Tema 1.

Conţinutul turismului rural: esenţă şi

particularităţi

1.1. Introducere în turismul rural

1.2. Caracteristicile turismului rural
1.3. Definiţii ale turismului rural
1.4. Semnificaţia conceptului de turism rural în diferite ţări europene
1.5. Relaţia turism rural – agroturism – agricultură

1.1. Introducere în turismul rural

Chiar dacă o definiţie a turismului rural ar putea părea ca fiind foarte simplă –
acea formă de turism practicată în spaţiile rurale – problema delimitării, definirii
turismului rural este, totuşi, ceva mai complexă, cel puţin din câteva considerente:
- Turismul urban nu se limitează strict la ariile urbane, pătrunzând adesea şi în
cele rurale;
- Spaţiile rurale ca atare sunt greu de definit, criteriile folosite în diferite ţări
fiind extrem de variate;
- Gradul de ruralitate este atât o problemă de ordin tehnic, cât şi una de ordin
emoţional: nu orice activitate turistică desfăşurată într-o arie rurală reprezintă
turism rural, fiindcă unele activităţi pot fi urbane ca formă şi rurale doar ca
localizare (de exemplu, satele de vacanţă situate la ţară, unde se practică
turism organizat);
- Există mai multe tipuri sau varietăţi de turism rural, fiind o activitate cu mai
multe faţete, diferite regiuni ale lumii dezvoltând în special anumite
componente ale produsului turistic rural;
- Regiunile rurale înseşi cunosc un proces de schimbare sub impactul
dezvoltării pieţelor globale, comunicaţiilor şi telecomunicaţiilor, precum şi al
fluxurilor populaţiei cu sens de populare pentru anumite zone, aflux de
 populaţie în altele (pentru pensionare sau dezvoltarea unor afaceri
netradiţionale etc.) etc.

1.2. Caracteristicile turismului rural

Turismul rural poate fi privit ca acel tip de turism care întruneşte următoarele
caracteristici:
 Este desfăşurat în localităţi rurale;
 Este rural din punct de vedere funcţional, adică este constituit din trăsăturile
caracteristice lumii rurale: mici întreprinderi, spaţii deschise, contactul cu natura şi
lumea naturală, moşteniri culturale, societăţi şi practici tradiţionale;
 Este rural ca scară, adică posedă dimensiuni reduse, în termeni, clădiri, aşezări,
precum şi fluxuri;
 Are caracter tradiţional, crescând încet şi organic, în strânsă legătură cu familiile
locale;
 Este, de regulă, controlat local şi dezvoltat pentru îmbunătăţirea comunităţilor
locale pe termen lung;
 Este variat, corespunzător complexităţii mediului rural.
Trăsăturile caracteristice turismului rural şi celui urban sunt prezentate în mod
comparativ în anexa 1 (1).

1.3. Definiţii ale turismului rural

Privit în ansamblu, turismul rural include o paletă largă de modalităţi de cazare,
de activităţi, evenimente, festivităţi, sporturi şi distracţii, toate desfăşurându-se într-un
mediu tipic rural. Cu toate acestea, o definiţie a termenului de turism rural unanim
recunoscută se confruntă cu numeroase probleme.
 Definiţia dată de Legea Turismului Republicii Moldova (nr. 798 - XIV) din
11.02.2000 stipulează că turismul rural este o formă a turismului care se desfăşoară în
mediul rural, orientată spre utilizarea resurselor turistice locale (naturale, culturale
etc.), cunoaşterea obiceiurilor şi tradiţiilor locale, gospodăriilor ţărăneşti, de fermier
etc. Considerăm definiţia pertinentă şi acceptabilă.
După J.W. Kloeze, turismul rural este un concept care include toate activităţile
turistice care se desfăşoară în mediul rural.
O alternativă la definiţiile de mai sus ne furnizează P. Nistureanu: “Turismul
rural este un concept care cuprinde activitatea turistică organizată şi condusă de
populaţia locală şi care are la bază o strânsă legătură cu mediul ambiant, natural şi
uman”.
După D. Matei turismul rural include o serie de activităţi, servicii, amenajări
oferite de fermieri, ţărani şi locuitori din mediul rural pentru a atrage turişti în zona
lor, fapt ce generează venituri suplimentare pentru afacerile lor.
Această ultimă definiţie pune în evidenţă turismul rural faţă de activitatea
turistică ce se desfăşoară în zonele de litoral, în cele urbane sau în cele destinate
sporturilor de iarnă, locuri în care în mod constant turiştii înşişi, precum şi natura
activităţii lor exclud orice fel de relaţii semnificative cu populaţia locală care
constituie mediul ambiant uman.
Aşadar, considerăm că turismul rural este o formă de turism care se desfăşoară în
mediul rural şi care presupune valorificarea resursele turistice locale, participarea
turiştilor la diferite activităţi tradiţionale locale şi cazarea şi alimentarea acestora în
structuri de primire turistică specifice (pensiuni turistice, pensiuni agroturistice,
gospodării ţărăneşti etc.). Turismul rural constituie o alternativă a turismului
tradiţional, clasic, desfăşurat în staţiuni şi centre turistice, precum şi a ofertei turistice
“standard” – de tip industrial.
 În anexa 2 (1) sunt prezentate principalele definiţii ale turismului rural întâlnite
în literatura de specialitate.

1.4. Semnificaţia conceptului de turism rural în diferite ţări

europene
Termenul de turism rural are sensuri diferite în ţări diferite.
În Finlanda, de exemplu, înseamnă de obicei închirierea unor cabane sau
oferirea de servicii în mediul rural tip hrană sau transport.
În Ungaria este utilizat termenul de “turism la sat”, indicând că singurele
activităţi şi servicii oferite în sate sunt incluse în acest tip de turism, respectiv: cazare
la preţuri mici, implicarea în activităţi agricole sau alte tipuri de activităţi locale.
În Slovenia cea mai importantă formă de turism rural este turismul la ferme al
diferitelor familii, unde oaspeţii locuiesc fie cu familia de fermieri, fie în casele de
oaspeţi, dar vizitează ferma pentru a lua masa sau pentru a explora curtea fermei.
În Olanda turismul rural înseamnă în special cazarea la ferme unde majoritatea
serviciilor oferite sunt legate de rute cum ar fi: ciclismul, plimbările cu caii.
În Grecia turismul rural înseamnă cazare în camere mobilate în stil tradiţional,
cu mic dejun tradiţional – de multe ori preparat din produse realizate în casă.
Studiile efectuate asupra turismului rural în cele 12 ţări ale Uniunii Europene
(înaintea aderării Austriei, Finlandei şi Suediei) arată o foarte mare lipsă de potrivire
între conceptele referitoare la noţiunea de turism rural proprii fiecărei ţări. Unele ţări
(Spania şi Portugalia) reduc turismul rural la agroturism, altele (Anglia) îl extind
asupra întregului spaţiu rural din afara oraşelor sau chiar, şi asupra regiunilor montane
(Italia).
După importanţa intervenţiilor statului în dezvoltarea turismului rural există
ţări slab intervenţioniste (Germania şi Anglia), ţări intervenţioniste (Franţa, Italia sau
Belgia) şi ţări puternic intervenţioniste (Grecia, Irlanda, Portugalia, Spania).
 1.5. Relaţia turism rural – agroturism – agricultură
În marea majoritate a ţărilor activităţile complementare – constând în servicii de
alimentaţie, facilităţi de recreere, organizarea de activităţi culturale şi de divertisment
– sunt la început. Cu toate acestea, turismul rural este una din principalele priorităţi
ale dezvoltării turismului în multe ţări europene. Republica Moldova nu trebuie să
facă excepţie: turismul în general care include şi pe cel rural trebuie să devină un
factor al dezvoltării economice, care să-şi propună dezvoltarea turismului în mediul
rural în strânsă legătură cu economia locală, în mod special cu agricultura.
Privit din acest punct de vedere, turismul rural este o formă particulară de turism,
mai complexă, cuprinzând atât activitatea turistică propriu-zisă (cazare, pensiune,
masă, circulaţie turistică, derularea programelor, prestarea serviciilor de bază şi
suplimentare), cât şi activitatea economică, de regulă, agricolă, practicată de gazdele
turiştilor (activităţi productive de prelucrare a produselor agricole în gospodărie şi de
comercializare a acestora către turişti sau prin reţele comerciale), precum şi modul de
petrecere a timpului liber.
Prin urmare, agricultura nu se poate limita numai la asigurarea alimentaţiei unei
populaţiei din ce în ce mai numeroase şi urbanizate, ci trebuie să contribuie la
întreţinerea unui mediu rural, care reprezintă un suport indispensabil pentru turismul
rural. Astfel, se poate afirma că nu există turism rural fără agricultură şi nici turism
durabil într-un mediu degradat.
Există o legătură puternică între turismul rural şi agricultură. În mod tradiţional
agricultura şi silvicultura au fost elemente centrale pentru viaţa rurală, fiind principalii
furnizori de locuri de muncă, de venituri în economia rurală şi cu o puternică înrâurire
asupra tradiţiilor şi a stilului de viaţă. Rolul lor s-a diminuat însă, în ţările dezvoltate,
spre sfârşitul secolului al XX-lea. Astfel dintre ţările OECD numai cinci mai au mai
mult de 15 la sută din forţa de muncă ocupată în agricultură şi pescuit, iar
profitabilitatea acestor activităţi este extrem de dependentă de diferite subvenţii din
partea statului. Aceste transformări au dus la apariţia a două supoziţii privind turismul
rural şi anume că acesta este bazat pe agricultură (agroturism, turism agricol) şi că
diversificarea turismului poate salva comunitatea micilor fermieri. Nici una dintre
aceste supoziţii nu este însă în totalitate adevărată şi universal valabilă, deoarece
legăturile dintre agricultură, silvicultură şi turism sunt cu mult mai complexe.
Turismul agricol este însă categoria de turism care s-a bucurat de o mare atenţie,
rolul lui fiind adesea exagerat de autorităţile locale. Multe regiuni rurale nu permit o
adevărată dezvoltare a turismului, din considerente că sunt distanţe mari faţă de piaţa
urbană a vacanţelor, posedă ferme mari care nu au nevoie de diversificare, fie ferme
mici şi sărace, care nu pot oferi condiţii turiştilor sau din cauza atmosferei locale
neprielnice din partea autorităţilor, precum şi a zonei sărace în peisaje şi tradiţii.
În concluzie, turismul rural ar putea fi definit ca fiind acea formă în care
produsul se realizează în spaţiul rural şi se consumă tot în spaţiul rural, produs care
poartă specificitatea ruralului.
În acest context a apărut şi legătura dintre agricultură şi turism, adică dezvoltarea
unor activităţi turistice sub formă de agroturism. Acest concept are în vedere
posibilitatea practicării turismului în unele localităţi rurale în care să se îmbină utilul
cu plăcutul. Plăcutul constă în realizarea unei odihne active, recreere, destindere,
acumulare de informaţii noi, iar utilul în practicarea în timpul sejurului, în proporţii
diferite, a unor activităţi agricole (culesul strugurilor, fructelor, ciupercilor,
pomuşoarelor, cositul şi strânsul fânului etc.), deci dobândirea unor deprinderi noi.
În genere, în ţările din vestul Europei, atunci când se vorbeşte despre turismul
rural sau agroturism, se utilizează termenul de turism rustic, adică acela care se
practică într-un cadru rustic. În timp ce între turismul rural şi cel rustic există o
oarecare similitudine, dar nu de suprapunere perfectă, raportul dintre turismul rural şi
agroturism este un raport dintre un tot întreg şi o parte a lui.
 Agroturismul este o formă a turismului rural care utilizează pentru cazare şi
servirea mesei numai pensiunile (fermele) agroturistice, beneficiind de un mediu
nepoluat şi pitoresc, de atracţiile turistice prezente în mediul rural. Spaţiul rural prin
componentele sale satisface o paletă largă de motivaţii: odihnă şi recreere, cunoaştere,
cultură, practicarea sportului, cură de aer sau balneară, vânătoare şi pescuit, oferind
agroturismului o arie mare de cuprindere a posibilităţilor de loisir. Prin aceasta
agroturismul este un mijloc de valorificare integrală a mediului rural cu potenţialul
său agricol, turistic, uman şi tehnico-economic. Atât actul turistic, cât şi produsul
turistic se consumă tot în spaţiul rural cu specificaţia că pe timpul sejurului turistul
participă în proporţii diferite la unele munci agricole. Deci concluzia ce poate fi trasă
este că agroturismul este parte componentă a turismului rural.
În realitate sunt cunoscute efectele pozitive ale turismului rural şi implicit a
agroturismului asupra economiei turismului, dar de aici şi până la acreditarea ideii
prin care acesta ar deveni o soluţie salvatoare este un drum lung de parcurs.
În concluzie, avem tot temeiul de a preciza că turismul rural reprezintă o
alternativă pentru comunităţile locale, cu valenţe reale de dezvoltare.
Turismul rural nu poate fi redus la agroturism – agroturismul este doar un tip de
turism rural dintr-un tot întreg, contribuind la turismul social, turismul cultural sau cel
etnic.
 Anexa 1 (1).
Turismul rural şi turismul urban: privire comparativă
TURISM URBAN TURISM RURAL
Spaţii deschise mici Spaţii deschise mari
Aşezări de peste 10.000 de locuitori Aşezări sub 10.000 de locuitori
Densitate mare a populaţiei Densitate mică a populaţiei
Mediu construit Mediu natural
Multe activităţi de interior Multe activităţi în exterior
Infrastructură intensivă Infrastructură slabă
Bază de agrement/comerţ dezvoltată Activităţi individuale
Construcţii/instituţii mari Construcţii mici
Firme naţionale/internaţionale Firme locale
Implicarea cu normă întreagă în turism Multă implicare cu jumătate de normă în
(full-time) turism (part-time)
Lipsa implicării fermelor/silviculturii Implicarea fermelor/silviculturii în
în activitatea turistică activitatea turistică
Obiectivele activităţii turistice sunt Fondurile obţinute din turism sunt
susţinute din fonduri proprii folosite pentru realizarea altor obiective
Personalul poate locui departe de locul Personalul locuieşte de obicei aproape de
de muncă locul de muncă
Factorii sezonieri au influenţă rară Factorii sezonieri au influenţă frecventă
asupra turismului asupra turismului
Mulţi vizitatori Puţini vizitatori
Relaţii de anonimat între vizitatori şi Relaţii personalizate între vizitatori şi
gazdă gazdă
Management profesional Management de “amator”
Ambianţă cosmopolită Ambianţă locală
Multe clădiri moderne Multe clădiri vechi
Etica dezvoltării (creşterii) Etica conservării (limitării creşterii)
Obiective de interes general Obiective de interes special
Activităţi complete de marketing Marketing de nişă
Sursa: Adaptare şi completare după Jolondcovschi Al., Florea S. Turismul ecologic şi rural: realităţi şi
perspective. – Chişinău: Prometeu, 2001. – P.40.
 Anexa 2 (1).
Definiţii ale turismului rural prin prisma literaturii de specialitate

AUTORUL DEFINIŢIA TURISMULUI RURAL

Turismul rural este o formă a turismului care se desfăşoară
Legea turismului
în mediul rural, orientată spre utilizarea resurselor turistice
Republicii
locale (naturale, culturale etc.), cunoaşterea obiceiurilor şi
Moldova
tradiţiilor locale, gospodăriilor ţărăneşti, de fermier etc.
Turismul rural include o paletă largă de modalităţi de
Glăvan V. cazare, de activităţi, evenimente, festivităţi, sporturi şi
distracţii, toate desfăşurându-se într-un mediu tipic rural
Turismul rural este un concept care include toate activităţile
J.W. Kloeze
turistice care se desfăşoară în mediul rural.
Turismul rural include o serie de activităţi, servicii,
amenajări oferite de fermieri, ţărani şi locuitori din mediul
D. Matei
rural pentru a atrage turişti în zona lor, fapt ce generează
venituri suplimentare pentru afacerile lor.
Turismul rural este un concept care cuprinde activitatea
turistică organizată şi condusă de populaţia locală şi care are
P. Nistureanu
la bază o strânsă legătură cu mediul ambiant, natural şi
uman.
Turismul rural este o formă de turism care se desfăşoară în
mediul rural şi care presupune valorificarea resurselor
Definiţia autorului turistice locale, participarea turiştilor la diferite activităţi
tradiţionale locale şi cazarea şi alimentarea acestora în
structuri de primire turistică specifice.
Sursele: Legea turismului Republicii Moldova, nr. 798-XIV din 11.02.2000 // Monitorul Oficial nr. 54-56/357
din 12.05.2000; Te Kloeze, J.W. The Benefits of Rural Tourism, the Role of the State, and the Aspects of Training and
Cooperation // Formal Speech held at the Central and East-European Federation for the Promotion of the Green-Soft-
Rural Tourism Conference “Rural Tourism Development in Bulgaria and in the Balkan Countries”. Karlovo. – 1994;
Turismul rural românesc. Actualitate şi perspectivă. – Iaşi: Pan Europe, 1999. – P. 15-16, P. 39.