ale organizatorului de voiaje; informaţiile şi argumentele de vânzare
furnizate de touroperator sunt adesea ignorate de detailişti.
 Organizatorul de vacanţe tematice culturale, una din formele uzuale pentru turismul
cultural trebuie să găsească soluţia cea mai adecvată de amortizare a componentelor culturale cu
cele turistice şi de adaptare a lor la preferinţele consumatorilor.
Capitolul III Metode și tehnici de organizare a circuitelor tematice
în cadrul turismului cultural românesc

Orice agenţie de turism touroperatoare poate crea şi oferi produse turistice turiştilor, în
dependenţă de motivaţiile şi cerinţele lor specifice. Produsul oferit de touroperatori este pachetul
de servicii format din servicii de transport, cazare în hotel, transfer la şi de la aeroport, adiţional
poate include servicii de divertisment, plimbări etc. Acest produs prezintă avantaje pentru turişti
şi anume – peţul forfetar, care este mai mic decît suma tarifelor serviciilor incluse în pachet, dacă
acestea ar fi fost cumpărate separate.
Voiajele forfetare pot fi prezentate în formula ,,totul inclus’’ sau în formule ,,mixte’’. Din
formula ,,totul inclus’’ fac parte şi circuitele turistice. Circuitele reprezintă o combinaţie de
vizite, excursii, ce pot fi insoţite sau nu de cazare, cu pensiune completă, demi-pensiune ori cu
mic dejun.32 Circuitele turistice pot fi cu diferite tematici, care sunt desfăşurate pe perioade
determinate de timp ( de la 5 la 21-29 zile), utilizînd autocarul sau pot fi şi combinaţii avion-
autocar.
Conceperea si comercializarea circuitelor turistice tematice se realizeaza in etape successive,
incepand de la politicile de marketing si terminand cu analizele de preţ şi eficienţă. Conceptul de
marketing turistic, in conceptia O.M.T., desemneaza o serie de metode si tehnici care vizeaza
satisfacerea in cele mai bune conditii (psihosociale, tehnice, financiare)a nevoiilor se servicii
turistice ale populatiei (exprimate sau latente), fara ca populatia de primire sa aiba de suferit.
La Conferinta Mondiala a Turismului (Manila, Filipine, 1980) precum si la Reuniunea
Mondiala a Turismului (Mexic, 1982) ambele desfasurate sub egida Organizatie Mondiale
aTurismulu i, s-au facut recomandari privin protejarea si punerea in valoare a
resurselor sitra ditiilor culturale prin intermediul TURISMULUI, avand in vedere rolul
acestuia incunoas terea civilizatiei mondiale.Astfel de produse se constituie ca una dintre
modalitatile de diversificare a ofertei turistice si depunere in valoare a unor locuri originale
capabile sa atraga clientele turistica. Prin urmare, agentiile de turism nu au intarziat sa lanseze
astfel de oferte, cu teme de mare rezonanţa, adresate unui segment de public din ce in ce mai
numeros. De exemplu în România , au fost organizate programe precum:”Dracula”,
“Castelul din Carpati”, “Bucovina-tinut delegenda”, “Un paste ca la mama acasa” şi altele.
Preocupata de diversificarea ofertei, Romania urmareste conceperea de noi circuite turistice
tematice care sa contribuie la valorificarea patrimoniului istoric, cultural, de arta,si la sporirea

32
Agentia de turism ,Vasile Glavan, p.79
circulatiei turistice interne si internationale.Toate componentele acestui produs turistic au
menirea de a asigura consumatorilor satisfacţie, ceea ce nu este un lucru uşor de realizat.

Am ales un circuit turistic prin Bucovina pentru că această zonă este una printre cele mai
atractive şi frecventate zone turistice din Româniea. Nu întamplător de altfel, aceasta zonă,
vestită astazi prin întreaga lume, a fost distinsa in anul 1975 cu premiul international “Pomme
d’Or” de catre Federatia Internationala a Ziaristilor si Scriitorilor de Turism, iar multi secularele
monumente de arhitectura cu fresce interioare si exterioare din acest colţ de ţară au fost trecute
de UNESCO în lista monumentelor de artă universală. 33
Prezentarea traseului: Bucureşti- Braşov (Biserica Neagra)- Harghita (LaculRosu) –
Suceava (Cetatea Scheia, Cetatea de scaun a Sucevei, Statuia lui Petru I Musat,Bustul lui Mihai
Eminescu, Manastirea Voronet, Manastirea Humor, Manastire Sucevita,Manastirea Putna)-
Bacau (traseul 300 de scari, Biserica Sf. Varvara, Izvoarele de apaminerala din Targu Ocna,
Casa memoriala George Bacovia)- Buzau (Rezervatia naturalaVulcanii Noroiosi, Baile Sarata
Monteoru)- Bucuresti.
Elemente de prezentare generală
Perioada de desfăşurare a traseului: 03.06.2016- 07.06.2016
●Nr. de zile: 5, 4 nopţi
●Nr. de turisti: 25
●Nr. de ghizi: 2
●Nr. de soferi: 1
●Numarul de km parcursi in total : 1258 km (ziua I- 513km, ziua II- 65km, ziua III- 180km ,
ziua IV- 200km, ziuaV- 300 km)
Mijloc de transport folosit: autocar BMC 750- nr locuri:28 + 2
● -an fabricatie: 2007
-aer conditionat, geam termopan, ladafrigorifica, sistem de incalzire, mini-bucatarie, sistem
audio-video, microfon, scaunerabatabile, compartiment bagaje
Segment de adresare: acest traseu se adreseaza tuturor persoanelor dornice sa viziteze cateva
dintre frumusetile Romaniei cu precizarea ca persoanele sub 18 ani trebuie sa fieinsotite.
Desfasurarea traseului pe zile: ziua 1:

33
http://www.romanianmonasteries.org/ro/bucovina
► 8.00- plecare din Bucuresti din fata Garii de Nord (eventualele intrzieri trebuie▪anuntante si se
poate astepta maxim 30 min, deci ora maxima de plecare este 8.30)Bucuresti-Brasov: 171 km
aproximativ 2ore 36min11.00 vizitam Biserica Neagra (autocarul va fi lasat intr-o parcare
publica din▪oras aflate la 150- 200 m de biserica)Intrare vizitareAdulți
6,00 RONStudenți 3,00 RONCopii
2,00 RONPersoane cu dizabilităţi (cu legitimație) intrare liberă
După vizitarea bisericii turistii servesc masa la restaurantul “Bella Musica” unrestaurant aproape
de biserica acoperit tot cu piatra si cu o atmosfera foarte relaxanta.Este situat intr-o veche
pivnita. Restaurantul este renumit pentru preparatele specificemexicane, ungureşti si tradiţionale
3.00-plecam sper Harghita▪Brasov- Harghita (Lacul Rosu) 182 km aproximativ 2 ore 50
min16.00 vizitare Lacul Rosu. Acesta este un lac de baraj natural. Este in forma de▪"L", adanc de
10 m (adancimea maxima de 10,5 m), avand o suprafata de 12,7 ha si ocircumferinta de 2830
m. Lacul s-a format relativ recent, in vara anului 1837. Atunci s-aintamplat ca in urma poilor
abundente marea cantitate de moloz stancos de pe versatulnordic al Stancii Ucigasului a
alunecat, blocand drumul Paraului Bicajel. Apa s-a acumulat formand un lac de baraj
natural. Vraja deosebita este amplificata demultimea trunchiurilor goale ale brazilor de
odinioara, care ies din apa strapungandimaginea Micului Suhard reflecatat in oglinda
lacului.Dupa vizitarea lacului plecam spre Suceava.Harghita (Lacul Rosu)- Suceava: 160 km
aproximativ 2 ore 45 min.In jurul ore 18.00 ne cazam la Complex hotelier ZAMCA iar la ora
17.00 se iamasa.Hotel ZAMCA: adresa Suceava, str Zamca, nr. 28 A Telefon: 0230
5210080752 521008 In aceasta unitate se gasesc urmatoarele facilitati: restaurant, bar, terasa,
terasaacoperita, acces internet, internet wireless, sala de conferinta, centru de afaceri, teren
defotbal, parcare, parcare pazita, gradina, room service, spalatorie, curatatorie, servicii
desecretariat, organizare nunti, aniversari, petreceri, simpozioane, acoperire
Cosmote,Orange, Vodafone, camera nefumatori, camera fumatori, camere cu aer
conditionat,frigider, cablu tv, incalzire centrala, camere cu baie, baie cu cabina de dus, bai cu
cabinade dus cu hidromasaj, uscator de par, uscator de maini, mic dejun la cerere,
tarifulinclunzand micul dejun).Tarif pentru camera single: 125 lei iar pentru camera dubla- 158
lei
Pana la ora culcarii turistii pot vizita imprejurimile restaurantului ( gradina devara, club Fire
Balls, teren de sport) sau se pot odihni dupa traseul parcurs de la Bucurestipana la Suceava
pentru a prinde putere pentru ziua ce va urma.
Numar de km. parcursi in decursul primei zile: 513 km ► ziua a 2-a:8.00- se serveste micul
dejun▪9.00-plecare sper traseu.▪Obiective vizitate: ♦Cetatea Scheia se află situată la circa 1,5
kilometri nord-vest de oraş, pe fruntea cresteidealului Zamca, în locul numit Șeptilici. Cetatea
are forma unui romb cu laţurile aproapeparalele şi egale (36 metri lungime în interior, trei metri
grosime), la fiecare colţ cu câteun turn de formă rectangulară. Zidurile au fost lucrate din
bolovani de carieră nefasonati,care ating mărimi între 0,40 – 0,50 metri. Din acelaşi material au
fost ridicate ş i turnurilecetăţii. Dacă luăm în consideraţie lungimea zidurilor obţinem o suprafaţa
a cetăţii de1.450 metri pătraţi, iar perimetrul interior este de cea 260 metri. Din cele patru turnuri
decolţ, doar unul singur ş-a păstrat la suprafaţa solului.Se mai remarcă şi alte elemente
constitutive ale cetăţii, care ş-au mai păstrat şi au fostdepistate în cursul cercetărilor arheologice:
contraforturile, pavajul de incintă, şanţul deapărare, intrarea. Calculele care pornesc de la
producţia cuptoarelor de ars piatră de varde la Scheia arată ca cele 140 vagoane de var au putut
da 7.500 tone de mortar, cu care ş-au putut construi zidurile cetăţ ii. Cel mai puternic argument
că cetatea Scheia a fostterminată sunt accesoriile special amenajate: şanţul şi vălul de
apărare.Momentul de întrerupere a funcţionării cetăţii este marcat în teren de urmele lăsate
delucrătorii care au scos piatră zidurilor şi turnurilor. Terminată de Petru I Muşat
şidemolată de Alexandru cel Bun (1400-1432), cetatea Scheia a avut o viaţă extrem descurtă. În
privinţă demolării cetăţii s-au emis două ipoteze: cetatea Șcheia a fost distrusăintenţionat fie
datorită instabilităţii solului, fie pentru că ea nu avea un rol esenţial înapărarea capitalei
Moldovei.
Cetatea de scaun a Sucevei Cetatea de Scaun a Sucevei este atestată documenter la 11 Februarie
1388, ridicată învremea domniei lui Petru I (1375-1391). Alexandru cel Bun (1400-1432) a
intervenit larândul său în sistemul defensiv al cetăţii prin întărirea cu un zid de apărarea a
primeiintrări situată pe latura sudică a fortului. Cetatea a fost martora numeroaselor lupteamintim
aici cele mai importante din anii de domnit ai domnitorului Ş tefan celMare;1476 şi
1484 împotriva turcilor şi 1497 contra armatei poloneze, condusă de regeleregatului polon Ioan
Albert.Interioarele cetăţii au fost parţial restaurate astfel încât să ne amintim de viaţa de curte
şisă ne facem o imagine despre ceea ce a reprezentat locuinţa temporară a voievozilorMoldovei.
Imediat ce trecem de podul de acces dăm de primele încăperi destinatestrăjerilor, odată
depăşit acest obstacol suntem impresionaţi de curtea interioară frumospavată cu pietre în acele
vremuri.Descoperim în cadrul acestui amplasament încăperi cu diverse destinaţi: închisoarea,
baiacu aburi, pivniţa, capela… Aici au locuit pe lângă voievozii amintiţi mai sus şi boieri
curanguri înalte în administraţia statului medieval moldav, de la vistiernic pâna la
hatman.Program de vizitare aprilie – octombrie / luni – duminică / 8:00 – 20:00 octombrie –
aprilie / luni – duminică / 9:00 – 17:00Tarife de vizitare adulţi / 4 lei / persoana grup copii / 1
leu / persoana Taxă fotografiere 5 lei / oraTaxă filmat neprofesionişti 10 lei / ora
Statuia lui Petru I MusatStatuia lui Petru I Mușat (1375-1391) din apropierea Casei de Cultură a
SindicatelorSuceava a fost realizată de către sculptorul Paul VASILESCU și dezvelită în anul
1976.Monumentul elogiază personalitatea voievodului Petru Mușat (1375-1391), care a
mutatcapitala Moldovei de la Siret la Suceava și din vremea căruia datează primul document
deatestare a Cetății de Scaun a Moldovei (10 Februarie 1388), precum și a orașului Suceava(18
August 1388). De numele său sunt legate o serie de ctitorii sucevene din veacul alXIV-lea:
Cetatea de Scaun a Sucevei, Cetatea Șcheia, Curtea Domnească din Suceava șiBiserica Mirăuți.
Statuia este confecționată din bronz turnat și îl înfățișează pe voievod înpicioare, cu spada în
mâna dreaptă, apropiată de picior. Are 3.62 m înălțime, 1.10 m
ungime și 1.13 m lățime. Statuia se află pe un soclu de travertin, cu înălțimea de 0.86m,
lungimea de 1.11 m și lățimea de 1.31 m. ♦ Bustul lui Mihai EminescuBustul lui Mihai
Eminescu (1850-1889) din apropierea Bisericii Sfântul Nicolae Suceavaa fost realizat de
sculptorul Gheorghe CÂRDEI și dezvelit în anul 1992. Este realizat dinbronz, la inițiativa
Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina, cusprijinul societăților
Mefitex, Romups, Alisa, Famos, TMUCB, Bucov-Mixt Gălănești șiPrimăria Municipiului
Suceava. Constructorul este Vasile Moisuc din Gălănești. Socluleste din piatră acoperită cu plăci
de travertin. În partea stângă a soclului se află unaltorelief în bronz cu chipul lui Vasile Bumbac
(1837-1918), iar în partea dreaptă unul cuchipul lui T. V. Ștefanelli (1849-1920).
19.30- luarea cinei la restaurant ADMIRAL ( str. Parcului nr. 16, Suceava,▪terasa cu spatii verzi
complet acoperita langa faimoasa Cetate de Scaun a Sucevei)20.30- ora de sosire la hotel
Zimca.▪Numar de km. parcursi in decursul zilei 2: 65 km►ziua a 3-a:8.30- se serveste micul
dejun▪9.30- plecare spre traseu▪Obiective vizitate: ♦Manastirea VoronetMănăstirea Voroneț,
supranumită „Capela Sixtină a Estului”, este un complexmonahal medieval construit în satul
Voroneț, astăzi cartier al orașului Gura Humorului
Mănăstirea se află la 36km de municipiul Suceava și la numai 4km de
centrulorașului Gura Humorului. Ea constituie una dintre cele mai valoroase ctitorii
alelui Ștefan cel Mare (1457-1504). Biserica a fost ridicată în anul 1488 în numai 3 luni și
3săptămâni, ceea ce constituie un record pentru acea vreme.Mănăstirea Voroneț a fost inclusă pe
Lista monumentelor istorice din județul Suceava dinanul 2004.De asemenea, lăcașul de cult este
inclus în patrimoniul mondial UNESCO.Din punct de vedere geografic, mănăstirea este situată la
sud de orașul Gura Humoruluidin județul Suceava, pe valea râului Voroneț. Legenda originii
bisericii unește două maripersonalități ale destinului național românesc: ctitorul mănăstirii,
Ștefan cel Mare, șicuviosul părinte Daniil Sihastrul, primul stareț al mănăstirii, unul din cei mai
mari sfințipe care i-a odrăslit pământul Moldovei, sihastru și duhovnic vestit. O sfântă
candelăaprinsă veghează mormântul Sfântului Daniil Sihastrul, de unde obștea mănăstirii
iabinecuvântarea pentru slujbele de dimineață, după-amiază și de la miezul nopții.
Manastirea HumorMănăstirea Humor (denumită uneori și Mănăstirea Humorului) este o
mănăstireortodoxă din România, construită în anul 1530 în satul MănăstireaHumorului
din comuna omonimă (aflată în prezent în județul Suceava) de către marelelogofăt Toader
Bubuiog. Biserica mănăstirii are hramurile Adormirea MaiciiDomnului (sărbătorit în
fiecare an pe 15 august) și Sfântul Mucenic Gheorghe (sărbătoritla 23 aprilie).
Mănăstirea Humorului a fost inclusă pe Listamonumentelor istorice din județul Suceava
din anul 2004la poziția 292. Ansamblul mănăstiresc este format dinpatru obiective:
iserica "Adormirea Maicii Domnului” și "Sf. Gheorghe" - construită în 1530
 Ruinele caselor mănăstirești - datând din sec. XVI - XVIII
 Turnul clopotniță - datând din sec. XIX
Turnul lui Vasile Lupu - construit în 1641 și având codul SV-II-m-A-05570.04♦Manasatirea
SucevitaMănăstirea Sucevița este o mănăstire din România, situată la 18kmde Rădăuți
(județul Suceava), înscrisă pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.Tradiția așează pe
valea râului Sucevița, între dealuri, o biserică din lemn și o schivniciede pe la începutul veacului
al XVI-lea.Legenda spune că, mai târziu, pentru răscumpărarea a cine știe căror păcate, o femeie
aadus cu carul ei tras de bivoli, timp de treizeci de ani, piatra necesară actualei
construcții.Documentar, mănăstirea este atestată la 1582, în vremea voievodului Petru
Șchiopul.Monumentul este în realitate ctitorie comună a familiilor Movileștilor (mari
boieri,cărturari și chiar domnitori ai Moldovei și Țării Românești, sec. XVI-XVII). Construit
înstilul arhitecturii moldovenești - îmbinare de elemente de artă bizantină și gotică, la carese
adaugă elemente de arhitectură ale vechilor biserici de lemn din Moldova, edificiul, demari
proporții, păstrează planul trilobat și stilul statornicit în epoca lui Ș tefan cel Mare,cu pridvorul
închis. Notă aparte fac celelalte două mici pridvoare deschise (stâlpi legațiprin arcuri în acoladă)
plasați mai târziu pe laturile de sud și de nord; prin excelență"muntenești", ele constituie un
evident ecou al arhitecturii din Țara Românească. Semențin firidele absidelor, chenarele gotice
din piatră și ocnițele numai la turlă, inclusiv pebaza ei stelată. Incinta este un patrulater
(100x104 m) de ziduri înalte (6 m) și groase (3m) prevăzute cu contraforturi, metereze, drum de
strajă, patru turnuri de colț și unul cuparaclis peste gangul intrării (stema Moldovei); se mai află
încăperi ale vechii casedomnești și beciuri
Manastirea PutnaCea mai de seama ctitorie a lui Stefan cel Mare, se afla la 70km de
municipiulSuceava. Constructia ei a început în 1466 si a fost mistuita de incendiu în 1484,
fiindrefacuta de Stefan cel Mare în 1498. Biserica manastirii adaposteste mormintele marelui
domnitor, ale celor doua sotii ale sale si ale fiilor sai. Muzeul manastirii pastreaza broderii,
tesaturi, argintarie, manuscrise valoroase, documente medievale autentice
19.30- luarea cinei la restaurantul Bradet
20.30- ora de sosire la hotel Zimca.▪Numar de km. parcursi in decursul zilei 3: 180 km.

a 4▪8.00 – plecare de la Suceava (hotelul Zamca) spre Bacau (traseul 300 de scari)-(149 km- 2
ore 10 min)Obiective vizitate: Traseul 300 de scari♦Traseul porneşte din staţiune, din apropierea
zonei izvoarelor, chiar din dreapta izvoruluidenumit „300 de scări”. Scările urcă prin pădure
uneori abrupt şi în serpentine, alteorimai domol. Din loc în loc sunt zone în care se poate vedea
staţiunea şi munţii Nemira. Lacoborâre, unele porţiuni sunt ceva mai abrupte dar practicabile
chiar şi pentru turiştii carevin la odihnă în staţiune, cu toate că unii turişti preferă să se întoarcă
pe scări la punctulde plecare. Traseul revine în staţiune prin zona Popasului, aproape de Cascadă
şi continuăde-a lungul Cheilor Slănicului până în zona izvoarelor.Traseul 300 de scări este
cunoscut şi ca „Traseul 5 ” şi reprezintă de fapt o plimbare prinpădurile de la poalele muntelui
Dobru, deasupra zonei izvoarelor minerale din SlănicMoldova ş i de-a lungul Cheilor Slănicului.
Fiind destinat relaxării active a turiştilor,traseul „300 de scări” nu necesită pregătire
fizică deosebită şi nici echipamentespecializate pentru drumeţii montane, cu atât mai mult
cu cât porneşte şi se încheie înpreajma zonei izvoarelorcările (treptele), mai mult sau mai puţin
300 la număr, sunt în general din piatră dar pealocuri sunt completate cu unele din beton. Traseul
prin pădure nu este dificil şi esteaccesibil atât vara cât şi iarna. Durata medie a traseului complet
este de 2,5 – 3 ore.
Biserica Sf. VarvaraBiserica Sfânta Varvara este o biserică impresionantă, atât prin “arhitectura”
originală aacesteia, cât şi prin poziționarea ei. Bisericuța, închinată ocrotitoarei minerilor, se
aflăîntr-o imensă salină – mina de sare “Trotuş” – din oraşul Târgu Ocna.Salina este situată la
circa doi kilometri de oraș, în masivul de sare Vâlcele-Slatinele, la240 de metri adâncimeşi
reprezintă, prin microclimatul de salină, un important factornatural de cură utilizat în terapia
afecțiunilor respiratorii.Biserica a fost zidită ş i amenajată în perioada aprilie-decembrie 1992.
Acest lăcaş derugăciune, ctitorit numai de minerii ce muncesc aici, se află aşezat la o adâncime
de 240de metri, sub nivelul solului.Biserica Sfânta Varvara a rămas şi în prezent una dintre
puţinele biserici din ţara noastră,construite în saline, şi singura din Europa realizată aproape
integral din sare.Aproape întregul “mobilier“ al bisericii este lucrat în sarea muntelui. Astfel,
aplicelepereţilor, marele candelabru, stranele, scaunul arhieresc şi alte obiecte de cult, fac un
totunitar cu locul în care sunt aşezate.Toate obiectele din sare au fost tratate cu un lac special,
pentru a nu atrage umezeala şipentru a asigura rezistenţa în timp. Biserica este destul de mare,
puternic luminată, iar dininterior nu lipsește nici unul dintre elementele de arhitectură ortodoxă.
Catapeteasma estealcătuită din 24 de icoane, una dintre ele reprezentând-o pe Sfânta Varvara,
patroanaspiritualăşi ocrotitoarea minerilor
♦ Izvoarele de apa minerala din Targu OcnaCele şapte izvoare minerale din Târgu Ocna izvorăsc
la poalele dealului Măgura, în Parcul Balnear Măgura şi sunt amenajate modern în apropierea
Centrului Balnear. Prima amenajare a izvoarelor a fost realizată în anul 1888. Izvorul nr 1Tipul
de cură: internăIndicaţii terapeutice: enterocolite cronice nespecifice, dischinezii biliare, sechele
postoperatorii ale căilor biliare, constipaţie atonă.Izvoarele 2 – 7Tipul de cură: externăIndicaţii
terapeutice: afecţiuni reumatismale degenerative, afecţiuni reumatismale abarticulare, afecţiuni
musculo-articulare posttraumatice, afecţiuni ginecologice cronice, afecţiuni ale căilor respiratorii
ORL (sub formă de aerosoli).
Casa memoriala George BacoviaCasa memorială George Bacovia este punctul de început al
oricărui itinerar cultural băcăuan. Se află în imediata vecinătate a monumentalei statui a lui
Ştefan cel Mare, pe fosta stradă a Liceului, actualmente strada George Bacovia, la nr. 13. La 1
octombrie 1971 a fost inaugurată Casa Memorială George Bacovia.Casa are şase încăperi cu
odăi tip ,,vagon”, aici fiind păstrate o parte din manuscrise, ediţii princeps (ca exemplu: ,,Plumb”
– 1916, ,,Scântei galbene” – 1926, ,,Cu voi” – 1930, ,,Comedii în fond” – 1936, ,,Ştanţe
burgheze” – 1946) şi cărţi în limbi străine cu operele poetului
La muzeu se găsesc şi obiecte ce au aparţinut poetului şi familiei sale: mobilier, tablouri,
fotografii, volume cu autografe şi o biografie scrisă chiar de G. Bacovia.Camera de lucru are
mobilierul închis la culoare, patul acoperit cu scoarţe moldoveneşti şi masa de lucru. O altă
cameră, mai mare, cu faţa spre stradă, este salonul; aici se află pianul, trei oglinzi mari, dintre
care una cu ramă de argint
20.30 cazare la Pension Daciana din Bacau (o camera dubla- 140 ron incluzand ▪si micul dejun)-
servicii oferite: prima masa la Casa Veche din Roman si masa de seara la Pension Daciana unde
ne si cazam.Nr km parcursi in decursul zilei 4: 200 km►ziua 5▪8.00- servire mic dejun la
Pension DacianaTraseu: Bacau- Buzau- BucurestiObiective vizitate:
Rezervatia naturala Vulcanii NoroiosiVulcanii noroiosi sunt de fapt cratere in miniatura. Gazele
naturale aflate la mai mult de 3000 metri adancime, in drumul lor catre suprafata, intra in contact
cu panza freatica si solul argilos.Astfel, datorita noroiului aruncat afara odata cu gazele, la
suprafata se formeaza - vulcani noroiosi - conuri de diferite marimi. Acestia se intind pe circa 30
ha si reprezinta un fenomen unic in Romania.Conurile vulcanilor nu depasesc 8 metri, iar
craterele acestora prezinta in varf mici lacuri care, datorita gazelor, par a clocoti. “Lava” -
noroiul prelins pe versantii vulcanilor se intareste si formeaza cruste sau, atunci cand emanatiile
sunt mai puternice, mareste dinmensiunea craterelor, ajungand uneori sa se uneasca cu cele
invecinate.In total sunt trei zone cu vulcani noroiosi. Datorita straturilor de noroi uscat, locul are
aspect selenar. Solul este arid, strabatut de nenumarate santuri mai mici sau mai mari, formate de
scurgerea noroiului dupa iesirea din crater.
Taxa de vizitare• 1 leu - elevi• 2 lei - studenti• 4 lei – adulti
Baile Sarata MonteoruStatiune balneoclimaterica cu apr 1000 locuitori, situate la 20 de km de
Buzau, intr-o zona coliniara, linistita, inconjurata de paduri si vegetatie bogata.Apele sarate si
namolurile terapeutice de la Sarata Monteoru au proprietati de exceptie. Factorii terapeutici
naturali sunt reprezentati de izvoare cu ape minerale sarate, iodurate, bromurate, calcice,
magneziene, sulfuroase, cu o mineralizare totala de 188 – 513 la mie. La acestea se adauga
namolul mineral de depunere din izvoarele naturale sulfuroase si climatul temperat, de crutare.
Rezultate remarcabile sunt obtinute in special la tratarea afectiunilor aparatului locomotor
(reumatismale degenerative, abarticulare, posttraumatice), afectiunilor ginecologice,
gastrointestinale si hepato-biliare
16.00 - servirea mesei la restaurantul Buzau.Dupa luarea mesei ne indreptam spre Bucuresti
lasand turinstii I acelasi loc din care am plecat repsectiv Gara de Nord. Nr km parcursi in
decursul zilei 5: 300 km