Vdocuments - MX - Turism Turism Rural Agroturism Concept Continut

MANAGEMENT
TURISM, TURISM RURAL,

AGROTURISM CONCEPT, CONŢINUT

TURISM
 Originea termenului
 latină: turnare – a se întoarce
 turnus – mişcare circulară (călătorie cu
întoarcere la punctul de rezidenţă)
 franceză: – tourisme
 rusă: – turizem
 engleză: – tourism
 italiană : – tourismo
 germană: – tourismus
TURISM
 Originea termenului
 Marea Britanie – începutul secolului XIX
 Turist – tânăr care efectua o călătorie de plăcere
parcurgând „grand-tour“-ul Franţei
 Concept
 Ansamblul activităţilor non-lucrative ale omului
în afară de aria de rezidenţă având ca scop
argumentul (petrecerea plăcută a timpului liber)
TURISM
 Tipologie
 turism de cură balneară: – practicat în staţiunile cu

izvoare minerale termominerale şi termale, cunoscute
pentru puterea de vindecare a apelor;
 turismul de litoral (balnear-maritim) – practicat pentru cura
heliomarină, băi de nămol, cura climaterică marină;
 turismul montan – cuprinde drumeţia, cura climaterică (aer
curat, ozonificat, schimbarea altitudinii etc., sporturi
montane extreme);
 turism cultural – vizitarea monumentelor istorice, de artă,
arhitectonice, a caselor memoriale, a muzeelor,
participarea la manifestări culturale;
TURISM
 turismul de vânătoare şi pescuit – răspândit în toate
zonele ţării;
 turismul de reuniuni şi congrese – legat de manifestări
ştiinţifice, de instruire, de bilanţ, de alegeri etc.;
 turismul de afaceri – cu tendinţă accentuată de creştere;
 turismul sportiv – este prilejuit de manifestările sportive
de anvergură (olimpiade, campionate, cupe etc.);
 turismul comercial-expoziţional – legate de târguri,
expoziţii, burse;
 turismul festivalier şi de carnaval – prilejuit de festivaluri
importante culturale şi de agrement;
TURISM
 turismul sentimental – deplasare cu persoana iubită cu

scopul asigurării intimităţii;
 turismul nostalgic – revenirea la locurile copilăriei sau
cele cu semnificaţii speciale;
 turismul religios – vizitarea unor lăcaşuri de cult,
participarea la evenimente religioase importante
(hramuri, sărbătoarea de Paşti);
 turismul familial – vizitarea părinţilor, copiilor, rudelor
apropiate;
 turismul eveniment – deplasări în spaţiu rural pentru a
participa la evenimente ocazionate de nunţi, botezuri,
ziua fiilor satului etc.
TURISM RURAL
Concept
a. Ansamblul activităţilor turistice care se desfăşoară în
mediul rural.
b. Activitatea turistică organizată şi condusă de populaţia
locală rurală şi care are la bază o strânsă legătură cu
mediul ambiant natural şi uman.
c. Turismul verde – activitatea turistică practicată în zonele
rurale şi pe litoral unde turismul specific nu este
dezvoltat (la corturi).
Se deosebeşte de turismul alb (pentru
sporturile de iarnă), turismul luminilor (urban, în
special de noapte).
TURISM RURAL
Este o formă de turism care se desfăşoară în mediul rural şi
care prezintă următoarele caracteristici:
 valorifică resursele turistice rurale locale (naturale,
culturale, umane);
 valorifică suprastructura turistică (mijloace şi căi de acces,
pensiunile şi fermele agroturistice);
 utilizează diverse spaţii de cazare (hanuri, hoteluri rurale,
case de vacanţă);
 îmbracă forme variate de sejur cu spectru larg de motivaţii
(de vânătoare şi pescuit, familial, sentimental).
 Turismul rural reprezintă o alternativă la turismul
tradiţional, clasic, desfăşurat în staţiuni şi centre turistice, o
replică la oferta turistică standard de tip industrial.
TURISM RURAL
 Sensuri ale termenului de turism rural în Europa
 Finlanda: închirierea unei cabane sau oferirea de servicii în
spaţiul rural (pensiune, transport);
 Ungaria: este utilizat termenul de „turism „turism de sat“sat“ care
cuprinde servicii în localităţi rurale: cazare la preţuri mici,
activităţi de agrement etc.;
 Slovenia: turismul la ferme a unor familii sau grupuri de
prieteni unde oaspeţii locuiesc fie la familia de fermieri, fie în
case de oaspeţi, vizitând ferma pentru a lua masa sau pentru a
explora curtea sau grădina fermei.
 Olanda: deplasarea sau cazarea în localităţi rurale, serviciile
oferite fiind legate de deplasări: cu bicicleta în spaţii de interes
turistic, plimbări cu caii sau cu şalupe (bărci) pe canale etc.;
 Grecia: cazare în camere mobilate în stil tradiţional, cu mic
dejun specific, cu produse preparate în casă.
 Caracteristici ale turismului rural cu efecte pozitive
 Turismul rural reprezintă una din primele forme de

manifestare ale turismului în România. El a fost practicat
alături de drumeţie, de turismul nautic şi turismul hipic, din
cele mai vechi timpuri.
 Acest tip de turism a avut şi are încă, în mare măsură, un

caracter spontan:
 vizite la rude şi prieteni din localităţi rurale ocazionate de
diferite momente din viaţa comunităţilor (nunţi, botezuri);
TURISM RURAL
 participări la unele manifestări tradiţionale
anuale (nedei, urcatul şi coborâtul animalelor la
munte);
 participări la târguri, bâlciuri sau iarmaroace
(săptămânale, lunare sau anuale);
 pelerinaje la locuri religioase cu prilejul unor
evenimente cu semnificaţie specifică.
Aceste manifestări prezintă o atracţie încă
puternică în ciuda concurenţei.
TURISM RURAL
În evoluţia sa istorică, turismul rural a avut perioade de
ascensiune sau de recul, dar nici o dată de dispariţie.
În prezent este într-o perioadă de avânt determinată de
următoarele motivaţii:
 dorinţa de libertate, de mişcare, creată de spaţiile deschise
ale ruralului şi de lipsa unor programe rigide de zile, ore şi
obiective;
 condiţiile de preţ şi de structură a meniurilor alimentare;
 calitatea resurselor umane reprezentată prin ospitalitate şi
disponibilitate pentru acţiuni şi gesturi gratuite sau
aproape gratuite;
 dorinţa de a intra în intimitatea vieţii rurale.
TURISM RURAL
Turismul rural, în mod obligatoriu trebuie
asociat cu „satul turistic“ de care nu poate fi
rupt.
 Dispersia în teritoriu a turiştilor se face în
funcţie de tipologia satelor turistice:

sate cu monumente ale naturii;

sate cu specificitate arhitecturală;

sate cu bogate tradiţii etnofolclorice;

sate viticole;

sate pescăreşti.
TURISM RURAL

Particularitati ale turismului rural
 Turismul rural este prezent, oficial, în circa 300 de
localităţi şi peste 2000 gospodării. Zonele preferate sunt
cele montane şi premontane, dar el este în ascensiune şi
în alte zone. Dacă numărul gospodăriilor în urmă cu cinci
ani era de circa 1100, în prezent, după unele estimări,
este în creştere.
 Perioadele de flux accentuat sunt iulie-august,
Sărbătorile de iarnă şi cele de Paşti.
 Turismul rural fiind prin specificul să turism de vacanţă
reprezintă şi o modalitate de absorbţie a surplusului de
turişti din anumite perioade ale anului, când „presiunea“
asupra staţiunilor turistice este mai mare.
TURISM RURAL
 Turismul rural are un caracter complex, fiind în conexiune
directă cu celelalte activităţi locale. El nu poate fi disociat de
viaţa economică, socială şi culturală a colectivităţii în care
se desfăşoară.
 Reprezintă un factor de dezvoltare a unor activităţi conexe
cu efecte benefice asupra nivelului veniturilor gospodăriilor
ţărăneşti. El prezintă un „efect multiplicator“ pentru
dezvoltarea altor activităţi tangente turismului.
 Turismul rural se înscrie în categoria factorilor de dezvoltare
de dinamizare, de absorbţie şi de conectare a energiilor spre
realizarea unor obiective de interes social (înfrumuseţarea
localităţilor, curăţarea şanţurilor, crearea unor peluze
florale stradale, asfaltarea unor alei, introducerea
aducţiunii de apă, canalizare, introducerea televiziunii prin
cablu şi a internetului etc.).
TURISM RURAL
 Turismul rural contribuie la modificarea structurii
sociale a satelor, schimbând structura economică a
activităţilor economice. Apar diferenţieri de ordin
economic între familii cu efect multiplicator
datorită imitaţiei.
 Turismul rural are la bază şi ca finalitate o anumită

eficienţă economică, care nu trebuie
supravegheată datorită caracterului sezonier şi
complementar pentru gospodăria ţărănească.
TURISM RURAL

Caracteristici ale turismului rural cu efecte
pozitive
 Turismul rural prin caracterul deschis pe care-l are este
generator de venituri dar şi de cheltuieli, exportând
venituri în arealul de influenţă. Pe ansamblu, el determină
o revigorare economică zonală şi naţională.
 Turismul rural este creator de noi profesii pentru viaţă

rurală (manager, recepţioner, ghid turistic, bucătar,
paznic, ospătar, fochist etc.).
 Reprezintă un factor de reînviere şi promovare a culturii

locale.
TURISM RURAL

Caracteristici ale turismului rural cu efecte
negative
 Reprezintă un factor de poluare fizică a mediului (aer,
sol, apă) – resturi menajere, depozite de dejecţii, WC-
urile deschise.
 Reprezintă factor de poluare morală a locuitorilor, a
culturii locale, cu consecinţe asupra echilibrului
culturii locale.
 Afectează echilibrul tradiţiilor şi obiceiurilor,
stimulând pe cele care sunt pe placul turiştilor, în
detrimentul altora care vin din trecutul istoric.
GOSPODĂRIILE CU DESTINAŢIE TURISTICĂ ŞI
AGROTURISTICĂ

I. Tipologie
l1.Gospodării realizate pentru satisfacerea

nevoilor proprii
 nu au fost construite pentru ofertă turistică;

 permit amenajări suplimentare care să ofere condiţii minime pentru
practicarea turismului rural sau agroturismului.
GOSPODĂRIILE CU DESTINAŢIE TURISTICĂ ŞI
AGROTURISTICĂ
 2. Gospodării construite pentru nevoile proprii
şi pentru alternativa turismului rural şi
agroturismului
 sunt întâlnite, în general în zonele limitrofe marilor staţiuni (montane,
de pe litoral, balneoclimaterice) sau în zonele cu tradiţie turistică;
 gospodăriile păstrează arhitectura locală şi asigură condiţiile minime
de confort pentru practicarea agroturismului;
 turiştii apreciază autenticitatea găzduirii şi ambianţei.
TURISM RURAL
Analiştii turismului, urmărind evoluţia industriei ospitalităţii pe plan
internaţional până în prezent, au identificat o serie de tendinţe
generale ale cererii şi consumului turistic,
turistic, cum ar fi:
 dezvoltarea continuă ascendentă a fluxurilor turistice,
diversificarea continuă a cererii turistice ca o consecinţă a
motivaţiei turiştilor;
 modificările intervenite în structura pe categorii de vârstă şi a
transformării turismului într-un fenomen de masă;
 înregistrarea unor diferenţe apreciabile în circulaţia turistică de la
o ţară la alta;
 creşterea cheltuielilor pentru serviciile turistice în totalul
bugetelor de familie pe măsură ce cresc veniturile populaţiei;
 creşterea produsului intern brut pe cap de locuitor şi a nivelului de
dezvoltare economică a unei ţări şi gradul de instruire care
influenţează în mod direct exigenţele manifestate în legătură cu
petrecerea vacanţelor.
TURISM RURAL
 Factorii determinanţi ai transformării cererii şi
consumului turistic pe plan mondial sunt legaţi de
caracteristicile societăţii contemporane,
contemporane, care oferă
posibilităţi multiple de creşterea productivităţii
muncii, cu efecte pozitive asupra populaţiei cum ar
fi:
 creşterea veniturilor şi a puterii de cumpărare;
 sporirea duratei timpului liber prin reducerea zilei
de lucru şi prin mărirea concediilor;
 creşterea speranţei medii de viaţă şi dezvoltarea
sau modernizarea mijloacelor de informare;
 tendinţa de creştere a populaţiei globului;
 dezvoltarea şi diversificarea mijloacelor de
transport;
 creşterea continuă a nivelului de cultură a
populaţiei şi creşterea gradului de urbanizare a
acesteia.
TURISM RURAL
 Privit ca un fenomen social-economic creator de beneficii
importante, turismul a fost definit în cele mai diferite
variante şi anume:
 „arta de a călători pentru propria plăcere”;

 „activitatea din timpul liber care constă în a voiaja sau
locui departe de locul de reşedinţă, pentru distracţie,
odihnă, îmbogăţirea experienţei şi a culturii datorită
cunoaşterii uneori a noi aspecte umane şi a unor peisaje
necunoscute”;
 „ansamblul activităţilor non-lucrative ale omului în afara
ariei de rezidenţă”.
TURISM RURAL
Rolul turismului în economia unei ţări poate fi
definit prin:

aportul la nivelul venitului naţional;

valorificarea superioară a resurselor în profil
teritorial;

stabilizarea forţei de muncă;

asigurarea unei circulaţii băneşti normale;

element dinamizator al structurilor economice;

element de instruire şi educaţie;

regulator al balanţei de plăţi externe, vocaţie
ecologică, etc
TURISM RURAL
În condiţiile recentei reevaluări a turismului de
weekend, cu mijloace automobilistice, dar a
lipsei infrastructurii rutiere moderne, de tip
autostradă, se disting, în funcţie de distanţe:

zone situate la unu-cinci kilometri de oraşul
generator de fluxuri turistice, parcurse cel mai
ades pietonal şi care înregistrează maximul de
încărcătură pe unitatea de suprafaţă,

zona apropiată, între 5-20 kilometri, parcursă
cu mijloace mixte, pietonale şi automobilistice,

zona medie cuprinsă între 10-50 kilometri,
parcursă în totalitate cu mijloace mecanice.
TURISM RURAL
 Aşadar, Turismul rural este o formă de turism care
„se desfăşoară în mediul rural, valorificând
resursele turistice locale (naturale, economice,
culturale şi umane) ca şi dotările şi echipamentele
turistice, inclusiv pensiunile şi fermele agroturistice;
utilizează diverse spaţii de cazare: hanuri, hoteluri
rurale, adăposturi, sate de vacanţă şi îmbracă
forme variate de sejur, cu un spectru larg de
motivaţii: de tranzit sau itinerant cu valenţe
cultural cognitive, etc.”.
 Turismul rural constituie o alternativă la turismul
tradiţional, clasic, desfăşurat în staţiuni şi centre
turistice, precum şi la oferta „standard” de tip
industrial.
TURISM RURAL
 ACCEPŢIUNEA PSIHOLOGICĂ
 Potrivit acesteia, turismul rural poate fi definit ca o forma
particulară de turism bazată pe o anumită “artă “ de
primire a turistului şi a unui comportament diferit de cel
practicat în mod obişnuit în cadrul altor tipuri de turism. Din
această perspectivă, turismul rural este o “ stare de spirit “
care implică deopotrivă ospitalitatea din partea comunităţii
rurale şi respect şi consideraţii pentru mediul rural, din
partea turistului. Turistul nu este un element anonim, ci un
oaspete primit ca un prieten, atât de persoanele care îl
găzduiesc, cât şi de către întreaga comunitate rurală a
satului respectiv.
TURISM RURAL
 ACCEPŢIUNEA SOCIOLOGICĂ
 Concepe turismul rural ca pe o activitate care se practică
în intimitatea societăţilor rurale, înţelese ca spaţii de
viaţă cotidiană, în care turistul descoperă ţăranul,
folclorul rural, sărbătorile tradiţionale etc. Turismul rural
trebuie să rămână un produs al societăţii rurale;
amenajarea spaţiului, implementarea echipamentului de
recreere, trebuie să se realizeze de către comunitatea
rurală însăşi, singura în măsură să creeze o atmosferă
lipsită de artificialitate, în care turistul poate descoperi
un mod de viaţa tradiţional, care creează treptat
sentimentul de apartenenţă şi înrădăcinare în
comunitatea respectivă.
TURISM RURAL
 ACCEPŢIUNEA GEOGRAFICĂ
 Aparent, este mai puţin restrictivă şi relaţionează turismul rural cu
existenţa spaţiului rural corespunzător. Turismul rural este definit ca
fiind forma de turism care se manifestă în spaţiul rural, indiferent care
sunt caracteristicile fizico-geografice şi demografice ale acestuia.
 În pofida simplităţii sale, aceasta definiţie atrage după sine unele
controverse, rezultate din necesitatea definirii ruralităţii şi a delimitării
sale spaţiale.
 Determinarea gradelor de urbanizare şi ruralizare în vederea
determinării lor spaţiale, este o problemă tradiţională abordată intens,
de mulţi ani, de numeroşi geografi, economişti, sociologi, specialişti în
amenajarea teritoriului ş.a.
În legătură cu analizarea gradului de ruralitate s-a consacrat, în general,
analiza a trei criterii considerate definitorii :
 densitatea populaţiei şi caracteristicile gospodăriilor,
 utilizarea solului şi raporturile dintre agricultură şi silvicultură,
 structurile sociale tradiţionale şi aspecte ale identităţii comunitare şi de
patrimoniu.
TURISM RURAL
 Expresia turism verde se referă cu predilecţie
la elementele reprezentative ale peisajului în
cadrul căruia componenţii naturali deţin un
loc principal şi, în consecinţă, implică
frecvenţa spaţiilor rurale situate cât mai
departe de oraşe şi care pot facilita accesul
într-un mediu natural autentic, sau cât mai
puţin afectat de intervenţii antropice.
Aceasta corespunde atât spaţiilor rurale
propriu – zise, precum şi ariilor mai puţin
populate din regiunile montane sau litorale
care nu au fost incluse în zona de influenţă a
turismului de staţiune.
Diferenţieri privind caracteristicile
turismului urban şi rural
TURISM URBAN TURISM RURAL
 pondere redusă a suprafeţelor  pondere ridicată a suprafeţelor
neconstruite neconstruite
 concentrare de populaţie peste10.000 de  concentrare de populaţie sub 10.000
locuitori locuitori
 densitate ridicată a populaţiei  densitate redusă a populaţiei
 împrejurimi ocupate de construcţii  împrejurimi “naturale“
 activităţi numeroase în interiorul vetrei  activităţi numeroase în exteriorul vetrei
 infrastructura densă  infrastructura redusă

 clădiri şi instituţii importante  clădiri mici de importanţă locală
 întreprinderi de importanţă naţională  întreprinderi de importanţă locală

Diferenţieri privind caracteristicile turismului
urban şi rural
TURISM URBAN TURISM RURAL

 absenţa activităţilor agricole, forestiere  activităţi agricole, forestiere, pastorale
 activităţi turistice autonome  activităţi turistice destinate finanţării altor

activităţi
 reşedinţa aproape de locul de muncă  reşedinţa departe de locul de muncă
 influenţa sezonieră modestă  influenţa sezonieră intensă
 vizitatori numeroşi  vizitatori mai puţin numeroşi
 relaţii anonime cu vizitatorii  relaţii personale cu vizitatorii
 gestiune profesionistă  gestiune amatoare
 atmosfera cosmopolită  atmosfera locală
 construcţii moderne  numeroase construcţii tradiţionale
 atitudine de dezvoltare progresivă  atitudine de conservare
 suscită interes general  suscită interes doar pentru anumite categorii de
persoane
Efecte ale turismului rural
 Turismul rural, prin funcţia lui de consumator, aduce o
creştere a veniturilor localnicilor, datorită faptului că
turiştii, pe lângă serviciile de cazare mai solicită şi servicii de
alimentaţie, achiziţionează amintiri, articole cu specific
local, diferite bunuri etc.
  În cadrul acestui impact o dimensiune importantă, în afara
celei economice, o constituie dimensiunea social-culturală.
  Impactul turismului rural asupra comunităţilor locale se
evidenţiază prin dimensiunea extensivă, care face referire la
caracteristicile localităţii, cum ar fi: rolul ei ca destinaţie
turistică, natura activităţii turistice, raportul
turişti/rezidenţi, tipuri de turişti, sezonalitate etc.
  În regiunile turistice, comunităţile locale trec printr-o
secvenţă de reacţie, ca urmare a dezvoltării turismului în
zonă, schimbându-şi percepţiile pe măsura experienţei.
Raportul turişti/rezidenţi oferă informaţii asupra intensităţii
fluxului turistic
TURISM RURAL
 Motivul sejurului este un criteriu care duce la structurarea
în două mari categorii: cei care intră şi cei care nu intră în
categoria turiştilor.
 Nu pot face parte din categoria turiştilor următoarele tipuri
de călători:
 lucrătorii veniţi din afară;
 membrii forţelor armate;
 imigranţii temporari sau permanenţi;
 nomazii;
 pasagerii în tranzit;
 refugiaţii;
 persoanele care urmează să exercite în spaţiul avut în
vedere unele activităţi remunerate.
TURISM RURAL
 Pot face parte din categoria turiştilor toate persoanele
care călătoresc într-o serie de scopuri cum ar fi:
 petrecerea timpului liber;
 recreere;
 sport;
 misiuni;
 motive profesionale;
 realizarea de tratamente medicale;
 pelerinaje religioase sau de alt ordin.
Pot fi incluşi, de asemenea, în rândul turiştilor străini
nerezidenţi, naţionalii rezidenţi, în afară de membrii
echipajelor mijloacelor de transport străine aflate în
reparaţii sau escală şi care apelează la serviciile de cazare
– masă din acea ţară, pasagerii aflaţi în croazieră care
debarcă pentru vizită ţinutul etc.
Concepte ale turismului (turismului rural)
 Prin recreere (lat. recreare – refacere sau reîmprospătare) se
înţelege tot ceea ce un individ întreprinde în timpul liber pentru
revitalizare. În acest context, prin timp liber desemnăm timpul
asupra căruia dispune absolut liber, utilizându-l aşa cum doreşte el.
 Călătoria este o noţiune care presupune deplasarea unei persoane
cu sau fără un vehicul, între cel puţin două puncte, de plecare şi de
destinaţie, situate în locuri diferite; cel care efectuează purtând
numele de călător.
 Vizita este noţiunea cu înţelesul cel mai apropiat de turism,
indicând orice călătorie care se face cu un motiv anume, autorul ei
fiind vizitatorul.
 Excursia este o vizită având durata de cel mult o zi, în timp ce
turismul este o vizită în care persoana petrece cel puţin o noapte
într-un loc special de găzduire (colectiv sau privat) situat în locul
vizitat.
Concepte ale turismului (turismului rural)
 Oferta turistică,
turistică, ca element al turismului rural şi agroturismului,
se exprimă pornind fie de la un sejur, fie de la o activitate de
petrecere a timpului liber, de la un circuit pe o anumită temă sau
într-o anumită regiune, în funcţie de sezonul ales, clientela
potenţială, reţelele folosite etc.
  În cazul excursiilor de aproximativ o zi, produsul turistic include
întotdeauna cazarea la un locuitor, într-un han sătesc, într-un
camping rural sau într-un sat de vacanţă familial, unde se pot
distinge elementele primirii şi cazării turiştilor în cadrul rural.
  Motivaţia călătoriilor turistice în zonele rurale este reprezentată
de cadrul natural nealterat, de tradiţii şi obiceiuri, de activităţile
practicate în aceste areale.
Multifuncţionalitatea turismului în
restructurarea economică din România
Multifuncţion
Multifuncţion Multifuncţion Multifuncţion
alitate
alitate a alitate alitate
specifică Multifuncţional
Parametri spaţiului turistică teritorială
(activităţilor itate închisă
rural rurală (la nivel local,
agroturist
(la nivel ) (dualistă) regional)
ice)
Distribuirea
Reforma PAC produselor Reforma PAC
în paralel / în corelaţie
cu serviciilor cu
reglementă agroturisti normativel
Remodelarea rile UE ce prin e altor
structurilor privind orientări organisme Suveranitatea
rurale, agricultura multifuncţi din spaţiul produselor
OBIECTIV cooperare şi cererea onale. UE (serviciilor)
POLIT şi socială a Modele de (politica agroturistice
IC parteneriat produsului supravieţui structurală (cu
e interne şi agroturisti re în în specificitate
internaţion c, logistica localităţile serviciile zonală)
ale teritorială, rurale necesare
Multifuncţionali
Multifuncţionali Multifuncţionali Multifuncţionali
tate
tate a tate tate
specifică Multifuncţionalita
(activităţilor te închisă
agroturistic
e)
Condiţionarea
susţinerii
activităţilor
agroturistice
pe criterii
Principiul
Strategii multifuncţio
Susţinerea coeziunii
naţionale şi nale
selectivă teritoriale
europene conform
comparativă prin
privind unor
cu pieţele dezvoltarea
pieţele strategii de
PRINCIPII agroturistice socio- Transparenţa şi
mondiale promovare şi
DE deschise. culturală în protecţia pieţei
agroturistice dezvoltare a
BAZĂ Cererea şi spaţiul rural agroturistice
(ca referinţă produsului
menţinerea şi
faţă de agroturistic.
zonelor implementar
serviciile Crearea de
naturale ea formelor
solicitate de structuri
protejate de cooperare
turism) turistice
şi parteneriat
adecvate
Multifuncţional
Multifuncţional Multifuncţional Multifuncţional
itate
itate a itate itate
specifică Multifuncţionalit
(activităţilor ate închisă
agroturistic
e)
Delimitarea
Întărirea
prograsivă a Delimitarea
activităţilor Garanţia
Delimitarea intervenţiilo activităţilor
specific multifuncţion
completă a r agroturistice
agroturistice alităţii
OPERATI susţinerii (ajutoarelor) (încadrate la
prin agroturistice
VITAT activităţilor asupra producţia
programe şi prin: produs,
E agroturistice pieţelor rurală
implementar preţ,
/ de politica agroturistice parţială) de
ea de distribuţie şi
susţinerii (privind producţia
strategii promovare
fructificarea agricolă
specifice
ajutoarelor)
Dezvoltarea
Activităţile
unităţilor
Consumatorul de Dezvoltarea şi agroturistice Consumatorul de
agroturistice
produs modernizare ce produs
, comparativ
BENEFICI turistic ce a unităţilor garantează agroturistic
cu nivelul
ARUL echilibrează agroturistice (se impun) din cadrul
de
PRIORI , dirijează şi comparativ prin unităţii
Multifuncţiona
Multifuncţiona Multifuncţiona Multifuncţiona
litate
litate a litate litate
specifică Multifuncţionalit
(activităţilor ate închisă
agroturisti
ce)
Ajutoare (de
bază) Ajutoare
Informatizarea acordate multiple
şi unităţilor conform
asigurarea agroturistic nivelurilor
(transparenţ Ajutoarele date e cu un şi studiilor
ei) pieţelor unităţilor potenţial de
MECA agroturistic agroturistic evaluat la dezvoltare
Preţul şi calitatea
NISME e. e (eco- niveluri a unităţilor
produsului
PRINC Elaborarea condiţionat performant agroturistic
agroturistic.
IPALE şi e), e. e.
Respectarea
DE implementa includerea Integrarea Includerea
programelor
SUSŢI rea în unităţilor în
de dezvoltare
NERE programelo programele agroturistic programele
r de rurale e în rurale
protecţia cofinanţare programe iniţiale la
mediului şi de nivel local,
sănătăţii dezvoltare naţional şi

În practică se foloseşte un singur indicator pentru a
deosebi aşezările rurale de cele urbane şi anume
numărul de locuitori/km2, iar la nivelul Uniunii
Europene aşezările rurale au o densitate de până la
100 loc./ km2. În ţara noastră, la nivelul anului 1999
densitatea populaţiei era de cca 100 loc./ km2 în
regiunile N-E şi S şi între 60 şi 80 loc./ km2 în restul
regiunilor.

Sub aspectul infrastructurii fizice şi sociale, spaţiul
rural se distinge prin numeroase elemente,
diferenţiate atât de la o ţară la alta, cât şi de la o
zonă la alta în cadrul aceleiaşi ţări.
 În România, aşezările rurale deţin cca. 47% din fondul total de
locuinţe al ţării, valoare ce depăşeşte ponderea populaţiei rurale
din total, peste 95% din locuinţe fiind proprietate privată. În acest
context este necesară cunoaşterea patrimoniului pentru cel aflat în
viaţă.
 În literatura de specialitate, patrimoniul este reprezentat, din punct
de vedere al persoanei aflate în vacanţă,
vacanţă, de un ansamblu de valori
care creează capacitatea de atracţie, care indică şase asemenea
valori: valoarea evenimenţială;
 valoarea de modernitate;
 valoarea de notorietate;
 valoarea de individualizare;
 valoarea încărcăturii simbolice;
 valoarea de participare
 Sensul acestor trăsături de valoare ale patrimoniului rural ar
putea fi explicat astfel:
 Evenimenţialul.
Evenimenţialul. Este important ca monumentul, situl sau
manifestarea să facă să se vorbească despre ele, în special prin
intermediul mass-mediei. Această amplificare atrage atenţia,
suscită interes, creează şi întăreşte dorinţa de vizită.
 Modernitatea este firul Ariadnei de punere în valoare a
patrimoniului. Turistul, străin de această cultură, nu este sedus
decât atunci când aceasta pune în lumină viaţa cotidiană, a
trecutului ca şi prezentului, căci aceasta îi promite să şi-o apropie,
să o înţeleagă şi să-l atragă. Modernitatea este, de asemenea,
ilustrată de elementele tehnice ale patrimoniului şi de
funcţionalitatea acestora: restaurant, servicii alimentare şi de
cazare, dotări etc.
 Notorietatea se realizează prin intermediul mass-mediei şi a
publicităţii făcută de către organismele de promovare a
turismului rural şi care îl ajută pe turist să-şi aleagă locul şi modul
de petrecere a vacanţei sau a timpului liber.
 Individualizarea manifestării formelor de consum îi corespund
nevoile de individualizare legate de dorinţa de a exista şi de a
distinge. Mediul rural permite această individualizare; turistul
poate să fotografieze, poate să vadă lucruri unice sau cu totul
aparte, să le atingă sau să le cumpere ca amintiri materiale pe
care să le poată arăta anturajului său.
 Încărcătura simbolică înseamnă dimensiunile afective şi
emoţionale pe care le vehiculează imaginea patrimoniului.
Acestea pun în valoare elementele de natură estetică, artistică
sau istorică; dar adesea, încărcătura simbolică este legată de alţi
factori de origine diferită: aventura, depăşirea de sine,
grandiosul, misterul sau secretul descoperirii.
 Participarea patrimoniului nu beneficiază de o exclusivitate. El se

integrează ca un element de atracţie turistică în sânul altor
activităţi: drumeţii, lectura peisajului, activităţi sportive etc.,
conferindu-le acestora o identitate singulară.
singulară. El participă la un
ansamblu turistic şi îl califică, dar acesta nu este în sinea lui un
produs turistic.
Satul, principalul spaţiu al turismului rural
Satul a ocupat încă de la începuturile activităţilor umane un loc
dominant în ansamblul reţelei de aşezări care s-a organizat
în cadrul unui anumit peisaj geografic.
  Prin istoria, continuitatea şi prezenţa sa permanentă
teritoriu, el a contribuit din plin la transformarea mediului
geografic.
  Toate schimbările apărute în structura socio-economică în
decursul timpului sunt reflectate în viaţa cotidiană a satului,
care a păstrat în interiorul său elemente valoroase ce
marchează principalele trăsături istorice şi culturale.
  Aşezările rurale prin principalele lor componente – vatră,
moşie, populaţie, ocupaţii, tradiţii, obiceiuri – prezintă
importante valenţe turistice.
 Locuitorii satelor trebuie să fie principalul element în
activitatea de turism rural pentru a fi principalii beneficiari.
  Ospitalitatea tradiţională a locuitorilor satelor, trebuie să
fie însoţită de o pregătire specifică activităţii de cazare
turistică.
  Iniţiativa privată trebuie să se integreze într-un plan
colectiv de dezvoltare globală, iar aportul fiecăruia trebuie
să contribuie la montajul produselor turistice, oferind
vizitatorului – consumator, satisfacţia unei cazări civilizate,
însoţită de serviciile corespunzătoare şi, în acelaşi timp,
posibilitatea descoperirii unor locuri şi unor oameni noi.
  Satul, spaţiul rural, sunt imagini sau motive pentru care
turiştii vin să-şi petreacă vacanţele la ţară.
 Satul rămâne un simbol foarte puternic pentru locuitorii din
mediul urban prin casa fermierului, a ţăranului, a celui care
cunoaşte secretele naturii, cunoaşte locurile cele mai bune de
pescuit din zonă, de cules ciuperci apreciate de consumatori.
  Satul reprezintă locul în care se cresc animale domestice, cu
care orăşeanul a pierdut contactul, este locul în care se pot
mânca fructe proaspete.
  Satul ocupă un loc deosebit în imaginea orăşeanului,
semnificând dimensiunea umană, animaţia locală specifică,
evocă primăria, birtul, şcoala, biserica, locuri care au marcat
viaţa oamenilor secole de-a rândul.
  Satul grupează artizani, comercianţi, mici întreprinzători,
actori locali care fac viaţa mai uşoară la ţară.
 Satul reprezintă, de asemenea, locul de baştină a celor
mai frumoase sărbători, a celor mai frumoase obiceiuri
de nuntă, botez sau de iarnă.
  Cererea turistică este în creştere pentru satele
primitoare, înfloritoare, vii, cu un patrimoniu bogat în
resurse şi tradiţii.
  Satul reprezintă simbolul libertăţii, respiraţiei, apei
nepoluate, verdeţii, locurilor pline de flori, parfumurilor,
cânturilor; invitând la contemplaţia peisajelor dar şi la
activităţi fizice de-a lungul potecilor, pe malul râurilor şi
lacurilor, traversând dealurile, munţii etc. Toate aceste
activităţi în plină natură, constituie un criteriu important
în alegerea petrecerii vacanţelor la ţară.
  Ferma, satul şi spaţiul rural, împreună sau separat,
constituie farmecul turismului rural prin atractivitate.
 În ţările dezvoltate economic, aşezările rurale cu mare
greutate mai pot fi diferenţiate de mediul urban.
Extinderea fenomenului de urbanizare a determinat
guvernele ţărilor europene să acorde o mai mare atenţie
păstrării spaţiului rural.
 Pe baza unor studii de specialitate, UE sprijină în mod
deosebit dezvoltarea multifuncţională şi susţinută a
mediului rural, exploatarea durabilă a resurselor
disponibile – având în vedere că cea mai mare parte a
hranei Europei şi importante resurse de materii prime
provin din aceste zone. A fost impusă adoptarea unui cod
incluzând principiile directoare de dezvoltare rurală
echilibrată şi durabilă a agriculturii şi spaţiului rural
european, respectiv Carta Europeană a Spaţiului Rural.
Rural.
 Recomandarea Adunării Parlamentare a
Consiliului Europei (nr.1296/1996) apreciază
că spaţiul rural cuprinde o zonă interioară sau
de coastă, care conţine satele şi oraşele mici,
în care majoritatea terenurilor sunt utilizate
pentru agricultură, silvicultură şi acvacultură,
iar activităţile economice şi culturale se referă
la artizanat, servicii, mică industrie, activităţi
de agrement etc.
Potrivit normelor cuprinse în Cartă, dezvoltarea spaţiului
rural european trebuie să aibă ca punct de pornire
funcţiile multiple pe care le îndeplineşte: funcţia
economică, funcţia ecologică şi funcţia socio-culturală,
socio-culturală,
având la bază următoarele principii:
principii:
 situarea omului şi nevoilor sale în centrul obiectivelor şi
deciziilor în programele de dezvoltare;
 protejarea valorilor societăţii rurale, îndeosebi a vieţii
familiale, tradiţiilor, integrării tinerilor în spiritul
comunităţii;
 dezvoltarea identităţilor comunităţilor, sporirea implicării
şi responsabilităţii în administrarea valorilor locale;
 protejarea specificului, tradiţiilor culturale şi istorice ale
spaţiului rural, promovarea la nivel regional şi naţional;
 crearea de facilităţi în scopul diversificării relaţiilor rural-
urban, dezvoltarea tradiţiilor şi relaţiilor culturale ale
populaţiei.
DEFINIŢIA SATELOR TURISTICE
 Satele turistice sunt aşezări rurale pitoreşti bine

constituite, situate într-un mediu nepoluat,
păstrătoare de tradiţii şi cu bogat trecut istoric
care, în afara funcţiilor politico-administrative,
sociale, economice şi culturale proprii,
îndeplinesc, sezonier sau în tot cursul anului,
anului, şi
funcţia de primire şi găzduire a turiştilor pentru
petrecerea unui sejur cu durată nedefinită.
nedefinită.
SATELE TURISTICE
Ce condiţii minime trebuie să îndeplinească o
localitate pentru a deveni sat turistic?
 amplasarea într-un cadru natural atrăgător, fără
surse de poluare;
 accesibilitate;
 existenţa unor resurse turistice bogate şi posibil a fi
valorificate prin desfăşurarea unor activităţi de
vacanţă cât mai variate;
 odihnă;
 plimbări în aer liber; aer nepoluat; înot şi sporturi
nautice; excursii uşoare; ascensiuni;
 activităţi cultural sau participarea la acţiuni
cultural ce se desfăşoară în sat etc.
SATELE TURISTICE
La sporirea valorii unui sat turistic mai pot contribui
şi următoarele:
 existenţa unei tradiţii în ce priveşte activitatea
turistică;
 aportul unor eventuali factori curativi
balneoclimatici (izvoare de ape minerale, termale,
nămoluri terapeutice, mofete, lacuri sărate, litoral
– maritime etc.);
 existenţa unor valoroase vestigii arheologice,
monumente istorice, de artă şi arhitectură;
 prezenţa unor dotări social-culturale, sportive,
comerciale etc.
SATELE TURISTICE
 În raport cu varietatea şi valoarea resurselor

turistice, activitatea ce se desfăşoară într-un
sat turistic se caracterizează printr-o
complexitate mai mare sau mai mică, dar
cuprinde, în principal, următoarele
componente: cazare, alimentaţia publică,
comerţ general, tratament, agrement,
promovare şi publicitate, organizare,
dezvoltare şi amenajare.
SATELE TURISTICE
 A.Cazare. În satele turistice se pot organiza şi amenaja mai
multe tipuri de cazare şi anume:
 camere mobilate (pentru oaspeţi), de categorii diferite, în
locuinţele gospodarilor, aceştia locuind în aceeaşi casă sau
în apropiere;
 casă de vacanţă, alta decât cea locuită de gospodar,
construită ad-hoc sau eliberată în sezonul turistic;
 spaţiu pentru amenajarea unui loc de campare (cu cort sau
rulotă) în grădină sau livadă, gospodarul locuind în
apropiere, spre a asigura securitatea turiştilor;
 spaţii secundare în gospodăria sătească (fânărie, colibă);
 spaţii cu destinaţie specială pentru turişti, construite de
către grupuri de locuitori, sau asociaţia turistică sătească
(vile, cabane, mini-hoteluri).
SATELE TURISTICE
 B.Alimentaţia publică.
publică. În satele turistice, servirea mesei
pentru turişti se poate realiza în mai multe modalităţi:
 pensiune completă la gospodarul-gazdă;

 demipensiune;
 mic dejun inclus în tariful de închidere a camerei (casei);
 pensiune completă sau demipensiune acordată de o
familie unui grup mai mare de turişti, care locuiesc în
gospodării diferite;
 pensiune completă sau demipensiune la o unitate de
alimentaţie publică din localitate (restaurant, pensiune
etc.);
 pregătirea mesei de către turişti cu produsele lor sau ale
gospodarului şi cu utilajele acestuia.
SATELE TURISTICE
 C. Comerţul general.
general. În toate satele turistice se vor găsi
produse agroalimentare locale (lactate, carne, legume,
fructe etc.), care pot fi cumpărate de către turişti pentru
sejur sau cei aflaţi în tranzit prin localitate. Totodată, după
experienţa altor ţări cu o agricultură avansată, în unele sate
turistice se pot amenaja şi dezvolta şi unele complexe
industriale agroalimentare, care să comercializeze, în
condiţii de strictă securitate igienico-sanitară, produsele
proprii, lactate, de carne, legume şi fructe (inclusiv de
pădure), care să se adreseze atât turiştilor şi cetăţenilor
proprii, cât şi altor societăţi comerciale, inclusiv turistice.
SATELE TURISTICE
D. Agrementul.
Agrementul. Animaţia şi agrementul au loc important în
ocuparea timpului într-un sejur turistic. Resursele turistice
variate ale unui sat turistic pot genera numeroase forme de
petrecere a timpului, prin amenajarea sau organizarea a
diverse dotări şi acţiuni turistice corespunzătoare unora
dintre cele mai diferite motivaţii şi segmente de clientelă.
În zonele montane se pot amenaja:
 pârtii de schi (alpin şi fond) dotate cu mijloace de transport
cu cablu (baby-schi);
 teleschi şi chiar telescaune;
 terenuri de sport multifuncţionale (tenis, volei);
 patinoar (teren de tenis adaptat pentru a fi utilizat ca
patinoar pe timp de iarnă);
 lacuri pentru agrement nautic, plajă şi înot;
 echitaţie;
 popicărie.
SATELE TURISTICE
 Sub acoperiş, pentru iarnă şi perioade umede şi
reci, se pot amenaja săli de club (biliard, tenis de
masă, popicărie, video, disco), biblioteci. Acolo
unde condiţiile materiale permit, se pot amenaja
saune, piscine, terenuri de sport adiacente caselor
de vacanţă.
vacanţă.
 Acţiunile turistice pot fi diverse, de la cele cultural-
artistice, la cele ocupaţionale specifice satului sau
excursii în înprejurimi. Se pot organiza programe
pentru speoturism, alpinism, drumeţie montană,
turism de cunoaştere şi cu valenţe ştiinţifice etc.
SATELE TURISTICE
 Toate aceste posibilităţi de agrement, acţiuni şi programe
turistice presupun amenajări cu investiţii mici sau de mai
mari proporţii, realizarea unor programe de mare eficienţă,
dar şi atractive, precum şi o bună organizare.
 Din oferta satelor turistice din Austria, Franţa, Elveţia etc.
Rezultă că multe gospodării ce închiriază spaţii pentru
cazarea turiştilor dispun de mijloace de agrement
individuale (piscină, saună, terenuri de sport etc.), altele de
echitaţie, iar în marea majoritate a satelor se află un lac de
agrement, o dicotecă sau videotecă, magazine de închiriat,
cumpărat sau reparat articole sportive (de pescuit, schi,
biciclete).
SATELE TURISTICE
Toate dotările de agrement, la nivel de gospodărie, sat turistic
sau zonă, precum şi ocupaţiile tradiţionale care pot atrage
turiştii, sunt trecute în oferta fiecărei locuinţe ce se inserează
în catalogul general de publicitate. În cadrul asociaţiei turistice
săteşti se organizează un colectiv de animatori care se ocupă
cu problemele de agrement şi divertisment. Accentul trebuie
pus pe amenajarea unor pârghii de schi dotate cu baby-schi-uri
sau teleschiuri, terenuri de sport (inclusiv patinoare pentru
copii), locuri de picnic, amenajarea şi marcarea unor poteci
(sau remarcarea şi întreţinerea celor existente) pentru
drumeţia montană, realizarea unor programe culturale şi
excursii turistice din zonă. Ca acţiuni speciale, cu avizele
necesare, se pot organiza programe de vânătoare şi pescuit
sportiv. Alte programe pot fi legate de principalele ocupaţii ale
localnicilor (zootehnie, pomicultură, artizanat), în iniţierea
turiştilor, în unul din domeniile respective.
SATELE TURISTICE
 E. Tratamentul balnear.
balnear. Satele turistice beneficiare de
factori naturali de cură (ape minerale, gaze şi nămoluri sau
lacuri terapeutice, bioclimat), se pot profila şi pe turismul
balnear, amenajările respective fiind realizate de asociaţia
turistică locală sau de alţi agenţi economici în cooperare.
 La latitudinile medii la care se află unele sate (propuse
pentru a fi declarate „turistice”), bioclimatul montan tonic-
stimulent, dar şi de adăpost sedativ, constituie un factor de
cură important în climato-terapia afecţiunilor nervoare
uşoare, metabolism şi endocrine, de surmenaj fizic şi
intelectual etc., iar băile de soare şi cura de aer (aero-
helioterapie), sunt bine venite în cura profilactică pentru
orice om sănătos. Amenajarea unor platforme cu foişoare
pentru o astfel de cură este des întâlnită în satele turistice
din Europa.
SATELE TURISTICE
 F. Promovare şi publicitate.
publicitate. Prin intermediul
compartimentului (biroului) de promovare şi publicitate din
cadrul Asociaţiei Turistice Săteşti, se va face o inventariere a
tuturor resurselor turistice din localitate şi din împrejurimi,
precum şi a bazei materiale existente (cazare, alimentaţie
publică, agrement etc.), după care se întocmesc programele
ce pot fi lansate şi promovate. În colaborare cu alţi agenţi
economici, se va trece la promovarea şi publicarea satului
turistic cu oferta sa – cazare, alimentaţie publică, agrement,
ocupaţii tradiţionale, medii şi preocupări ale gospodarilor.
AGROTURISMUL
 Caracteristici:
 este o componentă a turismului,
turismului, în general şi a turismului
rural,
rural, în special;
 prezintă un grad de complexitate ridicat;
 reprezintă o activitate economică ce valorifică excedentul
de spaţii de cazare existent în gospodăria ţărănească;
 oferă servicii turistice (cazare, pensiune, agrement);
 proprietarul desfăşoară, în paralel şi activităţi cu profil
agricol (cultivarea pământului, creşterea animalelor etc.);
 turiştilor li se oferă posibilitatea, în scop de recreere, să
participe la activităţile gospodăriei (uscatului fânului,
culegerea fructelor, mulsul vacilor, pescuit, prelucratul
produselor agricole, prepararea hranei);
AGROTURISMUL
 are o durată determinată de timp (vacanţe de vară sau
iarnă, weekend);
 are scopuri diferite: recreere, iniţiere în arta

meşteşugurilor tradiţionale, studii şi documentare;
 de regulă, reprezintă o activitate secundară, activitatea

agricolă în gospodăria proprie rămânând principala
ocupaţie şi sursă de venit;
 constituie un mijloc de valorificare integrală a spaţiului

rural cu potenţialul său natural, agricol, economic,
turistic, cultural, socio-uman;
AGROTURISMUL
 contribuie la dezvoltarea durabilă a spaţiului
rural, prin:
 menţinerea echilibrului ecologic;

 folosirea durabilă a resurselor turistice;
 menţinerea diversităţii naturale, culturale,
etnografice, sociale etc.
 favorizează dezvoltarea infrastructurii de
comunicaţii, edilitare etc.
AGROTURISMUL
 favorizează dezvoltarea economică a localităţilor
rurale;
 turistul beneficiază de un mediu nepoluat,

ecologic;
 turistul are acces la atracţii turistice naturale,

lipsite de factori de stres;
 ambianţa întâlnită de turist este familială, cu un

puternic caracter ospitalier;
AGROTURISMUL
 permite realizarea unui turism adecvat diferitelor

categorii de vârstă sau statut social:
 turism pentru persoane de vârsta a treia;
 turism pentru persoane du dezabilităţi;
 turism pentru familii cu copii mici;
 turism pentru tineri căsătoriţi etc.
 turismul are acces la meniuri tradiţionale de

sărbători specifice diferitelor zone geografice;
 agroturismul se realizează în strânsă corelaţie cu
economia locală, existând o strânsă corelaţie în
special cu ramurile agricole.
AGROTURISMUL
 este un turism „difuz” prin specificul ofertei sale
diversificate şi de mare diseminare în spaţiu; astfel, aparent,
nu aduce prejudicii prea mari mediului natural şi celui
construit. Dar, atenţie şi aici trebuie să se ţină seama de un
anumit „prag fizic”. Pentru ca această trăsătură să se înscrie
foarte bine în conceptual de ecoturism, trebuie avută în
vedere „capacitatea de primire” a satului şi a arealului
limitrof, mai ales în condiţiile unui turism de sejur, în lunile
de vară (dotări, amenajări, servicii conexe, raportul cu
populaţia autohtonă etc.);
 nu este compatibil cu turismul de masă care conduce la
degradarea sau poluarea mediului înconjurător şi a
moştenirii cultural-istorice .
Agroturismul
AGROTURISMUL
 are o durată determinată de timp (vacanţe de vară sau
iarnă, weekend);
 are scopuri diferite: recreere, iniţiere în arta

meşteşugurilor tradiţionale, studii şi documentare;
 de regulă, reprezintă o activitate secundară, activitatea

agricolă în gospodăria proprie rămânând principala
ocupaţie şi sursă de venit;
 constituie un mijloc de valorificare integrală a spaţiului

rural cu potenţialul său natural, agricol, economic,
turistic, cultural, socio-uman;
AGROTURISMUL
 contribuie la dezvoltarea durabilă a spaţiului
rural, prin:
 menţinerea echilibrului ecologic;

 folosirea durabilă a resurselor turistice;
 menţinerea diversităţii naturale, culturale,
etnografice, sociale etc.
 favorizează dezvoltarea infrastructurii de
comunicaţii, edilitare etc.
AGROTURISMUL
 favorizează dezvoltarea economică a localităţilor
rurale;
 turistul beneficiază de un mediu nepoluat,

ecologic;
 turistul are acces la atracţii turistice naturale,

lipsite de factori de stres;
 ambianţa întâlnită de turist este familială, cu un

puternic caracter ospitalier;
AGROTURISMUL
 permite realizarea unui turism adecvat diferitelor

categorii de vârstă sau statut social:
 turism pentru persoane de vârsta a treia;
 turism pentru persoane du dezabilităţi;
 turism pentru familii cu copii mici;
 turism pentru tineri căsătoriţi etc.
 turismul are acces la meniuri tradiţionale de

sărbători specifice diferitelor zone geografice;
 agroturismul se realizează în strânsă corelaţie cu
economia locală, existând o strânsă corelaţie în
special cu ramurile agricole.
AGROTURISMUL
 este un turism „difuz” prin specificul ofertei sale
diversificate şi de mare diseminare în spaţiu; astfel, aparent,
nu aduce prejudicii prea mari mediului natural şi celui
construit. Dar, atenţie şi aici trebuie să se ţină seama de un
anumit „prag fizic”. Pentru ca această trăsătură să se înscrie
foarte bine în conceptual de ecoturism, trebuie avută în
vedere „capacitatea de primire” a satului şi a arealului
limitrof, mai ales în condiţiile unui turism de sejur, în lunile
de vară (dotări, amenajări, servicii conexe, raportul cu
populaţia autohtonă etc.);
 nu este compatibil cu turismul de masă care conduce la
degradarea sau poluarea mediului înconjurător şi a
moştenirii cultural-istorice
AGROTURISMUL
 Agroturismul în ţara noastră se practică din totdeauna, dar
spontan, sporadic, întâmplător,
întâmplător, şi mai ales neorganizat;
neorganizat; forma sa
de materializare o reprezintă , începând cu deceniul al treilea al
secolului trecut, cazarea la cetăţeni a vizitatorilor ocazionali în
unele aşezări rurale.
 Primele încercări de turism organizat s-au realizat în anii 1967-

1968,
1968, pentru grupuri de turişti aflaţi pe litoralul românesc al Mării
Negre.
Negre. În anul 1972 Ministerul Turismului elaborează Ordinul
297/1972, urmare căruia Centrul de Cercetare pentru Promovarea
Turistică Internaţională procedează la identificarea şi selectarea
unor localităţi rurale reprezentative pentru satele româneşti ce
urmau a fi lansate în turism (s-a stabilit că pot fi introduse în
turismul intern şi internaţional circa 118 localităţi rurale).
AGROTURISMUL
 Prin Ordinul Ministerului Turismului nr. 744/1973
se declarau, experimental, sate de interes turistic,
denumite „sate turistice”, următoarele localităţi:
Lereşti (Argeş), Fundata şi Şimea (Braşov), Sibiel
(Sibiu), Tismana (Gorj), Murighiol, Sfântu Gheorghe
şi Crişan (Tuşcea), Racoş (Timiş), Bogdan Vodă
(Maramureş), Vatra Moldoviţei (Suceava), Vaideeni
(Vâlcea).
 În anul următor, prin Decretul 225/1974 s-a interzis
cazarea turiştilor străini în locuinţele particulare,
satele turistice devenind nefuncţionale pentru
turismul internaţional.
AGROTURISMUL
 Scurta perioadă de „oficializare” a
turismului nu a făcut posibilă organizarea
activităţii de turism şi nici amenajarea
corespunzătoare a satelor turistice.
 În multe localităţi nu s-au omologat
gospodăriile care întruneau condiţiile de
cazare (Rucăr, Vatra Moldoviţei, Vaideeni),
în altele cazarea turiştilor români se făcea
în mod neorganizat şi fără o evidenţă
(Crişan, Bogdan Vodă, Rucăr). Cu foarte
mici excepţii, această situaţie a dăinuit
până în anul 1989.
AGROTURISMUL
 Începând cu anul 1990, interesul pentru turismul

rural renaşte. Iau naştere diverse asociaţii şi
organisme care, prin obiectivele propuse, doresc
afirmarea şi dezvoltarea turismului în zonele rurale.
 Federaţia Română pentru Dezvoltare Montană
(1990), care îşi propune sprijinirea sub toate
formele a locuitorilor din zona montană, inclusiv
prin promovarea, organizarea şi dezvoltarea
agroturismului. Asociaţia Naţională pentru Turism
Rural Ecologic şi Cultural din România (ANTREC) –
1994, membră a Federaţiei Europene de Turism
Rural (EUROGÎTES).
 Agenţia Română pentru Agroturism (1995).
AGROTURISMUL
MISIUNEA ANTREC:
 identificarea şi popularizarea potenţialului touristic din spaţiul sătesc;
 formarea profesională prin colocvii, seminarii, cursuri de lungă şi scurtă
durată;
 burse de specializare;
 schimburi de experienţă în ţară şi străinătate;
 editarea de buletine informative şi reviste;
 înfiinţarea unei bănci de date;
 cooperarea cu organizaţii guvernamentale şi neguvernamentale de
specialitate din ţară şi străinătate;
 campanii de publicitate a pensiunilor şi fermelor agroturistice prin
mediatizare;
 participarea la târguri şi expoziţii naţionale şi internaţionale;
 realizarea unui sistem de rezervări în turismul rural românesc.
AGROTURISMUL
 Preocupările actuale de ANTREC vizează:
 editarea cataloagelor pensiunilor turistice şi
agroturistice;
 finalizarea sistemului naţional informatizat
de rezervare şi racordarea sa la sisteme
similar din ţările member EUROGÎTES;
EUROGÎTES;
 prezenţa în paginile INTERNET-ului;
INTERNET-ului;
 implementarea unui sistem viabil de
asigurări pentru turiştii care practică
turismul rural, pentru pensiunile şi fermele
turistice, pentru gazde şi pentru gospodăriile
ţărăneşti.
AGROTURISMUL
Criteriile de funcţionalitate pentru atragerea turiştilor se referă
în general la:
 forma şi aspectul pensiunii; modul de aşezare a

construcţiilor;
 poziţia faţă de drumul de acces (şosea);
 poziţia faţă de pădure;
 poziţia faţă de o apă curgătoare;
 poziţia faţă de vecini;
 organizarea generală a pensiunii pe zone funcţionale;
 zona locuinţei;
 zona anexelor;
 grădinele cu flori;
 grădina cu legume, fructe;
 pergola pentru asigurarea umbrei (viţă de vie etc.).
AGROTURISMUL
 Relaţia între spaţiile destinate turiştilor şi cele în
folosinţă privată este un important element în ceea
ce priveşte clasificarea pensiunilor agroturistice. Se
pot întâlni mai multe variante. Una dintre acestea
este ca spaţiile pentru turişti să fie amplasate în
aceeaşi clădire cu spaţiile private ale
proprietarului.
proprietarului. Se pot întâlni mai multe situaţii în
cadrul acestei variante şi anume:
 intrarea comună pentru turişti şi proprietari:
proprietari: este
situaţia cel mai des întâlnită în cazul amenajării
unor construcţii existente la care s‑au adus
modificări funcţionale. Această situaţie generează
un anumit disconfort determinat de intersectarea
activităţilor de întreţinere cu fluxul de circulaţie al
gazdelor;
AGROTURISMUL
 intrare separată şi exclusivă a turiştilor:
turiştilor:
prezintă avantajul că elimină disconfortul
generat de intersectarea traseelor de
activitate a proprietarului cu cele ale
turiştilor;
 Acest lucru se întâlneşte în situaţia în care
spaţiile destinate turiştilor sunt amplasate
într-o clădire independentă faţă de locuinţa
proprietarului şi anexele gospodăreşti,
asigurându-se condiţii optime de confort
pentru turişti.
AGROTURISMUL
 Serviciile suplimentare oferite turiştilor au ca scop

satisfacerea solicitărilor acestora, diversificarea ofertei
pentru atragerea unor noi clienţi şi realizarea fidelizării
clienţilor. Conţinutul unor astfel de servicii suplimentare
poate fi următorul:
 organizarea de ascensiuni montane pe trasee interesante
adaptate vârstei şi nivelului de antrenament al turiştilor;
 organizarea de drumeţii (montane sau la orice nivel de
altitudine) cu o durată limitată;
 realizarea unor deplasări cu autovehicule de teren pe
drumuri forestiere sau circuite de interes turistic;
 închirierea de biciclete, sănii, schiuri, bărci, pentru a crea
experienţe deosebite şi a da vacanţei un plus de varietate,
divertisment şi aventură;
AGROTURISMUL
 organizarea unor ore de agrement ecvestru (în manej sau
pe anumite trasee);
 organizarea unui perimetru pentru practicarea sporturilor
(tir cu arcul, volei, baschet, tenis, săniuş, schi etc.);
 comercializarea de produse din propria gospodărie; turiştii
preferă autenticitatea produselor naturale (prospeţimea,
gustul deosebit) mai ales când au văzut la faţa locului
modul de obţinere şi de preparare;
 antrenarea turiştilor în activităţile desfăşurate de gazde în
gospodărie (activităţi agricole, de artizanat); aceste
activităţi constituie atracţii inedite pentru oaspeţii ce
provin, mai ales din mediul urban. Agenţia Română pentru
Agroturism (1995).
ORGANIZAREA ŞI PROMOVAREA TURISMULUI
RURAL
 FORME ORGANIZATORICE ACTUALE
ALE TURISMULUI RURAL
Punctul de plecare şi definirea formelor organizatorice de
dezvoltare ale turismului rural îl constituie oportunităţile
create de cadrul legislativ existent.
Prin efectul Legii nr. 21/1924:

21/1924:
 se pot crea şi organiza forme asociative cu personalitate
juridică de tipul organismelor neguvernamentale,
neguvernamentale, care pot
avea drept scop dezvoltarea societăţii rurale în ansamblul
său şi promovarea turismului rural;
 organizaţiile nonprofit pot sprijini, la rândul lor, crearea de
agenţi economici specializaţi, care să fie îndrumaţi şi
sprijiniţi în realizarea unei strategii de dezvoltare a
turismului rural la nivel local, regional, naţional şi
internaţional.
RURAL
 Decretul Lege nr. 54/1990 privind libera
iniţiativă permite:
permite:
 materializarea atuurilor unei persoane
sau a asociaţiilor familiale de a dezvolta
activităţi de anvergură mai mică pe
linia turismului rural;
 implementarea formelor de organizare
a turismului;
 scopul principal al agenţilor din
domeniu este profitul prin valorificarea
resurselor locale, specifice activităţii de
turism.
RURAL
În dezvoltarea sa, turismul rural favorizează apariţia
câtorva forme de organizare:
Forma cea mai simplă a turismului rural constă în a
oferi o cameră de găzduire, la solicitarea unui turist
ocazional:
 în trecere, care trebuie să înnopteze în localitatea
respectivă;
 se află în zonă cu afaceri;
 face o drumeţie.
Această formă s-a dezvoltat mai mult în jurul
staţiunilor balneoclimaterice datorită capacităţii de
cazare insuficiente a acestora şi este sezonieră,
uneori ocazională; proprietarul gospodăriei pune la
dispoziţia turiştilor doar spaţiul de cazare, fără a
oferi şi alte servicii (pensiune, agrement etc.).
RURAL
 Avantaj – satisface cererea turistică şi asigură un venit
suplimentar gospodăriei.
 Dezavantaj – lipsa unui program care să răspundă cerinţelor
turiştilor.
O altă formă de organizare se întâlneşte la nivelul agenţilor
economici autorizaţi, atestaţi şi agreaţi de organismele de
resort. Agentul economic poate fi o persoană fizică ce dispune
de o gospodărie amenajată în scopul primirii turiştilor, o
asociaţie familială sau o societate comercială care îşi
valorifică, la un moment dat, excedentul de cazare şi care
dispune de un program agroturistic.
 Alte forme de organizare ale turismului rural sunt
reprezentate de fundaţii, asociaţii şi federaţii, create ca
organisme neguvernamentale care să promoveze dezvoltarea
activităţilor de economie rurală şi turism rural, prin sprijinirea
pregătirii şi valorificării potenţialului satelor româneşti. Aceste
forme asociative reunesc toate iniţiativele locale şi izolate,
pentru a crea entităţi capabile să reprezinte anumite aspecte
din segmentele vieţii economico-sociale rurale.
FORME ASOCIATIVE PENTRU
DEZVOLTARE RURALĂ ŞI TURISM
 Federaţia Română pentru Dezvoltare Montană
(FRDM) s-a înfiinţat în anul 1991.
Acţiuni:
 a elaborat un vast program privind dezvoltarea şi
implementarea agroturismului în România;
 au fost iniţiate şi susţinute propuneri legislative
care au contribuit la înlăturarea vidului legislativ
care există până la momentul respectiv în domeniul
agroturismului;
 a promovat un proiect de lege pentru susţinerea
turismului rural, a derulat un program PHARE şi a
asigurat o bază de date necesară editării unui ghid
agroturistic cu primele 2000 de gospodării atestate
în perioada 1991-1994;
 s-a afiliat unor organisme internaţionale
(EUROTER), în vederea realizării unor
acţiuni pentru sprijinirea şi dezvoltarea
turismului rural;
 a realizat de asemenea schimburi de
experienţă cu organisme specializate din
Franţa (CLÉCONFORT).
 a fost preocupată în alinierea criteriilor de
clasificare şi agreere a ofertei agroturistice
pentru a se crea posibilitatea promovării
rapide a turismului rural românesc în
Comunitatea Europeană.
Asociaţia „Operaţiunea Satele Româneşti” (OVR):
(OVR):
 a fost constituită în 1988-1989 pentru a proteja satele
româneşti de campania de sistematizare a satelor;
 după anul 1990, asociaţia a acţionat pentru sprijin şi ajutor
umanitar;
 a desfăşurat activităţi de parteneriat în scopul dezvoltării
democraţiei locale şi a dezvoltării satelor româneşti;
 este o grupare internaţională care cuprinde secţiuni
naţionale şi/sau regionale: OVR Belgia francofonă şi
germanofonă, OVR Franţa, OVR Elveţia , OVR Ţările de Jos,
OVR Belgia flamandă, OVR Marea Britanie şi, bineînţeles,
OVR România;
 această asociaţie numără în jur de 800 de
comune şi comitete locale din toată Europa,
care au format o reţea unică de idei, în care
primează principiile parteneriatului
intercomunal/ intercetăţenesc şi ale
dezvoltării rurale integrate;
 în România a creat o Fundaţie Rurală,
structură de sprijin ce vizează promovarea şi
susţinerea proiectelor de dezvoltare durabilă
în România, precum şi o reţea turistică de
cazare la locuitori, ce acoperă 12 judeţe ale
ţării.
 ;
 Asociaţia Naţională de Turism Rural, Ecologic şi Cultural (ANTREC)
 Este o organizaţie neguvernamentală şi nonprofit, înfiinţată în anul
1994 cu sprijinul Ministerului Turismului, având un rol important în
dezvoltarea turismului rural.
Strategia ANTREC în dezvoltarea turismului rural are următoarele direcţii
de acţiune:
 desfăşurarea unor acţiuni de formare şi perfecţionare pentru toţi
participanţii la turismul rural, organizate prin cursuri pe diverse
specialităţi şi forma de pregătire. Modulul de instruire şi formare este
detaliat în cursuri, seminarii, tabere de instruire cu scop tematic;
 acordarea de asistenţă tehnică şi consultanţă fermelor şi pensiunilor
agroturistice în întocmirea documentaţiilor necesare omologării
acestora ca entităţi turistice şi includerea lor în banca de date în
vederea asamblării unei reţele turistice;
 promovarea turismului rural şi a
marketingului turistic utilizând metode şi
tehnici moderne care să permită crearea
unei reţele proprii de turism şi racordarea
acesteia la turismul european. În acest scop
sunt realizate: pliante, broşuri, înregistrări
video şi cataloage prin care să fie pus în
valoare potenţialul turistic rural românesc.
 ANTREC este membră, începând din anul
1995 a asociaţiei de profil EUROGÎTES. În
această calitate contribuie la promovarea
turismului românesc peste hotare.
În cadrul programului PHARE pentru dezvoltarea turismului în
România, ANTREC a fost pentru supervizarea acţiunilor de
promovare şi marketing. Proiectul a prevăzut crearea unei
reţele naţionale de promovare şi rezervare a ofertei şi
cererii turismului rural, concepută ca un sistem integrat şi
computerizat, cu posibilităţi de racordare la piaţa turistică
europeană.
Alte asociaţii cu caracter local sau zonal cu activităţi în
domeniul turismului rural:
 Fundaţia „Ţara Dornelor” din Vatra Dornei;
 „Branimpex” din Bran;
 „Trans Tour” SRL – Praid – Harghita;
 SC „Drăguş” – Covasna;
 „Dublion” SRL – Câmpulung;
 „Ovidiu Tour” – Bran etc. (în total aproape 25 de
touroperatori).
Aceste asociaţii au avut, în ansamblu, o contribuţie
importantă la constituirea produsului turistic rural
românesc şi la promovarea sa pe piaţa internă şi
internaţională:
Organismele guvernamentale implicate în organizarea,
coordonarea şi controlul activităţii turistice (inclusiv a
celei din mediul rural);
 Autoritatea Naţională pentru Turism;
 Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, Ministerul
Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului;
 Ministerul Educaţiei Naţionale;
 Alte instituţii de stat.

Ministerul Turismului deţine funcţia de regulator,
regulator, întrucât
elementele decizionale adoptate de acesta (în special cele
de natură legislativă), în colaborare cu asociaţiile
profesionale ale prestatorilor, se transmit tuturor nivelelor
structurale. Principalele obiective urmărite sunt:
 asigurarea unui cadru legislativ coerent şi stimulativ,
armonizat cu legislaţia din ţările Uniunii Europene;
 crearea unui cadru organizatoric adecvat pentru elaborarea
unor produse turistice competitive, de bună calitate, care să
respecte standardele de calitate existente la nivel european;
 coordonarea activităţii de omologare şi clasificare a
pensiunilor turistice şi agroturistice, în colaborare cu
specialişti ai asociaţiilor şi fundaţiilor profesionale;
 promovarea ofertei turistice rurale, în ţară şi străinătate,
prin diverse mijloace (materiale promoţionale, participare
la târguri şi expoziţii etc.).
PROMOVAREA TURISMULUI RURAL
Acţiunile promoţionale în domeniul turismului
vizează atât atragerea unor noi clienţi,
clienţi, cât şi
păstrarea celor vechi adresându-se direct sau prin
reţelele de intermediari, fie întregului public, fie
unor categorii bine identificate de clienţi. Date
fiind legăturile foarte strânse dintre promovare şi
vânzări, literatura de specialitate menţionează că
în turismul rural se poate acţiona în două direcţii:
 promovarea imaginii, având în centrul atenţiei
destinaţiile turistice pe care urmăreşte să le facă
cunoscute;
 promovarea vânzărilor, care implică nemijlocit
operaţiunile de comercializare.
De asemenea, promovarea pensiunilor turistice şi
agroturistice se realizează prin mai multe forme şi
mijloace publicitare şi anume:
 înscrierea în cataloagele de promovare a ofertei
agroturistice specifice;
 tipărirea de către prestatorii de servicii turistice
(fermieri sau asociaţii turistice locale) de pliante,
hărţi, ghiduri etc.;
 promovarea prin mass-media (audio-vizuală, presa
scrisă);
 promovarea prin intermediul unor agenţii turistice
touroperatoare sau detailiste, interne sau străine,
alţi agenţi economici interesaţi;
 prezentarea ofertei agroturistice la târguri,
expoziţii şi burse de turism; prin Legea nr. 187/1998
privind aprobarea OUG nr. 63/1997, art. 2, alin. D.,
Ministerul Turismului oferă „Prezentarea
„Prezentarea gratuită a
ofertei turistice a pensiunilor turistice şi
agroturistice în materiale de promovare turistică şi
în acţiuni de promovare întreprinse de birourile de
informare turistică din ţară şi din străinătate ale
ministerului”;
ministerului”;
 colaborarea cu diverse organisme specializate
interne (OVR, ANTREC şi filialele judeţene) sau
internaţionale (EUROGÎTES, alte asociaţii europene
de profil);
 promovarea ofertei agroturistice prin reţeaua
INTERNET.
La nivelul gospodăriilor acesta se poate realiza prin editarea
de ghiduri proprii sau pliante în care să fie prezentată atât
gospodăria respectivă cât şi împrejurimile, cu zonele de
atracţie. În materialul publicitar respectiv se recomandă a
fi prezentat pe scurt şi satul, comuna din care face parte
gospodăria, avându-se în vedere următoarele elemente:
 situarea gospodăriei în vatra satului;
 terenuri de sport şi agrement în apropiere sau în zonă;
 câte mese pot fi asigurate (mic dejun, prânz, cină) şi felul
meselor ce pot fi asigurate (aniversări, banchete, mese în
familie, mese oficiale, mese pentru evenimente familiale –
nunţi, botezuri etc.);
 informaţii despre bucătăria familiei (mâncăruri şi produse
specifice);
 pajişti pentru jocuri, şezlonguri;
 dacă sunt admise animalele turiştilor;
 informaţii despre gospodărie;
 condiţii de cazare şi confort;
 informaţii privind preţul cazării, al mesei şi al
serviciilor etc.;
 schiţă cu amplasarea gospodăriei faţă de şosele,
drumuri şi căi de acces, cu toate informaţiile
necesare pentru identificarea gospodăriei în funcţie
de mijloacele de transport cu care se deplasează
turistul;
 alte elemente specifice de reclamă a gospodăriei
(artizanat, meşteşuguri, produse agroalimentare
specifice).
 La nivelul de sat, comună, zonă agroturistică,
agroturistică,
promovarea se poate face prin intermediul unui
material publicitar scris – ghid turistic de exemplu,
sau sub forma unei casete video,
video, care să prezinte
imagini sugestive din zona respectivă. Indiferent de
prezentare, materialul trebuie să inventarieze
totalitatea gospodăriilor care sunt amenajate
pentru turism dar va include şi informaţii
referitoare la ansamblul teritoriului, elemente de
inedit care pot fi întâlnite etc.
 La nivel regional se va avea în vedere elaborarea
unui material mai amplu,
amplu, care să surprindă mai
multe elemente caracteristice ale ansamblului
respectiv (de exemplu: turism rural în Ţara Oaşului,
agroturism în Bucovina, agroturism în Oltenia).
SISTEMUL DE
VALORI
CULTURALE ŞI
SPIRITUALE
SISTEMUL
SISTEMUL POLITIC MINISTERUL
TURISMULUI
EDUCAŢIONAL
Subsistemul de
proiectare şi
control
RESTAURATORII ASOCIAŢIILE
TURISTICI
Pensiunile PROFESIONALE
agroturistice ONG, agenţii de
Subsistemul turism
operaţional
Subsistemul
regulator –
optimizare şi
promovare
SISTEMUL
GEOSISTEM
ECONOMIC
SISTEMUL
ADMINISTRAŢI
EI PUBLICE
(PREFECTURI,
PRIMĂRII,
AGENŢII
GUVERNAMEN
TALE)
La nivel naţional există un ghid, un îndrumar agroturistic, ce
poate orienta un potenţial turistic. La acest nivel,
informaţiile oferite vor fi de ordin general, urmând ca
amănuntele să fie oferite de lista agenţiilor teritoriale, cu
adresele şi numerele lor de telefon.
După caracterul informaţiilor pe care le conţin, materialele
publicitare elaborate se pot clasifica în:
 materiale ce conţin informaţii de detaliu;
 materiale ce conţin informaţii generale.
Dacă în privinţa materialelor cuprinzând informaţii generale,
creativitatea, intensivitatea, originalitatea, pot fi avute în
vedere pentru ca alături de elementele concrete să
contribuie la realizarea unui material atractiv şi interesant,
în cadrul materialelor incluzând informaţii de detaliu,
situaţia este diferită.
Acest gen de materiale publicitare trebuie să fie foarte
concrete şi cât mai sugestive.
Se recomandă ca ele să conţină în mod obligatoriu:

 prezentarea cât mai amănunţită a gospodăriei: număr de
camere, număr de locuri de cazare în fiecare cameră,
amplasarea gospodăriei, posibilităţi de ameliorare cu apă
(caldă şi / sau rece), dotări amenajări, posibilităţi de
încălzire, alte informaţii despre gospodărie (număr de
animale, felul acestora, suprafaţa de teren a gospodăriei)
etc.;
 prezentarea modului în care se poate ajunge în satul, zona
respectivă: mijloace de transport, felul acestora, durata
călătoriei, distanţa faţă de cele mai apropiate oraşe;
 prezentarea celor mai interesante elemente ale programului
agroturistic (acele aspecte care pot trezi interesul turiştilor).
La acestea se adaugă o serie de modalităţi de promovare
specifice turismului rural (agroturismului):
 organizarea de mese, pe anumite trasee turistice

frecventate (hanuri, moteluri), cu mâncăruri tradiţionale
sau degustări de vinuri, fructe sau alte produse specifice,
prilej cu care vor putea fi distribuite şi pliante prezentând
zona şi posibilităţile de practicare a agroturismului;
 publicitatea făcută cu prilejul unor târguri, sărbători
locale, manifestări prilejuite de anumite obiceiuri (agricole
îndeosebi);
 organizarea unor expoziţii în miniatură pentru că dispun
de o varietate de produse de artă populară tradiţională
(cusături, împletituri, vase de lut etc.).
În cadrul activităţii de promovare a turismului rural şi a
agroturismului, un rol important poate fi jucat de promovarea
unor produse agricole.
agricole. Presupunând, de exemplu, că într-o zonă
este bine reprezentată producţia pomicolă,
pomicolă, se pot constitui două-
trei grupe de gospodării care se vor specializa într-o anumită
direcţie de valorificare:
valorificare:
 una dintre grupe se va specializa în efecturarea curelor de fructe,
agenţiile care se ocupă de agroturism preocupându-se să facă
reclamă acestor gospodării, în vederea degustării fructelor;
 o altă grupă de gospodării va fi sprijinită în prelucrarea
industrială, cu reţete tradiţionale, tipice zonei respective (peltea,
gem, dulceaţă), pentru care se vor obţine preţuri
corespunzătoare unui produs obţinut în condiţii manufacturiere;
 în fine, alt grup de gospodării, ce dispun de o suprafaţă mai
mare, va fi sprijinit în organizarea prelucrării mecanizate a
fructelor cu mici maşini frigorifice.
Casele, vilele, fermele, gospodăriile, mediul
natural sau elemente ale acesteia prezentate
într-un pliant, nu sunt suficiente pentru a
asigura calitatea politicii de promovare.
Reuşita promovării depinde, într-o măsură
destul de mare, şi de continuitatea ei. Ideea
de bază a promovării agroturismului este
aceea a prezentării unei „promisiuni”,
potrivit căreia clienţii care vor veni, vor
beneficia de facilităţile enumerate, având ca
rezultat obţinerea satisfacţiei dorite.
PRIN MIJLOACE ELECTRONICE

Site-urile Web reprezintă un instrument excelent
pentru a furniza informaţii de calitate şi pentru a
promova într-un mod profesionist toate atracţiile
turistice şi etno-culturale de care dispune România,
turismul fiind una din afacerile care pot exploata
Internet-ul la maxim.
Aceste pagini web pot fi considerate „pliante
electronice”, care pot fi procurate şi citite de către
orice persoană conectată la Internet, din orice colţ
al lumii.
Conţinut:
 serviciile oferite;
 infrastructura existentă etc.
Printre facilităţile oferite de acest mijloc de
promovare se numără şi:
 posibilitatea introducerii unor formulare pentru
rezervare;
 chestionare interactive pentru a putea studia
direcţiile de orientare ale pieţei turistice rurale;
Consultarea de către un prestator de servicii turistice
a paginilor firmelor concurente îi face cunoscută în
orice moment situaţia în care se află în raport cu
concurenţa.
În ultimii ani, această metodă de promovare a
serviciilor turistice a căpătat amploare şi în ţara
noastră, acum fiind utilizată de câteva zeci de mii
de firme româneşti.
 www.RoTravel.com este primul site românesc de
promovare turistică a ţării, care în scurt timp a reuşit să
adune la un loc ofertanţi de produse turistice şi clienţi
potenţiali. Acest site este realizat de firma Norbert
Computer, o firmă specializată în dezvoltarea de servicii de
promovare a turismului românesc pe Internet.
 Publicat pe Internet în luna mai 1997, pe un server din
SUA, site-ul a reuşit să se impună în scurt timp ca fiind cel
mai important ghid turistic al României de acest tip,
evidenţiindu-se prin design şi calitatea informaţiilor
furnizate, în prezent site-ul are peste 50.000 de cititori
unici şi mai mult de 100.000 pagini vizitate pe lună, aceste
cifre fiind garanţia pentru firmele prezentate că ofertele
lor sunt analizate şi că prin intermediul acestui mijloc de
promovare, reclamele lor ajung acolo unde trebuie, adică
la consumator.
 Site-urile dorna.suceava.ro, www.suceava.ro, humor.suceava.ro etc.
înlocuiesc cu succes pliantele publicitare şi reclamele în revistele de
specialitate din ţară şi din străinătate, având un rol deosebit de important
în atragerea turiştilor străini.
 Alte adrese utile:
 www.ecovalahia.ro
 http://romania.org/links/Travel;
 www.turism.ro/rural;
 www.agroturism.sv.ro;
 www.antrec.ro;
 www.softride.ro/agroturism/agroturism.html;
 http://onelinemedia.ro/turism/agroturism.htm;
 www.agrotour.ro (conţine o legătură care duce la adresa
www.RoTravel.com);
 www.biosan.ro (pagina agenţiei tour-operatoare Bio San Tour Vatra-
Dornei).
FORMELE SERVICIILOR TURISTICE ŞI DESCRIREA LOR
Serviciul
turistic se prezintă ca un ansamblu
de activităţi ce au ca obiect satisfacerea
tuturor nevoilor turistului în perioada în care
se deplasează şi în legătură cu aceasta. O
parte a activităţilor ce dau conţinut
prestaţiei turistice vizează deci acoperirea
unor necesităţi obţinute, cotidiene (odihnă,
hrană), altele prezintă caracteristici specifice
turismului şi respectiv formelor particulare
de manifestare a acestuia.
FORMELE CIRCULAŢIEI TURISTICE
Prin natura lui, serviciul turistic trebuie să asigure

condiţii pentru refacerea capacităţii de muncă,
simultan cu petrecerea plăcută şi instructivă a
timpului liber; de asemenea, el trebuie astfel
conceput încât, în urma efectuării consumului
turistic, individual să dobândească un plus de
informaţii, cunoştinţe, chiar deprinderi noi.
 o asemenea orientare a serviciului oferit oamenilor

imprimă turismului caracterul unui important
instrument în realizarea unei noi calităţi a vieţii.
O altă cerinţă a consumului turistic, la care
serviciul turistic, prin conţinutul său, este
chemat să contribuie efectiv, o constituie
asigurarea unei odihne active a turistului. Ca
rezultat al creşterii productivităţii muncii şi
perfecţionării proceselor de conducere, al
promovării pe scară largă a progresului
ştiinţific şi tehnic se reduce săptămâna de
lucru, se măresc dimensiunile timpului liber,
zilnic şi săptămânal.
Astăzi se manifestă un proces continuu de
îmbogăţire a conţinutului prestaţiei turistice cu
noi tipuri de activităţi - proces specific şi
turismului românesc - ca expresie a
receptivităţii şi adaptabilităţii turismului la
schimbările intervenite în structura nevoilor de
consum, a creşterii rolului în formarea şi
educarea oamenilor. Ele se pot clasifica în grupe
relativ omogene, operând cu mai multe criterii.
trăsături de ordin general:
 caracterul nematerial al prestaţiei,
prestaţiei, serviciul turistic
existând în formă potenţială şi concretizându-se
numai în contactul cu cererea.
 nestocabilitatea.
nestocabilitatea. Faptul că serviciile turistice nu pot
fi stocate şi păstrate, în vederea unui consum
ulterior, prezintă unele avantaje în desfăţurarea
activităţii ca urmare a eliminării cheltuielilor şi
dificultăţilor legate de distribuţia fizică.
 asigurarea echilibrului ofertă-cerere şi realizarea
efectivă a serviciilor. De aici consecinţe negative
asupra gradului de utilizare a capacităţilor ( de
cazare, alimentaţie, tratament) şi a resurselor
umane.
O altă caracteristică a serviciilor turistice o reprezintă
coincidenţa,
coincidenţa, în timp şi spatiu, a productiei şi
consumului lor.
lor. Faptul că prestaţiile turistice se
exteriorizează, în cele mai multe situaţii, sub forma
unor activităţi, impune, pentru realizarea lor efectivă,
prezenţa în acelaşi loc a prestatorului şi
beneficiarului, simultaneitatea execuţiei şi
consumatorii serviciilor. Neîndeplinirea acestor
cerinţe are efecte nefavorabile atât asupra volumului
activităţii realizate cât şi asupra satisfacerii nevoii
sociale; orice neconcordanţă de timp sau loc se
soldează cu pierderi de ofertă şi/sau cereri
neacoperite.
Serviciile turistice sunt, de asemenea,

intangibile. Această caracteristică generează o
serie de facilităţi în organizarea activităţii, în
sensul eliminării sau simplificării unor probleme
de circulaţie, dar creează şi dificultăţi, cele mai
multe fiind legate de comercializarea
vacanţelor. Astfel, neavând posibilitatea să
cunoască serviciile sau să le evalueze înainte de
cumpărare, turistul manifestă neîncredere şi
corespunzător reţineri în formularea deciziei de
cumpărare.
 Prestaţia turistică se caracterizează şi prin complexitate:
complexitate:
ea este rezultatul diferitelor combinaţii între elemente
decurgând din condiţiile naturale şi geografice, de climă,
de istorie, de cultură şi civilizaţie) specifice fiecărei ţări
sau zone şi serviciile (transport, cazare, alimentaţie,
agrement etc.) furnizate de organizator. Aceste elemente
pot intra în proporţii diferite în alcătuirea produsului final,
după cum se şi pot substitui. Caracteristica de substituire
a unor activităţi trebuie fructificată în scopul stimulării
interesului pentru consumul turistic şi nu pentru
acoperirea unor deficiente organizatorice sau de altă
natură, întrucât în aceste situaţii substituirea este în
detrimentul unor programe turistice de conţinut.
O altă particularitate a serviciului turistic, dependentă de
structura sa complexă este eterogenitatea şi, respectiv,
participarea unui număr mare de prestatori la realizarea
acesteia.
Principalele activităţi cuprinse în ansamblul prestaţiei
turistice pot fi sintetizate astfel:
-activităţi economice implicate în serviciile de cazare-masă;
-activităti economice implicate în transportul turiştilor;
-activităţi economice privind producerea şi vânzarea de
bunuri pentru turişti;
-activităţi economice şi neeconomice privind serviciile de
divertisment;
-activităti legate de organizarea turismului.
Principalele
Principalele prestaţii şi succesiunea solicitării ar putea fi
următoarea:
 1. acţiunile de propagandă şi informare turistică,
turistică, realizate
de agenţii de specialitate, birouri de turism, reprezentanţi
etc., prin contracte directe şi prin intermediul materialelor
publicitare;
 2. contractarea aranjamentului,
aranjamentului, respectiv a minimului de
servicii solicitate şi stabilirea programului de desfăţurare a
acţiunii;
 3. transportul şi, asociat acestuia, transferul turiştilor şi
bagajelor la pensiune sau de la un mijloc de transport la
altul, în cazul în care călătoria comportă utilizarea mai
multor mijloace de transport, precum şi o serie de alte
facilităţi de care beneficiază turistul pe durata transportului;
4. cazarea şi serviciile suplimentare oferite de
unităţile de pensiune;
 5. alimentaţia şi prestaţiile auxiliare acesteia;
 6. agrementul în varietatea formelor sale;
 7. transportul turiştilor pe ruta de întoarcere;
întoarcere;
 8. de-a lungul tuturor momentelor anterioare
este necesară prezenţa activităţii de relaţii
publice,
publice, care are menirea de a asigura
favorabil desfăţurării consumului turistic.
Serviciile de cazare
O altă caracteristică a serviciilor turistice o
reprezintă coincidenta, în timp şi spatiu, a
producţiei şi consumului lor.
lor. Faptul că prestaţiile
turistice se exteriorizează, în cele mai multe
situaţii, sub forma unor activităţi, impune, pentru
realizarea lor efectivă, prezenţa în acelaşi loc a
prestatorului şi beneficiarului, simultaneitatea
execuţiei şi consumatorii serviciilor.
serviciilor.
Neîndeplinirea acestor cerinţe are efecte
nefavorabile atât asupra volumului activităţii
realizate cât şi asupra satisfacerii nevoii sociale;
sociale;
orice neconcordanţă de timp sau loc se soldează
cu pierderi de ofertă şi/sau cereri neacoperite.
Serviciulde cazare vizează, prin conţinutul său,
crearea condiţiilor şi confortul pentru
adăpostirea şi odihna călătorului.
călătorului. El este
produsul a ceea ce se numeşte industria
pensiuneieră - sector care, în accepţiunea
actuală, înglobează ansamblul activităţilor
desfăşurate în spaţiile de cazare. Serviciul de
cazare se prezintă ca o activitate complexă,
decurgând din exploatarea capacităţilor de
cazare, fiind alcătuit dintr-un grupaj de prestaţii
oferite turistului pe timpul sejurului în unităţile
de cazare..
Dezvoltarea şi calitatea serviciului de cazare sunt
dependente, în primul rând, de existenţa unei baze
tehnico-materiale de cazare (pensiuni, moteluri, hanuri,
case de odihnă, cabane, popasuri turistice etc.) adecvate,
cu dotări corespunzătoare, care să ofere turiştilor condiţii
optime şi care să îndeplinească, după caz, şi alte funcţii. În
al doilea rând, serviciul de cazare este influenţat de
dotarea cu personal a capacităţilor de cazare, de nivelul
de calificarea lucrătorilor, de organizarea muncii în
unităţile de pensiune.
pensiune. În acest context, insuficienţa
spaţiilor de cazare, echiparea lor necorespunzătoare,
neconcordanţa între nivelul confortului oferit şi exigenţele
turiştilor,
turiştilor, ca şi numărul mic al lucrătorilor sau slaba lor
pregătire influenţează negativ calitatea prestaţiei turistice
şi, prin intermediul acesteia, dimensiunile circulaţiei
turistice şi posibilităţile de valorificare a patrimoniului.
Industria
Industria pensiuneieră şi respectiv calitatea serviciului de
cazare influenţează nu numai dezvoltarea turismului, în
general, şi eficienţa acestei activităţi. Prin atracţia
exercitată, serviciile de cazare asigură o bună
valorificare a potenţialului turistic, a disponibilităţilor
de forţă de muncă, a capacităţii bazei tehnico-
materiale, conducând la realizarea unor coeficienţi
superiori de exploatare.
exploatare. De asemenea, complexitatea
serviciilor de cazare, diversitatea lor reprezintă un
factor de prestigiu, de atractivitate a produsului turistic
şi indirect de creştere a eficienţei comercializării lui.
Printre principalele activităţi ce dau conţinut serviciul
pensiuneier, conceput în ideea satisfacerii complexe a
cererii turiştilor şi călătorilor, se numără:
 cazarea propriu-zisă şi activităţi complementare ei;
 alimentaţia şi serviciile producătoare, legate de
asigurarea acesteia;
 activităţi cultural-artistice şi de agrement;
 serviciile de informare şi intermediere;
 activităţi comerciale;
 activităţile cu caracter special.
Din categoria serviciilor pensiuniere
complementare, ce întregesc funcţia de cazare,
se pot menţiona: primirea şi distribuirea în
pensiune a corespondenţei turiştilor servicii de
schimb valutar,
valutar, păstrarea obiectelor de valoare,
spălatul şi călcatul lenjeriei, curăţirea hainelor şi
a încălţămintei,
încălţămintei, repararea unor obiecte din
dotarea turistului, manipularea bagajelor,
asigurarea parcării autoturismelor etc. Tot în
această grupă se cuprinde dotarea camerelor, la
cererea clienţilor, cu inventar suplimentar
(perne pentru paturi suplimentare, pături etc.)
PRESTATIA TURISTICĂ- CARACTERISTICI, DIVERSIFICARE


Serviciul turistic reprezintă o parte din
serviciile economiei naţionale, constituit sub
forma unui produs turistic complex format din
o serie de subproduse turistice cum sunt:
transportul, cazarea, masa, agrementul,
asistenţa medicală etc.
etc.
 Noţiunea poate fi privită şi ca fiind o activitate
întreprinsă în scopul utilizării resurselor şi
mijloacelor turistice şi pentru satisfacerea
trebuinţelor personale ale turiştilor, cu ocazia
participării acestora la diferite acţiuni turistice:
excursii, sejururi, congrese etc.
etc.
Pentru o analiză şi o cunoaştere cât mai exactă a

serviciilor agroturistice, se recurge de obicei la
interpretarea anumitor parametri economici pe
care o activitate îi poate înregistra pe parcursul
funcţionarii sale. Dintre aceştia amintim :
 capacitatea pieţei turistice, se calculează după
următoarea formulă:
C=K•N
 C = reprezintă capacitatea pieţei turistice;
 K = capacitatea medie de consum;
 N = numărul consumatorilor potenţiali;
Acest coeficient este reprezentat de necesitatea, pe o

anumită piaţă, a unuia sau mai multor produse turistice.
 potenţialul pieţei turistice, este reprezentat prin cererea
tuturor consumatorilor pentru un anumit produs turistic,
în funcţie de veniturile lor, de preţurile şi tarifele
practicate;
 volumul pieţei produsului turistic cuprinde totalitatea
tranzacţiilor încheiate pentru un anumit produs turistic,
într-o perioadă de timp dată;
 locul pe piaţă al unui anumit produs turistic se referă la
acea parte a volumului pieţei, acoperită prin vânzările
efectuate pentru produsul respectiv;
In momentul în care facem referire la termenul de „piaţă
turistică” trebuie sa luăm în calcul unele elemente
constitutive, cum ar fi:
 furnizorii de produse turistice, începând de la societatea
comercială specializată, agentul economic individual şi
terminând cu gospodăria ţărănească;
 cererea de produse turistice este alcătuită din masa largă
a consumatorilor interni şi externi;
 canalele de distribuţie a produselor turistice;
 mijloacele de informare necesare transmiterii la
consumator a tuturor produselor turistice oferite de
firmele specializate(mass-media, presa, pliante, etc.);
 concurenţa de produse turistice
Metode cantitative de studiere a pieţei turistice
 Referitor la metodele cantitative de studiere a pieţei turistice ne
vom limita doar la descrierea acestora în ansamblu, şi nu la o
ampla detaliere.
 Analiza statistică a pieţei turistice teritoriale;
 Este o metodă ce urmăreşte evoluţia unor indicatori cum ar fi:
 număr de turişti;
 încasări;
 sejur mediu;
 Pe baza acestor indicatori şi cu ajutorul unor procedee de analiză,
pot rezulta o serie de caracteristici ale cererii, ca, de exemplu:
 volumul şi structura,
 repartizarea în timp şi spaţiu,
 tendinţele şi mutaţiile sesizate.
În cadrul acestei ample analize, se foloseşte analiza dinamică,

analiza cu ajutorul unor modele statistico-matematice, calculul
elasticităţii, analiza coeficientului de utilizare a capacităţilor de
cazare, analiza bugetelor de familie ş.a.
Metode de estimare (prognoză) a pieţei turistice;
turistice;
Estimarea sau previziunea pieţei în agroturism apreciază, în
perspectivă, evoluţia circulaţiei turistice globale, pe forme de
turism, spre anumite destinaţii turistice sau în cadrul anumitor
categorii ale populaţiei.
Între factorii care se iau în considerare la estimarea pieţei sunt de
amintit:
 venitul net pe locuitor,
 numărul total al populaţiei,
 procentul populaţiei urbane,
 timpul liber,
 numărul de autoturisme pe locuitor, etc
Analiza-diagnostic;
Aceasta metoda de analiza cantitativa a pieţei turistice,
evidenţiază factorii pozitivi pentru turism într-o zonă, precum
şi pe cei restrictivi, indicând, totodată, măsurile necesare
pentru asigurarea optimului în dezvoltare.
Elemente ce trebuie luate în considerare în cadrul analizei-
diagnostic:
 accesibilitate;
 condiţii de relief;
 condiţii meteorologice;
 frumuseţea peisajului natural;
 valoarea terapeutică şi volumul unor elemente naturale;
 patrimoniul cultural-istoric;
 condiţii demografice.
 . În funcţie de aceste elemente se vor calcula 2

indicatori: capacitatea optimă de primire a unei zone şi
indicele de atractivitate.
 Capacitatea optimă de primire a unei zone:
S  K0
K 
N optimă de primire a zonei;
 K - reprezintă capacitatea
 S - suprafaţa totală a zonei;
 K0 - coeficient, a cărui valoare variază între 0,5 şi 1 , în
funcţie de particularităţile naturale ale zonei;
 N - norma de spaţiu pentru o persoană.
 Indicele de atractivitate, rezultat al influenţei

existente între ponderea fiecărui element
component al resurselor, şi se poate calcula după
formula:n
I a   qi  C
 i 1
i=1,2,3,…,n - numărul de elemente,
 Ia - reprezintă indicele de atractivitate;
 qi - ponderea fiecărui element;
 C - nivelul cantitativ al elementului.
 Alte metode cantitative de studiere a pieţei
turistice: bilanţul teritorial, modelarea, simularea
şi optimizarea, etc..
Astfel, produsul turistic este considerat a fi rezultatul
asocierilor, interdependenţelor dintre resurse
(patrimoniu) şi servicii; resursele vor lua forma
diferitelor produse turistice numai prin intermediul
testărilor de servicii specifice. Rezultă de aici
importanţa deosebită a serviciilor, faptul că, în
determinarea şi individualizarea produselor
turistice, accentul cade pe activitatea de prestaţii.
Conţinutul particular al produsului turistic,
modul său de determinare argumentează nu
numai recunoaşterea turismului ca activitate
de prestări servicii ci şi nota sa de
specificitate.
Natura şi caracteristicile serviciilor
Majoritatea economiştilor privesc serviciile ca
un sistem de utilităţi, în care beneficiarul
cumpără sau foloseşte nu un produs, ci o
anumită utilitate, care-i conferă anumite
avantaje ori satisfacţii, neconcretizate, în
majoritatea cazurilor, într-un material şi
destinate satisfacerii unor nevoi personale
sau sociale. serviciile reprezintă activităţi,
beneficii sau utilităţi care sunt oferite pe
piaţă sau prestate în asociere cu vânzarea
unui bun material``.
Alternative de dezvoltare a ofertei
turistice
În momentul de faţă se desprind trei astfel
 În
de alternative de dezvoltare ale ofertei
turistice:
 a) Amenajarea simplă a gospodăriilor
ţărăneşti, a construcţiilor existente în
aceste gospodării pentru practicarea
agroturismului care să asigure servicii de
cazare, masă, agrement etc. la preţuri
accesibile unui segment larg al populaţiei şi
anume al aceluia cu venituri mici;
 .
turistice
 b) Realizarea în actualele gospodării

(ferme familiale) a unor construcţii noi,
bine dotate cu facilităţi moderne, cu ofertă
de servicii de înaltă calitate adresate
segmentului de populaţie venituri mari sau
adresate turismului internaţional;
 c) Diversificarea şi îmbunătăţirea calităţii
serviciilor actualilor ofertanţi din fermele
şi pensiunile agroturistice în funcţiune
turistice
Studiile de piata care sunt la dispozitie arata ca printre

lucrurile pe care publicul le asteapta de la o agentie de
turism sunt si urmatoarele:
 Preturi cat mai mici. Oferirea clientilor posibilitatea de a
negocia preturile pentru serviciile oferite. Fiecare client este
deosebit si de aceea o pensiune agroturistică a inteles ca
la cerinte diferite trebuie oferite alternative diferite. Un client
fericit aduce profit pe cand unul nesatisfacut nu face decat
sa aduca pierderi, de aceea specialistii trateaza fiecare client
in mod diferit pentru ca oamenii sunt diferiti.
 Redescoperirea tarii. Romanii au fost binecuvantati cu poate
una dintre cele mai frumoase tari din lume si nimic nu poate
fi mai incantator decat ca turistii sa redescopere locurile
cele mai frumoase din tara.
turistice
 Conditii deosebite. Sfarsitul mileniului face pe
toti sa doreasca un viitor mai bun. Conditiile
pe care o agentie de turism trebuie sa le ofere
trebuie sa fie ridicate, sa satisfaca cele mai
variate si mai exigente asteptari ale clientilor.
Asigurarea clientilor serviciile unor companii
care respecta cele mai inalte standarde.
 Bonusuri pentru fidelitate. Satisfacerea
clientilor este un proces de lunga durata care
presupune multa atentie si efort iar pentru
aceasta trebuie sa lucreaze intreaga echipa a
pensiunii agroturistice. “
turistice
Atuurile pe care o pensiune agroturistică mizeaza sunt

cele stabilite de studiile de piata si sunt astfel
concepute incat sa raspunda nevoilor si asteptarilor
clientilor.
 In primul rand o pensiune agroturistică trebuie sa
ofere o gama variata de servicii pentru toti clientii sai.
Incepand din momentul in care a intrat in contact cu o
pensiune agroturistică o persoana este ajutata sa
aleaga tipul de serviciu pe care o intereseaza..
 Mai mult de atat toate preturile sunt negociabile, in
anumite conditii ele putand fi reduse cu pana la 45%
din pretul initial.
MUTAŢII ÎN STRUCTURILE SOCIO-ECONOMICE ALE SATELOR
CA URMARE A DEZVOLTĂRII TURISMULUI RURAL
 Intensitatea în continuă creştere a activităţii turistice în diferite
regiuni, determină un impact asupra comunităţilor locale ale
acelor regiuni. De multe ori, acest impact este unul pozitiv,
pozitiv, dar nu
sunt neglijabile nici situaţiile în care efectele au fost negative.
negative.
 Efectele generate de turism rural asupra comunităţilor locale,,
următoarele dimensiuni:
 dimensiunea extrinsecă,
extrinsecă, care face referire la caracteristicile
localităţii:
 rolul ei ca destinaţie turistică;
turistică;
 natura activităţii turistice;
turistice;
 stadiul dezvoltării turistice;
turistice;
 raportul turişti/localnici;
turişti/localnici;
 tipul de turişti, sezonalitate;
sezonalitate;
dimensiunea intrinsecă,
intrinsecă, se referiră la
caracteristici ale membrilor
comunităţii rurale care nuanţează
impactul turismului asupra respectivei
comunităţi:

gradul de implicare;

caracteristici economico-sociale;

apropiere de casă;

perioadă de şedere
 Implicaţii cu caracter pozitiv:
 Stabilizarea populaţiei prin fixarea forţei de muncă.
muncă. Este
o consecinţă extrem de importantă pentru majoritatea
zonelor rurale confruntate, în general, cu fenomenul de
depopulare, survenit în special ca urmare a absenţei unei
perspective materiale certe a locuitorilor. Aportul de
lichidităţi provine din prestaţii turistice ce pot ajuta la
conservarea locurilor de muncă în servicii precum
comerţul, cazarea turistică, transport local, asistenţă
medicală. Ele pot aduce venituri suplimentare
agricultorilor, muncitorilor silvici, pescarilor. Chiar dacă
conservarea locurilor de muncă în servicii precum
comerţul, cazarea turistică, transport local, asistenţă
medicală.
 Crearea de noi locuri de muncă este posibilă
în condiţiile în care implementarea locală a
turismului rural este realizată cu succes.
Crearea locurilor de muncă este asociată în
special practicilor hoteliere şi de restaurant
însă, în subsidiar, reuşita acestora creează
perspective pentru amplificarea activităţilor
legate de comerţul cu produse alimentare şi
de artizanat, transport, valorificarea
patrimoniului ş.a.
 .
 Diversificarea modului de utilizare a forţei de muncă. Marea
majoritate a zonelor rurale prezintă o slabă diversitate în modul
de utilizare a forţei de muncă ocupată aproape în totalitate în
sectorul agricol. Diversificarea activităţilor într-un context
economic favorabil poate atrage după sine de asemenea
stabilizarea populaţiei rurale.
 Pluriactivitatea este o altă consecinţă benefică a turismului rural.
Ea desemnează situaţia în care, la nivel individual sau familial,
asigurarea existenţei se realizează prin prestarea unor activităţi
suplimentare (cel puţin una), în completarea activităţii de bază.
Astfel, un agricultor poate avea disponibilitatea de a închiria
camere, de a ajuta administraţia locală prin prestarea unor
servicii turistice (ghid, animator, instructor de schi ş.a.).
Pluriactivitatea permite realizarea unor venituri suplimentare,
atât în contextul declinului unui tip de activitate, cât şi în cel al
constrângerilor generate de ritmicitatea sezonieră a activităţilor
agricole.
Promovarea şi dezvoltarea serviciilor este un
aspect esenţial, cu atât mai mult cu cât
numeroase colectivităţi rurale sunt grevate încă
frecvent de absenţa unor facilităţi de servicii
corespunzătoare. Cererea suplimentară de
produse, cauzată de creşterea numerică a
clientelei (inclusiv a celei turistice), poate
permite expansiunea reţelei comerciale,
susţinerea unor lucrări de ameliorare a
habitatului (modernizarea drumurilor,
canalizări, electrificări, semnalizări rutiere şi
turistice), dezvoltarea transportului în comun, a
serviciilor poştale şi de comunicaţie.
Susţinerea economică a agricultorilor este o problemă majoră
în mediile economice şi politice. Numeroase studii efectuate
în ţări cu tradiţie în turism rural au evidenţiat că veniturile
medii ale agricultorilor pot fi mărite prin:
 oferirea diferitelor forme de cazare;
 promovarea vizitelor în fermele agricole care posedă diverse
funcţii de atracţie (echitaţie, vinificaţie, legumicultură,
apicultură etc.);
 vânzarea produselor specifice gospodăriei;
 creşterea ponderii utilizării forţei feminine în activităţi
neagricole ş.a.
 Promovarea şi susţinerea artei populare şi a industriei locale de
artizanat.
artizanat. Arta şi artizanatul rural ocupă un loc important în patrimoniul
cultural al regiunilor şi al naţiunilor. Turismul rural poate susţine aceste
activităţi atât prin recunoaşterea importanţei lor, cât şi prin
comercializarea produselor de artizanat. Ponderea, gradul de conservare
şi originalitatea acestor activităţi prezintă importante contraste, la nivel
regional şi naţional. Ţara noastră este privilegiată din acest punct de
vedere, date fiind marea diversitate şi autenticitate a creaţiilor artistice
rurale. Pe lângă dimensionarea economică pe care o implică, aceste
preocupări reprezintă mesaje de excepţională valoare asupra vocaţiilor
spirituale ale comunităţilor rurale româneşti şi nemijlocit, mijloace
ideale de promovare a imaginii favorabile şi de stimulare a interesului
turistic, atât la nivel naţional, cât şi internaţional.
 Reabilitarea patrimoniului edilitar se realizează, în condiţiile

existenţei unui flux turistic, în principal pe două căi:
 conservarea sau restaurarea obiectelor de interes istoric sau
cultural poate fi obţinută prin practicarea unor taxe de acces;
 crearea unui potenţial de cazare implică restaurarea şi
repunerea în circuit a imobilelor părăsite ca urmare a
fenomenului de depopulare, sporirea gradului de confort la
nivelul clădirilor care au camere disponibile pentru închiriat,
construirea de moteluri, vile turistice, campinguri, a
infrastructurii de recreere (spaţii verzi, amenajări pentru
plajă, pescuit, promenade, circuite pentru cicloturism şi
echitaţie etc.).
 Ameliorarea
Ameliorarea gradului de utilizare a forţei de muncă feminine.
feminine.
Rolul femeilor în comunitatea rurală este, în general, relativ
limitat, rolul decisiv în prestarea activităţilor direct productive
revenind bărbaţilor. Implantarea activităţilor turistice în mediul
rural oferă fracţiuni feminine a populaţiei posibilitatea punerii în
valoare a energiei şi talentului feminin (insuficient utilizate).
Atragerea de noi investiţii.
investiţii.
 Turismul rural este o modalitate potenţială în sine dar, în plus,
prezintă avantajul că acţionează în sensul deschiderii de noi
perspective investiţionale. Astfel, turismul înlesneşte o punere în
contact a oamenilor proveniţi din cele mai diverse medii, iar ideile
şi acţiunile, dirijate spre valorificarea superioară a diverselor
resurse locale, survin inerent.
 Toate aceste implicaţii ale dezvoltării turismului rural îşi găsesc
locul într-un concept numit efectul multiplicator.
multiplicator. Aceasta
deoarece, pe lângă efectele sale economice şi sociale directe,
turismul determină obţinerea unor efecte indirecte, prin
impulsionarea unor componente ale economiei localităţilor
rurale.
rurale. În mod concret, un turist care vine în zona rurală, cheltuie
bani, direct şi indirect, în comunitatea respectivă şi un procent
ridicat al acelei cheltuieli rămâne în localitate.
 Modalităţile prin care banii ajung în comunitate pot fi ierarhizate
în trei nivele diferite:
 a)Cheltuiala
a)Cheltuiala directă.
directă. Aceasta include banii cheltuiţi pe condiţiile
oferite de cazare, hrană, cadouri, suveniruri, divertisment, artă şi
meşteşuguri, excursii programate pentru vizionarea zonei şi a
împrejurimilor, intrarea plătită în parcuri, muzee, spectacole etc.,
ghiduri turistice, fotografii, transportul local, echipamente
sportive, îmbrăcăminte, articole pentru îngrijire personală, cum
ar fi: medicamente, detergenţi, cosmetice şi alte articole variate.

b) Cheltuiala indirectă (nivelul I) include plata salariilor furnizorilor de servicii,

bacşişurile din restaurante, hoteluri şi cafenele, comisioanele pentru
operatorii de tururi turistice şi alţi intermediari, salariile personalului
administrativ, a furnizorilor de alimente, personalului de întreţinere şi
reparaţie, tipografii, servicii publice, companii de maşini, personalul
responsabil cu muzica şi divertismentul, companiile de publicitate şi
promovare, vânzările de servicii de comunicare (fax, mail, telefoane), alte
taxe.
 c) Cheltuiala indirectă (nivelul II) include plata pentru: contabili, furnizori
de artă şi meşteşuguri, mecanici, curăţători, brutării, librării, video,
muncitorii de la companiile de telefonie publică, furnizorii angrosişti,
şoferi, muncitori de la drumurile publice, proprietari de restaurante şi
angajaţi, portari, personalul staţiilor de petrol şi cei din construcţii,
măcelari, grădinari, electricieni, doctori, pescari, ingineri, arhitecţi şi mulţi
alţi furnizori de servicii.
servicii.
SATELOR CA URMARE A DEZVOLTĂRII TURISMULUI
RURAL
 Presiunea asupra mediului. Turismul rural se desfăşoară în medii
naturale cu echilibru fragil. Mai mult, destinaţiile turistice cele mai
atractive sunt tocmai cele condiţionate de mediile cele mai
sensibile. Acestea sunt, în principal, zonele montane, cele din
proximitatea lacurilor şi a râurilor, precum şi cele litorale. Astfel,
schiatul intensiv distruge vegetaţia şi favorizează procesele de
versant; zgomotul şi deşeurile îndepărtează animalele sălbatice;
circulaţia turistică poate aduce prejudicii culturilor agricole. În
general, liniştea şi autenticitatea naturii pot fi serios afectate.
 Presiunea socio-culturală.
socio-culturală. La fel cum un flux mare de vizitatori
poate perturba mediul natural, în mod similar, turiştii pot
destabiliza cadrul socio-cultural intim structurat al comunităţii
rurale. Acesta poate fi alterat prin modificarea echilibrului
economic dintre membrii comunităţii, în funcţie de veniturile
facilitate de activităţile reuşite sau de prejudiciile cauzate de
eşecurile investiţionale.
MUTAŢII ÎN STRUCTURILE SOCIO-ECONOMICE ALE
RURAL
 Caracterul limitat al disponibilităţilor de cazare.
cazare. În regiunile
rurale de mare interes turistic, sporirea afluxului turistic
poate genera probleme de cazare deoarece comunităţile
mici rareori dispun de un excedent major de spaţiu locativ.
Acest fapt nu constituie întotdeauna un handicap, întrucât
păstrarea caracterului autentic al spaţiului turistic rural
impune necesitatea unei creşteri progresive ponderate,
corelată cu capacitatea firească de absorbţie turistică.
Aceasta din urmă se poate contura atât în mod subiectiv,
prin procese de autoreglare spontană, cât şi în mod obiectiv,
prin fixarea unor strategii de dezvoltare durabilă, menite să
protejeze potenţialul turistic de degradare fizică sau/şi de
alterarea modului de viaţă tradiţional.
MUTAŢII ÎN STRUCTURILE SOCIO-ECONOMICE ALE
RURAL
 Pasivitatea faţă de presiunile întreprinzătorilor exteriori.
exteriori . O tendinţă
evidentă, în numeroase zone rurale, este neimplicarea agricultorilor
şi a întreprinderilor locale pe piaţa turistică. Drept urmare, dotările şi
activităţile turistice se află în posesia sau gestiunea antreprenorilor
proveniţi din afara comunităţii rurale. Din anumite puncte de vedere,
aceştia pot veni cu un aport preţios de capital, competenţă şi
comunicare. Pe de altă parte, ei pot genera probleme izvorâte din
necunoaşterea corespunzătoare a tradiţiilor, a practicilor economice,
a stilului arhitectural consacrat etc.
 Într-o măsură mai puţin evidentă, dar nu lipsită de semnificaţie,
structurile de afaceri turistice girate din exterior creează tensiuni în
raporturile cu locuitorii care capătă sentimentul de comunitate
ignorată sau cel mult acceptată, situaţie evident nefirească.
 Problemele de planificare, control local, participare publică şi
parteneriat implică numeroase aspecte, inclusiv de natura celor
menţionate mai sus. În situaţiile ideale, întreprinzătorii şi populaţia
locală pot susţine dezvoltarea turismului, într-o manieră destinată să
reducă dificultăţile amintite şi să maximizeze avantajele rezultate.
PRINCIPALELE PREVEDERI ALE LEGISLAŢIEI ROMÂNEŞTI
REFERITOARE LA TURISMUL RURAL
 Reglementări generale:
În ceea ce priveşte cadrul legislativ pentru înfiinţarea şi
funcţionarea unităţilor din sectorul turismului rural, menţionăm:
 Legea nr. 21/1924,
21/1924, prin care se acordă posibilitatea creării unor
forme asociative cu personalitate juridică, de tipul organismelor
neguvernamentale, care acţionează în domeniul turismului;
 Decretul – Lege nr. 54/1990 privind organizarea şi dsfăşurarea
unor activităţi economice pe baza liberei iniţiative;
 Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale oferă cadrul
necesar înfiinţării unor societăţi care au ca obiect de activitate
turismul rural;
 HG 412/2004 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului
Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului şi HG 413/2004
privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru
Turism.
Calificarea profesională
Legea 347/2004, Legea Muntelui,
Muntelui, reglementează învăţământul agromontan
preuniversitar ca parte integrantă a sistemului naţional de învăţământ şi
cuprinde următoarele niveluri:
 Învăţământ secundar inferior, prin ciclul inferior al liceului sau şcoala de
arte şi meserii, clasele IX-X;
 Învăţământ secundar superior, clasele XII-XIII, precedat de anul de
completare;
Învăţământ postliceal.
 Învăţământul agromontan se poate realiza şi în cadrul sistemului de
formare profesională continuă prin organizarea de şcoli de arte şi meserii
cu profil de agricultură montană, a căror bază materială va include ferme
didactice, organizate ca exploataţii agroturistice montane, de referinţă.
Nominalizarea şcolilor cu profil agromontan, precum şi proiectele de
investiţii pentru fermele didactice şi dotările specifice, vor fi avizate şi
asigurate de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, prin
Agenţia Naţională a zonei Montane şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării.
Legea stipulează şi primirea de către instituţiile de învăţământ şi
de cercetare ştiinţifică din zona montană, de terenuri agricole
pentru loturi experimentale, respectiv pentru cercetare, în
folosinţă gratuită, dacă fac dovada că prin activitatea lor
contribuie la dezvoltarea zonei montane.
Autorizări, omologări, atestări:
 OMT nr. 20/4 aprilie 1995 reglementează activitatea
comisiilor tehnice de verificare a fermelor şi pensiunilor
agroturistice.
agroturistice.
 Conform legislaţiei în vigoare, categoriile de agenţi economici
care pot organiza servicii turistice rurale sunt:
 persoanele, asociaţiile familiale şi societăţile comerciale, iar
formele sub care este identificat turismul rural sunt pensiunile
turistice şi pensiunile agroturistice. Pensiunile agroturistice
erau denumite în Legea 145/1994 ferme agroturistice,
denumire pe care o regăsim în OMT nr. 20/1995 şi al cărui
conţinut este în vigoare.
Definirea celor două forme de turism rural este următoarea:

 Pensiunile turistice sunt structuri turistice cu o capacitate de
cazare de până la 20 camere, funcţionând în locuinţele
cetăţenilor sau în clădiri independente, care asigură în spaţii
special amenajate cazarea turiştilor şi condiţii de pregătire şi
servire a mesei.
 Pensiunile agroturistice sunt pensiunile turistice care asigură o
parte din alimentaţia turiştilor cu produse proaspete din
producţia proprie.
 Agenţii economici menţionaţi mai sus beneficiază de un statut
juridic similar cu cel al întreprinderilor mici şi mijlocii, chiar dacă
nu îndeplinesc condiţiile de număr de angajaţi şi venit anual şi
se pot bucura de facilităţi acordate acestora potrivit legii.
OG 63/1997 privind stabilirea unor facilităţi pentru dezvoltarea turismului rural
prevede următoarele înlesniri speciale pentru persoanele fizice, asociaţiile
familiale şi societăţile comerciale care au ca obiect de activitate turismul rural
şi agroturismul:
 Pot primi suprafeţe de teren pentru construcţii, pentru dezvoltarea şi
exploatarea pensiunilor turistice şi agroturistice, din partea consiliilor locale,
din rezervele de terenuri aflate la dispoziţia acestora;
 Li se pot acorda priorităţi la instalarea de linii pentru telecomunicaţii (telefon,
telex, fax);
 Pot primi asistenţă tehnică de specialitate sub toate formele din partea
Ministerului Turismului şi a asociaţiilor profesionale;
 Beneficiază de cuprinderea ofertei turistice a pensiunilor în materialele de
promovare turistică editate de Ministerul Turismului;
 Prezentarea ofertei pensiunilor turistice şi a pensiunilor
agroturisticie în acţiunile de promovare întreprinse de birourile de
informare turistică din ţară şi din străinătate ale Ministerului
Turismului;
 Includerea în programele instituţiilor de învăţământ cu profil
turistic sau agricol a problemelor specifice pensiunilor turistice şi a
pensiunilor agroturistice;
 Scutirea de la plata impozitului de venit pe o perioadă de 10 ani a
pensiunilor turistice şi a pensiunilor agroturistice, cu o capacitate
de cazare de până la 10 camere inclusiv;
 Plata la tariful stabilit pentru consumul de uz casnic, a energiei
electrice, gazului metan şi a serviciilor de telecomunicaţii utilizate
de pensiunile turistice şi pensiunile agroturistice cu o capacitate de
cazare de până la 5 camere inclusiv;
 Acordarea de credite cu dobândă preferenţială pe o perioadă de
maximum 10 ani pentru dezvoltarea şi/sau modernizarea
capacităţilor de cazare; dobânda suportată de beneficiarii
creditelor va reprezenta 50% din nivelul dobânzii de pe piaţa
bancară.
 În
În ceea ce priveşte aria de desfăşurare a turismului rural, OG
63/1997 nu se mai limitează doar la zona montană, Delta
Dunării şi litoralul Mării Negre. Conform legii, turismul rural se
poate organiza şi funcţiona în întregul spaţiu rural din şes,
deal şi munte, inclusiv în satele şi comunele care aparţin de
oraşe şi municipii.
 Cele mai recente reglementări legislative privind clasificarea
structurilor de primire turistice sunt date de Ordinul
Ministerului Turismului nr. 510 din 28.06.2002.
28.06.2002. Acesta conţine
metodologia şi criteriile de clasificare pentru toate tipurile de
structuri de primire turistice cu funcţiuni de cazare şi de
alimentaţie publică din România.
Conform acestui Ordin, tipurile de structuri de primire turistice
cu funcţiuni de cazare din spaţiul rural sunt:
 sate de vacanţă de 3, 2 stele;

 campinguri de 4, 3, 2, 1 stele;
 spaţii de campare organizate în gospodăriile populaţiei de 3,
2, 1 stele;
 popasuri turistice de 2, 1 stele;
 pensiuni turistice rurale de 5, 4, 3, 2, 1 stele;
 apartamente sau camere de închiriat în locuinţe familiale ori
în clădiri cu altă destinaţie de 5, 4, 3, 2, 1 stele.
 copie de pe brevetul de turism pentru directorii de hotel, de restaurant,

motel, camping (cu excepţia structurilor organizate în gospodăriile
populaţiei), sat de vacanţă sau pentru cabanier;
 copii ale actelor de calificare a personalului de la recepţie şi de la
unităţile de alimentaţie.
În temeiul HG 805/2001, tarifele de cazare practicate de agenţii
economici, deţinătorii de structuri corespunzătoare primirii
turistice calificate, se determină de aceştia în mod liber, pe baza
cererii şi ofertei şi a calităţii serviciilor asigurate. În acest sens,
agenţii economici vor stabili:
 tarife pentru cazarea turiştilor pe cont propriu, care vor fi
exprimate în lei/zi/loc tip de cameră şi vor fi afişate vizibil,
gazdele au obligaţia să specifice dacă tarifele includ sau nu
contravaloarea micului dejun; obligaţia să specifice dacă
tarifele includ sau nu contravaloarea micului dejun;
 tarife pentru turiştii veniţi organizat.
 Agenţii economici deţinători de structuri turistrice
corespunzătoare pot stabili, în funcţie de politica tarifară,
rentabilitatea activităţii, gradul de ocupare, sezon, următoarele
categorii de gratuităţi sau facilităţi:
 gratuităţi pentru cazarea copiilor sub 7 ani;
 reduceri de tarife pentru elevi, studenţi, pensionari, veterani,
invalizi, văduve de război, handicapaţi etc.; ziarişti invitaţi
străini, salariaţi ai Ministerului Turismului.
 Legea 347/2004 menţionează că producătorii agricoli din zona

montană beneficiază de sprijinul financiar din partea statului,
acordat potrivit legislaţiei în vigoare, iar pentru compensarea
scăderii veniturilor populaţiei din zona montană; datorate
restricţiilor privind utilizarea agricolă a terenurilor situate în arii
protejate sau în zone defavorizate natural, statul poate acorda
diferenţiat indemnizaţii compensatorii de handicapuri naturale
producătorilor agricoli. Formele, condiţiile şi cuantumul
indemnizaţiei compensatorii de handicapuri naturale din zona
montană se stabilesc anual prin hotărâre a Guvernului.
Protecţia turiştilor
 Găzduirea turiştilor la pensiunea turistică rurală sau pensiunea
agroturistică se face atât prin rezervarea de locuri printr-o
agenţie de turism sau alt agent economic, cât şi direct, prin
relaţia turist-prestator de servicii agroturistice. În toate situaţiile,
serviciile trebuie să se realizeze în deplină siguranţă (protecţia
fizică şi igienico-sanitară, rezolvarea neconcordanţei între
serviciile oferite şi calitatea lor cu serviciile şi tarifele pachetului
de servicii vândut de firmă, riscul financiar etc.), ceea ce se
stipulează în actele normative privind contractarea şi derularea
serviciilor turistice. De aceea, în scopul protecţiei turiştilor,
oferirea, comercializarea, vânzarea serviciilor şi a pachetelor de
servicii turistice, precum şi crearea de produse turistice pe
teritoriul României pot fi realizate numai de către agenţii
economici din turism, autorizaţi de Ministerul a Turismului,
posesori de licenţe în turism sau de certificat de clasificare, după
caz (OUG 58/1999,
58/1999, cap. IV, art. 28). Protecţia turiştilor se
regăseşte şi în alte acte normative ale Guvernului României,
precum: OUG 107/1999 şi HG 237/2001.
LOCUL TURISMULUI ÎN ECONOMIE
 Dată fiind natura sa şi formele concrete de

exprimare, pe plan internaţional s-a
acceptat, la început în mod convenţional,
apoi definitiv, ca turismul să fie inclus în
conceptul de comerţ invizibil.
invizibil. Potrivit
teoriei economice generale, comerţul
invizibil grupează toate tranzacţiile
economice care nu au ca obiect schimbul
de mărfuri corporale şi transferul de
capitaluri.
capitaluri.
 Prin asimilare cu exportul şi importul de
mărfuri, comerţul invizibil se referă la acele
prestări de servicii care, în relaţia dintre
rezidenţi, dau naştere la intrări şi ieşiri de
valută. În practica internaţională, acestor
operaţiuni li se atribuie denumirea de
comerţ cu servicii non-factor, ele ne-
reprezentand factori ai producţiei de
mărfuri
 De altfel, în literatura de specialitate sunt precizate
criteriile care pot fi luate în considerare atunci când
considerăm turismul ca ramură distinctă a economiei
naţionale, încadrată, cum se ştie, în sectorul terţiar. Dintre
acestea menţionăm câteva:
 - ponderea populaţiei ocupată în unităţile şi instituţiile cu
profil turistic în totalul populaţiei active a unei ţări;
 - contribuţia turismului la crearea produsului intern brut;
 - încasările obţinute din turismul internaţional în totalul
exportului de mărfuri şi servicii;
 - valoarea capitalului fix (actualizată) încorporată în baza
tehnico-materială a turismului şi compararea ei cu cea
existentă în întreaga economie naţională;
 - specializarea forţei de muncă din această activitate
specifică.
 Pentru a oferi doar un singur exemplu este suficient să
arătăm că, în prezent, în statele membre ale Uniunii
Europene aproape 20 milioane persoane sunt
implicate direct sau indirect în activitatea turistică,
ponderea acesteia în crearea produsului intern brut al
acestor ţări fiind, în medie, de 4%.
 Dubla manifestare, comercială şi turistică (export şi

import), demonstrează şi un anumit nivel de
specializare internaţională în turism, mai exact o
anumită specializare în interiorul pieţei mondiale a
turismului.
MANAGEMENTUL AFACERILOR IN TURISM
SI AGROTURISM
 Orice activitate managerială care se naşte şi se dezvoltă,
trebuie să dispună de un management adecvat, care să-i
permită funcţionarea, dezvoltarea şi conexiunea cu
evoluţia de ansamblu a societăţii.
 O afacere înseamnă desfăşurarea unei activităţi prin
care se oferă ceva pentru a obţine un câştig. Acest ceva
poate fi un produs sau un serviciu, sau chiar o împletire a
acestora. Trebuie avute în vedere două idei de bază şi
anume:
 - să se propună spre realizare un profit care să se bazeze
pe un plan bine conceput (plan de afaceri)
 - să se evalueze cât mai corect riscurile încercându-se
totodată îndepărtarea lor.
SI AGROTURISM
 Etapele cuprinse în elaborarea planului de afaceri

 Prin procesele manageriale, o parte a resursei umane
acţionează asupra altei părţi, cu scopul de a atrage în
mod organizat spre realizarea obiectivelor întreprinse.
Din această perspectivă procesul de management, este
un ansamblu de intervenţii prin care managerul prevede,
organizează, comandă, conduce şi controlează
personalul în scopul atingerii obiectivelor stabilite în
condiţii de profitabilitate ridicată şi de utilitate speciale.
Astfel, procesul managerial este dat de totalitatea
fazelor şi proceselor care se stabilesc diferite obiective.

SI AGROTURISM
 Atributele conducerii vor fi: previziunea, organizarea,
coordonarea, antrenarea şi contra-evaluarea.
 Faza previzională - caracterizată de stabilirea obiectivelor în
care dezideratele strategice şi cele tactice sunt prioritare.
 Faza de operaţionalitate - caracterizată prin organizarea,
coordonarea, antrenarea personalului la realizarea
obiectivelor cuprinse în planul de prognoze.
 Faza finală - de interpretare a rezultatelor.
 În consecinţă, la întocmirea unui plan de afaceri se va avea
în vedere momentul, persoanele şi motivaţia elaborării lui.
SI AGROTURISM
 2. Modalităţi de aplicare a proiectului de afaceri turistice
 Punctul de pornire în întreţinerea unei afaceri îl reprezintă o
idee ce urmează a fi dezvoltată. Promotorul trebuie să
analizeze şi să evalueze toate aceste aspecte interne şi externe
ale sectorului de turism, care ar putea influenţa în mare
afacerea în cadrul legal.
 În domeniul agroturistic, în prezent, acţiunile sunt întreprinse
de gospodari privaţi existând, deocamdată, oferta de cazare
la nivel de gospodării individuale, fără a deţine însă, o
strategie şi o coordonare adecvată. Lipseşte oferta locală
oferită de grupuri, lipseşte un mod unitar de pregătire şi
lansare a ofertelor turistice rurale.
 Este impetuos necesar să se pregătească în detaliu ofertele de
produse turistice rurale la toate nivele şi să fie pregătiţi
gospodarii şi agenţii economici interesaţi. Toate aceste
activităţi nu pot fi transpuse în practică decât prin intermediul
unui management agroturistic funcţional, atât local cât şi
global.
SI AGROTURISM
Managementul local presupune:

 evaluarea globală a potenţialului zonei,
 formarea operatorului şi crearea agentului local,
 identificarea şi atestarea gospodăriei turistice rurale,
 catalogarea gospodăriei din zona agroturistică,
 realizarea programului agroturistic şi pregătirea
ofertei turistice rurale.

SI AGROTURISM
 Managementul global presupune:
 identificarea operatorilor ,
 evaluarea procedurii de selecţie, formarea şi
atestarea operatorilor sau agenţilor locali,
 elaborarea criteriilor de clasificare,
 crearea reţelei naţionale,
 realizarea programelor de marketing,
 elaborarea de ghiduri şi cataloage,
 promovarea şi publicitatea.
SI AGROTURISM
 În planificarea deciziilor antreprenoriale, trebuie să se ţină cont
de următorii parametri:
 1. localizarea afacerii
 2. trăsăturile potenţialei cereri, ceea ce presupune cunoaşterea
caracterului social şi economic, dar şi a comportamentului
turistului
 3. structura serviciilor, care cuprinde: servicii primare, servicii
complementare, servicii periferice
 4. dimensiunea fizică a stabilimentului care cuprinde tipul
construcţiei şi anume: dacă e clădire nouă sau recondiţionată,
structura fundaţiei. Dimensiunea e un element determinant în
structura afacerii şi a costurilor dar şi în privinţa nivelului de
venituri. Scopul este de a tinde spre maxima utilizare a spaţiului
şi spre mărirea capacităţii de producţie.
SI AGROTURISM
 5. Echipa umană - se caracterizează de
calificarea şi pregătirea profesională, gradul
de implicare în afacere, atitudinea faţă de
serviciul turistic, legătura aceasta cu mediul
înconjurător etc.
 6. Sistemul de legi antreprenoriale - măsurile
pentru investiţii în construcţii în echipament şi
mobilier
 7. Imaginea publicitară şi marketingul

SI AGROTURISM
 3. Previziunile în privinţa veniturilor şi a cheltuielilor

Profitul apare ca o diferenţă între venituri şi cheltuieli. De
foarte multe ori realizarea previziunilor aferente micilor
venituri şi cheltuieli nu sunt uşor de realizat. Trebuie astfel
formate presupuneri legate de: de:
 numărul mediu de clienţi pe unitatea de timp,
 tarife propuse, nivelul de acceptare a acestor tarife,
 nivelul cheltuielilor necesare etc.
Lucrurile se complică mai mult dacă observăm relaţia dintre
tarifele aplicate şi gradul de acoperire (elasticitatea cererii
în funcţie de preţ) şi anume că la tarife mari se aşteaptă ca
numărul de turişti să scadă, iar la tarife mici să crească.
SI AGROTURISM
 Pe lângă categoria de cheltuieli variabile care variază în
funcţie de numărul de turişti, există şi cheltuieli care rămân
aceleaşi indiferent de gradul de încărcare şi anume
cheltuieli fixe. Pentru a evalua venitul unei anume ferme, va
trebui să se facă distincţie între veniturile diferenţiate pe
părţi componente ale activităţii generale şi să se
evidenţieze cheltuielile aferente.
Astfel va trebui să facem previziuni asupra:
1. cazării, servirii mesei, altor servicii
2. cheltuielilor între care avem: cheltuieli cu materia primă,
salarii, asigurările angajaţilor, dobânzi, amortizări, şi va
trebui să existe un calcul separat pentru fiecare serviciu
oferit, beneficiul pe activ va fi obţinut prin diminuarea
cheltuielilor aferente şi a impozitelor pe venit.
SI AGROTURISM
 4. Etapele organizării şi dezvoltării activităţilor de turism rural

 În organizarea şi dezvoltarea turismului rural trebuie urmate
două etape:
 1. o etapă de început, de organizare şi pregătire
 2. o etapă a activităţii propriu-zise
 1. Etapa iniţială
 Această etapă propune câteva investiţii chiar şi în cazul în
care aparent, condiţiile sunt îndeplinite (se poate interveni cu
reparaţii, modificări constructive ale clădirilor, mobilei etc.)
 Etapa iniţială este o etapă în care este necesar să se dispună
de o anumită sumă de bani. Întrebările care se pun în această
etapă sunt: ce şanse de reuşită există? Vor fi clienţi? Există o
piaţă sau o cere pentru servicii de tip turism rural?
SI AGROTURISM
 Tot în această etapă trebuie pus accentul pe realizarea unei
locuinţe curate şi pe oferirea unor mese tentante. Simpla existenţă
a unui potenţial ridicat al zonei nu poate compensa calitatea
ofertei fermei turistice rurale.
 2. Etapa activităţii propriu-zise
 În această etapă există o serie de cheltuieli ce vor fi efectuate cu
mult înainte de a fi recuperate prin încasări.
încasări. Întreprinzătorul
trebuie să se asigure că dispune de banii necesari atât pentru
cheltuielile iniţiale cât şi pentru cele curente. Cheltuielile efective
curente sunt variabile depinzând de numărul de turişti.turişti. Profitul
este maxim atunci când spaţiul de cazare este folosit total pe o
perioadă cât mai mare a anului. În foarte multe situaţii, pragul de
rentabilitate este greu de apreciat înainte de a începe activitatea
propriu-zisă.
SI AGROTURISM
 În condiţiile desfăşurării unei afaceri turistice rurale, la nivelul
celei mai simple forme organizare (persoană fizică autorizată,
asociaţie familială) este necesară ţinerea unei evidenţe din cel
puţin două motive:
 - în primul rând pentru fiecare formă de organizare economică
există norme prin care se stabilesc modul în care se ţine
evidenţa contabilă,
contabilă, întreprinzătorul agroturistic fiind totodată
un agent economic care, integrându-se în viaţa economică
trebuie să respecte regulile acesteia. Întreprinzătorul va avea
relaţii cu furnizorii, diverşi agenţi economici şi va opera cu
facturi, chitanţe alte documente.
 - evidenţa contabilă este utilă şi necesară întreprinzătorului,
agentul economic trebuie să cunoască volumul cheltuielilor şi al
veniturilor, al legăturilor ce se stabilesc între tarife, număr de
turişti şi profit.
SI AGROTURISM
 Evidenţele contabile vor fi completate în documente proprii,
adaptate stării unităţii şi scopurilor urmărite. Unul dintre
obiectivele urmărite permanent este determinarea rezultatului
economic şi financiar obţinut. Este util ca acest calcul să se
realizeze periodic (lunar) pentru a obţine un rezultat corect, şi
se are în vedere:
 1. Eliminarea cheltuielilor sau a elementelor de cheltuieli care
nu au contribuit la realizarea veniturilor din luna respectivă
achiziţii de mărfuri rămase în stoc, cheltuieli de natura
investiţiilor etc.
 2. Includerea cheltuielilor efectuate anterior dar aferente lunii
în curs (consumurile din stoc)
 3. Eliminarea încasărilor aferente perioadelor trecute.
 4. Includerea veniturilor încasate încă, dar aferente activităţii
din luna curentă.
 5. Eliminarea din calcul în vederea determinării rezultatului
curent a oricăror altor cheltuieli sau încasări excepţionale care
nu are nici o legătură cu activitatea realizată.
SI AGROTURISM
 5. Resursele umane din unitatea turistică rurală
 Privit din perspectiva economico-socială, ecologică şi

culturală, turismul rural reprezintă o formă de organizare şi
valorificare a bogăţiei naturale locale,
locale, a peisajului natural şi
agricol montan şi a potenţialului creat de om pentru om şi în
care acesta are rolul hotărâtor în orientarea în scop
agroturistic a patrimoniului din gospodăria sa. Promovarea
turismului rural trebuie să pornească de la convingerea că
acest domeniu este de mare importanţă pentru prosperitatea
unei gospodării şi a membrilor ei de familie.
 Familia, conform statisticii reprezintă totalitatea persoanelor
legate prin raporturi de căsătorie şi sau rudenie, de ordin
biologic, economic şi spiritual.
SI AGROTURISM
turistului
SI AGROTURISM
turistului
SI AGROTURISM
 5. Echipa umană - se caracterizează de
calificarea şi pregătirea profesională, gradul
de implicare în afacere, atitudinea faţă de
serviciul turistic, legătura aceasta cu mediul
înconjurător etc.
 6. Sistemul de legi antreprenoriale - măsurile
pentru investiţii în construcţii în echipament şi
mobilier
 7. Imaginea publicitară şi marketingul

SI AGROTURISM
 3. Previziunile în privinţa veniturilor şi a cheltuielilor

Profitul apare ca o diferenţă între venituri şi cheltuieli. De
foarte multe ori realizarea previziunilor aferente micilor
venituri şi cheltuieli nu sunt uşor de realizat. Trebuie astfel
formate presupuneri legate de: de:
 numărul mediu de clienţi pe unitatea de timp,
 tarife propuse, nivelul de acceptare a acestor tarife,
 nivelul cheltuielilor necesare etc.
Lucrurile se complică mai mult dacă observăm relaţia dintre
tarifele aplicate şi gradul de acoperire (elasticitatea cererii
în funcţie de preţ) şi anume că la tarife mari se aşteaptă ca
numărul de turişti să scadă, iar la tarife mici să crească.
SI AGROTURISM
 Pe lângă categoria de cheltuieli variabile care variază în
funcţie de numărul de turişti, există şi cheltuieli care rămân
aceleaşi indiferent de gradul de încărcare şi anume
cheltuieli fixe. Pentru a evalua venitul unei anume ferme, va
trebui să se facă distincţie între veniturile diferenţiate pe
părţi componente ale activităţii generale şi să se
evidenţieze cheltuielile aferente.
Astfel va trebui să facem previziuni asupra:
1. cazării, servirii mesei, altor servicii
2. cheltuielilor între care avem: cheltuieli cu materia primă,
salarii, asigurările angajaţilor, dobânzi, amortizări, şi va
trebui să existe un calcul separat pentru fiecare serviciu
oferit, beneficiul pe activ va fi obţinut prin diminuarea
cheltuielilor aferente şi a impozitelor pe venit.
SI AGROTURISM
 4. Etapele organizării şi dezvoltării activităţilor de turism rural

 În organizarea şi dezvoltarea turismului rural trebuie urmate
două etape:
 1. o etapă de început, de organizare şi pregătire
 2. o etapă a activităţii propriu-zise
 1. Etapa iniţială
 Această etapă propune câteva investiţii chiar şi în cazul în
care aparent, condiţiile sunt îndeplinite (se poate interveni cu
reparaţii, modificări constructive ale clădirilor, mobilei etc.)
 Etapa iniţială este o etapă în care este necesar să se dispună
de o anumită sumă de bani. Întrebările care se pun în această
etapă sunt: ce şanse de reuşită există? Vor fi clienţi? Există o
piaţă sau o cere pentru servicii de tip turism rural?
SI AGROTURISM
 Tot în această etapă trebuie pus accentul pe realizarea unei
locuinţe curate şi pe oferirea unor mese tentante. Simpla existenţă
a unui potenţial ridicat al zonei nu poate compensa calitatea
ofertei fermei turistice rurale.
 2. Etapa activităţii propriu-zise
 În această etapă există o serie de cheltuieli ce vor fi efectuate cu
mult înainte de a fi recuperate prin încasări.
încasări. Întreprinzătorul
trebuie să se asigure că dispune de banii necesari atât pentru
cheltuielile iniţiale cât şi pentru cele curente. Cheltuielile efective
curente sunt variabile depinzând de numărul de turişti.turişti. Profitul
este maxim atunci când spaţiul de cazare este folosit total pe o
perioadă cât mai mare a anului. În foarte multe situaţii, pragul de
rentabilitate este greu de apreciat înainte de a începe activitatea
propriu-zisă.
SI AGROTURISM
 În condiţiile desfăşurării unei afaceri turistice rurale, la nivelul
celei mai simple forme organizare (persoană fizică autorizată,
asociaţie familială) este necesară ţinerea unei evidenţe din cel
puţin două motive:
 - în primul rând pentru fiecare formă de organizare economică
există norme prin care se stabilesc modul în care se ţine
evidenţa contabilă,
contabilă, întreprinzătorul agroturistic fiind totodată
un agent economic care, integrându-se în viaţa economică
trebuie să respecte regulile acesteia. Întreprinzătorul va avea
relaţii cu furnizorii, diverşi agenţi economici şi va opera cu
facturi, chitanţe alte documente.
 - evidenţa contabilă este utilă şi necesară întreprinzătorului,
agentul economic trebuie să cunoască volumul cheltuielilor şi al
veniturilor, al legăturilor ce se stabilesc între tarife, număr de
turişti şi profit.
SI AGROTURISM
 Evidenţele contabile vor fi completate în documente proprii,
adaptate stării unităţii şi scopurilor urmărite. Unul dintre
obiectivele urmărite permanent este determinarea rezultatului
economic şi financiar obţinut. Este util ca acest calcul să se
realizeze periodic (lunar) pentru a obţine un rezultat corect, şi
se are în vedere:
 1. Eliminarea cheltuielilor sau a elementelor de cheltuieli care
nu au contribuit la realizarea veniturilor din luna respectivă
achiziţii de mărfuri rămase în stoc, cheltuieli de natura
investiţiilor etc.
 2. Includerea cheltuielilor efectuate anterior dar aferente lunii
în curs (consumurile din stoc)
 3. Eliminarea încasărilor aferente perioadelor trecute.
 4. Includerea veniturilor încasate încă, dar aferente activităţii
din luna curentă.
 5. Eliminarea din calcul în vederea determinării rezultatului
curent a oricăror altor cheltuieli sau încasări excepţionale care
nu are nici o legătură cu activitatea realizată.
SI AGROTURISM
 Gospodăria turistică rurală trebuie să dispună de personalul necesar
pentru primirea şi prestarea serviciilor. Personalul poate fi asigurat pe
două căi:
 1. din cadrul fermei (familiei);
 2. din cadrul localităţii: rude, vecini, prieteni, cunoştinţe cu disponibilităţi şi
interes pentru activitatea turistică.
 Personalul care prestează servicii pentru turişti, pe lângă
multiprofesionalism şi experienţă în gospodărie trebuie să mai
îndeplinească cel puţin următoarele condiţii:
 - să fie apt pentru muncă
 - să aibă o stare de sănătate bună, confirmată de medic
 - să ştie să prepare mâncare bună şi diversificată
 - să ştie să întreţină curăţenia la cote igienico-sanitare corespunzătoare
 - să ştie să asigure un climat de muncă şi o ambianţă plăcută, veselă şi
agreabilă
 - să ştie să îmbine toate calităţile sale pentru a crea un cadru bun de
desfăşurare a tuturor activităţilor.
SI AGROTURISM
La organizarea unei pensiuni turistice rurale trebuie să se ţină
cont de structura potenţialului de muncă, dată de:
- numărul membrilor de familie şi pe sexe
- starea de sănătate şi capacitatea de muncă
- structura pe vârste
- structura în funcţie de şcolile absolvite, pe profesii
- structura pe ocupaţii preponderente
- structura pe surse de venituri zilnice, lunare, anuale.
În funcţie de rezultatele obţinute în urma analizei structurii
potenţialului de muncă se poate realiza balanţa timpului de
muncă al familiei respective,
respective, iar în funcţie de aceasta se ia
decizia cu privire la mărimea fermei turistice rurale, în
condiţiile respectării celorlalte criterii normative.
SI AGROTURISM
Organizarea şi înfiinţarea unei pensiuni turistice rurale poate fi
determinată de potenţialul pe vârste al familiei respective. Astfel
avem următoarele cazuri:
a) Familia de vârstă tânără
Tinerii reprezintă cel mai important potenţial uman, pentru dezvoltarea
turismului rural. Ei pot fi căsătoriţi, având gospodărie şi familie
proprie. Indiferent în ce cadru familial se află ei trebuie să trăiască, să
aibă o ocupaţie ( pe cât posibilă plăcută şi agreabilă) din care să îşi
asigure existenţa (hrană, locuinţă, îmbrăcăminte, distracţii,
informaţii) şi în plus să obţină venituri suplimentare pentru investiţii
(construcţii, pământ, maşini, echipamente, mobilier). Toate acestea
se pot asigura în condiţiile actuale prin organizarea gospodăriei în
scop agroturistic.
Deşi începutul poate fi dificil, deoarece într-o primă etapă tinerii dispun
de foarte puţine bunuri materiale, totuşi ei au un atu în plus în
organizarea activităţii turistice rurale deoarece dispun o mare voinţă,
interes, pasiune şi putere de muncă orientate spre creşterea
bunăstării.
SI AGROTURISM
 b) Familia de vârstă medie
 Această familie se află într-un stadiu de plenitudine a vieţii, cu experienţă în organizarea gospodăriei
şi cu posibilităţi sporite de înfiinţare a unei ferme turistice rurale. Gospodăriile acestor familii necesită
doar adaptări şi modernizări care se pot realiza cu cheltuieli reduse. De regulă în familia de vârstă
medie convieţuiesc părinţii cu copii necăsătoriţi, cu care pot construi o formaţie completă pentru o
fermă agroturistică.
 c) Familia de vârsta a III- a sau familia pensionară
 Vitalitatea vârstei a treia este strict individualizată, fiind diferită de la o persoană la alta în funcţie de
zestrea genetică a fiecăreia. Persoanele care prezintă capacitate biologică şi vitalitate scăzură pot
organiza o fermă agroturistică în propria lor gospodărie mărindu-şi astfel veniturile. Trebuie avut în
vedere faptul că şi turiştii sunt de vârste diferite şi că mulţi dintre aceştia agreează o companie
liniştită, plăcută pe care o găsesc doar într-o fermă agroturistică în care gazdele sunt de aceeaşi
generaţie.
 d) Familia mixtă
 Există multe cazuri în care familiile sunt compuse din mai multe generaţii (părinţi, bunici, copii,
nepoţi). Specific fermelor turistice rurale, constituite în aceste gospodării constituie faptul că
diviziunea pe vârste şi profesii poate rezolva în bune condiţii activitatea agroturistică, iar cei implicaţi
au satisfacţia utilităţii lor sociale (în special bunicii şi copiii). Pe lângă aceasta există şi satisfacţia
recompensării materiale.
ECOTURISMUL – PRINCIPALA FORMĂ
DE MANIFESTARE A TURISMULUI DURABIL
 Există multe trăsături asociate cu ideea de

ecoturism, printre care:
 durabilitate, responsabilitate, protejare,
conservare, atitudine prietenoasă faţă de
mediu şi nu în ultimul rând „verde”, un cuvânt
la modă pentru această nouă industrie. De
aici şi numeroase confuzii între ecoturism şi
termeni ca: turism durabil, turism responsabil,
turism alternativ, turism verde, geoturism.
geoturism.
ECOTURISMUL – PRINCIPALA FORMĂ
DE MANIFESTARE A TURISMULUI DURABIL
Termenul de „turism responsabil” atrage atenţia asupra

faptului că cea mai mare parte a activităţilor turistice nu
sunt responsabile:
 populaţia locală este exploatată,
 resursele naturale şi culturale nu sunt respectate şi ocrotite.
Termenul este folosit adesea ca echivalent al turismului
durabil şi sugerează faptul că toţi cei implicaţi într-o
activitate turistică, turişti sau prestatori, trebuie să adopte
o atitudine responsabilă faţă de destinaţia turistică. O
variantă asemănătoare este „ turismul conştient”, care
încurajează o înţelegere mai profundă a naturii, oamenilor
şi locurilor.
ECOTURISMUL
 Un alt termen întâlnit adesea este cel de
„turism alternativ”. Problema în acest caz este
că termenul se defineşte prin ceea ce nu este,
adică turismul tradiţional. Turiştii nu îşi
descriu interesele ca fiind alternative, iar
serviciile sau destinaţiile pe care le aleg sunt
tot cele care îi motivează de obicei: natura,
religia, educaţia, aventura, etc.
etc. Intenţia şi în
acest caz nu este de a desemna o nouă formă
de turism ci de a sugera un alt fel de
comportament, o mentalitate alternativă celei
predominante în turismul clasic.
ECOTURISMUL
 Termenul „turism verde” este folosit de

obicei ca o versiune neacademică a
turismului durabil.
 Societatea „National Geografic” a lansat
termenul de „geoturism”, ca fiind: „forma
de turism care sprijină sau îmbunătăţeşte
caracteristicile geofizice ale unui spaţiu –
mediul înconjurător, cultura, estetica,
patrimoniul şi bunăstarea locuitorilor.”
ECOTURISMUL
 Pe măsură ce ecoturismul se dezvoltă şi câştigă

popularitate, apar diferite obstacole care vor trebui
surmontate. Problema unei definiţii specifice este unul
dintre ele. Dificultatea provine din faptul că
ecoturismul nu poate fi descris doar prin activitatea
desfăşurată, aşa cum se întâmplă cu alte forme de
turism (turism de aventură, turism balnear, turism de
afaceri, etc.).
ECOTURISMUL
 Ecoturismul incorporează întotdeauna

activităţi diverse în mijlocul naturii (drumeţii,
ascensiuni montane, observarea vieţuitoarelor
în habitatul lor natural, etc.), dar poate include
şi activităţi culturale. Ecoturismul are şi o
importantă componentă educaţională, este o
şansă de a învăţa respectul pentru natură şi
pentru cultura locală, iar pentru unii o şansă
de auto-reflecţie inspirată de frumuseţea
împrejurimilor. Un alt aspect caracteristic
ecoturismului este obţinerea beneficiilor
pentru comunitatea locală.
ECOTURISMUL
 Una dintre primele definiţii ale ecoturismului

întâlnite în literatura de specialitate este cea dată în
anul 1988, în cadrul Programului din Belize iniţiat de
Rio Bravo Conservation &Management Area:
„ecoturismul este o forma de turism cu impact scăzut
asupra mediului, bazat pe aprecierea acestuia şi unde
se depune un efort conştient în vederea reinvestirii
unei părţi adecvate din venituri pentru conservarea
resurselor pe care se bazează.
bazează. Este o formă de turism
durabil şi care asigură beneficii populaţiei locale.”
ECOTURISMUL
În 1996, Uniunea Mondială pentru Conservare

formulează propria definiţie astfel:
„Ecoturismul este călătoria responsabilă faţă
de mediu în zone naturale relativ nealterate,
cu scopul aprecierii naturii (şi a oricăror
atracţii culturale trecute şi prezente), care
promovează conservarea,
conservarea, are un impact
negativ scăzut şi asigură o implicare socio-
economică activă şi aducătoare de beneficii
pentru populaţia locală.”
locală.”
ECOTURISMUL
Multitudinea definiţiilor şi lipsa unui sistem unitar
de acreditare duc la diferite interpretări din
partea celor implicaţi.
Proiectele întreprinse de unele grupuri de conservare
pot avea strategii de protejare a mediului foarte
eficiente, dar tind să înlăture participarea locală,
neglijează acţiunile de marketing şi dau dovadă
de o slabă cunoaştere a industriei turistice. Pe de
altă parte, mari firme de turism oferă vacanţe în
natură care sunt foarte profitabile, dar fără a
întreprinde acţiuni de conservare şi fără a implica
populaţia locală în organizarea produsului turistic.
ECOTURISMUL
 DIMENSIUNEA ECOLOGICĂ A AGROTURISMULUI

 Activităţi ecoturistice – activităţile incluse într-un sejur
ecoturistic cu scopul de a antrena turiştii şi care sunt
coordonate de un ghid (interpret).
 Camparea – călătoria într-un spaţiu aflat undeva între
civilizaţie şi sălbăticie, de cele mai multe ori cu familia sau
prietenii şi folosind uneori ca mijloc de locomoţie
automobilul (car-camping).
 Ecoturismul – „călătoria responsabilă în arii naturale, care
conservă mediul şi susţine bunăstarea populaţiei locale.”
(Societatea Internaţională de Ecoturism ) Greenwashing –
folosirea abuzivă a particulei „eco” sau „verde”, fără a
respecta cerinţele conservării mediului şi responsabilităţii
socio-culturale.
ECOTURISMUL
 Servicii ecoturistice – servicii de transport, cazare, alimentaţie,
ghizi, care au un impact minim asupra mediului biologic şi
cultural local şi promovează o mai bună înţelegere a acestuia.
 Turismul în arii naturale – „turismul care pune accent pe
cunoaşterea zonelor naturale şi care asigură utilizarea durabilă
a resurselor naturale.”(Programul Naţional de Acreditare
Ecoturistică din Australia)
 Turismul de aventură – călătoria în locuri noi şi palpitante (de
obicei în mijlocul naturii) cu intenţia de a căuta aventura.
Adesea el include activităţi ca: alpinism, scufundări sub-
acvatice, ciclism extrem, kayak-canoe, etc.
 Turismul în medii sălbatice – călătoria în locuri neatinse de om,
nepoluate, pentru a cunoaşte şi a te bucura de natură, pentru a
observa animalele, păsările şi peştii în mediul lor natural.
ECOTURISMUL
 Odată cu intrarea în noul mileniu, devenim tot

mai conştienţi de complexitatea, fragilitatea şi
valoarea inestimabilă a planetei noastre. În
acelaşi timp, turismul tinde să devină o expresie
tot mai populară a acestei conştiinţe.
conştiinţe. Datorită
evoluţiei transporturilor şi tehnologiei
informaţiei, tot mai multe zone îndepărtate au
devenit accesibile, fapt ce a contribuit la o
ascensiune rapidă a turismului în arii naturale.
naturale.
ECOTURISMUL
 Devine tot mai evident că dezvoltarea turismului în arii
naturale sensibile în absenţa unui management
corespunzător poate prezenta o ameninţare pentru
integritatea ecosistemelor şi a comunităţilor
locale. Un număr tot mai mare de vizitatori în zone fragile
din punct de vedere ecologic poate duce la o degradare
puternică a mediului. De asemenea, comunităţile locale şi
cultura indigenă pot fi influenţate negativ de afluxul crescut
de vizitatori străini cu un stil de viaţă modern. În plus,
schimbările climatice, instabilitatea economică şi condiţiile
politico-sociale pot face din turism o afacere riscantă, mai ales
în zonele puternic dependente de această activitate
economică.
ECOTURISMUL
Ca răspuns la interesul crescut pentru cunoaşterea naturii, dar şi

la semnalele de alarmă venite din cele mai îndepărtate colţuri
ale lumii, s-a conturat treptat o nouă etică a călătoriei numită
ecoturism. Ecoturismul poate furniza veniturile atât de
necesare pentru protejarea parcurilor naţionale şi a altor arii
naturale, venituri care nu ar putea fi obţinute din alte surse.
De asemenea, ecoturismul poate constitui o alternativă viabilă
de dezvoltare economică pentru comunităţile cu puţine
activităţi generatoare de venit. Mai mult, ecoturismul poate
spori nivelul de educaţie şi conştiinţă al turiştilor,
transformându-i în susţinători entuziaşti ai conservării
mediului natural şi cultural.
ECOTURISMUL
Ecoturismul îşi trage rădăcinile din mişcarea de conservare a
biosferei, el dovedindu-se o sursă importantă de venituri
pentru ariile naturale care aveau nevoie de protecţie.
Cercetările întreprinse în Kenya în anii 70 au arătat că
beneficiile economice ale turismului în arii sălbatice au
depăşit cu mult vânătoarea, activitate care a şi fost
interzisă în anul 1977. La începutul anilor 80, pădurile
tropicale şi recifele de corali au devenit subiectul unor
nenumărate studii ştiinţifice şi filme documentare. Acest
interes a condus la apariţia unor mici afaceri locale axate
mai ales pe ghidarea cercetătorilor şi reporterilor în zone
sălbatice. Treptat, aceste afaceri au devenit prospere în
ţări ca Ecuador şi Costa Rica, şi o adevărată industrie a
început să se dezvolte pentru a satisface nevoile unor
grupuri mici de turişti, în principal naturalişti şi iubitori ai
vieţii sălbatice.
ECOTURISMUL
 La începutul anilor 80, întreprinzătorii din turismul

bazat pe atracţii naturale au început să prospere în
întreaga lume, odată cu interesul tot mai mare pentru mediu
şi pentru călătoriile în aer liber. Apariţia unor echipamente de
călătorie şi campare tot mai performante a favorizat acest
fenomen.
fenomen. Unele companii şi-au dat seama că ar putea avea
iniţiativa de a conserva mediul prin sponsorizarea unor grupări
locale de conservare sau prin colectare de fonduri. Curând, ei au
învăţat că instruind şi angajând localnici pentru a conduce
afacerea aveau numai de câştigat şi în acelaşi timp puteau oferi
populaţiei locale beneficii importante.
Touroperatorii care vând produse turistice în Insulele Galapagos,
Costa Rica, Kenya şi Nepal sunt printre primii care au avut astfel
de iniţiative şi pot fi consideraţi pionieri ai ecoturismului., deşi
nu au avut la îndemână un set de principii, aşa cum le
cunoaştem în prezent.
ARIILE NATURALE PROTEJATE
 a) mediu natural - ansamblul componentelor, structurilor
şi proceselor fizico-geografice, biologice şi biocenotice
naturale, terestre şi acvatice, având calitatea intrinsecă de
păstrător al vieţii şi generator de resurse necesare acesteia;
 b) patrimoniu natural - ansamblul componentelor şi
structurilor fizico-geografice, floristice, faunistice şi
biocenotice ale mediului natural a căror importanţă şi
valoare ecologică, economică, ştiinţifică, biogenă,
sanogenă, peisagistică, recreativă şi cultural-istorică au o
semnificaţie relevantă sub aspectul conservării diversităţii
biologice floristice şi faunistice, al integrităţii funcţionale a
ecosistemelor, conservării patrimoniului genetic, vegetal şi
animal, precum şi pentru satisfacerea cerinţelor de viaţă,
bunăstare, cultură şi civilizaţie ale generaţiilor prezente şi
viitoare;
 ) bun al patrimoniului natural - componentă a
patrimoniului natural care necesită un regim special de
ocrotire, conservare şi utilizare durabilă în beneficiul
generaţiilor prezente şi viitoare;
 d) arie naturală protejată - zonă terestră, acvatică
şi/sau subterană, cu perimetru legal stabilit şi având un
regim special de ocrotire şi conservare, în care există
specii de plante şi animale sălbatice, elemente şi
formaţiuni biogeografice, peisagistice, geologice,
paleontologice, speologice sau de altă natură, cu valoare
ecologică, ştiinţifică sau culturală deosebită;
 e) sit de conservare - sinonim cu arie naturală
protejată;
 f) arie specială de conservare - sit protejat pentru
conservarea habitatelor naturale de interes
comunitar şi/sau a populaţiilor speciilor de interes
comunitar, altele decât păsările sălbatice, în
conformitate cu reglementările comunitare;
 g) arie de protecţie specială avi-faunistică - sit
protejat pentru conservarea speciilor de păsări
sălbatice, în conformitate cu reglementările
comunitare;h) conservare în situ - ocrotirea şi
conservarea bunurilor patrimoniului natural în
mediul lor natural de geneză, existenţă şi evoluţie;
 i) conservare ex situ - ocrotirea şi conservarea
bunurilor patrimoniului natural în afara
mediului lor natural de geneză, existenţă şi
evoluţie;
 j) coridor ecologic - zonă naturală sau
amenajată care asigură cerinţele de deplasare,
reproducere şi refugiu pentru speciile sălbatice
terestre şi acvatice;
 k) zonă de protecţie - zonă înconjurătoare pentru
un bun al patrimoniului natural, destinată să
prevină impactul activităţilor antropice asupra
acelui bun;
 l) reţeaua naţională de arii naturale protejate -
ansamblul ariilor naturale protejate;
m) reţeaua ecologică a ariilor protejate -
ansamblul de arii naturale protejate, împreună cu
coridoarele ecologice;
n) reţeaua ecologică EMERALD - reţeaua
europeană de arii de interes conservativ special,
creată în baza convenţiei privind conservarea
vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale din
Europa, Berna, 1979;
o) reţeaua ecologică NATURA 2000 - reţeaua
ecologică de arii naturale protejate constând în
arii de protecţie specială şi arii speciale de
conservare, instituită prin Directiva 92/43/CEE
privind conservarea habitatelor naturale, a faunei
şi florei sălbatice;
 p) administrarea ariilor naturale protejate - ansamblul de
măsuri care se pun în aplicare pentru asigurarea regimului
special de protecţie şi conservare instituit conform
dispoziţiilor legale;
 q) habitat natural - zonă terestră, acvatică sau subterană, în
stare naturală sau semi-naturală, ce se diferenţiază prin
caracteristici geografice, abiotice şi biotice;
 r) habitate naturale de interes comunitar - acele habitate
care: (i) sunt în pericol de dispariţie în arealul lor natural; (ii)
au un areal natural mic ca urmare a restrângerii acestuia
sau prin faptul că au o suprafaţă restrânsă; sau (iii)
reprezintă eşantioane reprezentative cu caracteristici tipice
pentru una sau mai multe dintre următoarele regiuni
biogeografice: alpină, continentală, panonică, stepică şi
pontică;
 s) habitat natural prioritar - tip de habitat natural
ameninţat, pentru a cărui conservare există o
responsabilitate deosebită;
 t) stare de conservare favorabilă a unui habitat - se
consideră atunci când: (i) arealul său natural şi suprafeţele
pe care le acoperă în cadrul acestui areal sunt stabile sau în
creştere; (ii) are structura şi funcţiile specifice necesare
pentru menţinerea să pe termen lung; şi (iii) speciile care îi
sunt caracteristice se află într-o stare de conservare
favorabilă;
 u) habitatul unei specii - mediul natural sau seminatural
definit prin factori abiotici şi biotici în care trăieşte o specie
în orice stadiu al ciclului biologic;
 v) stare de conservare favorabilă a unei specii - starea în care: (i)
specia se menţine şi este susceptibilă să se menţină pe termen
lung ca o componentă viabilă a habitatului său natural;
 (ii) aria să de repartiţie naturală nu se reduce şi nu există riscul să
se reducă în viitor; (iii)
 există un habitat destul de întins pentru ca populaţiile speciei să se
menţină pe termen lung;
 w) specie ameninţată - specie periclitată, vulnerabilă sau rară;
 x) specie prioritară - specie periclitată şi/sau endemică pentru a
cărei conservare sunt necesare măsuri urgente;
 y) specie de interes comunitar - specie care pe teritoriul Uniunii
Europene este periclitată, vulnerabilă, rară sau endemică.

Vdocuments - MX - Turism Turism Rural Agroturism Concept Continut

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Vdocuments - MX - Turism Turism Rural Agroturism Concept Continut

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MANAGEMENT

TURISM, TURISM RURAL,

 turism de cură balneară: – practicat în staţiunile cu

 turismul sentimental – deplasare cu persoana iubită cu

 Turismul rural reprezintă una din primele forme de

 Acest tip de turism a avut şi are încă, în mare măsură, un

 Turismul rural are la bază şi ca finalitate o anumită

 Turismul rural este creator de noi profesii pentru viaţă

 Reprezintă un factor de reînviere şi promovare a culturii

l1.Gospodării realizate pentru satisfacerea

 nu au fost construite pentru ofertă turistică;

 „arta de a călători pentru propria plăcere”;

 împrejurimi ocupate de construcţii  împrejurimi “naturale“

 activităţi numeroase în interiorul vetrei  activităţi numeroase în exteriorul vetrei

 infrastructura densă  infrastructura redusă

 întreprinderi de importanţă naţională  întreprinderi de importanţă locală

TURISM URBAN TURISM RURAL

 activităţi turistice autonome  activităţi turistice destinate finanţării altor

 Participarea patrimoniului nu beneficiază de o exclusivitate. El se

 Satele turistice sunt aşezări rurale pitoreşti bine

 În raport cu varietatea şi valoarea resurselor

 pensiune completă la gospodarul-gazdă;

 are scopuri diferite: recreere, iniţiere în arta

 de regulă, reprezintă o activitate secundară, activitatea

 constituie un mijloc de valorificare integrală a spaţiului

 menţinerea echilibrului ecologic;

 turistul beneficiază de un mediu nepoluat,

 turistul are acces la atracţii turistice naturale,

 ambianţa întâlnită de turist este familială, cu un

 permite realizarea unui turism adecvat diferitelor

 turismul are acces la meniuri tradiţionale de

 are scopuri diferite: recreere, iniţiere în arta

 de regulă, reprezintă o activitate secundară, activitatea

 constituie un mijloc de valorificare integrală a spaţiului

 menţinerea echilibrului ecologic;

 turistul beneficiază de un mediu nepoluat,

 turistul are acces la atracţii turistice naturale,

 ambianţa întâlnită de turist este familială, cu un

 permite realizarea unui turism adecvat diferitelor

 turismul are acces la meniuri tradiţionale de

 Primele încercări de turism organizat s-au realizat în anii 1967-

 Începând cu anul 1990, interesul pentru turismul

 forma şi aspectul pensiunii; modul de aşezare a

 Serviciile suplimentare oferite turiştilor au ca scop

Prin efectul Legii nr. 21/1924:

DEZVOLTARE RURALĂ ŞI TURISM

Se recomandă ca ele să conţină în mod obligatoriu:

 organizarea de mese, pe anumite trasee turistice

PRIN MIJLOACE ELECTRONICE

Prin natura lui, serviciul turistic trebuie să asigure

 o asemenea orientare a serviciului oferit oamenilor

Serviciile turistice sunt, de asemenea,

Pentru o analiză şi o cunoaştere cât mai exactă a

Acest coeficient este reprezentat de necesitatea, pe o

În cadrul acestei ample analize, se foloseşte analiza dinamică,

 . În funcţie de aceste elemente se vor calcula 2

 Indicele de atractivitate, rezultat al influenţei

 b) Realizarea în actualele gospodării

 Reabilitarea patrimoniului edilitar se realizează, în condiţiile

b) Cheltuiala indirectă (nivelul I) include plata salariilor furnizorilor de servicii,

Definirea celor două forme de turism rural este următoarea:

 sate de vacanţă de 3, 2 stele;

 copie de pe brevetul de turism pentru directorii de hotel, de restaurant,