TURISMUL RURAL ÎN ROMÂNIA

1
 TURISMUL RURAL ÎN ROMÂNIA

Turismul rural a fost practicat în România multa vreme în mod neorganizat, rezultând din
necesitatea turistilor de a gasi un mod de cazare accesibil si cu un grad de confort mai ridicat
decât în cazul campingurilor sau cabanelor, în timpul vacantelor lor.

Dupa 1989, s-a manifestat nevoia unei organizari a acestor spatii de cazare, prin
omologarea si clasificarea lor. Gama serviciilor s-a îmbunatatit, s-a largit si, astfel, tot mai multi
sateni si-au deschis casele pentru a primi turisti. Primele forme ale turismului rural organizat au
aparut în zona Rucar-Bran, ulterior înfiintându-se si ANTREC. Dupa aparitia acestei organizatii,
în fiecare judet au fost omologate gospodarii si a aparut concurenta, bazata în special pe resursele
naturale ale zonei, pe atractiile oferite turistilor. Ca urmare a acestor transformari si a tendintei
de modernizare si perfectionare a activitatilor turistice rurale, turismul rural a ocupat si ocupa un
loc important în oferta turistica din tara noastra, reprezentând pentru multi dintre noi o
alternativa atractiva în vederea petreceri vacantelor si concediilor.

Pe parcursul ultimilor ani, au aparut si o serie de reglementari de ordin legislativ în

ceea ce priveste aceasta problema, si au fost editate o serie de lucrari ce trateaza conceptul de
turism rural si agroturism si satul românesc, unele dintre ele venind în sprijinul celor ce vor sa
primeasca turisti în gazda, având forma unui îndrumator.

Turismul rural si agroturismul au cunoscut o dezvoltare semnificativa în România, si

se poate afirma ca se aliniaza din ce în ce mai mult standardelor europene din acest domeniu.

1. Conceptia de turism rural în acceptiunea româneasca

Turismul rural si agroturismul sunt doua concepte diferite, desi unii autori considera
ca sunt identice. Aceste concepte se identifica pâna la un anumit nivel, dupa care se diferentiaza.
Turismul rural are o arie de cuprindere mai mare, incluzând si agroturismul. Dar, spre deosebire
de turismul rural, agroturismul trebuie sa respecte o serie de criterii legate de consumatori,
precum: sederea în gospodaria taraneasca, consumul produselor agricole obtinute în respectiva
gospodarie, participarea, în limita posibilitatilor, la diferite activitati din gospodarie.

Din definitiile turismului rural si agroturismului, ce vor fi prezentate în continuare, se va

putea identifica principalele diferente dintre aceste doua concepte.

2
 "Turismul rural reprezinta forma de turism concentrata pe destinatii în spatiul rural,
dispunând de o structura functionala de cazare si de alte servicii eterogene."1. Definirea
turismului, în sens larg, a determinat aparitia unor opinii diferite cu privire la continutul si
caracteristicile acestuia.

"Agroturismul reprezinta forma de turism, practicata în mediul rural, bazata pe

asigurarea, în cadrul gospodariei taranesti, a serviciilor de: cazare, masa, agrement si altele. Prin
agroturism se valorifica, astfel, in mod superior, resursele naturale si antropice ale zonei,
contribuind la ridicarea nivelului de trai al populatiei rurale. Spre deosebire de turismul rural,
agroturismul presupune: cazarea în gospodaria taraneasca (pensiune, etc.);consumarea de
produse agricole din gospodaria respectiva; participarea într-o masura mai mare sau mai mica, la
activitatile agricole specifice."2

Din punct de vedere al activitatilor care graviteaza în jurul gospodariei taranesti,

agroturismul poate fi definit ca un ansamblu de bunuri si servicii oferite de gospodaria
taraneasca, spre consumul persoanelor care, pe o perioada determinata de timp, vin în mediul
rural pentru relaxare, odihna si agrement, cure terapeutice, tranzactii sau afaceri, pentru
satisfacerea unui hobby, initiere în arta mestesugurilor traditionale, pentru studii si documentare,
precum si alte multe alte activitati."3

Fie ca este vorba de turism rural sau de agroturism, continutul activitatii se circumscrie
coordonatelor 4

-spatiul rural - cu aspecte referitoare la asezare din punct de vedere al marimii, densitatii
populatiei, structurii sociale, modului de utilizare a terenului, dar si la mijloacele de gazduire: tip,
confort, pozitie.

-locuitori - populatia pastratoare a unor traditii, obiceiuri, dar si detinatoare a terenurilor, a

echipamentelor de gazduire si chiar ofertant de servicii.

-produse - pe de o parte, produse agroalimentare consumate de turisti cu prilejul sederii în

gospodaria taraneasca si, pe de alta parte, produse turistice - atractii ce motiveaza deplasarea
turistilor.

1 Gabriela Stanciulescu, N.Lupu, Gabriela Ţigu, Emilia Ţitan, Felicia Stancioiu - Lexicon de termeni turistici, Editura
Oscar Print, Bucuresti, 2002, pag.180;
2 Gabriela Stanciulescu, N.Lupu, Gabriela Ţigu, Emilia Ţitan, Felicia Stancioiu - Op.cit., pag. 14- 15;
3 Gabriela Stanciulescu, N.Lupu, Gabriela Ţigu, Emilia Ţitan, Felicia Stancioiu - Op.cit., pag. 14- 15;
4 Rodica Minciu - Economia turismului, Editura Uranus, Bucuresti, 2001, pag.87, citat preluat din Florina
Bran, D.Marin, Tamara Simon - Op. cit., pag.7;

3
 Dintre structurile de primire ale turismului rural, care se dezvolta în spatiul rural fac parte:
pensiuni turistice rurale, moteluri, campinguri, tabere scolare, tabere de creatie artistica, sate de
vacanta, tabere pentru activitati ecologice si alte forme organizatorice create în scopul dezvoltarii
turismului rural.

Pensiunea turistica rurala este o unitate cu activitate hoteliera, cu capacitate de pâna la 10

camere, totalizând maximum 30 de locuri, functionând într-o cladire independenta sau în
locuinta unui cetatean (spatiu familial), care în spatii special amenajate, asigura cazarea turistilor,
precum si pregatirea si servirea mesei la preturi moderate.

Concluzionând, putem spune ca turismul rural si agroturismul reprezinta activitati

multifactoriale si nu reprezinta numai sejururi într-o gospodarie rurala, nu reprezinta numai
repaos. Turismul rural se adreseaza în primul rând oamenilor dinamici, celor ce iubesc natura si
turismul ecologic, celor ce profita de orice ocazie pentru a se plimba, pentru a practica ciclismul,
drumetiile montane, alpinismul, pentru a admira natura, iubitorilor de sport si aventura,
vânatorilor si pescarilor, cât si celor care considera ca vacanta petrecuta în mijlocul naturii este o
adevarata sursa de energie si de sanatate.

2.Principalele zone si sate turistice; experienta actuala

Pentru determinarea zonelor cu un patrimoniu specific se iau în considerare, în

urma studiilor Institutului de Cercetare pentru Turism, unele criterii precum: cel etnografic,
turistic, cadrul natural, economic si socio-demografic, ecologic si al accesibilitatii.

Criteriul valorii etnografice are în vedere caracterul etnografic determinat de traditia

istorico-sociala si prezentat prin tipul asezarilor, îndeletnicirilor, locuintei, portului,
manifestarilor culturale, spirituale si prin intermediul stilului de viata al locuitorilor zonelor
rurale. În identificarea zonelor etnografice, se are în vedere prezenta unor elemente precum:
arhitectura rurala, un anumit tip de casa, o piesa de costum popular, un tip de ceramica si
frecventa unor evenimente etnografice, vizându-se nivelul de concentrare a acestora în teritoriu.
Astfel, specialistii au stabilit mai multe zone etnografice, unele cu caracter etnografic foarte bine
precizat: Ţara Vrancei, Ţara Bârsei, Ţara Lovistei.

Criteriul valorii turistice are în vedere atât valoarea cât si functia turistica a zonei.
Valoarea turistica a zonelor se determina în raport cu urmatoarele elemente: tipul si volumul de
resurse turistice, calitatea si cantitatea resurselor turistice, raspândirea si concentrarea resurselor
în teritoriu, valoarea turistica, în raport cu tipul, calitatea si cantitatea resurselor, pozitia în raport
cu drumurile nationale si europene, caile ferate, aeroporturile internationale, punctele de frontiera
si infrastructura si accesibilitatea, precum si calitatea ecologica (poluare, degradare naturala).

4
 Functia turistica a zonelor este stabilita în raport cu tipul si valoarea resurselor turistice si se
va evidentia prin forme de turism de baza sau specializate. Este vorba de turismul de sejur sau
itinerant, dar si de formele legate de specificul resurselor turistice (cultural, religios, stiintific,
tratament balnear, sporturi de iarna, pescuit sportiv etc.).5

Criteriul cadrului natural se concentreaza pe evidentierea tipului de peisaj, montan, de

deal, câmpie sau delta, având în vedere componentele sale naturale si în mod special, vizând
elemente ca: treapta de relief, forma de relief, clima si bioclimatul. Este necesara evidentierea
acestui criteriu, deoarece cadrul natural poate reprezenta o materie prima pentru multe forme de
turism sau agrement.

Criteriul economic si socio-demografic implica dezvoltarea, structura economica a zonei

si elementele demografice(strauctura, pondere, urbanizare) constituind elemente importante în
aprecieri ce vizeaza calitatea mediului.

Criteriul ecologic presupune stabilirea nivelului minim de poluare acceptat, de degradare

a mediului si a resurselor turistice, în vederea promovarii turistice a unui teritoriu, statiuni sau
centru turistic. Asadar, calitatea ecologica a unei zone reprezinta un important criteriu în analiza
si stabilirea posibilitatilor de dezvoltare si promovare turistica a acesteia, dar si în stabilirea
impactului activitatii economie-mediu-turism si a modalitatilor de gestionare a acestuia.

Criteriul accesibilitatii este reprezentat de pozitia geografica si nivelul de dotare cu cai de

comunicatie. În analiza patrimoniului rural al zonelor, se impune a fi luate în considerare pozitia
geografica în raport cu unele repere turistice importante si reteaua de comunicatii care este, la
rândul ei, foarte importanta pentru asigurarea accesului turistilor la obiectivele turistice ale zonei.

Un alt mod de prezentare al zonelor rurale românesti este potrivit criteriului asezarii
geografice. În acest mod putem distinge cinci zone principale, în care se promoveaza turismul
rural, acest criteriu fiind utilizat si în realizarea catalogului ANTREC: Moldova si Bucovina;
Dobrogea; Muntenia si Oltenia; Maramures, Crisana si Banat; Transilvania.

Moldova si Bucovina. Cuprind regiunea de est a României, strabatând de la vest la est

Carpatii Orientali, Dealurile Subcarpatice si Platoul Moldovean. Peisajul montan seamana cu cel
din Elvetia, deosebit de importante fiind Cheile Bicazului si Cheile Zabalei, asa numitele
"Pietrele Dacilor", roci slefuite cu alura de oameni si animale ce se gasesc în masivele Rarau si
Ceahlau si cascadele Duruitoarea si Putna.

5 st. Mitrache, V.Manole, M.Stoian, Fl.Bran, I.Istrate - Op cit., pag.90

5
 Dobrogea cuprinde regiunea de sud-est a României si include doua mari unitati
naturale: Podisul Dobrogei si Delta Dunarii, a doua ca întindere si prima ca spectaculozitate din
Europa. În partea sudica a litoralului Marii Negre, între Capu Midia, în nord, si granita cu
Bulgaria, în sud, s-a conturat o adevarata "Riviera Româneasca", existând practic un lant de
statiuni balneoclimaterice maritime. În Podisul Dobrogei exista si atractii cultural-istorice:
vestigii ale celor mai vechi orase de pe teritoriul României, respectiv orasele-cetati elene de pe
tarmul Marii Negre si cele daco-romane de pe malul Dunarii, monumente arhitectonice si
artistice din epocile elenistica, romana si bizantina.

Delta Dunarii, aflata în partea de nord a Dobrogei, constituie unul din putinele medii
naturale europene aproape nealterate de interventia umana. Ea ofera turistilor iubitori de natura
un peisaj cvasi-exotic, la care se adauga o mare varietate faunistica, practic cea mai bogata fauna
avicola din Europa, aproximativ 300 de specii si unele specii rare de pesti, cum ar fi
sturionii.

Muntenia si Oltenia. Cele doua provincii se afla în partea de sud a tarii, între creasta
Muntilor Carpati si Dunare. Vizitatorii pot întâlni în zona peisaje naturale foarte variate, de la
cele de lunca, la depresiuni, dealuri înalte si munti cum sunt: Muntii Fagaras, cei mai înalti de la
noi, Parâng, Retezat, Godeanu sau fenomene carstice, stânci cu forme antropomorfice - Sfinxul
si Babele din Bucegi, pesteri, chei si poduri naturale. Numeroase lacuri glaciare din zona
muntoasa si salinele din zona deluroasa ofera posibilitati de practicare a sporturilor nautice,
pescuitului si a curelor de tratament.

Rezervarea unor locuri de cazare într-o pensiune din mediul rural se poate face fie
printr-un sistem direct de rezervare, când turistii care au mai fost gazduiti îsi aduc rudele,
prieteni, care la rândul lor, sunt potentiali clienti stabili, fie prin intermediul unei centrale de
rezervari. Rezervarea reprezinta serviciul prin care, în baza unei oferte ferme si clare, se asigura
si apoi se confirma clientului posibilitatea de prestare a serviciilor comandate. Gazda îsi anunta
disponibilitatea de oferta turistica numai dupa ce a finalizat pregatirea conditiilor de primire a
oaspetilor.

În ceea ce priveste notiunea de pret, aceasta se foloseste pentru serviciile de masa, iar
pentru cazare se foloseste termenul de tarif. În stabilirea preturilor si tarifelor, trebuie avute în
vedere preturile si tarifele celorlalte unitati de cazare din apropiere si din sat, cheltuielile
implicate, inclusiv cele de promovare, preturile la care se pot vinde produsele din gospodarie,
servite sau vândute oaspetilor, munca pentru a crea servicii de sedere optime pentru oaspeti si, nu
în ultimul rând, conditiile oferite acestora.

6
 Din punct de vedere arhitectural, pensiunile turistice sunt fie constructii moderne,
amenajate în stil modern, fie autentice case taranesti, amenajate si aranjate pastrând specificul
zonei. Fiecare tip de casa se adreseaza unui anumit gen de turisti, cei mai pretentiosi alegând
casele moderne, strainii si iubitorii de natura si folclor simtindu-se foarte bine în case vechi,
autentice.

Turismul rural are o baza motivationala larga, reprezentata prin: reîntoarcerea la natura,
cunoasterea traditiei, culturii, creatiei populare, practicarea unor sporturi, consumul de alimente
si fructe proaspete. Turismul rural corespunde unei varietati de gusturi si preferinte, adresându-se
unui segment larg de consumatori.

7
Bibliografie:

1.Gabriela Stanciulescu, N.Lupu, Gabriela Ţigu, Emilia Ţitan, Felicia Stancioiu - Lexicon de
termeni turistici, Editura Oscar Print, Bucuresti, 2002

2.Puiu Nistoreanu coord- Ecoturism si turism rural, Editura ASE, Bucuresti, 2003

3.Rodica Minciu - Economia turismului, Editura Uranus, Bucuresti, 2001

4.Gabriela Stanciulescu - Managementul operatiunilor de turism, Editura AllBeck, Bucuresti,

2002

5.Puiu Nistoreanu- Turismul rural, o afacere mica cu perspective mari, Editura Didactica si
Pedagogica, R.A., Bucuresti, 1999