1

Traseu Creasta Cocosului

Traseu Creasta cocosului
Creasta Cocosului
Traseu: Hanul Pintea Viteazul - Creasta Cocosului - Hanul Pintea Viteazul
Durata turului: 1 zi / 4 ore traseu
Se porneste de la Hanul Pintea Viteazul, D.N. 18 Baia Mare - Sighetu Marmatiei. In continuare, poteca
marcata ocoleste prin dreapta Vf. Magura, iesind in Poiana Boului. Din saua Masa Domnilor, marcajul
urmeaza drumul forestier pe versantul Nordic al crestei pana dincolo de Vf. Secatura, de unde, la dreapta se
urca spre liziera, apoi prin padure pana la Creasta Cocosului (1428 m). Se coboara spre Hanul Pintea
Viteazul.

Valsam pe serpentinele DN 18. Apreciem lucrarile de largire in curs si mai ales recent aplicatele
covoare asfaltice apoi.
Dupa circa 4-5 km, incetinesc in locul bine stiut de-un deceniu, reverific a treia oara, in tot atatea
saptamani, starea de vegetatie a coloniei de crini de padure (Lilium martagon).
Atata le-a trebuit pentru a evolua de la etajatii boboci roz spre rasfrantele (ca la niste delicate
orhidee) in sus petale pistruiate lasand vederii pistilele lungi, rosii caramizii, si staminele
incarcate cu polen. Muste tigrate (negru-galben) zboara stationar apoi aterizeaza pe corolele ce
degaja un parfum dulce-exotic.
Din cele cateva zeci de exemplare remarcate aici in iunie 1998, de-abia au mai ramas cateva.
Vina o poarta exploatarea forestiera, inlocuirea raristii fagetului matur cu lastarisul exuberant,
umbros.

Ne continuam drumul pana in Pasul Gutai unde ne luam rucsacii si pornim spre Creasta
Cocosului, nu inainte insa de-a admira inca o data ingeniosul panou informativ cu harta si
2

marcajul turistic banda rosie.
Din nefericire constatam ca poteca draga turistilor a devenit recent un drum de TAF iar pentru
asta au mai fost drujbaliti cativa fagi.

Dupa primul piept de deal apar si mocirlele scurmate de pneurile puternicelor utilaje forestiere.
Poteca e spurcata practic in cel mai frumos tronson al sau, spre Partia Doctorilor si in
continuare, pana in Poiana Boului, cu predilectie in zonele mai umede, cu izvoare.
Mai mult in joaca, scrutez frunzisul de la poalele fagetului intercalat cu mesteceni, si dau peste
un bobocel de hriba anterior descoperit de nesatiosii limacsi balosi.

Ce splendid e acest prim tronson de traseu, ca o sinuoasa alee, de la Partia Doctorilor pana la
larga belvedere spre Mogosa, Cariera E.M. Suior si Gutai din Poiana Boului!
Il savuram si de aceasta data incepand cu magic filtratele raze ale soarelui prin padurea tanara.
Ciripit de pasari, indepartat hamait de caini de la o stana amplasata in dreapta drumului ce suie
dinspre Suior pentru a se uni cu Drumul Mariutii (multisecular), fostul drum al sarii extrase in
Maramuresul Istoric, de pe la Costiui si Ocna Sugatag, transportata pe aici inspre Baia Mare
si-n continuare spre Imperiul austro-ungar.

In dreapta si in jos vedem cabana lacului Mogosa, la stanga ei culoarul telescaunului si al
partiei de schi ce afluiesc spre varful Mogosa, cu relee.
Mult mai aproape amenajarile turistice ale Suiorului, locuri de picnicarit si un mic luciu de apa.
La stanga, pe liziera molidisului, A-ul refugiului Salvamont, pustiu deocamdata.
Poteca pe curba de nivel ne conduce pe la poalele rarilor fagi, lasa un izvor la stanga,
traverseaza o inseuare cu parau si sageti si marcaje turistice ilizibile, intalneste marcajul turistic
cruce albastra ce coboara in DN 18 pe valea Mariutii, suie apoi usor prin dreapta unui parau,
iesind in Poiana Boului (capatul estic).
De aici, daca privim in urma, vedem putin din Baia Sprie si Baia Mare, varful Mogosa, mai spre
vest apare varful Ignis, cu relee, la dreapta lui (nord) Poiana Soarelui - Statiunea Turistica
Izvoare si pe aceeasi directie dar putin mai departe, varful Plesca, in fine, culoarul
hidroenergetic Runcu-Tataru si apoi valea superioara a Marei.
Aproape, in pajiste, revedem bolovanul andezitic inalt de circa 80 cm, lat de vreo 60 cm,
inscriptionat in perioada dominatiei austro-ungare, un fel de borna aferenta Drumului Mariutii.

De acum incolo acompaniem spre nord-est drumul si linia electrica de inalta tensiune ce conduce
spre Mara, taind aberant aria naturala protejata tinovul Taurile Chendroii, cu o suprafata de
2,45 ha, incluzind doua ochiuri neregulate de apa intunecata, unul cu suprafata de aproximativ
800 mp, celalalt putin peste 500 mp, ambele considerate de moroseni ca fiind ochiuri de mare.

Pana acolo insa lasam spre stanga impresionantul abrupt Sarita lui Pintea, de unde perspectiva
spre Valea Alba-treimea superioara (afluent al raului Mara), platoul alpin de la vest de Culmea
Pietrei si vatra satului Mara e minunata.
O varietate scunda de cucuta (Cicutta virosa) cu flori mici, ca niste umbrelute alb-roz, sau roz-
violacee, acompaniaza liziera dar mai ales cursurile de paraie si izvoarele.
I se alatura delicatele flori de nu ma uita, ranunculaceele galben-portocalii iar in turbarii, alb-
scamosatele covoare, alb-discontinue, de bumbacarita (barba mosului).

Stancariile vest-sud-vestice ale Secaturii sunt in umbra pana dupa-amiaza, doar monumentala
Laba de Iepure atrage atentia de departe.
In umbra e si Creasta Cocosului, ba norii o fac si morocanoasa.
3


Depasim captarea Suiorului si ajungem la circulara prima turbarie invadata de barba mosului iar
tentatia prelevarii unor cadre foto inedite spre Secatura si Creasta Cocosului survine
instantaneu.
Nu peste mult dam de marcajul turistic cruce rosie pe care-l vom acompania spre Taurile
Chendroii.

Dintr-o data s-a innorat si s-a facut rece, dezolant.
Ne invioreazai insa primii clopotei si palcurile scunde de paralute, alb-roz, mai apoi Valea Alba
cu cu fuiorele confluente intunecatele sau argintii-stralucitoarele care se strecoara prin
framantatul relief, in background, impozanta si ostila, Creasta Cocosului.

O ocolim de la sud-vest spre vest si in final spre nord-nord-est-est, apropiindu-ne de palnia
afunda in care se oglindesc in nuante bituminos-antracitice Taurile Chendroii.
In baltile caldute si putin afunde misuna mormoloci negri alaturi de preistorici tritoni. Se mai vad
oua neeclozate de batracieni, doua exemplare impudice ale speciei neezitand sa se acupleze
indisolubil, ziua-n amiaza mare.
O turma de mioare din Mara paste in apropiere iar cei doi ciobanesti carpatini ne ignora total.
Ascuns de molidis si faget, abia remarcam observatorul ornitologic amplasat de ONG Ecologic
Baia Mare la poalele vestice ale Crestei Cocosului.

Colegii mei ocoloesc taurile pe deasupra, eu o fac pe dedesubt, ajungand la platforma cu
ingenioase si binevenite lamuriri stiintifice privind geologia si importanta biologica a tinovului.
Rachitelele (Vaccinium ococcos) au inflorit de mult insa, pe alocuri, se mai pot vedea micutele lor
inflorescente roz-pal.si afinul si-a incheiat inflorirea, se mai vad in schimb alb-minusculele flori de
merisor (coacaze rosii dupa moroseni, sau cloacaze).
De departe domina muschiul de turba (Sphagnum) pe care se lafaie micutele carnivore cu frunze
semicirculare, intens papilate si rosii-carnale, de roua cerului (Drosera rotundifolia).
De aici, cu crestetul-pinten topit in undele smolii ale celor daua tenebroase tauri, Creasta
Cocosului e mai frumoasa precum de niciunde.
Mister si frumusete-i confera si albele smocuri de barba mosului reflectate-n apa. Un inel circular
decliv, cu ape susotinde, delimiteaza turbaria inaltata, ca un blid cu fundu-n sus, la circa 4 m
deasupra platoului limitrof.
Un parau zglobiu, cu obarsia chiar sub Creasta Cocosului (abruptul nord-vestic), scurs prin
accidentata albie din grohote andezitice, pe la poalele fagetului rarit, alimenteaza tinovul apoi
excedentul se scurge catre nord, spre Mara.

Ne regrupam intr-o poienita dupa care ne continuam deplasarea pe Creasta Cocosului (poalele
nord-nord-estice), serpuind printre ciclopicele grohote andezitice desprinse, cine stie cand, din
caldeira vulcanica.

Un haos de roci, stratificate lave sure care, in timp, au suferit alterari exogene, caracterizeaza
de-acum incolo multa vreme traseul atipic, de regula strabatut de turma de capre. La peisagistica
aparte concura fagii monumentali doborati de vremi si furtuni, acaparati de muschi si licheni,
aflati in curs de dezintegranta reintegrare-n primordiala materie.

Creasta Cocosului cu andeziticele coloane ale abruptului nord-estic incep sa se vada prin
cateva brese decupate-n coroanele secularei paduri, altele, frante dupa o prelunga rostogolire,
zac asezate-n ciudate geometrii ca de ciclopic puzzle, intr-un fel de natural circum valum sau
4

medieval sant de aparare.
In acest haos se contureaza albia sinuoasa accidentata a unui prim torent orientat spre sud-est.

Personal, in urma cu 6-7 ani, iarna, impreuna cu o trupa de amici din care o familie stabilita in
Montreal, am parcurs iarna, pe nea de 40+70 cm, acest traseu care presupune treptatul urcus
oblic spre Creasta Mica a Cocosului, in drum traversand albiile accidentate a doua culoare de
avalansa/torente, admirand impresionantii martori de eroziune cu alura de inexpugnabile citadele
in trepte.

Suisul e deosebit de abrupt si solicitant, la un moment dat deschizandu-se perspective restranse
spre Gutai (poienile estice), Magura Budestiului, varful Gutai si, departe, spre varful Varatec
si Sermetes din Muntii Lapusului.

Daca din Pasul Gutai pana la Taurile Chendroii am avut nevoie de 1 ora si 45 de minute, pana
la limba accidentata de grohotis de sub Creasta Mica a Cocosului ne-a trebuit tot atata insa a
meritat datorita salbaticiei si grandorii peisajului.
Un brau de molizi dijmuiti de avalanse si furtuni acompaniaza grohotisul din bolovani uriasi
printre care, in zona inferioara, s-au aciuat tufele de afin inalt de mai bine de o jumatate de
metru, ienuperii taratori, acum infloriti, degajand valuri, valuri de polen galben-verzui la cea mai
mica atingere.
Pe un putregaios trunchi de fag dau peste o colonie de Pleurotus sp. alb-sura, inconfundabil
parfumata.

Suim pe grohot in sus, din piatra-n piatra, cu Sabia lui Damocles deasupra capului-cerul sur-
plumburiu vestind iminenta furtuna.
Motiv pentru care-i dam bice, neratand insa cadrele foto incitante, spre Corha-Gruiul Lupului-
Chicera, Budesti, mai aproape spre Breb iar inspre stanga varful Gutai (1443 m).

Au disparut si ultimele albe pete de nea, palnia fostei caldeire e verde intunecata de molidisul si
ienuparisul pitic, sau verde-cruda acolo unde inving compact-intinsele tufe de afin si merisor.
Ulii valseaza pe termice, tipand din cand in cand straniu.
Pana ne aflasem in fagetul intercalat cu uriasi paltini, la nord-est de Creasta Cocosului, tipase
sinistru, reverberat, nevazuta gaie.

Putin dupa-amiaza ajungem in saua din partea sud-estica a Crestei Mici a Cocosului unde dam
de prima ceata de turisti pusi cu sarg pe merindele-mbelsugate.
Rafalele brizei est-nord-estice spulbera treptat norii plumburii lasand loc soarelui fierbinte.
Sosesc doi alpinisti, trei turisti si o turista, altii suie dinspre Masa Domnilor, pe la izvoarele
vestice si de trista amintire avalansa ce-a curmat viata a trei nesabuiti turisti in urma cu vreo 3-4
ani.

Ne facem popasul lenevind la soare, incarcandu-ne de perspectivele fantasticei dantelarii
andezitice a Crestei Cocosului apoi, imediat dupa ora 13, pornim la vale, urmand marcajul
turistic banda rosie si cruce albastra.
Turistii nu contenesc sa suie pe traseul clasic, de cativa ani amenajat cu panouri explicative
ingeniooase de catre acelasi ONG Ecologic Baia Mare.
Din nefericire balustrada limitativa e doborata pe alocuri, cateva panouri infoliate sunt smulse din
suruburi si asezate pe jos (din fericire nevandalizate), intacte sunt panoul rezervatiei Creasta
Cocosului si hatra sageata indicatoare din apropiata poienita.
5


Coboram spre Masa Domnilor, intalnim alti turisti facand plaja apoi, langa circulara turbarie de la
obarsia Vaii Albe, invadata de albele pamatufuri de bumbacarita, dam peste agresivii autoturisti
picnicari si fochisti care au parcat aiurea, ostentativ.

Unde-or fi cei de la Garda Nationala de Mediu, falosii jandarmi montani ori inspectorii de mediu,
buni de dat aiuristic-baloase interviuri mass media, ca sa-i puna sec si brutal, conform legii, la
punct pe bravii mitocani?

Dintr-o data e tot mai cald, taiem cateva fire de paraie, iesim in carosabilul auto-forestier
(Drumul Mariutii), imortalizez stancoasele degete impresionante de pe versantul abrupt vestic al
Secaturii apoi surprind niste steregoaie abia inflorite.

Intoarcerea spre Poiana Boului - Pasul Gutai e o agreabila plimbare-n maretul parc
dumnezeiesc, iar la asta contribuie scundele floricele verzi-galbui de rezeda salbatica ce
imprastie dulci-acrisoare parfumuri, ca de lamaita. Fluturi bruni-negriciosi, bezmetic purtati de
briza dupa-ameiezei, par beti de-a dreptul. Li se alatura mai rari fluturi albi sau brun-ruginii,
pistruiati. Cate o codobatura de munte zburataceste provocatoare la cativa metri doar, pe poteca
din fata noastra.

Dupa un lejer si splendid parcurs de aproape 7 ceasuri, ne incheiem circuitul turistic duminical in
Pasul Gutai, pornind spre casa.
Simfonia VI-a de Gustav Mahler, difuzata pe Radio Romania Cultural ne va ravasi spiritual si
imbata efectiv pana in Baia Mare apoi, dupa binemeritatul dus, facand revista presei, o alta
capodopera a muzicii simfonice universale, Requiemul op 45, de Johannes Brahms, in
interpretarea Filarmonicii vieneze, cu Elisabeth Scwarzkopf solista si sub bagheta inegalabilului
vrajitor Herbert von Karajan, aveau sa-mi redefineasca sensul atat de discutabilei, si absolut
relativei, notiuni OM.

Traseu Borsa Cascada Cailor
Echipare rapida, o cafeluta amara combinata cu un mic dejun frugal si o ceasca de cacao
fierbinte apoi, abia pe la ora 6,20 pornim in sus spre Cariera de marmura Borsa Fantana.
Versantul vest-sud-vestic al Cimpoiesului ne atrage din start atentia multumita culorii sale de
sangerii, dovada ca rododendronul (bujorul de munte) era-n plina explozie florala.
Dupa motelul-pensiune amplasat de familia Roman direct peste cursul vaii Fantana, imediat
dupa confluenta cu valea Zanoaga (in amontele careia urma sa continuam spre cariera, adica la
stanga) cu Valea Rea, pensiunile imbietoare si prospere se inmultira oferind vederii o multime de
flori, inclusiv bogate tufe de iasomie, crini imperiali, lupini roz, albastri sau albi...
In fanatele de pe malul geografic drept al vaii Zanoaga, mai sus de valtoare, au aparut o
multime de bulbuci galben-portocalii de munte.

Depasim Cariera de marmura Fantana (care ar trebui sa fie inchisa, inclusa fiind in aria naturala
protejata, realitatea e cu totul alta insa) si imediat dupa aceea travesam valea seaca a Zanoagei
luand in continuare-n piept versantul abrupt, exploatat forestier la ras dupa 1989 si in buna parte
regenerat natural, partial plantat cu brad si molid dar din pacate cu un efect destul de indoielnic.
In dreapta incep a iesi din conul de umbra citadelele de calcar ale Pietrei Rea in timp ce la
stanga, prin fostul codru de molid, paltin si fag decimat de drujbe, ulterior de o violenta furtuna,
6

se putea vedea pana spre partia de schi dotata cu telescaun si-n final, din Runcu Stiolului, cu
teleschi pana pe varful Stiol.

Fragute delicioase, nici urma de ciuperci sau bureti, vreme numai buna de turism, trupa destul de
mare (8 turisti + nelipsita Brena), ritm bun de mers iar pe la ora 8 ajungem pe platoul din fata
Cascadei Cailor in timp ce soarele-si scalda razele orbitoare in zona sa superioara.
Cu gandul la prognoza meteo alarmanta ne continuam imediat urcusul prin stanga cascadei
urmand poteca ce sare de-o parte si alta a versantului cu un afund jgheab anual maturat de
violente avalanse si torente.
In curand, la dreapta, apare spectaculoasa grota putin afunda, mai apoi zona Lanturilor (o
succesiune de tuneluri verticale prin care apele dolinei din pasunea alpina Stiol se drenasera in
subteran dizolvand si spaland roca) cu un molid solitar, excelent reper, deasupra acestora, la a
doua deviere dreapta remarcam Gavanul, o excavatie naturala destul de mare in peretele
calcaros vertical, aducand unui urias polonic de stana in care apa picura ritmic, clipocind
ademenitor (Gavanul ar fi o sursa buna de apa potabila daca nu ar fi situat prea sus, fiind
inaccesibil).
Aici cotim la dreapta pe poteca pastorala cu 2 variante convergente, ambele traversand o scurta
zona accidentata, putin expusa insa (periculoasa doar in vreme de ploaie, lipsa de vizibilitate sau
iarna). Daca am continua spre vest-nord-vest am ajunge dupa un parcurs de circa 500 m la
stana traditionala din Zanoaga Cailor, cu staulul si acareturile plasate taman deasupra
Cascadei Cailor, poluand-o menajer si cu dejectii.

Noi suim direct spre pajistea stiolului si poalele nord-estice ale Culmii Musceta, traversam
pragurile calcaroase succesive, admiram pe brane primele exemplare de bujori de munte alaturi
de spactaculoase manunchiuri de flori galben-portocalii, auzind din departare chiuiturile pastorilor
aventurati cu turma de oi si capre pe Piatra Rea (valcelele abrupte - in aria protejata!) din stanga
Cascadei Cailor.

Evaporarea intensa genereaza o pacla densa ce invaluie dis-de-dimineata Podul Cearcanului,
Cearcanu, Galiu, Lucaciasa, Toroiaga, Bardaul... din Parcul Natural Muntii Maramuresului.

In dreapta se iveste mai intai varful Puzdre cu piramida ascutita, mai apoi varful Laptelui si
Aniesul. Nici vorba de claritatea si transparenta ideala care ne permisese abia cu o seara-nainte
sa admiram din varii locatii si perpective varful Momaia, Batrana, Culmea Hotarului, Golgota
si varful Pietrosul apoi inseuata piramida trapezoidala a varfului Buhaescu, mai tarziu ruland
prin Borsa, Zanoaga Mica, Zanoaga Mare cu pete maricele de nea suind spre hornul caprelor si
varful Pietrosul Rodnei, Turnu Rosu, Piciorul Mosului, Zanoaga Iezerului, cu alte pete
maricele de nea confluate si suind serpentinele potecii spre parul de fier de la iesirea din
caldarea glaciara, apoi Piatra Alba si dupa cursul vaii Repedea inecat in verdele crud al codrilor
renascand spontan dupa barbarele exploatatii silvice dupa 1989, cealalta piramida alpina
spectaculoasa, a varfului Puzdre precedat de mai modestul varf Fetei, orizontul inchizandu-se
spre sud-sud-est cu Galatiul, Podul Cailor si culoarul partiei de schi Borsa Complex-varful
Stiol, la stanga acestuia un mai ingust culoar sinuos, defrisat la ras.

In fata noastra spre sud se iveste Culmea Musceta si varful stancos cu acelasi nume acaparat
de afinisul intercalat mai sus cu merisor, bujor de munte, primule, gentiene, violete, oite... cu
numeroase broaste brune de padure profitand de acest excelent habitat pentru a se hrani cu
sutele de musculite ce zbarnaiau roind pe langa capetele noastre sau odihnindu-se aglutinate
parca pe negrul rucsacilor.
7


Dinspre Puzdre si Muntele Cailor albe nebuloase masive, mai apoi alb-sure si-n final
negricioase, alergau manate de nevazutii curenti spre varful Stiol si Pasul Prislop.
Nu e nici ora 12 si continuarea traseului nostru este pusa-n grea cumpana de aceste
amenintatoare manifestari, lor adaugandu-li-se si randamentul explicabil redus al unui coleg de-
al nostru ce nu mai fusese pe munte de mai bine de-un deceniu.
O ciudata pacla maroniu-negricioasa invaluie treptat zona Borsa-Moisei insa Borsa Poiana si
Fantana, acompaniind DN 18 spre Pasul Prislop, sunt insorite si de departe vizibile.

Pentru a evita vechile poteci pastorale acaparate de afinisul luxuriant cautam la stanga Culmii
Musceta o poteca recent folosita de turme, destul de degajata, apropiindu-ne treptat de varful
Musceta (care separa caldarea nordica a Gargalaului aflata la stanga, de uriasa Zanoaga
Cailor aflata in dreapta, culminand cu Muntele si Podul Cailor mai apoi cu impozantele calcare
verticale ale Pietrei Rea din apropierea Cascadei Cailor) prin stanga lui.
Formatiunile noroase si pacla translucida se aglomerara, Piciorul Oncului, Taul Stiol, varful
Gargalau si piciorul acestuia coborand in dreapta spre Saua Gargalau fiind cu greu vizibile, de-
abia putem remarca cele cateva pete neregulate de nea ramase din fostele groase cornise pe
abruptul nordic.

Dupa circa 4 ore de la debutul turei decidem sa ne schimbam proiectul turei, renuntand sa
continuam de pe varful Musceta spre Podul Cailor-Bulevardul Rodnei-Curmatura Galatului-
Valea Rea - Borsa Poiana si optam pentru returul prin Saua Stiol-Runcu Stiol-Cascada Cailor
sau direct in jos din Saua Stiol spre Cascada Cailor, evitand astfel prognozata furtuna violenta.

Urmeaza un binevenit scurt popas pentru tonifiere si odihna, admirarea turmei de vite pascand
spre Taul Stiol, dar mai ales a nesfarsitelor covoare discontinue, ciclamen-roz-sangerii, de bujori
de munte, spectaculoaselor sisturi cristaline formand pereti intrerupti de scute hornuri ori valcele
spalate adesea de torenti, totul drapat in albul imaculat al oitelor (Pulsatilla grandis), azuriile
palcuri de nu ma uita, violete catifelate, insule de floricele galben-portocalii, destul de rare cupe
(Gentiana cochiana), clopotei scunzi si parosi, portocalii flori de vulturica....

Dupa vreun sfer de ceas urc alaturi de Dinu P. si Brena pe varful Musceta pentru a panorama
larg de acolo spre varful Pietrosul Rodnei, Puzdre, Anies, Laptelui, Saua si varful Gargalau
dar si spre Muntii Maramuresului aflati vizavi, dincolo de incipientul curs al Viseutului ce
desparte aceste doua masive montane.
Dupa o zdravana sedinta foto coboram la colegii nostri si regrupandu-ne o luam spre Saua Stiol,
revoltati la vederea a cinci autoturisme suind pe un drum cu vreo trei variante ilegal amenajat in
octombrie 2002 spre lacul glaciar blasfemiat de un ex primar infractor (spalat, albit si salvat de
injustitia romana), cu toate ca in zona patruleaza doi jandarmi montani excelent dotati si echipati,
bravand calare pe un fitos ATV puternic dar fara a impiedica in vreun fel autoturistii sa se
deplaseze in zona interzisa mijloacelor auto-moto.
Spre deosebire de acestia un mare grup de turisti pietoni se deplaseaza decent spre lacul
Izvorul Bistritei Aurii.

Din Saua Stiol, luand aminte la turma de mioare aflata la mulsul de-amiaza si pazita de o ceata
de latosi caini ciobanesti mioritici, coboram pe marcajul turistic banda albastra la Cascada Cailor
(de remarcat un frumos panou informativ amplasta aici, un altul fiind la capatul superior al
jgheabului de avalana).
Numerosi turisti ajunsesera in apropierea ei suind cu telescaunul din Borsa Complex la Runcu
8

Stiolului, de acolo coborand pietonal spre ea pe un fost drum de TAF si-n final pe poteca.
Admirata contre jour, deplin scaldata in soare pe la ora 14, Cascada Cailor isi etaleaza deplina
frumusete. Apreciez si faptul ca platoul din fata ei este mult mai curat acum decat de obicei, doar
o vatra metamorfozata in crematoriu pentru pet-uri, doze, altfel de ambalaje uitate aici de turisti si
procesate de rangeri tradeze lipsa de elementara educatie civico-turistica a unora.

Imediat dupa ce coboram dinspre varful Musceta soarele incepe sa arda nemilos, nebuloasele
se disipeaza treptat si amenintarea furtunii dispare incet lasand locul unei zapuseli tot mai
teribile.

Dupa cascada auzim in stanga pe valea Zanoaga o drujba mugind iar dupa aceea seaca
prabusire a arborelui ilegal taiat in aria naturala pur teoretic in vreun fel protejata.
La Cariera de marmura apare un alt echipaj de jandarmi calare pe baban ATV dar in loc sa-i ia
la intrebari pe cei doi tineri drujbasi sau pe cei care incarcau ilegal bolovani de la cariera, pur
teoretic, inchisa, prefera sa faca demarari-franari-derapaje controlate in tromba...

Pe la ora 15 ne incheiem circuitul in curtea lui Timis Stefan si dupa un reconfortant dus si o
gustare copioasa purcedem la drum spre casa.
Pe Valea Izei, apoi a Cosaului, se parea ca vom avea parte de o racoritoare, intensa, aversa.
Nici vorba!