Dubla alegere ca domnitor a lui Al. I.

Cuza la 5 ianuarie 1859 si la 24 ianuarie 1859 la

București a exprimat voința națiunii și a inaugurat politica faptului împlinit. Marile Puteri,
chiar și cele ostile realizării unirii, au fost puse în fața faptului împlinit și nu s-au putut opune.
A urmat perioada consolidării unirii, în primii ani (1859-1861). În această perioadă Marile
Puteri au recunoscut treptat dubla unire. În acest scop recunoașterea unirii depline a fost
susținută de o intensă activitate diplomatică. Cuza a organizat o vizită la Constantinopol în
septembrie 1860, ocazie cu care a cerut sultanului recunoașterea unirii depline,
administrative și politice în cadrul unui memoriu prezentat în capitala Imperiului Otoman.
Conferinta puterilor europene de la Constantinopol din 1861 a recunoscut unirea, dar
totuși doar pe perioada vieții lui Cuza. Evenimentul a fost prezentat în țară de Proclamația lui
Cuza către țară (11 decembrie 1861). Pe plan intern au loc numeroase reforme și mutații
politice:
-unificarea serviciilor de vama, telegraf, armata și cursul monetar.
-capitala este stabilită la București.
-noua stemă (zimbru și vultur) este aleasă pentru a simboliza unirea Principatelor.
-noua Comisie Centrală de la Focșani începe să propună primele proiecte legistative.

REFORMELE
Primul guvern unic a fost condus de Barbu Catargiu (22 ianuarie 1862) care a colaborat
cu prima Adunare Legislativă unică de la București. Apar rapid primele conflicte între
domnitor, care dorea să-și impună punctul de vedere mai liberal, și majoritatea conservatoare
a Adunării. “Mărul discordiei” a fost problema reformei agrare, atât de controversată. În
secret se constituie “Monstruoasa coaliție” la care aderă conservatorii, dar și unii liberali
radicali împotriva domnitorului.
Al doilea guvern condus de Mihail Kogălniceanu (oct. 1863-ian. 1865) pune în practică:
-Legea secularizării averilor mânăstirești (dec. 1863). Astfel, Biserica va deveni o
instituţie de stat ca şi celelalte, fără vreun drept aparte. Asta însemna că o mare parte din
proprietăţile funciare ce aparţineau Bisericii au fost trecute în proprietatea ţăranilor, mai
exact a cincea parte din pământul ţării.
-urmează foarte rapid o serie de alte legi în anul 1864: Legea Casei de Conturi, Legea
contabilității, Legea organizării comunale, Legea organizării judecătorești.
Pe 2 mai domnitorul dizolvă Adunarea Legislativă și dă o lovitură de stat, instaurând
un regim autoritar. Prin plebiscit se adoptă noua Constituție, intitulată “Statutul dezvoltător
al Convenției de la Paris”. Se adoptă totodată o nouă lege electorală, Parlamentul devine
bicameral prin apariția Senatului; legile urmau să fie elaborate de cercul apropiat al
domnitorului din Consiliul de Stat.
 -Legea rurală din 14 august 1865 a împropietărit 463.000 de familii țărănești care au
primit aproximativ 1,8 mil. ha. Pământul nu se putea vinde timp de 30 de ani și trebuia plătit
în 15.
-Legea instrucțiunii publice (dec. 1864) introduce învățământul primar obligatoriu de
4 ani și gratuit.
-inaugrarea Universităților de la Iași și București.
-Legea organizării armatei.
La 11 feb. 1866 printr-o lovitură de stat organizată de Monstruoasa Coaliție, Cuza este
obligat să abdice și să părăsească țara în exil.