Licenta PDF

CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL I TURISMUL RURAL CA FORMĂ ACTUALĂ DE PRACTICARE A
TURISMULUI ..................................................................................................................... 1
I.1. PREMISELE APARIŢIEI SI DEZVOLTĂRII TURISMULUI RURAL ........................... 1
I.1.1. Agroturismul – o şansă a dezvoltării economico - sociale locale ...................................................... 7
I.1.2. Obiective motivaţionale şi strategice ............................................................................................... 9
I.2.TURISM RURAL ŞI AGROTURISM – TRĂSĂTURI ŞI SFERA DE CULTURĂ ...........10
I.3. RAPORTUL DINTRE CERERE ŞI OFERTĂ TURISTICĂ.............................................13
CAPITOLUL II CARACTERISTICILE TURISMULUI RURAL ÎN ROMÂNIA ........ 16
II.1. ISTORIC AL TURISMULUI RURAL .............................................................................16
II.2. ASOCIAŢIA NAŢIONALĂ DE TURISM RURAL, ECOLOGIC ŞI CULTURAL .......19
II.3. PATRIMONIUL TURISTIC AL SATELOR ....................................................................20
CAPITOLUL III POTENŢIALUL TURISTIC NATURAL AL LOCALITĂŢII
POIANA SĂRATĂ ............................................................................................................ 22
III.1. AŞEZAREA GEOGRAFICĂ............................................................................................22
III.2. FUNCŢIA TURISTICĂ A RELIEFULUI.......................................................................25
III.3. FUNCŢIA TURISTICĂ A CLIMATULUI .....................................................................26
III.4. RESURSE TURISTICE HIDROGRAFICE....................................................................28
III.4.1. Apele subterane ..........................................................................................................................29
III.4.2. Apele de suprafaţă.......................................................................................................................32
III.5. ROLUL TURISTIC AL VEGETAŢIEI ...........................................................................32
III.6. FAUNA ŞI IMPORTANŢA SA TURISTICĂ ..................................................................33
CAPITOLUL IV POTENŢIALUL TURISTIC ANTROPIC AL LOCALITĂŢII
POIANA SĂRATĂ ............................................................................................................ 36
IV.1. SCURT ISTORIC AL SATULUI......................................................................................37
IV.2. OBIECTIVE TURISTICE ANTROPICE ........................................................................38
IV.3. RESURSE TURISTICE DE NATURĂ ETNOGRAFICĂ ..............................................45
IV.3.1. Portul popular.............................................................................................................................45
IV.3.2. Obiceiuri tradiţionale ..................................................................................................................47
CAPITOLUL V STRUCTURILE ŞI SERVICIILE DE CAZARE ŞI ALIMENTAŢIE
PUBLICĂ ÎN POIANA SĂRATĂ .................................................................................... 52
V.1. STRUCTURI DE CAZARE ŞI ALIMENTAŢIE PUBLICĂ ...........................................52
V.2. SERVICII TURISTICE COMPLEMENTARE................................................................63
CONCLUZII ŞI PROPUNERI DE DEZVOLTARE TURISTICĂ ÎN POIANA SĂRATĂ
............................................................................................................................................ 66
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
ANEXA 1 Kontract
ANEXA 2 Pliante de popularizare a evenimentului organizat de Sântilie la Poiana Sărată
ANEXA 3 Atracţii turistice în Oneşti
ANEXA 4 Atracţii turistice în Târgu-Ocna şi Slănic Moldova
ANEXA 5 Mănăstirea Bogdana - judeţul Bacău
ANEXA 6 Biserica lui Ştefan cel Mare de la Borzeşti
Analiza Potenţialului Turistic în Localitatea Poiana Sărată
CAPITOLUL I
TURISMUL RURAL CA FORMĂ ACTUALĂ DE
PRACTICARE A TURISMULUI
I.1. PREMISELE APARIŢIEI SI DEZVOLTĂRII TURISMULUI RURAL
Turismul rural, în cadrul conceptului de dezvoltare durabilă, devine factorul care

asigură păstrarea nealterată a modului de viaţă rural, al tradiţiilor şi obiceiurilor, într-un
cuvânt, a unei culturi originale, pe care o pune la dispoziţia turiştilor. În diferite regiuni şi
state s-au dezvoltat forme diferite de turism rural. Astfel, în Germania si Austria, sunt foarte
apreciate vacanţele la ferme, cu un grad sporit de participare a turiştilor la viaţa şi activităţile
cotidiene ale fermei, iar în Statele Unite şi Canada cazarea se face în ranchuri, iar turiştii
participă la mânatul vitelor, trăind mitul cowboy-ului.
«Interesul oamenilor pentru recreerea mediului rural s-a dezvoltat în secolul al XIX-lea
ca o reacţie la stresul determinat de explozia oraşelor industriale. Noul turism rural al anilor
´70, ´80, ´90 e diferit sub diverse aspecte. Astfel, se remarcă creşterea tot mai accentuată a
numărului de turişti pentru această formă de turism; de exemplu, peste 70% din americani
participă în prezent la programe de recreere în mediul rural». (C.Cavaco, 1995)
Turismul rural reprezintă o speranţă reală pentru România. De aceea această formă de
turism a fost reconsiderată şi redefinită, fiind extinsă ca arie de practicare asupra întregului
teritoriu al ţării. S-a introdus forma de organizare a turismului rural şi prin societăţi
comerciale care au ca obiect unic de activitate turismul rural. În prezent, turismul rural deţine
aproximativ 3% din oferta de turism şi va fi sprijinit pentru a ajunge la 5-10%. Ponderea
turismului rural în cadrul turismului creşte de la an la an. Numeroase guverne şi U.E.
recunosc faptul că turismul rural este o formă economică ce poate salva agricultura şi
moştenirile culturale, o activitate în plină ascensiune, cu impact pozitiv asupra dezvoltării
locale.
Turismul în spaţiul rural s-a practicat dintotdeauna, dar s-a conturat, a fost apreciat şi
solicitat pe măsura evoluţiei civilizaţiei, în condiţiile accentuării fenomenelor de
industrializare ţi urbanizare, care au devenit factori nocivi, urmare a accentuării stresului în
1
mediul urban poluant. Ieşirea lumii din acest impas a determinat practicarea turismului într-un
mediu nepoluat, propice contactului direct al turistului cu natura, prin care acesta se întoarce
temporar la obârşie, în armonia vieţii rurale.
Turismul rural, in forma sa pură ar trebui sa fie:
 Localizat în zone rurale
 Rural din punct de vedere funcţional – bazat pe trăsături specifice ale lumii rurale cu
întreprinderi mici, spaţiu liber, contact cu natura şi lumea naturală, moştenire tradiţională,
comunităţi şi practici tradiţionale
 Redus la scară – atât în ceea ce priveşte construcţiile, cât şi aşezările
 Tradiţional – dezvoltându-se încet şi sistematic şi strâns legat de familie. Este sub
control local şi se dezvoltă în funcţie de binele pe termen lung al zonei
 De diferite feluri - reprezentând modelul complex al mediului înconjurător, economia,
istoria şi amplasarea.
Turismul rural se manifestă în două forme: turism de sejur şi turism de tranzit. În
funcţie de motivaţie, turismul de sejur se clasifică în:
 Turism pentru odihnă şi sporturi de iarnă (turism alb)
 Turism verde, desfăşurat în spaţii rurale apropiate parcurilor naţionale, a celor
naturale, a rezervaţiei biosferei
 Turism cultural pentru cunoaşterea artei locale, artizanat
 Cicloturism
 Turism pentru vânătoare şi pescuit.
Turismul reprezintă un factor determinant pentru progresul economic general prin
aportul în creşterea produsului intern brut (PIB) şi echilibrarea balanţei de plăţi externe,
precum şi pentru ameliorarea vieţii. Marea disponibilitate pentru turism a ţării noastre se
datorează resurselor variate, atât naturale, cât şi cele antropice; dintre acestea menţionăm:
formele de relief repartizate armonios pe întreg teritoriu, clima propice practicării turismului
în tot timpul anului, flora, monumentele istorice şi arhitectonice.
La noi în ţară, după decembrie 1989, se încearcă aşezarea turismului pe principiile
economiei de piaţă. Dar la momentul actual turismul traversează o perioadă de criză, datorită
inflaţiei preţurilor şi tarifele devin inaccesibile majorităţii românilor, în special deoarece
veniturile populaţiei sunt destinate în cea mai mare parte cheltuielilor alimentare.
2
Evoluţia socială şi necesitatea petrecerii timpului liber într-un mod cât mai plăcut şi mai
divers constituie premisele dezvoltării turismului rural, din care enumerăm pe cele mai
importante:
1) Complexitatea societăţii moderne, care a determinat nevoia de mişcare şi, mai
ales, petrecerea timpului în aer liber, în mijlocul naturii. În aceste condiţii,
agroturismul a apărut ca o soluţie adecvată datorită ofertei sale: un cadru natural
deosebit, nepoluat şi spaţii de cazare în gospodării ţărăneşti.
2) Reducerea duratei săptămânii de lucru, care a dus la creşterea cuantumului de
timp liber şi, implicit, la diversificarea formelor şi modalităţilor de recreere şi
petrecere a timpului liber.
3) Preocuparea pentru găsirea unor noi formule de vacanţă (vacanţe combinate:
mare-munte, munte-mare, tratament-excursii); un loc important ocupă satele de
vacanţă ce oferă sejur la ferme, în mediul rural, precum şi satele turistice.
4) Aşezările rurale pitoreşti caracterizate prin mediu nepoluat, păstrarea tradiţiilor şi
un bogat trecut istoric (în special cele din zona de munte).
5) Nostalgia pentru locurile natale.
URBAN RURAL
Redus SPAŢIU LIBER Întins
>10.000 locuitori POPULAŢIA <10.000 locuitori
Mari DENSITĂŢI Reduse
Construit(amenajat) MEDIU Natural
În interior ACTIVITĂŢI În aer liber
Bogată INFRASTRUCTURĂ Slab reprezentată
Unităţi comerciale - Activităţi individuale
Numeroase INSTITUŢII Număr redus
Capital autohton şi străin INVESTITORI Populaţia locală
Poate fi departe de locul de REŞEDINŢĂ Coincide cu locul unde
muncă muncesc
Influenţă rară FACTORI SEZONIERI Influenţă puternică
3
Impersonale RELAŢII Interumane

Dezvoltare - Conservare
Generală PUTERE DE Specială
ATRACŢIE
Tabel nr.1 - Paralelă între mediul urban şi cel rural (motivaţia)

Sursa: Mitrache, Ştefan, „Agroturism şi Turism Rural”, Editura Fax Press,
Bucureşti, 1996, pag. 56
„Dintre motivaţiile posibile ale necesităţii dezvoltării turismului în mediul rural le

vom aborda pe cele mai importante, întrucât o analiză psiho-sociologică dezvăluie necesităţile
orăşteanului angrenat în maşinăria urbană.” 1(Bran, Fl.):
a) Reîntoarcerea la natură: cuprinde toate categoriile de vârstă, sex, profesie, statut social,
fiind rezultatul necesităţii de relaxare, sănătate, confort fizic şi spiritual; omul modern nu
se poate rupe de modul natural de viaţă, iar contactul lui cu mediul rustic contribuie la
menţinerea echilibrului său.
b) Cunoaşterea şi adeziunea temporară la grupurile de apartenenţă specifică zonelor
rurale: familia de tip patriarhal, comunitatea locativă, grupul de muncă, grupul folcloric.
Se realizează astfel satisfacerea unor necesităţi sociale a căror realizare este adesea
obstrucţionată de mediul citadin. Anonimatul şi uniformitatea, stările tensionate din
ambianţa urbană se atenuează considerabil în cadrul climatului rustic; turistul recapătă
condiţia de membru al comunităţii, reputaţia, prestigiul, consideraţia celorlalţi şi
posibilitatea de a participa la acţiuni creatoare.
c) Cunoaşterea, înţelegerea şi creativitatea prin contractul nemijlocit cu piese ale tezaurului
istoriei naţionale, ale folclorului, ocupaţiilor tradiţionale şi obiceiurilor populare; se pot
dobândi unele deprinderi ce dau turiştilor satisfacţii personale.
d) Motivaţiile estetice: nevoia de frumos, ordine, puritate, armonie, naturaleţe.
e) Curiozitatea provocată de informaţiile asupra ospitalităţii populare, obiceiurilor
gastronomice, artizanatului şi ritualurilor săteşti.
f) Odihna, cura de aer şi fructe, consumul de alimente proaspete
1
Bran, Fl , „Turismul Rural- modelul european”, Editura Economică, Bucureşti, 1997, pag 19
4
g) Sportul: vânătoarea, pescuitul sportiv,ascensiunile şi drumeţiile.

h) Calităţile (trăsăturile) satului: satul nu se prezintă ca un produs în serie, ci poartă
amprenta originalului, ineditului şi surprizei, reprezentând una din cele mai bogate surse
de satisfacere a trebuinţelor şi motivaţiei. Satul este un cadru de compensare, fizică şi
spirituală, a deficienţelor ce însoţesc, în majoritatea situaţiilor, viaţa în colectivităţile
urbane.
Individualizarea consumului şi a ofertei, reprezintă noua tendinţă pe plan mondial care
se opune procesului de masificare caracteristic dezvoltării social-industriale de la începutul
secolului XX.
Turismul rural satisface cererea turistului pentru calitate, intimitate, elasticitate a
serviciilor, uşor adaptabile nevoilor individuale. Acest aspect, alături de mediul ambiant
favorizează convergenţa spre realizarea unui climat psihic echilibrat, asigurat de gradul de
satisfacţie ridicat al consumatorului. Turismul rural este benefic pentru copii, nu numai prin
posibilitatea de a oferi o alimentaţie naturală, cu alimente proaspete şi de calitate, ci şi datorită
relaţiilor pe care le mediază între copil şi natură. Vacanţa la ţară permite copiilor nu numai
cunoaşterea tradiţiilor, obiceiurilor, ci şi cunoaşterea directă florei şi faunei. Majoritatea
copiilor din mediul urban nu cunosc animalele domestice decât din cărţi şi fotografii. Ei au
acum posibilitatea sa-şi lărgească cunoştinţele în mod direct, nemediat, stabilind relaţii
afective cu animalele (pisici, câini, cai etc.)
Dorinţa de
Odihnă, recreere, Distrcţie, Îngrijirea
MOTIVELE schimbare a
destindere plăcere sănătăţii
decorului
PONDEREA 58% 26% 15% 15%
Tabel nr.2 - Ponderea motivelor participării la turism rural

Sursa: Mitrache, Ştefan Valeriu; Manole, Victor, „Dezvoltarea rurală
multifuncţională: studiu de caz”, Editura Ase, Bucureşti, 2005, pag. 73
5
Figura nr.1 - Ponderea motivelor

Sursa: Mitrache, Ştefan Valeriu; Manole, Victor, „Dezvoltarea rurală multifuncţională:
studiu de caz”, Editura Ase, Bucureşti, 2005, pag. 73
Cercetarea pieţei turistice interne relevă faptul că turiştii preferă să-şi petreacă vacanţele
în diferite locuri.
La
Staţiuni În Staţiuni Mediul Circuite
LOCURILE Litoral dure,
montane străinătate balneare rural
prieteni
IMPORTANŢA 59% 40% 30% 19% 19% 11% 9,1%
Tabel nr. 3 - Importanţa locurilor preferate de turişti

Figura nr. 2 - Importanţa locurilor preferate de turişti

6

Se poate observa din tabelele şi figurile anterioare că, deşi majoritatea turiştilor preferă
zona litoralului pentru odihnă (58%), relaxare şi destindere, zona staţiunilor montane(40%)
este pe locul doi în preferinţele turiştilor, ceea ce face să crească încrederea că zona studiată,
Poiana Sărată, poate avea un potenţial turistic mare, prin tot ceea ce oferă datorită cadrului
natural şi a liniştii specifice acestuia. Mediul rural, deşi reprezintă acum numai 11% din
preferinţele turiştilor, este în continuă creştere, datorită dezvoltării şi importanţei care i se dă.
I.1.1. Agroturismul – o şansă a dezvoltării economico - sociale locale
Agroturismul a apărut datorită necesităţii valorificării potenţialului turistic al satelor:

condiţii naturale bune pentru practicarea turismului, cadru construit pitoresc (case şi
gospodării confortabile), oameni ospitalieri, tradiţia culturală şi artistică, meşteşugari şi
artizani talentaţi, cărora li se adaugă un bogat patrimoniu local. Prin agroturism se realizează
satisfacerea nevoilor de odihnă şi recreere activă ale populaţiei de la oraşe şi, în acelaşi timp,
valorificarea resurselor locale ce pot satisface cerinţele turiştilor: astfel, s-au dezvoltat
activităţi tradiţionale ce fuseseră neglijate – meşteşugurile. Legarea unor prietenii a contribuit
la satisfacerea nevoilor materiale şi spirituale ale turiştilor.
Gospodăria rurală reprezintă oferta de cazare şi de servicii, de aceea, gospodarul
investeşte în propria gospodărie şi dezvolta activităţi complementare preocupărilor sale.
Activitatea turistică constituie o posibilitate de a pune în valoare oferta de cazare şi servicii.
Satul este spaţiul real de atracţie, în care se asamblează toate elementele de dezvoltare locală,
contribuind la susţinerea satului, îmbunătăţirea infrastructurii, constituirea unei vieţi spirituale
a satului, în paralel cu îmbunătăţirea serviciilor publice. Pentru succesul activităţii
agroturistice se impune instruirea gospodarului, acesta devenind «asistent» agroturistic (agent
local sau naţional); condiţia reuşitei este armonizarea concepţiilor tuturor celor implicaţi.
Activitatea agroturistică contribuie la dezvoltarea în ansamblu a zonelor rurale
respective, prin creşterea circulaţiei turistice formându-se un adevărat circuit. Astfel
agroturismul şi economia zonei se află într-o relaţie de reciprocitate, de corespondenţă.
7
Agroturismul este un concept complex, format din următoarele elemente:

 Dezvoltarea ofertei de cazare duce la formarea unui cadru construit de calitate şi,
implicit, la îmbunătăţirea aspectului arhitectonic al satului. Apar astfel mutaţii în
concepţia celor ce vor construi; aceştia vor accepta asistenţa unui arhitect în vederea
realizării unei case funcţionale, cu un grad ridicat de confort, beneficiari fiind şi turiştii,
dar şi gospodarii. În acest fel, cresc veniturile întreprinzătorilor.
 Restructurarea gospodăriilor ţărăneşti ce aderă la agroturism, astfel încât în spaţiul
destinat animalelor să fie cât mai departe de locuinţă, iar circulaţia turiştilor să nu se
intersecteze prea mult cu circulaţia proprietarilor. În acelaşi timp, creşte interesul gazdei
pentru curăţenie şi întreţinere, atât în gospodăria proprie, cât şi în împrejurimi.
 Ţăranul cu gospodărie agroturistică este mai prosper decât ceilalţi; de aceea, el va investi
în scopul creşterii nivelului său de trai şi al prosperării comunităţii rurale.
 Se dezvoltă activităţile economice pe plan local, prin prelucrarea unor materii prime din
producţia proprie (lapte, carne, ouă), datorită cererii sporite de produse agricole şi
neagricole din partea turiştilor.
 Creşte numărul locurilor de muncă în activitatea turistică, productivă şi de servicii.
 Dezvoltarea serviciilor de diverse tipuri contribuie la creşterea gradului de prosperitate a
zonei.
 Creşterea circulaţiei turistice determină necesitatea modernizării infrastructurii locale.
 Apar şi efecte de natură culturală, cum sunt: creşterea nivelului de cultură şi civilizaţie
al locuitorilor din zona rurală respectivă, lărgirea orizontului de cunoaştere al acestora,
schimb de cunoştinţe şi experienţe între oraş şi sat.
Toate aceste elemente descriu agroturismul ca fiind o experienţă inedită pentru cei doi
parteneri care intră în această relaţie: gazda şi turistul. Agroturismul are o influenţă complexă
asupra mediului exterior (economic, social şi cultural).
Activitatea meşteşugarilor contribuie la crearea uni imagini concrete şi complexe asupra
vieţii satului românesc, asupra creaţiei artistice populare în ansamblu, prin conservarea unor
elemente de certă valoare pentru o anumită zonă sau regiune, prin transmiterea bogatei
noastre moşteniri culturale. Punctul de plecare îl poate constitui lipsa unor condiţii favorabile
practicării meşteşugurilor.
8
Din motivaţiile economice, cea mai importantă este insuficienţa veniturilor din
agricultură; ca motivaţii culturale, menţionăm: înfrumuseţarea vieţii, uşurarea condiţiilor de
viaţă şi de muncă. Meşteşugurile considerate cele mai interesante de către turişti sunt:
modelarea lutului, cioplitul pietrei, sculptatul lemnului, uscarea şi conservarea fructelor.
Călirea sculelor de cioplit, potcovitul; prelucrarea manuală, artizanală, conferă o valoare mai
mare şi vor fi preferate de o anumită categorie de cumpărători (turişti). Activarea
meşteşugurilor în zona rurala a contribuit la crearea unor noi locuri de muncă şi o nouă sursă
de venituri pentru locuitorii satelor.
I.1.2. Obiective motivaţionale şi strategice
Agroturismul reprezintă un pachet de servicii socio-culturale, sportive şi activităţi

specifice mediului geografic, puse la dispoziţia turistului, urmând ca acestea să se desfăşoare
în condiţiile unor investiţii minimale şi de conservare a naturii.
„Obiectivele strategice au în vedere asigurarea şi protejarea factorului uman, dotările
tehnice şi conservarea patrimoniului; se adoptă trei direcţii de acţiune.”2 :
 Stoparea migraţiei populaţiei din mediul rural spre cel urban şi stimularea revenirii, cel
puţin parţiale, a populaţiei din zone urbane spre cele rurale.
 Asigurarea condiţiilor de trai şi de civilizaţie în mediul rural, stimulând stabilirea populaţiei
active aici.
 Conservarea şi protecţia mediului – factor de atracţie a populaţiei şi a turiştilor străini spre
mediul rural.
Agroturismul răspunde nu numai motivaţiei turismului cultural şi de cunoaştere, ci şi
altei cerinţe moderne: aceea de petrecere a timpului liber în natură (într-un peisaj pitoresc),
fapt de astfel constatat şi în alte ţări. Conform afirmaţiei lui Andre Lwoff «când eşti european
trăit în mediul gălăgios al metropolelor continentale, desluşeşti că acolo, în Ţara de Sus, cum
o numiţi dumneavoastră, cei din România, cunoşti şi trăieşti sentimentul liniştii…».
2
Bran, Fl , „Turismul Rural- modelul european”, Editura Economică, Bucureşti, 1997, pag 66
9
I.2.TURISM RURAL ŞI AGROTURISM – TRĂSĂTURI ŞI SFERA DE CULTURĂ
Între turismul rural şi agroturism există anumite deosebiri ce se evidenţiază după

criteriile prezentate în tabelul nr.4, după cum urmează:
AGROTURISM CRITERII TURISM RURAL

Spaţiu excedentar din
Spaţiul de cazare Spaţiu special construit
gospodăria ţărănească
Caracter suplimentar, Activitate de bază,
Activitatea turistică
nepermanent permanentă
Caracter complementar Venitul obţinut Caracter permanent
Familia gazdă Personalul Personal specializat
Tabel nr. 4 - Turism rural şi agroturism

Sursa: Mitrache, Ştefan Valeriu; Manole, Victor, „Dezvoltarea rurală multifuncţională:
studiu de caz”, Editura Ase, Bucureşti, 2005, pag 189
Produsele turistice rurale se pot defini prin următoarele doua oferte:

1) Oferta Vacanţă în gospodăria ţărănească – produsul trebuie să reflecte trăsăturile
caracteristice gospodăriei ţărăneşti, turistul solicitându-l pentru a se bucura de atmosfera
specifică gospodăriei la ţară.
2) Oferta Turismul rural – defineşte toate ofertele din mediul rural: sejur în case de vacanţă,
în case particulare sau în case turistice.
Motivaţiile turiştilor sunt aceleaşi în ambele cazuri: să cunoască tradiţiile rurale,
culturale, să-şi petreacă vacanţa într-un mediu natural izolat sau să practice drumeţia şi alte
sporturi.
Deşi descoperă sfere de activităţi diferite, agroturismul şi turismul rural sunt activităţi
economice complexe, cu o largă sferă de cuprindere, care pun în evidenţă printr-un mecanism
propriu, circulaţia turistică rurală.
10
Agroturismul a apărut din necesitatea găsirii de soluţii pentru gospodăriile rurale, în

sensul creşterii veniturilor prin valorificarea potenţialului economic al acestora, dezvoltând
servicii de găzduire şi de valorificare a produselor proprii şi locale.
Agroturismului i s-au dat numeroase definiţii, în funcţie de trăsăturile sale:
• Din punct de vedere al spaţiului de cazare, al asigurării bazei materiale: agroturismul este
o activitate capabilă să valorifice excedentul de cazare existent în gospodăria ţărănească,
pregătit şi amenajat special pentru primirea oaspeţilor.
• Din punct de vedere al activităţilor care gravitează în jurul gospodăriei ţărăneşti:
agroturismul este un ansamblu de bunuri şi servicii oferite de gospodăria ţărănească spre
consumul persoanelor care, pentru o perioadă dată, vin în mediul rural pentru relaxare.
Odihnă şi agrement, cure terapeutice, tranzacţii sau afaceri, pentru satisfacerea unui
hobby, iniţierea în arta meşteşugurilor tradiţionale, pentru studii şi documentare, precum
şi multe alte activităţi.
Din aceste definiţii reiese că agroturismul este un sistem complex ale cărui elemente
sunt într-o strânsă relaţie de interdependenţă. Poate fi de asemenea comparat cu un sistem
cibernetic deschis; asupra lui se exercită numeroase influenţe din mediul extern şi, în acelaşi
timp, el influenţează mediul extern.
Influenţe ale Influenţe ale

mediului extern SISTEM sistemului aspura
asupra sistemului ECONOMIC mediului extern
INPUTURI (intrări) AGROTURISM OUTPUTURI
(ieşiri)
Activităţi de
transformare
MEDIUL EXTERN
Figura nr. 3 - Relaţia de interdependenţă între elementele sistemului agroturistic

11
Sursa: Mitrache, Ştefan, „Agroturism şi Turism Rural”, Editura Fax Press, Bucureşti,
1996, pag. 114
• Agroturismul este o activitate practică ce reprezintă o latură intrinsecă a economiei locale;

are un rol de regulator, de feed-back în cadrul sistemului economic la nivel local.
Agroturismul se realizează prin valorificarea cadrului natural, a ofertei de cazare şi a
diverselor servicii puse la dispoziţie de către gospodăriile şi fermele agroturistice. Scopul
acestei activităţi este realizarea unor venituri cu caracter complementar, venituri de bază fiind
obţinute din agricultură sau din alte tipuri de activităţi. O parte din profit este reinvestit pentru
modernizarea şi dezvoltarea ofertei de cazare şi servicii, acestea conducând la creşterea cererii
turistice şi, implicit, la îmbunătăţirea permanentă a infrastructurii locale.
• Din punct de vedere al divertismentului, agroturismul este o formă de turism cu multă
varietate şi unicitate în realizarea serviciilor oferite oamenilor ce iubesc natura, cultura şi
arta ţărănească.
Programele agroturistice includ:
o Servirea mesei (în special meniuri tradiţionale)
o Spaţiu, dotări şi alimente obţinute în condiţii naturale şi având o valoare biologică
ridicată, pentru ca turiştii să-şi poată pregăti singuri masa
o Posibilităţi de a participa sau asista la o serie de obiceiuri tradiţionale din
gospodărie, localitate sau zonă: şezători, hore săteşti, hramuri bisericeşti. Târguri
săteşti, nedei, nunţi, spectacole folclorice etc.
o Dotări şi amenajări proprii gospodăriei pentru recreere şi agrement, pentru
activităţi sportive şi de întreţinere.
Turismul rural are o sferă de cuprindere mai largă decât agroturismul, bazată pe o
structură funcţională de servicii şi o cazare eterogenă. Entităţile organizatorice sunt structuri
special amenajate, în scopul realizării funcţiunilor pentru care au fost concepute, atât din
punct de vedere al utilizării cadrului construit, cât şi din punct de vedere al serviciilor. În
cadrul turismului rural, veniturile au un caracter permanent, iar serviciile sunt oferite de un
personal angajat şi specializat.
Structurile de cazare ale turismului rural sunt:
- pensiuni turistice, - moteluri,
12
- campinguri, - sate de vacanţă,

- tabere şcolare, - tabere pentru activităţi ecologice.
- tabere de creaţie artistică,
Prin punerea în valoare a ofertei de cazare şi servicii se dezvoltă circulaţia turistică.
Aceasta este din ce în ce mai mare, datorită noilor extensii pe care le-a căpătat turismul rural .
De asemenea, manifestările din mediul rural duc la creşterea circulaţiei turistice în zonele
respective şi la ridicarea gradului de cultură şi civilizaţie.
I.3. RAPORTUL DINTRE CERERE ŞI OFERTĂ TURISTICĂ
Cererea internaţională pentru sate turistice este favorizată (în apariţia ei şi, apoi, în
amplificarea ei) de numeroşi factori, cum sunt:
1) Reprezentarea puternică a elementelor patriarhale care stârnesc interesul şi curiozitatea
turiştilor pentru alte condiţii de viaţă şi civilizaţie decât cele cu care sunt obişnuiţi; apar
astfel importante creşteri ale numărului de turişti străini în regiuni cu pondere reducă în
turismul internaţional.
2) Fragmentarea vacanţelor în 3-4 mini-vacanţe, dintre care una este petrecută în mediul
rural (4-5 zile de sejur). În ţara noastră au apărut oferte de vacanţe combinate mare –
munte - sat turistic.
3) Alegerea de destinaţii de vacanţă în ţările învecinate datorită facilităţilor vamale,
desfiinţării vizelor, produselor noi oferite.
4) Dezvoltarea turismului cultural şi de cunoaştere prin ridicarea nivelului de cultură, ceea ce
sporeşte interesul pentru valorile culturale ale satului.
5) Sporirea gradului de solicitare pentru spaţii de cazare cu un confort mai redus, mai ieftine.
În 1994 s-a înregistrat o creştere a cererii pentru cazare în popasuri şi la particulari.
6) Formele de agrement şi animaţie prezentate de ofertanţi («aventuri în plin aer»); trasee de
drumeţie ce includ diverse sate, zone; transport cu căruţe trase de cai, echitaţie, vânătoare,
pescuit etc.
Susţinerea promovării satului turistic românesc în turismul intern şi internaţional,
constă în preocuparea ofertanţilor de vacanţe de a lansa noi şi noi produse turistice pentru
atragerea celor mai diferite segmente ale cererii. Satul turistic, ca destinaţie a vacanţelor, se
13
impune din ce în ce mai mult în oferta europeană şi chiar mondială, deoarece este capabil să
satisfacă gusturi şi motivaţii variate ale cererii potenţiale în ce priveşte cazarea, alimentaţia
sau agrementul. Satul turistic românesc dispune de numeroase şi variate resurse care, o dată
puse în valoare, ar putea atrage numeroşi turişti români şi străini.
Cererea pentru agroturism este determinată de nevoi de ordin superior, ea fiind
extrem de elastică faţă de acţiunea de influenţă (durata concediilor, dimensiunea timpului
liber, programarea vacanţelor,venitul). Se caracterizează printr-un mare grad de mobilitate,
turistul "migrând" spre zona cu produs turistic. Caracterul eterogen este dat de deplasarea
unor categorii de turişti cu nevoi foarte variate.
Extinderea spaţiilor urbane a determinat apariţia tendinţei generale a migraţiei de la sat
spre oraş. Primul segment al cererii agroturistice îl reprezintă cei care au plecat din mediul
rural; motivaţia este de a arăta copiilor meleagurile natale, obiceiurile tradiţionale ale satului,
preocupările şi realizările celor mai vârstnici. Al doilea segment este format din copii, tineri
în formare; unii văd pentru prima dată o vacă, o oaie. Un al treilea segment important al
cererii agroturistice îl constituie orăşeanul plictisit de ritmul citadin, obosit de blocuri şi
autostrăzi, care caută aer curat, departe de zgomot şi praf, precum şi un regim alimentar
sănătos. Segmentul următor îl formează turiştii cu posibilităţi financiare deosebite, plictisiţi
de turismul de tip industrial. Nu mai puţin important este segmentul persoanelor cu venituri
mici, care nu-şi permit un concediu într-o staţiune clasică. Şi nu în ultimul rând, este
segmentul eterogen alcătuit din toate persoanele care doresc să se odihnească, să se recreeze
într-un cadru natural, participând şi la activităţile gospodăreşti.
Ofertele de cazare în mediul rural diferă, în funcţie de gradul de confort al pensiunii.
Cele mai frecvente forme de cazare sunt:
• Camere mobilate în locuinţelor sătenilor împreună cu gazdele
• Case de vacanţă construite special sau eliberate în sezonul turistic
• Spaţii pentru amenajarea unui loc de campare (instalare cort sau rulotă) în curte sau
grădină; gospodarul locuieşte în apropiere pentru a asigura securitatea turistului
• Spaţii secundare în gospodăria ţărănească (fânar, colibă)
• Spaţii cu destinaţie specială pentru turişti: vile, cabane, minihoteluri etc.(construite de
grupuri de localnici sau asociaţia turistică locală)
Ofertele de alimentaţie publică sunt de asemenea diversificate:
14
 Pensiune completă sau demipensiune la gazdă

 Mic dejun inclus în tariful de închiriere a camerei sau casei
 Pensiune completă sau demipensiune acordată de o familie unui grup de turişti care
locuiesc în gospodării diferite
 Pensiune completă sau demipensiune la o unitate de alimentaţie publică din localitate
 Pregătirea mesei de către turişti, cu produsele lor sau ale gospodarului şi cu inventarul de
bucătărie al acestuia din urmă.
"Cererea şi oferta imprimă agroturismului un caracter complex, eterogen, dinamic şi
elastic ".3 (Bran, Fl.)
3
Bran, Fl., „Turismul Rural – modelul european”, Editura Economică, Bucureşti, 1996, pag 28
15
CAPITOLUL II
CARACTERISTICILE TURISMULUI RURAL ÎN
ROMÂNIA
II.1. ISTORIC AL TURISMULUI RURAL
Prin definiţie, „satele turistice sunt aşezări rurale pitoreşti bine constituite, situate într-
un mediu nepoluat, păstrătoare de tradiţii şi cu un bogat trecut istoric, care în afara funcţiilor
politico-administrative, sociale, economice şi culturale proprii, îndeplinesc, sezonier sau în tot
cursul anului şi funcţia de primire şi găzduire a turiştilor pentru petrecerea unui sejur cu
durată nedefinită”4. (Şt. Mitrache)
Evoluţia este determinată şi de specificul tradiţiilor, mentalităţii şi culturii satului,
precum şi de ospitalitate, caracteristică a românilor, mijloc de cunoaştere şi comunicare. De
exemplu, gospodăriile din apropierea staţiunilor balneoclimaterice au fost adesea solicitate
pentru găzduirea turiştilor, spaţiile de cazare în staţiuni fiind de multe ori insuficiente pentru a
satisface cererea.
Un alt factor favorizant l-a constituit bugetul turistului. Cererea crescândă a clientelei
europene pentru turismul rural a reprezentat o motivaţie pentru practicarea lui. Un factor de
atracţie pentru turiştii străini îl constituie poziţia geografică a ţării noastre, la intersecţia
Europei Centrale cu cea răsăriteană, la porţile Orientului.(vezi Figura nr.4)
De multă vreme, s-a practicat, sporadic şi neoficial, cazarea la cetăţeni a vizitatorilor
ocazionali ai unor zone rurale. Organizat (în reţeaua de turism), din 1967-1968 au apărut
primele acţiuni turistice în mediul rural pentru grupuri de turişti pe litoral. În 1972, prin
OMT5 nr. 297/1972 s-a înfiinţat Centrul de cercetări pentru promovarea turismului
internaţional, care a trecut la identificarea şi selectarea unor localităţi rurale reprezentative
pentru satul românesc, pentru a fi lansate şi promovate în turism; de comun acord cu OJT6 şi
organele administrative locale, s-a stabilit că pot fi introduse în turismul intern şi internaţional
118 localităţi.
4
Mitrache, Şt. „Agroturism şi Turism Rural”, Editura Fax Press, Bucureşti, 1997, pag. 26
5
Organizaţia Mondială a Turismului
6
Oficiul Judeţean de Turism
16
De la 16 iulie 1973, prin OMT nr. 744, se declară, experimental, sate de interes turistic
(„sate turistice”) 13 localităţi rurale: Lereşti, Rucăr, Fundata, Şirnea, Sibiel, Răşinari,
Tismana, Vaideeni, Hălmagiu, Bogdan-Vodă, Vatra Moldoviţei, Murighiol şi Sfântu
Gheorghe. Prin acelaşi ordin s-a aprobat cadrul de organizarea, funcţionare şi îndrumare a
activităţii turistice, ca şi de promovare a turismului în aceste localităţi.
Decretul nr. 255/1874 interzice cazarea turiştilor străini în localităţile particularilor, şi
astfel satele turistice devin nefuncţionale pentru turismul internaţional. O parte din sate erau
incluse în programe cu caracter cultural şi folcloric, pe care ONT7 Bucureşti le-a contractat cu
diferite firme din străinătate; de aceea, la solicitarea Ministerului Turismului, s-a permis, ca o
excepţie de la Decretul nr.255/1974, vizitarea şi înnoptarea grupurilor de turişti străini în
satele: Lereşti, Rucăr, Sibinel, Murighiol, Crişan. În realitate, numai satele Lereşti şi Sibiel
beneficiau de „excepţia” de la decret, nu şi celelalte.
După 1989, prin HG nr. 438/1990 se înfiinţează Comisia Zonei Montane din România
(CZMR), în cadrul căreia s-a creat primul compartiment de agroturism, care a stat la baza
turismului rural în ţara noastră. Prin HG nr. 688/1990 se stabilesc atribuţiile CZMR: modul de
atestare a gospodăriilor şi direcţiile de acţiune pentru dezvoltarea agroturismului pornind de la
modernizarea gospodăriilor particulare cu profil agroturistic, înfiinţarea şi amenajarea de mici
aşezări cu profil agroturistic.
Din 1993, în urma reorganizării CZMR, activitatea agroturistică este continuată şi de
Federaţia Română pentru Dezvoltarea Montană (FRDM), care a adoptat o strategie de
promovare a acestor activităţi la nivelul forurilor guvernamentale şi neguvernamentale.
FRDM a sprijinit înfiinţarea de noi agenţi economici sub forma unor societăţi comerciale,
asociaţii şi fundaţii, în scopul implementării şi dezvoltării turismului rural.
Din 1994, Ministerul Turismului, prin protocolul încheiat cu FRDM, privind
colaborarea în promovarea turismului rural şi îmbunătăţirea cadrului legislativ, dovedeşte un
interes deosebit pentru această formă de turism. Prin OG nr.62/1994 şi Legea nr. 145/1994 se
creează facilităţi pentru dezvoltarea turismului rural în zona montană, Delta Dunării şi
litoralul Mării Negre.
Din punct de vedere organizatoric, s-a înfiinţat şi funcţionează organizaţii profesionale
non-guvernamentale precum A.N.T.R.E.C., Federaţia Română de Dezvoltare Montană,
7
Organizaţia Naţională a Turismului
17
Agenţia Română pentru Turism. Foarte importante sunt, de asemenea, societăţile comerciale
cu activităţi în acest domeniu: Fundaţia „Ţara Dornelor” din Vatra Dornei, „Bran Impex” din
Bran, „Trans Tour” SRL din Praid, SC „Drăguş” din Covasna, SC Câmpulung Moldovenesc.
Figura nr.4 - Elementele fundamentale care constituie premisele apariţiei şi dezvoltării

turismului rural
Sursa: Mitrache, Şt., Manole, Victor, „Dezvoltarea rurală multifuncţională: studiu de caz”,
Editura Ase, Bucureşti, 2005
18
II.2. ASOCIAŢIA NAŢIONALĂ DE TURISM RURAL, ECOLOGIC ŞI CULTURAL
Asociaţia Naţională de Turism Rural, Ecologic şi Cultural (A.N.T.R.E.C.) este o

organizaţie neguvernamentală şi nonprofit, înfiinţată în toamna anului 1994, cu sprijinul
Ministerului Turismului. A avut şi are în continuare un rol important în dezvoltarea turismului
rural în România. O parte din fondatori s-au format în cadrul FRDM, beneficiind de
experienţa, sprijinul şi realizările federaţiei în realizarea strategiilor pentru turismul rural.
Strategia ANTREC are mai multe direcţii de acţiune:
 Desfăşurarea unor acţiuni de formare şi perfecţionare pentru toţi participanţii la
turismul rural, organizate prin cursuri de diverse specialităţi şi forme de pregătire; modul
de instruire şi formare l-au constituit cursurile, seminariile şi taberele de instruire cu scop
tematic;
 Acordarea de asistenţă tehnică şi consultanţă fermelor şi pensiunilor agroturistice în
întocmirea documentaţiilor necesare omologării acestora ca entităţi turistice şi includerea
lor în baza de date în vederea asamblării unei reţele turistice;
 Promovarea turismului rural şi a marketingului turistic utilizând metode şi tehnici
moderne care să permită crearea unei reţele proprii de turism şi racordarea acesteia la
turismul european. S-a hotărât editarea de pliante, broşuri, înregistrări video şi cataloage
prin care să fie pus în valoare potenţialul turistic rural din România;
 Acţiuni de informare şi publicitatea prin editarea unui buletin informativ ANTREC cu
periodicitate lunară şi a unei reviste „Viaţa la ţară”, care să ilustreze potenţialul turistic al
satelor româneşti.
Din 1995, asociaţia a devenit membră EUROGITES reuşindu-se astfel promovarea
turismului rural peste graniţele ţării. Catalogul EUROGITES este o lucrare cu apariţie anualã
realizatã de cãtre Federaţia Europeanã de Turism Rural EUROGITES. In catalog sunt
cuprinse cele mai reprezentative ferme agroturistice omologate din reţeaua turismului rural
european . Alãturi de Franţa, Germania, Belgia, Irlanda etc., pot fi vãzute si tradiţionalele
gospodãrii din culoarul Rucãr - Bran , Maramureş, Bucovina , Praid , Delta Dunãrii .
Catalogul reprezintã , de fapt, oferta în turismul rural, dezvoltat în satele Europei.ANTREC a
19
fost desemnată pentru supravegherea acţiunilor de promovare şi marketing ale PHARE 8.

Uniunea Europeanã, prin Programul PHARE, a acordat ANTREC-ului o finanţare de 350.000
ECU pentru crearea Reţelei Naţionale de Rezervare şi Promovare a Turismului Rural
Românesc. Proiectul prevede asigurarea mecanismelor pentru un sistem computerizat de
rezervare care urmeazã sã fie conectat la Centrala europeanã de rezervãri EUROGITES.
ANTREC are în prezent o reţea de 30 de filiale (din tot atâtea judeţe), cu un număr de
2225 de membri, peste 2500 de pensiuni turistice şi pensiuni agroturistice omologate,
însumând 7500 de camere.
II.3. PATRIMONIUL TURISTIC AL SATELOR
Resursele turistice din mediul rural se împart în două categorii: resurse naturale
(aşezare geografică, relief, ape, climă, peisaj, floră, faună) şi resurse sociale (obiective
cultural-istorice, monumente, muzee, ospitalitate, limbă, mentalitate, obiceiuri şi datini,
etnografie şi folclor, artă culinară etc.).
Resursele naturale pot fi valorificate direct, ca factori consecutivi aiprodusului turistic,
de exemplu, fondurile cinegetice şi piscicole, prin vânătoare şi pescuit sportiv; pădurile din
zona de munte şi peisajul pot fipuse în valoare prin drumeţii, turism itinerant sau de sejur.
Resursele create de om devin factori de stimulare a promovării activităţii turistice, iar
ospitalitatea este o trăsătură comportamentală ”de marcă” a poporului român. Satele
româneşti răspund în cel mai înalt grad unor multiple motivaţii ae turiştilor străini şi români;
valorificarea acestor resurse devine o necesitate.
În funcţie de resursele turistice de care dispun, satele turistice pot fi clasificate în mai
multe categorii:
1) Sate turistice etnografic-folclorice (Bogdan-Vodă, Sibiel, Vama)
2) Sate turistice de creaţie artistică şi artizanală (Tismana, Marga)
3) Sate turistice climaterice şi peisagistice (Fundata, Şirnea, Lereşti)
4) Sate turistice de interes pescăresc şi vânătoresc (Murighiol, Crişan, Sfântu Gheorghe)
5) Sate turistice viti-pomicole (Recaş, Agapia, Giarmata)
6) Sate turistice pastorale (Jina, Vaideeni)
8
Programul PHARE a fost lansat în 1989, după colapsul regimurilor comuniste din Europa Centrală şi de Est
şi urmăreşte sa ajute aceste ţări să-şi reconstruiască economiile.
20
7) Sate turistice pentru practicarea sporturilor (Fundata)

Tipologia gospodăriilor româneşti:
Conform legislaţiei în domeniu, gospodăriile ţărăneşti se clasifică în: ferme agroturistice
şi pensiuni turistice, definite după cum urmează:
 Ferma agroturistică reprezintă o structură de primire pentru găzduire şi servire a mesei
cu capacitate cuprinsă între 3 şi 20 de camere, funcţionând în cadrul gospodăriilor
ţărăneşti, care asigură alimentaţia turiştilor cu produse din surse proprii şi locale.
 Pensiunile turistice sunt structuri de primire pentru găzduire şi servire a mesei cu
capacitate cuprinsă între 3 şi 20 de camere, funcţionând în locuinţele cetăţenilor sau în
clădiri independente, care asigură în spaţii special amenajate cazarea turiştilor şi servicii
pentru pregătirea şi servirea mesei.
În funcţie de particularităţile genetice, resursele atractive îşi grupează obiectivele în
două categorii majore:
1. obiective atractive aparţinând cadrului natural
2. obiective de provenienţă antropică.
Din punct de vedere al structurii economice, activităţile agricole deţin ponderea cea mai
mare din teritoriul rural. O caracteristică importantă a satelor constă în densitatea redusă a
populaţiei şi a mărimii aşezămintelor bine aerisite şi umane. Din punct de vedere peisagistic,
satul, prin structura sa naturală, prin flora şi fauna sa, este incomparabil mai frumos şi mai
apreciat de cei mai mulţi locuitori. În spaţiul rural, mai mult decât în oricare alt mediu social,
viaţa este aşezată pe o serie de norme emanate din experienţa de viaţă, din tradiţii, obiceiuri şi
cultura locală. Aici, activităţile neagricole, în special cele industriale şi de servicii se bazează
pe complementaritatea faţă de agricultură.
Trebuie precizat faptul că nu se poate pune semnul egalităţii între rural şi rustic, pentru
că în domeniul rural acţionează legile progresului care impun o evoluţie în viaţa oamenilor
din spaţiul rural.
Ceea ce se înţelege din cele precizate mai sus este că spaţiul rural poate fi apreciat ca un
mediu natural în care se instalează activităţile umane, cu condiţia să nu fie agresive şi să nu
promoveze degradarea lui.
21
CAPITOLUL III
POTENŢIALUL TURISTIC NATURAL AL LOCALITĂŢII
POIANA SĂRATĂ
Resursele turistice naturale sunt reprezentate de componenţa fizico-geografică de pe

un teritoriu care exercită o atracţie diferenţiată asupra turiştilor potenţiali. Ele asigură una din
premisele de valorificare, iar pentru ca aceasta să fie cât mai îndelungată, se impun măsuri de
protejare în scopul conservării calităţii sale native; profilul turistic este impus de tipul
dominant şi se reflectă în tipul şi forma de turism.
Natura îmbracă forme de mare diversitate: de la netezirea câmpiilor, la vârfurile
înzăpezite ale munţilor, de la firul de argint al izvorului, la imensa, la imensa cantitate de apă
a marilor fluvii, de la ochiul de apă al unui lac, la necuprinsul mării, de la firul de iarbă, la
vegetaţia luxuriantă şi arborii uriaşi ai pădurilor, toate acestea într-o varietate climatică pe
măsură.
În ceea ce priveşte implicarea naturii în turism se constată aspecte dintre cele mai
variate, de la participarea nesemnificativă, simbolică, de plan secund al diverselor activităţi, la
una complexă, de obiectiv propriu-zis. Introducerea în circuitul economic a cadrului natural,
prin intermediul turismului, cuprinde forme nuanţate, care îşi au corespondenţă în
multitudinea opţiunilor turistului. Astfel cele mai largi categorii de turişti doresc o natură
nemodificată sau cu modificări ale omului aproape insesizabile.
Principalele categorii de resurse care aparţin cadrului natural, cu atractivitate turistică
sunt: relieful, hidrografia, climatul şi biodiversitatea.
III.1. AŞEZAREA GEOGRAFICĂ
Deoarece erau necesare măsuri suplimentare de pază la graniţa Transilvaniei cu

Moldova, cât şi pentru supravegherea vămii de la Oituz, împăratul de la Viena a dispus să se
înfiinţeze un sat cu românii din satele din jur, după ce ungurii refuzaseră să se mute aici.
Acest sat a fost numit Poiana Sărată, ca urmare a amplasării într-o mirifică poiană străbătută
de numeroase izvoare cu apă sărată.
22
Satul Poiana Sărată se află situat deci în Carpaţii Orientali, la o altitudine de 467 m, în
Depresiunea Poiana Sărată – Hârja, pe valea râului Oituz, fiind flancată lateral de extremitatea
sudică a Munţilor Oituz (o ramură a Munţilor Nemira.) ce o desparte de valea râului Slănic şi
de extremitatea nordică a Munţilor Vrancei.
Datorită amplasării, bazinetul depresionar Poiana Sărată constituie peisaje montane
încântătoare, cu un climat de munte sănătos, cu bogate şi valoroase ape minerale şi un fond
turistic cultural important.
Poiana Sărată se găseşte în bazinul mijlociu al râului Oituz, la 27 km de oraşul Oneşti,
pe importanta vale transcarpatică ce face legătura cu Transilvania, străbătută de o şosea
naţională modernizată DN11.
Căi de acces:
 Rutiere-conform Figurii nr. 5.
 Feroviare- pe magistralele de cale ferată Bucureşti - Braşov , Bucureşti – Adjud - Oneşti,
sau Bacău –Adjud - Oneşti.
Din gările Braşov, respectiv Oneşti, deplasarea se poate face cu mijloace auto de transport în
comun, de stat sau private .
Figura nr.5 - Schiţă căi de acces spre Poiana Sărată
23
Poiana
Sărată
Figura nr.6 - Hartă Valea Oituzului – Sat Poiana Sărată

Sursa: http://hartaro.info/poiana-sarata-BC.htm
24
III.2. FUNCŢIA TURISTICĂ A RELIEFULUI
Relieful se instituie în cea mai bogată şi variată resursă atractivă a globului terestru. El
alcătuieşte coloana vertebrală a oricărui peisaj, el îi creionează personalitatea. Lui îi revine
sarcina unui factor omniprezent, chiar şi atunci când atractivitatea principală are alte origini,
prin cadrul oferit tuturor activităţilor recreative. De asemenea, elementele reliefului sunt
implicate în creionarea trăsăturilor atractive ale altor elemente ale cadrului natural, de ordin
hidrografic, climatic sau biotic. Influenţa însă este reciprocă, resursele atractive ale reliefului
îmbogăţindu-se prin aportul acestora.
Importanţa reliefului pentru turism este ilustrată înainte de orice prin numărul
apreciabil al formelor care, la nivel individual sau al asocierii peisagistice, etalează atracţii
multiple. Dintre aceste forme menţionăm: abrupturile, crestele, pasurile şi trecătorile, cheile,
defileele şi văile etc.
Relieful montan, constituie elementul major, polarizant al interesului turistic. Se
remarcă prin varietate, echilibru, aspecte dintre cele mai pitoreşti, sectoare de îngustare a văii
cu versanţi abrupţi, depresiuni intens umanizate. Varietatea litologică, fragmentarea excesivă
şi sistemul de modelare au condus la apariţia reliefului de creste, piscuri şi abrupturi cu un
consistent impact psihologic asupra privitorilor. De asemenea unităţile montane au o
fizionomie mai puţin spectaculoasă, dar cu peisaje forestiere şi pajişti secundare bine
conservate, cu o activitate pastorală tradiţională pot constitui în perspectivă obiective ale unor
trasee, ferite de aglomeraţie.
Zona carpatică cu culmi între 400-800 m altitudine, parţial împădurite, văi largi cu
terase şi bazinete depresionare se caracterizează prin atenuarea contrastelor şi fragmentării
morfologice, prin îmblânzirea liniilor fizionomice. Locul crestelor ascuţite este luat de
interfluviile largi. Alternanţa culmilor cu văile generează acel “spaţiu mioritic” răsfrânt
adânc în psihologia poporului român. Energia reliefului impune ca şi în cazul altitudinilor,
separarea celor două sectoare distincte. În sectorul montan nota dominantă, o dau energiile
cuprinse între 400-500 m şi mai mari de 500 m. Fenomenul trebuie pus pe seama rocilor dure
de fliş paleogen în care s-au adâncit văile.
Depresiunea Poiana Sărată este cea mai importantă dintre sectoarele lărgite, fiind închisă
de sectoare de îngustare atât în amonte cât şi în aval. Acest bazinet a fost sculptat în depozite
25
eocene9 şi oligocene10 apărute la zi în urma unor mişcări tectonice, dar mai ales prin sculptura
depozitelor miocene11-petrolifere friabile (gresia de Tarcău, gresia de Kliwa, depozite
argiloase şi bituminoase cu impregnaţii de gips şi sulfaţi de fier, marne şi roci de precipitaţie
chimică-gips şi sare). Se face de asemenea precizarea că depresiunea se suprapune pe axul
unui sinclinal, un element în plus care a contribuit la evoluţia sa morfologică. Se evidenţiază
aspectul asimetric al versanţilor, versantul stâng având o înclinaţie mai mare datorită
modelării sale pe capete de straturi. Altitudinea reliefului este de 450 m pe fundul depresiunii
şi 846 m pe rama de vest (Plaiul Păltinişului).
III.3. FUNCŢIA TURISTICĂ A CLIMATULUI
Spre deosebire de relief, care asigură suportul material al tuturor activităţilor recreative,
clima are un rol esenţial în organizarea şi desfăşurarea actului recreativ, ea favorizând sau
dimpotrivă inhibând, derularea acestuia. Clima Depresiunii Poiana Sărată prezintă anumite
particularităţi legate de poziţia geografică a zonei în cadrul Carpaţilor Orientali şi a
Subcarpaţilor Moldovei şi de Curbură. Elementele climatice ca temperatura aerului,
precipitaţile atmosferice, umiditate, vânturi, durata de strălucire a soarelui, compoziţia
atmosferei, radiaţiile solare, fiecare în parte, sau ca un tot, acţionează stimulativ sau
restrictiv, alături de celelalte componente ale fondului turistic natural, în posibilităţile de
practicare a unei anumite forme de turism. Pe de altă parte, elementele climatice acţionând
diferenţiat asupra organismului uman introduc o selecţie destul de riguroasă a categoriilor de
persoane compatibile accesului sau sejurului într-o anumită ambianţă naturală montană.
Clima zonei studiate se înscrie în cadrul climatului temperat - continental prezentând
însă anumite particularităţi determinate de altitudinea reliefului. Factorii radiativi ce
influenţează asupra climei prezintă variaţii în timpul anului. Astfel, aceştia au valori mai mari
vara, scăzând în timpul iernii. Prin altitudine şi poziţie geografică, Poiana Sărată se găseşte
într-o zonă de interferenţă permanentă a maselor de aer continental, estic şi oceanic. Variaţiile
parametrilor climatici sunt legate de o serie de elemente locale între care: altitudinea,
9
Eocen = epoca a doua a perioadei paleogene, caracterizată prin anumite specii de numuliţi, gasteropode,
echinide si mamifere.
10
Oligocen = (din) epoca superioară a paleogenului.
11
Miocen = epoca inferioară a neogenului, caracterizată printr-o floră şi faună apropiată de cele pe care le
cunoaştem astăzi.
26
orientarea culmilor secundare pe direcţia nord-sud cu tendinţa spre vest-est, datorită direcţiei
principale a cursului râului Oituz, apoi expoziţia versanţilor, adâncimea şi lărgimea văilor.
Aceste diferenţieri favorizează apariţia unor topoclimate12 diferite între zonele joase mai
adăpostite şi cele înalte cu un climat mai aspru, favorabile ameliorării unor afecţiuni sau
dimpotrivă. Nu trebuie exclusă nici influenţa deosebită a elementului biogeografic, îndeosebi
cel forestier.
Bioclimatul formelor de relief pozitive se caracterizează prin nebulozitate pronunţată.
În general se observă o creştere a nebulozităţii în raport cu altitudinea. Asupra nebulozităţii, o
influenţă majoră o are atât circulaţia atmosferică, cât şi relieful prin orientare şi altitudine. Ea
are un rol deosebit de mare datorită gradului de acoperire cu nori. Nebulozitatea duce la
scăderea radiaţiei solare şi la diminuarea pierderii de căldură din sol. Nebulozitatea medie
anuală este de 5,6, ea determinând în medie 123,8 zile noroase pe an mai ales în semestrul
cald al anului şi 143,2 zile cu cer acoperit în semestrul rece mai ales în lunile
noiembrie,decembrie şi ianuarie.
Bioclimatul formelor de relief pozitive este rece. Temperatura medie anuală în zona
montană de la Poiana Sărată este de 5,4°C, iar cea medie multianuală a lunii ianuarie pe
înălţimile din bazinul Oituzului este de –9,2°C. Vara, luna cea mai caldă este august, pe
înălţimile cele mai mari din zonă se înregistrează 10,7°C. În anotimpurile de tranziţie,
primăvara şi toamna, temperaturile sunt de 10-12° C. Acest bioclimat este şi umed cu valori
ale umidităţii relative ce depăşesc 75 %. Circulaţia atmosferică este activă şi canalizată.
Iernile sunt frumoase, însorite, cu un strat bogat şi persistent de zăpadă. Grosimea
stratului de zăpadă este un factor de mare importanţă în practicarea sporturilor de iarnă. Se
consideră că pentru practicarea turismului de iarnă într-un mod eficient durata stratului de
zăpadă trebuie să fie mai mare de 90 zile.
Verile sânt răcoroase, cu ploi abundente, alternând cu perioade de timp frumos. Se
remarcă şi anotimpurile de tranziţie: primăverile sânt reci, ploioase, cea mai mare cantitate de
precipitaţii înregistrându-se în luna aprilie 1984 de 234,6 mm, iar toamnele sânt relativ
stabile, moderate termic, luna septembrie fiind considerată favorabilă pentru drumeţiile
montane, având în vedere faptul că pe înălţimile reprezentative din bazinul Oituzului, luna cea
mai săracă în ploi este septembrie.
12
Topoclimă = climă determinată de condiţiile (geografice) de relief locale.
27
Bioclimatul formelor de relief negative, este caracteristic depresiunilor intramontane

şi văilor înguste sau mai mari din zona munţilor mici şi mijlocii. Bioclimatul formelor
negative este influenţat de condiţiile de adăpost faţă de circulaţia generală, cu efecte
diferenţiate, mai ales în anotimpurile extreme. Pe toate văile şi culoarele adânci ce brăzdează
bazinul Oituzului, curenţii de aer sunt dirijaţi conform orientării generale a acestora. Astfel, la
Poiana Sărată, direcţiile dominante sunt cele din vest şi sud-vest, iar în timpul iernii cele din
est şi sud-est (vântul Nemira). Viteza medie anuală a curenţilor de aer înregistrează 2,5 - 3,5
m/s.
Iarna şi noaptea diferenţele de altitudine faţă de arealul montan determină alunecarea şi
stagnarea maselor de aer rece pe fundul depresiunii şi văii, în condiţii locale specifice de
adăpost, conducând la inversiuni de temperatură, care se pot produce timp de 10-15 zile
continuu. În timpul unor astfel de inversiuni de lungă durată, temperatura aerului poate cobora
în depresiuni cu 10°C mai mult decât pe vârfurile munţilor. Astfel, cele mai scăzute
temperaturi medii lunare multianuale se remarcă la Poiana Sărată în luna ianuarie
înregistrându-se o medie de –4°C. Vara şi ziua în condiţii de circulaţie atmosferică redusă, se
produce o încălzire puternică a substratului şi deci o încălzire a atmosferei, toate acestea
determinând creşterea confortului termic. Vara, temperatura aerului este pozitivă în întreaga
depresiune, temperatura atingând 16°C în iulie.
Temperatura maximă absolută înregistrată până acum în Poiana Sărată a fost de 40,8°C
la 5 iulie 1916, iar temperatura minimă absolută a fost de -29.6°C la 25 ianuarie 1942.
Precipitaţiile atmosferice prezintă una din cele mai importante caracteristici ale climei,
ele reprezentând sursa de umezire a solului şi de alimentare cu apă a râurilor. Cantitatea
medie anuală de precipitaţii este de 735 mm la Poiana Sărată. Ploi abundente s-au înregistrat
în luna mai 1975, când la Poiana Sărată în 12 zile au căzut 50 litri pe metru pătrat.
Numărul mediu anual de zile cu precipitaţii este de 118 zile, din care 30 cu ninsoare.
Primele ninsori cad în octombrie, iar ultimele în mai.
III.4. RESURSE TURISTICE HIDROGRAFICE
Componenta hidrografică are un rol important în stimularea şi dezvoltarea activităţilor

turistice, impunându-se din acest punct de vedere prin toate formele de stocare a apei (ape
subterane, ape de suprafaţă). Fiecare din acestea au un efect diferit, se impun prin valenţe
28
diferite în dezvoltarea unor tipuri şi forme de turism: resursele hidrominerale au efecte

balneare, reţeaua hidrografică se impune prin impactul peisagistic.
III.4.1. Apele subterane
Formarea şi regimul resurselor de apă din bazinul Oituz este condiţionată de structura
geologică, relief , climă şi activitatea umană. Apele de adâncime fac parte din zona apelor
dulci carbonatate în amonte de Poiana Sărată şi din zona apelor dulci sulfatate în aval de
Poiana Sărată. Din harta hidrogeologică a României pentru zona noastră pot fi stabilite două
domenii:
 domeniul flişului - respectiv bazinul hidrografic din amonte de Poiana Sărată-este
situat în regiunea cu ape subterane cantonate în roci fin fisurate cu reţele acvifere
intense;
 domeniul subcarpatic - aparţine regiunii cu roci impermeabile (marne, argile, tufuri )
lipsite de straturi acvifere de adâncime.
Sursele hidrominerale, fie că sunt din apariţii naturale la zi (izvoare), fie că sunt
interceptate şi captate prin foraje, sunt variate ca şi conţinut hidrochimic, ca şi temperatură şi
debit utilizabil. Acestea sânt clasificate pe tipuri şi subtipuri. Se remarcă, ca şi tipuri
dominante, apele minerale atermale. Apele minerale alcătuiesc o categorie aparte de resurse,
atât din punct de vedere genetic, cât mai ales a funcţiei turistice. Importanţa lor atractivă
constă în încărcătura minerală pe care o conţin, răsfrântă pozitiv în contextul utilizării lor în
cura internă sau externă. Gama afecţiunilor tratate este extrem de largă, începând de la cele
ale aparatului locomotor (reumatism degenerativ sau inflamator), cardiovascular, digestiv,
neurologic, respirator, boli metabolice etc.
Studiul hidrogeologic al apelor mineralizate din zona Poiana Sărată a scos în evidenţă
existenţa următoarelor tipuri de ape mineralizate:
 ape clorurate, pe versantul stâng al văii Oituzului între pârâul Brezaia şi pârâul
Cernica, în bazinul pârâul Rotăriei, între pârâul Sărat şi pârâul Feşchii, pe fundul văii
Oituzlui cu începere de la vărsare, pârâul Şaroşa până la localitatea Ferăstrău,
respectiv confluenţa cu pârâul Leşunţ, apoi la localitatea Oituz.
29
 ape carbonatate, cu o răspândire mai mică în bazinul pârâului Brezaia, pe versantul

drept al Oituzului, în amonte de pârâul Haloş, în faţa confluenţei cu pârâul Feşchii,
ultima apariţie mai importantă fiind la bordura flişului pe versantul stâng, în zona
satului Oituz.
În Depresiunea Poiana Sărată - Hârja se cunosc 10 izvoare minerale şi 19 fântâni cu
apă mineralizată. Ele aparţin, prin compoziţia chimică: apelor clorosodice, feruginoase,
bicarbonatate, carbogazoase alcaline, slab sulfuroase, unele cu emanaţii de gaz metan, cum
este izvorul din aval de Hârja. Acestea sunt asemănătoare celor de la Slănic Moldova.
Valoarea lor terapeutică se evidenţiază, în cazul utilizării lor în cura externă şi internă. Apele
sunt folosite în cura externă pentru tratarea unor afecţiuni ale aparatului locomotor şi
ginecologice, iar în cura internă pentru vindecarea unor boli hepato-digestive. Aceste izvoare
nu sunt amenajate, fiind folosite doar de localnici. Un izvor mineral, parţial amenajat, se
găseşte la circa 200 m de şoseaua naţională şi de centrul satului, pe malul drept al pârâului
Brezaia. în nord-vestul localităţii Poiana Sărată, la punctul Cernica, au fost descoperite printr-
un foraj ape mineralizate termale (30°-40°C), a căror existenţă se explică prin presiunea
gazelor, răsuflarea îndepărtată a mofetelor din zona lanţului eruptiv al Carpaţilor Răsăriteni.
Tabel nr.5 - Compoziţia chimică a apelor minerale din Depresiunea Poiana Sărată
30
Sursa: Văcăraşu, Iulia, "Valea Trotuşului", Editura Sport- Turism, Bucureşti, 1980,
pag 158
Figura nr. 7 - Compoziţia chimică a apelor minerale

Sursa: Văcăraşu, Iulia, "Valea Trotuşului", Editura Sport - Turism, Bucureşti, 1980,
pag 159
Analizele chimice ale acestor probe de apă au fost făcute la laboratorul Oficiului de
gospodărire a apelor Sibiu, unde s-au determinat cantitativ constituienţii: cloruri, azotaţi,
sulfaţi, carbonaţi, sodiu şi potasiu cumulat, amoniac, calciu, magneziu, fier. Se mai
semnalează cu certitudine prezenţa constituienţilor bioxid de carbon, hidrogen sulfurat,
chimismul apelor minerale din zonă fiind imprimat de caracterul comun al rocilor străbătute
de pânzele de apă freatică.
În ceea ce priveşte debitele izvoarelor, măsurătorile au evidenţiat debite în jur de 0,5 –
1,0 l/s, pentru izvorul Hârja 1 şi aproximativ 2,0 l/s pentru izvorul Brezoi 2. Pentru celelalte
izvoare debitele sunt mult mai mici.
31
III.4.2. Apele de suprafaţă
Râul Oituz izvorăşte din Munţii Vrancei la 1400 m altitudine, mai exact din zona
cuprinsă între Vf. Muşat (1502,7 m) şi Vf. Înzăpezitul Mic (1358,8 m) şi se varsă în râul
Trotuş lângă municipiul Oneşti. Are o lungime de 66,5 km, dintre care în sectorul montan
47,55 km, iar în cel subcarpatic de 18,5 km, dezvoltându-şi albia la contactul dintre grupa
centrală şi cea sudică (a Curburii) din Carpaţii Orientali, respectiv între Munţii Nemira şi
Munţii Vrancei. Suprafaţa bazinului este de 332 km². În partea superioară, până la contactul
cu Munţii Nemira (în satul Oituzu Ardelean), desparte Munţii Vrancei de Munţii Breţcu, apoi
în splendidul defileu care poartă şi importanta cale rutieră DN 11, primeşte câţiva afluenţi
mai importanţi cu izvoarele în Munţii Nemira: pârâul Caraslău, unde apare o cascadă de
dimensiune mică, pârâul Gherghianoş cu confluenţa imediat în aval de Popasul Turistic
Poiana Sărată, şi în sfârşit pârâul Brezoaia în localitatea Poiana Sărată. În depresiunea
Poiana Sărată râul se desparte în mai multe braţe.
III.5. ROLUL TURISTIC AL VEGETAŢIEI
Componenta vegetală sau fitogeografică a învelişului biogeografic este strâns legată

prin repartiţie spaţială şi diversitatea în specii de celelalte elemente ale cadrului natural,
relieful ce se implică prin altitudine, clima prin etajare şi apele, toate conducând la o
dispoziţie precisă în altitudine. Fondul dominant al vegetaţiei este cel al pădurii aparţinând
etajului boreal şi mai ales nemoral, care include relieful montan şi subcarpatic. Pădurea este
considerată cel mai complex ecosistem natural, structurat pe verticală, cu dezvoltare verticală
subaeriană diferită, în funcţie de vârstă, având un caracter peren şi o fizionomie determinată
de componenţa în specii. Aceasta are caracter polifuncţional. Conduce la nuanţarea
climatului-influenţează topoclimatul prin creşterea umezelii, scăderea temperaturilor excesive,
a vitezei vânturilor sau radiaţiei solare, frânarea proceselor erozionale, diminuarea poluării,
are efect de filtrare şi absorţie a CO2, de adăpost pentru fauna complexă.
Etajul fagului este bine reprezentat în Depresiunea Poiana Sărată şi prin păduri de
dealuri în zona de contact a munţilor cu zona subcarpatică. Specia principală a acestui etaj
este fagul (Fagus silvatica) în amestec cu molidul la partea superioară şi cu carpenul şi
gorunul la cea inferioară. Alături de fag apar în număr mai redus paltinul (Acer
32
pseudoplatanus), ulmul de munte (Ulmus montana), teiul (Tilia cordata), carpenul (Carpinus
betulus). Condiţiile microclimatice din depresiunea Poiana Sărată au determinat înscrierea
unei inversiuni de vegetaţie, apariţia unei arii de quercinee în zona fagului şi coniferelor,
predominant fiind gorunul (Quercus petraea). Din speciile ierboase amintim vinariţa
(Asperula odorata), tătăneasa (Symphytum cordatum), aliorul (Euphorbia amygdaloides),
sugarul (Salvia glutinosa). O mare răspândire în acest etaj o au şi pajiştile care au un caracter
mezofil. Au o extindere mai mare la limita inferioară, partea superioară fiind ocupată de
poieni şi rarişti.
Vegetaţia din lunca Oituzului este formată din specii higrofile, mezohigrofile sau
mezofite. Speciile lemnoase caracteristice sânt sălciile (Salix alba, Salix fragilis), plopul alb
(Populus alba), arinul Alnus glutinosa). Vegetaţia ierboasă este reprezentată prin rogoz (Carex
riparia), irisul de baltă (Iris pseudocarus).
Vegetaţia acvatică din zonă cuprinde plantele din bălţi: lintiţa, otrăţelul de baltă,
troscotul şi plantele din zonele mlăştinoase-stuful, rogozul, papura, pipirigul. Vegetaţia devine
un obiectiv turistic de prim ordin prin plantele endemice şi relicte pe care le conservă.
Plantele endemice ocupă un anumit ecotop, de obicei rar întâlnit, şi vor fi căutate de asemenea
de turiştii buni cunoscători ai florei diverselor regiuni. Dintre speciile endemice menţionăm:
colţişorul (Dentaria glandulosa), crucea voinicului (Hepatica transilvanica), cădelniţa
(Campanula carpatica). Pe văile înguste şi umede ale Oituzului (pârâul Gherghianoş, pârâul
Brezaia, pârâul Cernica) se află una din marile rarităţi ale ţării, dar şi ale Europei Saxifraga
cymbalaria varianta eucymbalaria.
III.6. FAUNA ŞI IMPORTANŢA SA TURISTICĂ
Dintre toate componentele cadrului natural, fauna este elementul cel mai mobil, fapt ce
se răsfrânge asupra modului de integrare în grupa atracţiilor turistice şi a exploatării propriu-
zise. Formele prin care fauna îşi atrage vizitatorii sânt felurite. Astfel, ca parte integrantă a
unor biocenoze terestre, la rândul lor extrem de variate de la un tip de relief la altul, de la o
regiune climatică la altă regiune, ea se evidenţiază prin diversitatea sa structurală. Turismul
de cunoaştere, de informare, va căuta să valorifice pentru sine acest atribut.
33
Fauna regiunii este foarte variată şi bogată. Dintre mamifere amintim: lupul (Canis
lupus), vulpea (Vulpes vulpes), pisica sălbatică (Felix silvestris), jderul (Martes martes), ursul
brun (Ursus arctos), râsul (Lynx lynx), cerbul (Cervus elaphus), căpriorul (Capreolus
capreolus), ariciul (Erinaceus europaeus), nevăstuica (Mustella nivalis), bursucul (Meles
meles).
Lumea păsărilor este foarte bogată. Din biotopul pădurilor de munte amintim: corbul
(Corvus corax), coţofana (Pica pica), piţigoiul de brădet (Parus ater), ciocănitoarea pestriţă
(Dryobates major), bufniţa (Bubo bubo), gaiţa (Garrulus glandarius), cucul (Cuculus canarus),
etc. Se întâlnesc şi păsări de un deosebit interes cinegetic: cocoşul de munte (Tratao
urogallus), sitarul (Scolopax rusticola).
Dintre reptile se pot menţiona: şopârla de munte (Lacerta vivipara), tritonul de munte
(Tritonus montandori), şalamandra (Salamandra salamandra). Dintre batracieni amintim
broasca brună de munte (Rana timpararia).
Din punct de vedere turistic, interesează doar o parte din faună, importantă sub aspect
cinegetic şi piscicol. Aspectul sportiv – turistic constă din interesul pentru recorduri şi
câştigarea unor trofee cinegetice.
Fauna cinegetică este mobilul practicării unei forme de turism mai exclusivist-a celui
cinegetic-vânătoarea, practicată de un număr redus de interesaţi excentrici, cu posibilităţi
materiale. În cadrul acestei categorii, pot fi incluse specii faunistice terestre, ornitologice,
acvatice. Primele două categorii pot fi incluse în categoria vânatului cu blană şi pene. Printre
speciile de interes cinegetic menţionăm: mistreţul, căpriorul, cerbul carpatin, ursul, lupul,
râsul, jderul, vulpea, bursucul, iepurele din vânatul cu păr, iar din vânatul cu pene: găinuşa de
alun şi cocoşul de munte. În scopul desfăşurării în bune condiţii şi controlată a turismului
cinegetic a fost edificată o categorie specifică-cabana de vânătoare.
Fauna piscicolă contribuie la proliferarea turismului cu acelaşi nume. Categoria
turiştilor ce practică acest sport este mult mai mare. Valea Oituzului se caracterizează printr-o
faună piscicolă aparţinând zonei montane, dominată de salmonide unde se remarcă în primul
rând păstrăvul (Salmo trutha fario) întâlnit în mod deosebit în cursul superior al Oituzului.
Din cauza poluării cu substanţe chimice provenite din deversări de la sondele de foraj
şi de la braconaj, fauna piscicolă a avut de suferit în sensul că numărul ei s-a redus cu mult. În
34
scopul repopulării faunei piscicole din Valea Oituzului, cât şi a afluenţilor acestuia în
localitatea Oituzul Ardelean s-a înfiinţat o păstrăvărie în urmă cu 48 de ani.
35
CAPITOLUL IV
POTENŢIALUL TURISTIC ANTROPIC AL LOCALITĂŢII
POIANA SĂRATĂ
Spre deosebire de resursele atractive aparţinând cadrului natural care sunt un dar al
naturii, zestrea turistică antropică reprezintă o însumare de elemente cu funcţie recreativă
create de om. Apariţia lor ca obiective de interes turistic nu poartă întotdeauna pecetea
premeditării, adică nu au fost construite in acest scop, ci dimpotrivă, în majoritatea cazurilor,
au îndeplinit alte atribuţii (economice, strategice, culturale, etc.). Însuşirea recreativă şi-au
câştigat-o însă în timp, ajungând adeseori ca ea să prevaleze în comparaţie cu vechile atribuţii,
devenind un obiectiv turistic propriu-zis.
Atractivitatea turistică a obiectivelor de natură antropică are o conotaţie complexă.
În primul rând aceasta se impune mai ales prin componentele aparţinând timpurilor istorice,
prin simbolistică determinând impactul emoţional pentru realizări ale trecutului care sunt tot
atâtea jaloane în formarea civilizaţiei româneşti actuale.
În al doilea rând obiectivele în sine reprezintă realizări efective cărora caracteristicile
lor structurale (dimensiune şi material de construcţie utilizat, stil, formă, culoare, ornament) le
atribuie calităţi precum unicitatea sau originalitatea, ineditul, toate rezultând fie din soluţii de
edificare sau prezentare, fie acela de amplasare într-un context natural sau antropic care le
evidenţiază valenţele.
Un atribut deloc neglijabil este acela al vechimii, al apartenenţei la o anumită epocă
social-istorică, deoarece este ştiută o altă trăsătură a omului modern, aceea de a găsi adeseori
suport moral, în evadarea într-un trecut considerat, adeseori, ca ideal sau sursă de inspiraţie,
creaţie, ori cunoaştere.
Zestrea turistică de provenienţă antropică este de mare complexitate şi poate fi
structurată în două grupe de obiective, şi anume:
• Edificii şi elemente cu funcţie turistică (edificii istorice: castrele romane, forturi,
castele, cetăţi; edificii religioase: sanctuare, temple, biserici, catedrale, moschee şi
sinagogi; edificii culturale şi istorice: agora, forum, teatrele, amfiteatrele, opere,
muzee; edificii economice: poduri, viaducte, tuneluri, metrouri, canale, baraje).
36
• Activităţi antropice cu funcţie atractivă (carnavaluri, târguri, expoziţii, festivaluri

artistice, folclorice, hramuri, pelerinaje).
IV.1. SCURT ISTORIC AL SATULUI
Localitatea Poiana Sărată a luat fiinţă în anul 1823, în valea râului Oituz, aparţinând
judeţului Trei Scaune – Transilvania. Aceasta s-a întâmplat după ce mai înainte cu câţiva ani
ideea fusese propusă şi susţinută de un general de armată austriac, şi ulterior aprobată de
guvernul ungar. Guvernul ungar avea ca ţinta de a aşeza aici cetăţeni de naţiune maghiară, ca
“sat grăniceresc”, cu drepturi speciale. Întrucât dintre maghiari nu s-au găsit cetăţeni care să
se îndemne a veni să facă această noua aşezare, s-a dat o publicitate mai mare acestei idei, în
urma căreia s-a găsit un grup de români din comuna Breţcu – Trei Scaune, care s-au adunat
până la un număr de 24 de familii.
În anul 1914 când s-a început Primul Război Mondial, comuna Poiana Sărată avea 23
de familii de unguri dintre care 7 ajunseseră proprietari de pământ. Populaţia satului în anul
1914 se apropia de numărul 2000 de suflete, români ceva peste 1600, unguri peste 160, iar
flotanţi 200 (funcţionari vamali, poliţia de graniţă, jandarmerie, aceştia de diferite
naţionalităţi). În septembrie 1916, odată cu retragerea trupelor române din Ardeal, sătenii s-au
retras şi ei. O mică parte a mai rămas pe loc, dar au fost ridicaţi din zona de frontieră şi duşi în
inima Ardealului, în special în Ţara Făgăraşului; însă 90% din populaţia românească s-a retras
în Moldova. S-au reîntors la vetrele arse până prin anul 1924 aproximativ 1000 de suflete, iar
până în 1940 ajunseseră să fie reîntorşi la vetre 1930 români. În august 1940, în urma
dictatului de la Viena, dar asupra Ardealului de N-V, comuna Poiana Sărată a intrat în zona ce
trebuia cedată. A fost ultima comună ocupată de maghiari, la 13 septembrie 1940, şi cea mai
depărtată de Budapesta. La o lună de la ocupare, la 13 octombrie, seara la orele 10 au fost
ridicaţi de la casele lor aproximativ 60-70 de capi de familie şi expulzaţi peste graniţă la ora 2
noaptea. A doua zi, la 14 octombrie, autorităţile comunale de frontieră au publicat în comună,
prin sunet de goarnă că femeile ale căror bărbaţi sunt plecaţi, să-i urmeze şi ele, neavând voie
să ridice cu ele decât copiii, încălţăminte şi îmbrăcăminte câte un sac. Vitele, alimentele şi
toată strânsura rămâneau pe loc; s-a dat ordin în aceeaşi zi să plece orice valah, “să nu mai fie
miros de valah”. Din români au rămas doar 2 bătrâni şi 4 femei văduve.
37
În august 1944, Poiana Sărată a trecut din nou prin pârjolul războiului, cel de-al Doilea
Război Mondial; 50% din aşezare a fost distrusă. Ulterior, sătenii au reuşit să se reîntoarcă la
vetre, ajutându-se între ei la refacere, fără nici un sprijin de nicăieri. Biserica, sfinţită la 8
noiembrie 1930, a scăpat neatinsă, cu toate că a fost transformată în grajd şi în interiorul ei s-a
făcut foc, depunându-se un strat de fum pe pictură. Şi şcoala cu etaj a scăpat neatinsă.
Un punct de cotitură în istoria satului îl reprezintă anul 1952, când Poiana Sărată a trecut
de la judeţul Trei Scaune la Regiunea Bacău, Raionul Târgu-Ocna, astăzi aparţinând judeţului
Bacău.
În anul 1955 erau adunaţi în sat aproape 700 de români şi 4 maghiari.
Perioada comunistă nu i-a afectat prea mult, căci fiind sat de munte, retras şi
necolectivizat, Poiana Sărată şi-a păstrat identitatea.
Satul Poiana Sărată a avut o istorie agitată mai ales în timpul celor Două Războaie
Mondiale, când a fost ocupat şi locuitorii au fost nevoiţi să se refugieze în satele vecine. De
fiecare dată însă poienarii s-au întors pe pământul natal, şi-au reclădit casele, s-au refăcut atât
material cât şi spiritual, ducând mai departe tradiţiile înaintaşilor.
IV.2. OBIECTIVE TURISTICE ANTROPICE
Satul Poiana Sărată este considerat ca având cea mai şocantă, bogată şi frământată
istorie dintre toate satele de pe Valea Oituzului, acesta îndeplinind pe rând funcţia de
frontieră, sat grăniceresc şi punct vamal, ceea ce face ca ofertele turistice ale localităţii să fie
de natură istorică, etnografică şi monumentală, prezentând un potenţial turistic cultural-istoric.
o Muzeul Etnografic - La propunerea şi la iniţiativa domnului Nicolae Ciprian
Vrânceanu, fiu al satului, şi cu sprijinul însemnat acordat de acesta, atât material cât şi
intelectual, Muzeul Carpaţilor Răsăriteni a avut şansa, în anul 2005, de a trece frontiera
geografică dintre Transilvania şi Moldova, şi de a efectua cercetări etnografice în istoricul sat-
graniţă Poiana Sărată. Astfel, cel mai nou dintre obiectivele turistice antropice este Muzeul
Etnografic organizat în şcoală şi deschis pe 4 decembrie 2005, în cadrul unor programe şi
manifestări culturale dedicate Zilei Naţionale a României, zi considerată de către săteni un
adevărat prilej de sărbătoare, după cum susţine şi doamna Olimpia Filip în articolul dânsei în
extrasul din Ziarul de Bacău: "Majoritatea sunt bătrâni. Toţi se îndreaptă spre vechea şcoală a
38
satului, azi părăsită. Oamenii nu intră în clădire. Îi aşteaptă pe flăcăii satului îmbrăcaţi în
costume româneşti. «Noi suntem mocani, adică oieri. La noi orice sărbătoare a satului începe
cu îmbrăcarea feciorilor în costume naţionale şi se termină cu dezbrăcarea lor. Azi
sărbătorim inaugurarea primei baze de cercetări etnologice pentru Valea Oituzului. Şi asta e
o adevărată sărbătoare pentru noi», povesteşte un sătean.”
Echipa de muzeologi formată din dr. Ichim Dorinel, drd. Marc Dorel şi Chiricescu
Andreea a efectuat o cercetare etnografică în Poiana Sărată, de-a lungul anului 2005, care a
scos la lumină atât mărturii documentare cât şi mărturii materiale privind viaţa şi ocupaţiile
locuitorilor acestui sat de-a lungul istoriei şi până în zilele noastre. Rezultatele parţiale ale
cercetării etnografice întreprinse de Muzeul Carpaţilor Răsăriteni au fost valorificate prin
organizarea unei expoziţii etnografice într-una din sălile de clasă ale şcolii din localitate.
Expoziţia încearcă să ilustreze, pe scurt, ocupaţiile, obiceiurile, credinţele, portul popular al
poienarilor, meşteşugurile ţărăneşti şi nu în ultimul rând istoricul satului, într-un cuvânt viaţa
localnicilor de-a lungul timpului, privită prin prisma mărturiilor etnografice păstrate până în
zilele noastre, transmise din tată în fiu. Obiectele expuse au fost donate de către săteni,
majoritatea fiind încă în stare bună de conservare, fiind chiar folosite de către aceştia în
gospodării. (vezi Figurile nr. 8 şi 9) Sătenii se mândresc cu unicitatea obiectelor expuse,
după cum reiese din cuvintele unuia dintre ei, cuvinte spuse în cadrul interviului luat de către
doamna Olimpia Filip, autoarea unui articol despre inaugurarea muzeului din Poiana Sărată
publicat în Ziarul de Bacău: "Aceste obiecte nu le găsiţi oriunde în ţară. Doar la noi in sat se
foloseau". Ele sunt specifice principalelor ocupaţii: creşterea oilor şi lucrul la pădure, dar şi
alte ocupaţii precum lucrul pământului, meşteşugurile casnice şi diferite alte lucrări. Singurul
lucru care nu a putut fi expus la muzeu este costumul popular mocănesc. Deşi fiecare om îl
are în casă, nimeni nu a putut să renunţe la el şi să îl doneze. Interesant este că, deşi fiecare
om îl are în casă, muzeografii n-au putut reconstitui un astfel de costum. Aceasta, deoarece
fiecare costum păstrează câteva elemente comune, dar sunt totuşi diferite.
Prin acest muzeu se încearcă o întinerire a satului, atrăgând turiştii. Datorită aşezării
geografice, Poiana Sărată este un ideal loc de odihnă pentru călătorul obosit, iar datorită
acestei expoziţii Poiana Sărată poate oferi şi ceea ce un călător ar putea căuta: autenticul,
tradiţionalul românesc surprins într-o expoziţie creată în însuşi leagănul formării şi existenţei
sale.
39
Figura nr. 8. – Imagine din Muzeu (plug, Figura nr. 9. – Imagine din Muzeu
prepeleac, răşchitor, vârtelniţe, sucală) (unelte de şindrilit)
o Biserica Neamului - Imediat după întemeierea satului, locuitorii au luat iniţiatica

construirii unei biserici. Prima ştire despre înfiinţarea acestei biserici o avem din documentul
Kontract13 (1841), în care se consemnează: "În anul 1841 când după urzirea Satului Sărat la al
18 - lea an, văzându-se că din pronia lui Dumnezeu acest sat foarte frumos să sporeşte şi prin
multe valuri întru ridicarea acareturilor sale, fieşte-care dintre locuitori zidirea acesteia sfintei
biserici a casei de obşte la care fieşte-care dintre locuitori, după puterea sa a concurăluit…".
Avem de-a face cu o ctitorie colectivă a românilor ce s-au stabilit primii în acest sat.
Construită din piatră şi cărămidă, cu pardoseala din lespezi mari de piatră, biserica avea
acoperişul cu învelitoare de şindrilă.
Între anii 1922 – 1930 s-au derulat demersurile pentru strângerea de fonduri în vederea
construirii noii biserici. Amplasată pe temelia vechiului locaş, noua biserică a fost proiectată
de către arhitectul Leon Vulcănescu din Bacău şi construită împreună cu antreprenorul Al.
Nagy din Tg. Secuiesc. Construită din cărămidă şi beton armat pe o temelie de piatră de
carieră, biserica are planul în formă de cruce. Aspectul ei monumental se datorează
dimensiunilor mari şi echilibrului volumetric, precum şi celor două turle, una pe pronaos şi
alta pe naos, conferindu-i măreţie şi grandoare.
13
Kontract – Anexa 1
40
Pictura sfântului locaş a fost încredinţată spre realizare pictorului Gheorghe Belizarie
din Piteşti care a terminat-o in anul 1930. Tehnica execuţiei a fost în frescă, în stil bizantin.
După cum rezultă din icoana Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril executată deasupra
pridvorului, biserica prăznuieşte acest hram. Pridvorul deschis al bisericii este alcătuit din
coloane cu capiteluri masive, legate de arcade semicirculare. În turnul clopotniţă situat
deasupra pronaosului se ajunge printr-un cafas situat în pronaos.
Catapeteasma din lemn de stejar a fost sculptată de către meşterii firmei "Miertoiu şi
Goga" din Craiova şi odată cu ea, şi întregul mobilier. Pictura de pe catapeteasmă a fost
executată de către Dumitru Belizaru din Bucureşti, apropiindu-se ca manieră de execuţie de
pictura murală, predominând cromatic roşu şi albastru. (vezi Figura nr.11)
Cel de al doilea război mondial a lăsat urme şi la această biserică recent construită.
Pictura de la cupolă, în partea de la fereastră, a fost avariată din cauza loviturilor provocate de
câteva schije. Una din reparaţiile importante de la această biserică a fost efectuată în anul
1951. În anul 1972 au mai fost făcute mici reparaţii la acoperiş, fiind vopsit interiorul.
În încheiere este necesar să se facă precizarea că biserica a fost cea dintâi instituţie a
satului care a rezistat tuturor vicisitudinilor istoriei, rămânând astăzi singura instituţie
prezentă în viaţa spirituală a credincioşilor creştini ortodocşi din Poiana Sărată. (vezi Figura
nr.10)
Figura nr. 10 - Biserica Neamului şi Figura nr. 11 – Catapeteasma din

lemnele pregătite pentru Sfintele Paşte biserică
41
o Monumentul Locotenentului Nicolae Macarie – primul erou român căzut în luptele

de la Oituz – Monumentele istorice evidenţiază fapte de glorie şi de eroism a celor ce au
luptat pentru unirea Transilvaniei cu România. Piatra de hotar dintre Moldova şi Transilvania
ce poartă inscripţionat anul 1856 a fost transformată în monument închinat locotenentului
Nicolae Macarie din Regimentul Ştefan cel Mare, primul erou rănit şi căzut în războiul pentru
întregirea neamului. (vezi Figura nr.12) Acest monument poate fi vizitat în curtea Bisericii
Neamului. O placă cu inscripţia „Pe aici nu se trece”, realizată de locotenentul C. Munteanu,
veteran în războiul din 1916 - 1918 la şipotul de la Vamă, aminteşte de „Armistiţiul apei”.
„Locotenentul Macarie e mereu în frunte.[…] Trecură de linia graniţei. Dar tocmai când
îi îndemna la un nou atac, o armă tună în direcţia lui. Lovit din plin, locotenentul Nicolae
Macarie se prăbuşi fără viaţă. […] Trupul lui avea să fie depus la biserica ortodoxă din Poiana
Sărată. Era cel dintâi ostaş român căzut în prima conflagraţie a lumii. Miercuri, pe 17 august,
la Poiana Sărată: «Corpul locotenentului Macarie stă în raclă în mijlocul bisericii. Un modest
funcţionar în poliţie, locotenent de rezervă…comandant al unei campanii în Batalionul 4, cade
ca cea dintâi jertfă în acest război.». Ceea ce mă impresiona, scria Nicolae Costăchescu în
«Jurnalul de companie», e plânsul în care izbucnesc umilii săteni ardeleni…” 14.
Locotenentul Nicolae Macarie a fost avansat post-mortem la gradul de Căpitan.
Figura nr. 12 – Monumentul Locotenentului Nicolae Macarie (fostă piatră de hotar)
14
„Ziarul de Bacău”, 14 octombrie 2005
42
o Cimitirul Eroilor căzuţi în Primul Război Mondial – Prin grija Societăţii „Cultul
Eroilor” Comitetul Central Bucureşti au fost ridicate în 1930 Monumentul şi Cimitirul eroilor,
închinate celor 1.900 de soldaţi ce şi-au găsit sfârşitul în luptele care s-au purtat în perimetrul
graniţei de la Poiana Sărată în războiul de întregire a neamului din 1916 - 1918. Acestea sunt
amplasate la intrarea în sat, pe partea stângă a şoselei Oneşti – Braşov. Cimitirul are o
suprafaţă de 900m2, în interiorul căruia sunt 106 morminte (56 români şi 50 austro - ungari).
În mijlocul cimitirului se află un obelisc (vezi Figura nr.16) iar în faţa lui o groapă comună,
un osuar cu următoarea inscripţie: «Aici odihnesc osemintele a 1900 eroi căzuţi pe aceste
locuri în războiul de întregire 1916 – 1919». „În 1940, pe timpul ocupaţiei horthyste, când şi
localitatea Poiana Sărată a fost smulsă din trupul României, cotropitorii s-au răzbunat şi pe
morţi, ştergând de pe crucile din cimitir numele eroilor români, aşa rămânând până astăzi”15.
Lucrările de centralizare a eroilor în cimitirul din Poiana Sărată s-au finalizat în
octombrie 1933. Au fost înhumaţi un număr de 107 eroi cunoscuţi (1) în patru parcele
(română, austriacă, germană şi maghiară – vezi Figura nr.15), alţi 1506 de eroi necunoscuţi
fiind depuşi în cripta din centrul cimitirului. Însemnele de căpătâi şi gardul cimitirului s-au
realizat din beton (2). În 1933 au fost depuşi în criptă încă 33 de eroi, numărul total al celor
înhumaţi fiind de 1609.
1) 30 germani, 29 români, 23 maghiari, 21 austrieci, 3 turci şi 1 evreu.
2) O.N.C.E.16, fond C.E., dosar 694/1921, f. 16. 27.
Figura nr.13 – Poarta de la Cimitirul Figura nr.14 – Imagine generală a

Eroilor Cimitirului Eroilor
15
„Deşteptarea”, miercuri, 1 august 2001, col. Corneliu Chirieş
16
O.N.C.E. = Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor
43
Figura nr. 15 – Una din cele patru Figura nr. 16 – Monumentul Eroilor
parcele cu morminte
o Troiţa cu fântână de pe Cernica – Troiţa Cernica a fost construită în anul 2007, din
marmură şi a fost sfinţită cu ocazia Sfântului Paşte de către Preotul Paroh Sinel Lăzărel,
ceremonie la care au participat credincioşii din localitate.(vezi Figura nr. 17)
Figura nr. 17 – Troiţa Cernica
44
IV.3. RESURSE TURISTICE DE NATURĂ ETNOGRAFICĂ
Depresiunea Poiana Sărată - leagăn de legendă şi istorie milenară - a cunoscut o bogată

activitate spiritual-artistică. Concomitent cu preocupările economice, cultura a fost un factor
de înmănunchere a energiilor locuitorilor spre înfăptuirea propriilor idealuri. S-au transmis
din generaţie în generaţie arta cioplitului lemnului şi a pietrei, confecţionarea cergilor
mocăneşti, cusăturile şi ţesăturile pentru costumele naţionale sau pentru zestre în care
predominau ştergarele de perete, scoarţele şi covoarele mocăneşti în diferite variante.
Dăinuie peste ani unele lucrări ale meşteşugarilor pictori şi sculptori.
IV.3.1. Portul popular
Costumul popular bărbătesc şi femeiesc din Poiana Sărată se detaşează de cele din zona
etnografică Trotuş. Aceasta se datorează faptului că satul a fost înfiinţat cu populaţie
românească din Transilvania care locuia în Breţcu şi în satele din jur. Din acest motiv portul
poienarilor nu se încadrează în tipul moldovenesc, fiind mai degrabă asemănător cu cel al
românilor din sud-estul Transilvaniei. În ultima vreme costumele tradiţionale de la Poiana
Sărată s-au împuţinat, la fel ca şi în celelalte sate. Pe lângă faptul că acestea se confecţionează
din ce în ce mai rar, localnicii au păstrat obiceiul moştenit de la înaintaşi, acela de a se
înmormânta în costum popular.
Dispărute din portul zilnic în ultima jumătate de secol, astăzi costumele populare sunt
scoase din lăzile de zestre mai ales la sărbătorile de iarnă, la Sântilia mocănească şi cu ocazia
spectacolelor folclorice.
Piesele de port popular se confecţionau în cadrul industriei casnice de către mâinile
harnice ale sătencelor care, cu multă pricepere şi meşteşug ţeseau pânza subţire pentru cămăşi
şi zeghea pentru hainele de iarnă. Cojocarii confecţionau cojoace şi bundiţe pentru timpul
friguros şi căciuliţele mocăneşti.
Multe dintre piesele de port se cumpărau de la târgurile din Transilvania, altele fiind
făcute de meşterii specializaţi din Poiana Sărată. Încălţămintea pentru femei şi bărbaţi era
lucrată în perioada interbelică de către cei trei cizmari consemnaţi în Anuarul României pe
1929: Ciurea Gh., Dominic Imre şi Pascaliu Ion. Piesele de port mai pretenţioase erau
45
confecţionate în aceeaşi perioadă de către nişte croitori. Urmaşii acestora au continuat să

confecţioneze piese de port popular încă multă vreme şi după al doilea război mondial.
 Portul femeiesc: Costumul purtat de fetele tinere şi de femeile de curând măritate se
distinge prin eleganţa pieselor ce le compun şi prin contrastul cromatic ce le conferă un
anumit pitoresc. Costumul fetelor ieşite la horă şi până la căsătorie se compunea din
următoarele piese: ie cu volan pe piept, numită local şi bluză, peste care se purta ilicul cu
cipcă17, fusta neagră sau colorată într-o singură culoare, numită androc care era strâmtă pe
talie. Fetele purtau capul descoperit, cu părul împletit în două codiţe lăsate pe spate; în
picioare aveau pantofi negri. Femeile tinere nu aveau voie să işi poarte capul descoperit, de
aceea îşi puneau pe cap giumbir, o piesă special confecţionată cu care îşi legau părul.
Ziarul Păzitorul Fraţilor susţine în articolul „Cine sunt poienarii din Poiana Sărată?”
următoarele: „… este foarte posibil ca locuitorii Poienei Sărate se astăzi să fie descendenţi
direcţi ai acestei federaţii statale (Vlaho-Bulgar de la Tisa până în Balcani). Vedem asta clar
din portul naţional al femeilor din Poiana Sărată, care este asemănător cu ale femeilor din
Bulgaria şi Macedonia. El este total diferit de cel al românilor sau maghiarilor din regiune. ” 18
 Portul bărbătesc: Dacă în portul femeiesc se întâlnesc piesele locale din localităţile
transilvane, bărbaţii au împrumutat unele piese de port de la satele din jur cu care au venit în
contact. Mai puţin împodobit decât costumul femeiesc, portul bărbătesc de sărbătoare se
detaşează prin sobrietatea care îl caracterizează. Flăcăii şi tinerii căsătoriţi aveau
îmbrăcămintea de sărbătoare asemănătoare. Pe cap purtau pălării de postav negru, având
calota sferică mică şi boruri mari. Partea superioară a corpului era acoperită de o cămaşă ce
avea poale lungi, cu partea din spate croită mai lungă decât de cea din faţă. Confecţionată din
pânză albă ţesută în casă, cămaşa avea gulerul răsfrânt şi mâneca largă. O variantă de cămaşă
bărbătească era numită vigană, aceasta fiind împodobită cu ornamente brodate. Deasupra
cămăşii se purta o vestă din postav negru cu un rever răsfrânt din catifea neagră. De la brâu în
jos se purtau iţarii strânşi pe picior. În picioare s-au purtat opinci cu cioc, încreţite după forma
piciorului, confecţionate din piele de „talpă de vită”.(vezi Figura nr. 18)
Necesitatea costumelor populare pentru echipa de dansuri locale a făcut să se promoveze
o nouă costumaţie pentru bărbaţi, femeile păstrând costumul tradiţional.
17
Cipcă = dantelă, panglicuţă
18
„Păzitorul fraţilor”, primăvara 1998, vol.4, nr. 1, Ana Vrânceanu-Bitir
46
 Costumele de copii: În linii mari, costumele purtate de copii în zile de sărbătoare,

atât la fetiţe cât şi la băieţi, se asemănau, păstrând proporţiile cuvenite, cu costumele de fete şi
flăcăi din punct de vedere al croiului.
În ziua de astăzi s-a încercat totuşi confecţionarea unor costume populare similare celor
existente în zestrea sătenilor, plănuindu-se pe cât posibil a se păstra caracteristicile specifice
zonei. (vezi Figura nr. 19)
Figura nr. 18 – Port de sărbătoare în Figura nr. 19 – Port de sărbătoare actual

1963, la 140 de ani de la înfiinţarea
satului Poiana Sărată
IV.3.2. Obiceiuri tradiţionale
În Poiana Sărată s-au păstrat de-a lungul timpului câteva obiceiuri de sărbători, pe care
sătenii şi cei din apropieri încă le respectă. Câteva dintre acestea sunt prezentate în rândurile
umrătoare:
 Sfintele Paşti – Poienarii se pregătesc să întâmpine Învierea Domnului prin respectarea
cu stricteţe a postului mare. Cu o săptămână înaintea Paştelui este Duminica Floriilor,
sărbătoarea Intrării Domnului Iisus în Ierusalim. Cu această ocazie sunt aduse la biserică
ramuri de salcie care, după ce sunt sfinţite, se pun la uşi, la ferestre, la icoane. Acestea sunt
folosite peste an în momentele de grele încercări provocate de grindină, secetă, boală etc.
47
De Paşti se pregătesc ouăle roşii sau încondeiate. (vezi Figura nr. 20)
În vederea celebrării celei mai mari sărbători a creştinătăţii, Învierea lui Iisus Hristos,
biserica satului Poiana Sărată are de făcut o serie de pregătiri de ceremonial, printre care şi
Focul Învierii. (vezi Figura nr. 21)
Figura nr. 20 – Ouă încondeiate Figura nr.21 – Focul Învierii la Poiana Sărată
În puţine biserici s-a mai păstrat obiceiul ca în noaptea de Înviere să se facă în curtea
bisericii un foc mare ale cărui flăcări să prevestească lumina adusă de Mântuitor, odată cu
învierea sa. După cum povesteşte Ion Vrânceanu: „De Paşti, aici se face un foc mare la
biserică, de luminează tot satul”. Focul nou sau focul cel mare este aprins şi la unele biserici
catolice înainte de slujba Învierii. De la acest foc se duce lumină în biserică, după ce este
sfinţit de preot înainte. Pregătirile în vederea acestui spectacol divin se fac la Poiana Sărată cu
mult timp înainte. Feciorii din sat merg la pădure cu căruţele în mod special pentru a aduce
lemnele necesare pentru Focul Învierii. Dimensiunile acestui foc au drept comparaţie turla
bisericii. Despre acest spectacol divin povesteşte preotul Ioan Bitir: „focul este cunoscut, iar
oamenii din localităţile din jur şi chiar din alte localităţi vin anume pentru a asista la slujba
de aici. Coloana cu maşinile credincioşilor veniţi din altă parte depăşeşte un kilometru
lungime. Cert este că focul, dacă este bine făcut, arde şi a doua zi. Este focul purificării ce
48
trebuia să ajungă la înălţimea turlei bisericii; flăcăii care erau supăraţi pe fetele care-i
refuzaseră la joc, le aruncau în acest foc porţile şi băncile din faţa acestora.”
Despre aceste eveniment doamnele Olimpia Filip şi Mirela Romaneţ povestesc în
articolul «Focul Învierii la Poiana Sărată – un obicei unic în judeţ, păstrat de sute de ani»
apărut în Ziarul de Bacău, după cum urmează: „Poiana Sărată este singurul sat din judeţ unde
există acest obicei. Noaptea de Înviere era momentul în care mocanii coborau de la munte
pentru prima dată în acel an şi se revedeau cu familiile lor. Acesta este şi motivul pentru care
biserica satului poartă şi azi denumirea de Biserica Neamului.”19
La 40 de zile de la Paşti se sărbătoreşte Înălţarea la cer a Mântuitorului, într-o zi cu o
triplă semnificaţie, deoarece i se mai spune în popor şi Ispas. Acesta se spune că ar fi un
personaj mitic care ar fi asistat la Înălţarea Domnului Iisus la cer. Este şi sărbătoarea eroilor
neamului cu care ocazie aceştia sunt pomeniţi şi li se aduc ofrande şi prinos de recunoştinţă.
 Sântilia de la Poiana Sărată – Sărbătorile de vară sânt reprezentate prin nedeea
mocănească tradiţională, “Sântilia de la Poiana Sărată”, ce are loc la 20 iulie de ziua
Sfântului Ilie, „o tradiţie veche de 180 de ani”, cum spune şi Dana Lungu, scriitoarea
articolului «Valea Oituzului la ceas de sărbătoare» din ziarul Oneşti Expres. Această zi este
mult respectată în popor, oamenii temându-se de sfântul care provoacă incendiile, produce
tunetele, fulgerele şi trăsnetele în timpul furtunilor. Se pare că în vara anului 2005 Sf. Ilie a
fost tare mânios deoarece a revărsat potop de ploaie în satele de pe valea Oituzului. Acesta a
fost şi motivul pentru care la Poiana Sărată nu a mai avut loc Sântilia mocănească. La bază
constituie o întâlnire a mocanilor de la poalele Munţilor Vrancei şi Nemirei în această
localitate. Prin adăugarea la caracterul iniţial de serbare populară a unor elemente economice
a rezultat nedeea-târg, sărbătoare cu interesante manifestări de etnografie, folclor autentic din
zonă dar şi din regiunile înconjurătoare.
Deschiderea nedeei este făcută de bătrâni prin dansurile Brâul bătrânesc şi Hora
Sântiliei (vezi Figura nr.22 ) în mijlocul satului, în faţa bisericii, la care se prinde toată
suflarea satului. În cele trei zile de sărbătorire a Sântiliei, sunt organizate întreceri ale
călăreţilor, trânte voiniceşti, diverse dansuri mocăneşti, se recită şi se cântă, se spun snoave şi
glume. Acestea sânt însoţite de îmbelşugate mese cu preparate tradiţionale pastorale: bulz,
zară şi pancoşi, păpuşele din caş, urdă dulce, jiniţă, iar în ultima vreme mici, carne friptă la
19
„Ziarul de Bacău”, sâmbătă, 30 aprilie 2005
49
grătar şi o mulţime de dulciuri. Semnificaţia “Sântiliei” s-a pierdut în timp. Astăzi ea rămâne
o sărbătoare câmpenească a dansului, cântecului, portului local popular, a bucuriei şi tinereţii.
Câteva pliante de popularizare a evenimentului organizat de Sântilie la Poiana Sărată sunt
ataşate în Anexa 2.
Aceste tradiţii şi obiceiuri continuă şi astăzi, organizându-se chiar şi expoziţii de artă
populară locală: străchini, oale, ulcioare, cărţi căutate de turiştii c vin în zonă, covoare
ţărăneşti, prosoape, scoarţe mocăneşti, cergi vărgate, sculpturi în piatră.
Figura nr. 22 – Hora Sântiliei Figura nr. 23 – Dans în port popular la

Sântilie
 15 August „Memoria Oituzului” - Cinstirea eroilor neamului - Eroii căzuţi în

războiul pentru întregirea neamului sunt comemoraţi în fiecare an aici la Poiana Sărată de
către săteni, Ministerul Apărării Naţionale şi Consiliile locale. (vezi Figurile nr. 24 şi 25)
În cadrul acestui eveniment se sărbătoreşte intrarea României în primul război mondial
14-15 august 1916 şi trecerea anilor de la eroicele lupte din vara anului 1917 – Mărăşti,
Mărăşeşti, Oituz, localităţi aparţinând „Triunghiului Morţii” din care cel ce a intrat nu a mai
ieşit. Din articolul intitulat „Memoria Oituzului” al domnului Edi Pascal, apărut în Monitorul
de Bacău aflăm că în anul 2006 „la festivităţile de la Oituz şi Poiana Sărată a participat un
veteran din al doilea război mondial, un jandarm, pe numele său Gheorghe Cioca.” 20
20
“Monitorul de Bacău”, miercuri 16 august 2006, pag. 9
50
În anul 2007, conform celor scrise în articolul „«Generalii» înving nepăsarea” 21, la
festivitate au participat reprezentanţii administraţiei locale, elevi, veterani de război din sat şi
cadrele didactice. Mulţi dintre cei prezenţi, majoritatea veterani de război, şi-au exprimat
bucuria faţă de faptul că generaţiile de astăzi nu şi-au uitat eroii şi istoria. «Din cei 24 de
veterani câţi am fost în satul Poiana Sărată, doar şapte mai sunt în viaţă.», a mărturisit Nicolae
Colţ, 87 de ani.
„Generalii Văii Oituzului înving uitarea - De Ziua Eroilor martirii au fost comemoraţi”
este titlul unui articol publicat în ziarul Oneşti Expres de către Dana Lungu, de unde reiese
faptul că poienarii nu au trecut cu vederea peste vitejia eroilor căzuţi la ei în sat de-a lungul
războiului din 1916 – 1918: «Aşa cum ne-am obişnuit, de câţiva ani încoace, pe data de 15
august, de ziua Adormirii Maicii domnului şi totodată Ziua Eroilor, în comuna Oituz, dar şi în
satul Poiana Sărată se organizează ample ceremonii în memoria eroilor căzuţi aici. […] Anul
acesta s-au împlinit 90 de ani de când, eroul de la Mărăşeşti, aşa cum a fost supranumit
generalul Eremia Grigorescu, afirma în faţa armatei germane: „Pe aici nu se trece”.
Manifestările de comemorare au fost organizate sub egida Ministerului Apărării Naţionale, a
Asociaţiei Cultul Eroilor Bacău, dar şi a Prefecturii Bacău. […] Au fost depuse coroane de
flori la Monumentul Locotenentului Nicolae Macarie, cel dintâi militar român căzut în luptele
pentru eliberarea Transilvaniei în noaptea de 14 – 15 august 1916.»22
Figura nr. 24 – Începerea ceremoniei Figura nr. 25 – Desfăşurarea

din faţa Cimitirului Eroilor evenimentului
21
„Oneşti Expres”, 24-30 mai 2007, pag. 11, Dana Lungu
22
„Oneşti Expres”, 16-22 august 2007, pag.24, Dana Lungu
51
CAPITOLUL V
STRUCTURILE ŞI SERVICIILE DE CAZARE ŞI
ALIMENTAŢIE PUBLICĂ ÎN POIANA SĂRATĂ
Agroturismul a apărut datorită necesităţii valorificării potenţialului turistic al satului:

condiţii naturale bune pentru practicarea turismului, cadrul construit pitoresc (case şi
gospodării confortabile), oameni ospitalieri, tradiţia culturală, istorică şi artistică, meşteşugari
şi artizani talentaţi, cărora li se adaugă un bogat patrimoniu local. Prin agroturism se
realizează satisfacerea nevoilor de odihnă şi recreere activă ale populaţiei de la oraşe şi, în
acelaşi timp, valorificarea resurselor locale ce pot satisface cerinţele turiştilor. Legarea unor
prietenii a contribuit la satisfacerea nevoilor materiale şi spirituale ale turiştilor.
Din prezentarea monografică a localităţii rezultă că Poiana Sărată are o poziţie
geografică care îi oferă avantajele dezvoltării turismului local şi un potenţial turistic care
poate fi exploatat. Încă de acum un sfert de veac profesorul Ion Şandru, fiu al satului, renumit
geograf la Universitatea din Iaşi, aborda problema formelor de valorificare a resurselor umane
naturale într-un studiu de specialitate. „În scop turistic, Depresiunea Poiana Sărată - Hârja se
caracterizează astăzi prin accesibilitate (şosea asfaltată, mijloace auto de transport în comun),
atractivitate (fond natural turistic, variat fond cultural etnografic şi folcloric), dotare.”23 Tot
dânsul, referindu-se la particularităţile favorabile ale mediului geografic, consemna că în
Poiana Sărată se practică „turismul recreativ şi de odihnă”, un turism neorganizat de week-
end.
V.1. STRUCTURI DE CAZARE ŞI ALIMENTAŢIE PUBLICĂ
Bazele de cazare şi alimentaţie sunt indispensabile în activitatea turistică. Ele asigură

satisfacerea nevoilor primordiale ale turiştilor conlucrând la buna desfăşurare a fenomenului
turistic. Ele sunt esenţiale în cazul sejururilor, întrucât substituie rolul unui cămin.
Farmecul turismului rural, având cea mai mare perspectivă din România, şi-a găsit o
bună reprezentare în Poiana Sărată. Specificul locului, ospitalitatea gazdelor, ambianţa
23
Prof.univ.dr.doc. Ion Şandru, op. cit, pag 3-8.
52
naturală şi o bună organizare au creat premizele atingerii unor obiective comune: crearea
unei existenţe în turism şi totodată conservarea valorilor locale prin turism rural.
De câţiva ani funcţionează şi aici pensiunile agroturistice. Din ce în ce mai multe şi mai
bine întreţinute, cu autorizaţiile şi certificatele vizate la zi. Majoritatea pensiunilor sunt case
ţărăneşti adaptate şi dotate pentru practicarea turismului rural, iar restul sunt vile sau cabane
special construite pentru acest tip de turism.
Se prezintă în continuare o scurtă informare cu privire la capacitatea de cazare totală din
judeţul Bacău, pe baza căreia se poate face o raportare şi o conexiune cu datele statistice
specifice localităţii Poiana Sărată.
Numărul turiştilor care s-au cazat în judeţul Bacău mai mult de o noapte a înregistrat în
luna aprilie - mai o diminuare cu peste o mie de persoane faţă de intervalul de timp similar din
2007, precum relevă cele mai recente date înregistrate la Direcţia Judeţeană de Statistică.
Vile turistice
5% Pensiuni
Pensiuni urbane
rurale 2%
6%
Moteluri
6%
Hoteluri
81%
Figura nr. 26 - Evidenţa oaspeţilor zonelor turistice băcăuane pe intervalul de timp aprilie-
mai 2007
Sursa: http://www.iasiinvest.ro/index.php/turism/turismul-in-judetul-bacau-este-o-rara-
avis.html
Din aceeaşi sursă aflăm şi că din totalul turiştilor ce au vizitat judeţul Bacău în anul
2007 doar 139 au fost turişti de peste hotare.
53
Capacitatea şi activitatea de cazare turistică din judeţul Bacău este prezentată în tabelul
de mai jos:
JUDEŢUL Capacitatea de cazare

Indicii de
BACĂU În
utilizare netă
funcţiune Înnoptări
Existentă Sosiri (mii) a capacităţii
Ani (mii (mii)
(locuri) în funcţiune
locuri-
(%)
zile)
2000 4116 1322,2 126 387 29,3

2001 3554 1179 118 394 33,5
2002 3382 1018,6 110 409 40,2
2003 3333 933 109 411 44,1
2004 3318 941 113 368 39,2
2005 3401 976,5 121 351 36,0
2006 3188 941 118 366 38,9
Tabel nr. 6 - Capacitatea şi activitatea de cazare turistică în judeţul Bacău

Sursa: Direcţia Judeţeană de Statistică – Bacău: http://www.bacau.insse.ro
Se observă că deşi timpul a trecut, pe parcursul celor 7 ani, din 2000 până în 2006
capacitatea ce cazare turistică a suferit multiple oscilaţii, ajungându-se ca în 2006 să existe cu
aproximativ 1000 de locuri de cazare mai puţine decât în primul an de studiu. În ceea ce
priveşte numărul înnoptărilor în unităţile turistice din judeţ, acesta a fost monitorizat la 366
000 de persoane în 2006, cu peste 21000 mai mic decât în perioada de referinţă, anul 2000.
Cu toate acestea, se pare că indicele de utilizare netă a capacităţii în funcţiune a unităţilor de
cazare din judeţul Bacău a înregistrat o creştere de aproape 10 procente în anul 2006 faţă de
anul 2000.
54
Pentru a vedea evoluţia capacităţii de cazare existentă în judeţul Bacău în perioada

2000-2006 am calculat, pe baza indicatorilor din tabelul de mai sus, valorile reale şi tendinţa
acestora pe parcursul perioadei totale, după cum se poate observa în graficul următor:
5000
4000
3000
2000
1000
0
1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
Valori reale Trend
Figura nr. 27 - Valorile reale şi tendinţa pentru capacitatea de cazare existentă în judeţul
Bacău în perioada 2000-2006
Am calculat valorile reale şi tendinţa şi pentru capacitatea de cazare în funcţiune pe

perioada anilor 2000-2006 în judeţul Bacău, după cum urmează:
3000
2500
2000
1500
1000
500
0
1 2 3 4 5 6 7 anii
valori reale trend
Figura nr. 28 - Valorile reale şi tendinţa pentru capacitatea de cazare turistică în judeţul
Bacău pentru anii 2000-2006
55
Pe baza aceluiaşi tabel şi a indicatorilor ce sunt cuprinşi în el s-au făcut calcule pentru a
se determina valorile reale ale numărului de turişti sosiţi în anii 2000-2006 în întregul judeţ
Bacău, alături de tendinţa de acestui număr de turişti. (vezi Figura nr.29)
130
125
120
115
110
105
100
anii
1 2 3 4 5 6 7
valori reale trend
Figura nr. 29 - Valorile reale şi tendinţa pentru numărul de turişti sosiţi în perioada 2000-
2006 în judeţul Bacău
Pentru a se verifica ce s-a întâmplat cu numărul de turişti ce au înnoptat în judeţul

Bacău în anii 2000-2006, dacă a crescut ori scăzut, a fost necesară aflarea valorilor reale,
precum şi a tendinţelor acestora, ajungându-se la situaţia prezentată în tabelul de mai jos:
420
400
380
360
340
320
1 2 3 4 5 6 7 anii
valori reale trend
Figura nr. 30 - Valorile reale şi trendul pentru numărul de turişti ce au înnoptat în judeţul
Bacău în anii 2000-2006
56
Aşadar, din toate informaţiile prezentate mai sus reiese că în judeţul Bacău, pe perioada
studiată, anii 2000-2006, există o tendinţă uşor descrescătoare în ceea ce priveşte capacitatea
de cazare turistică, precum şi numărul turiştilor dornici de a vizita această zonă. Aceste date
nu trebuie însă să ne sperie, ba mai mult, trebuie să ne dea semne de întrebare şi idei noi de a
rezolva „problema”, idei ce pot face ca în viitorul apropiat, toţi aceşti indicatori să crească, iar
zona să devină una de un interes turistic apreciabil.
În ceea ce priveşte localitatea Poiana Sărată, se ştie că aceasta participă cu aproximativ
8 % din capacitatea de cazare a judeţului Bacău, având la dispoziţie aproximativ 266 de locuri
distribuite astfel:
Număr Categorie
Unitate Locuri
unităţi confort
Pensiuni 8 96 2
Camping 1 100 2-3
Tabără de vară 1 70 1
Tabel nr. 7– Capacităţi de cazare turistică existente la 31 iulie 2007

Sursa: Ichim, D., “Poiana Sărată de la Oituz – tragedia unui sat”, Editura Casa
Scriitorilor, Bacău, 2007
Tabără de
vară
Camping 10%
10%
Pensiuni
80%
Figura nr. 31 – Capacităţi de cazare turistică

Sursa: Ichim, D., “Poiana Sărată de la Oituz – tragedia unui sat”, Editura Casa
Scriitorilor, Bacău, 2007
57
Din tabelul şi graficul de mai sus se observă că în localitatea Poiana Sărată deja există
un număr de 8 pensiuni agro-turistice.
În continuare prezentăm câteva din unităţile de cazare existente în localitatea Poiana
Sărată:
 Pensiunea Leurdiş** (2 margarete) – Amplasată în partea stângă a şoselei Braşov-
Oneşti, înainte de intrarea în sat, pe terasa superioară a Oituzului, în imediata vecinătatea a
pădurii de la poalele muntelui, pensiunea Leurdiş oferă o oază de linişte pentru toţi cei care
doresc să trăiască în mijlocul minunatului peisaj ce se deschide de jur împrejur. (vezi Figura
nr. 32)
Pensiunea oferă condiţii optime de cazare în cele patru camere şi o sufragerie,
administrate de familia Petrescu, după cum urmează:
- 2 camere cu paturi duble şi grupuri sanitare proprii (W.C. şi chiuvetã);
- 2 camere cu paturi duble şi baie comună;
- balcoane cu vederi diferite;
- locuri de servit masa în interiorul sau în curtea vilei, grătar, foc de tabără ;
- curte şi loc de parcare;
- locuri de joacă pentru copii;
- centrală termică proprie, apă caldă;
- televizor în spaţii comune, cablu TV;
- acoperire GSM;
- accesul animalelor de companie este interzis.
Agrement oferit de proprietarii pensiunii şi de posibilităţile localităţii :
- drumeţii pe munte si excursii in zonă (staţiunea Slănic Moldova, Salina Târgu-Ocna, Complexul
Muzeal Borzeşti, Mãnãstirea Caşin, Mãnãstirea Bolovanu, Păstrăvăria şi Pasul Oituz, izvoarele de
apă sărată, etc);
- vizite la Biserca Neamului şi la Cimitirul Eroilor din sat (monumente istorice), precum şi la Muzeul
Etnografic din Poiana Sărată;
- vânătoare, pescuit,culesul fructelor de pădure;
- sporturi de iarnă (schi fond, săniuţe);
- scăldatul în apele Oituzului sau în ştrandul cu apă sărată din sat;
- plimbări cu căruţa sau cu sania trasă de cai;
58
- participarea la activităţile locuitorilor (cositul, strânsul furajelor, păscutul animalelor, munca la pădure,
preparatul porcului de Crăciun si al mielului de Paşti) , precum şi la sărbătorile tradiţionale ale satului de
Crăciun , Anul Nou , Paşti, Sântilia, Sf.Maria, Ziua Eroilor.
Turiştii ce vin la această pensiune sunt atât români, din Galaţi, Brăila, Constanţa, Ialomiţa, Bucureşti,
Oneşti, Bacău, cât şi străini ce revin mereu cu drag, din Franţa, Danemarca, Elveţia, Republica Moldova,
S.U.A. Aceştia sunt persoane cu posibilităţi şi vârste medii, cuprinse între 30-50 de ani, cu copii, ce caută
linişte şi relaxare.
Informaţii de contact:
Adresa: Sat Poiana Sărată, com. Oituz, jud. Bacău
Telefon: 0745070265; 0234350280
E-mail: pensiunea_leurdis@Yahoo.com
Web:www.pensiuni-moldave.ro
Figura nr. 32 - Pensiunea Leurdiş Figura nr. 33 - Interior cameră Pensiune

Leurdiş
 Pensiunea Oky & Erica** (2 margarete) – Pensiunea Oki şi Erica este o casă de
vacanţă ce oferă clipe de relaxare pentru toate vârstele creând momente de neuitat pentru cei
ce au avut ocazia să o viziteze. Casa cu un accentuat stil rustic specific zonei are două
dormitoare cu paturi duble, un apartament, un salon, o sufragerie, grup sanitar şi bucătărie
59
dotată ultramodern. Camerele sunt spaţioase, cu balcoane ce se deschid către peisaje montane
ce-ţi încântă ochiul. Cei ce işi petrec vacanţa aici au acces la bucătărie astfel încât îşi pot
prepara singuri bucatele dorite. Grădina este dotată cu un balansoar aşezat sub un umbrar de
viţă de vie, fotolii de gradină şi un foisor din lemn acoperit cu sindrilă. (vezi Figurile nr. 34 şi
35)
Pentru copii există dotări ce cuprind un întreg arsenal de jucării şi căsuţe rustice în
miniatură, spre satisfacţia lor dar şi a părinţilor, jocul terminându-se de cele mai multe ori cu
o baie în piscina gonflabilă.
Gazda pensiunii este gata să pregătească la cerere bucate cu produse din gospodăria
propie. Gospodăria anexă unde se afla casa gazdei vă poate oferi la cerere legume şi fructe
proaspete, păsări de curte pentru prepararea bucatelor ce apoi trebuie “stropite” de vinul
tradiţional al casei. Pe traseele turistice la cerere puteţi fi insoţiţi, fiindu-vă pregătite şi
picnicuri pentru popasuri scurte.
Condiţiile de cazare constau în:
- 1 cameră cu un pat matrimonial şi un pat de o persoană;
- 1 cameră cu un pat dublu;
- 1 apartament cu grup sanitar complet;
- încălzire centrală şi cu lemne;
- frigider; aragaz, telefon, televizor plus satelit.
Din oferta culinară a pensiunii amintim: produse ecologice (lapte, unt, carne, păstrăv
umplut cu ciuperci, sărmăluţe în foi de viţă cu smântână şi mămăliguţă, tochituri, salate,
plăcinte poale-n brâu, cozonaci, clătite, gogoşi, dulceţuri din fructe de pădure, ciuperci şi
murături). Băuturi alcoolice - vinul casei şi nealcoolice, siropuri din zmeură şi muguri de
brad.
Localizare: Pensiunea se află în partea centrală a localităţii Poiana Sărată.
Telefon: 0234 337873; 0744 762 136.
Web : http://poianasarata.com/acasa.htm
60
Figura nr. 34 - Pensiunea Oky & Erica Figura nr. 35 - Interior cameră
 Vila Eva*** (3 margarete) – Vila Eva are următoarea structură a spaţiului de

cazare:
-număr total de locuri = 12;
-camere duble: 4;
-1 apartament cu baie proprie;
-3 băi comune;
-1 sufragerie.
Facilităţi:
-televizor în camere şi garderobă;
-încălzire cu centrală proprie;
-bucătărie;
-grătar;
-telefon;
-semnal GSM;
-sală de fitness şi teren de sport;
-curte şi grădină cu livadă;
-acceptă anilae de companie;
-4 locuri de parcare proprii.
61
 Camping Poiana Sărată – Campingul Poiana Sărată este aşezat într-un cadru
natural deosebit, fiind o oază de confort în mijlocul unei naturi de o frumuseţe sălbatică.
Ospitalitatea gazdelor poate oferi clipe de neuitat.
Spaţiul principal de cazare este reprezentat de Motelul ce poate găzdui 46 de persoane.
În jurul motelului se află 42 de căsuţe modernizate şi foarte confortabile. În curtea
campingului se află şi un restaurant cu o capacitate de 100 de locuri. Având ca principală
preocupare confortul clienţilor nu putea lipsi o terasă, o sală de conferinţe, precum şi locuri
de agrement, cum ar fi o saună şi mese de tenis.
Campingul Poiana Sărată pune la dispoziţie următoarele servicii:
• Spaţii de cazare împărţite astfel:
- Motel: 46 locuri repartizate astfel: 6 camere cu un loc, 14 camere cu două locuri şi 3
apartamente. (vezi Figura nr. 36)
- Căsuţe: 14 căsuţe cu 2 locuri, 23 căsuţe cu 3 locuri, 3 căsuţe cu 4 locuri, 1 căsuţă cu 6
locuri şi 1 căsuţă cu 9 locuri. (vezi Figura nr. 37)
• Restaurant cu 100 de locuri. (vezi Figura nr. 38)
• Sală de conferinţe cu 80 de locuri.
S.C. Carmun S.R.L.
Localizare: com. Oituz, sat Poiana Sărată , nr. 137, jud. Bacău, cod 607371
Telefon: 0234 337886; 0234 337889; 0234 337890; Fax: 0234 337886;
E-mail: office@poianasarata.ro; Web: www.poianasarata.ro
Figura nr. 36 - Motelul din Campingul Poiana Sărată

62
Figura nr. 37 – Căsuţele din camping Figura nr. 38 – Restaurantul
 Tabăra de la Poiana Sărată – Tabăra beneficiază de 70 de locuri de cazare, fiind

folosită vara de elevi care organizează excursii în împrejurimi pe diferite trasee turistice.
V.2. SERVICII TURISTICE COMPLEMENTARE
Cei ce deţin unităţile de cazare din Poiana Sărată oferă, alături de serviciile de cazare şi
alimentaţie, şi alte servicii turistice, modalităţi atractive de petrecere a timpului liber în
incinta pensiunii sau campingului respectiv, ori în împrejurimi, precum:
 Organizarea de „Seri Româneşti” cu caracter tradiţional, specific zonei, program
folcloric (muzicanţi, dansatori);
 Participarea la şezătoare sau la clacă, alături de săteni, pentru a se cunoaşte mai bine
ritualurile din Poiana Sărată privind muncile pământului;
 Închirieri / Plimbări cu căruţa sau sania trasă de cai, depinde de anotimp;
 Vânătoare, pescuit, culesul fructelor de pădure;
 Sporturi de iarnă ;
 Scăldatul în apele Oituzului sau în ştrandul cu apă sărată din sat;
 Organizarea de excursii cu ghid turistic pe trasee turistice din împrejurimile Poienii
Sărate, în zona Defileului şi Pasului Oituz.
Se organizează deci un turism itinerant, pe trasee scurte sau lungi, după cum sunt
detaliate în ceea ce urmează:
63
1) Poiana Sărată – Slănic-Moldova

Se pleacă de la Campingul Poiana Sărată şi se urcă pe valea Cernica până la Slănic-
Moldova. Un traseu mai lung, dar foarte interesant este Poiana Sărată - Plaiul Păltiniş - Poiana
Căprioarei – Cascada Slănic – Slănic-Moldova. Primul traseu, respectiv cel de pe Valea
Cernica este marcat. Timp necesar 4-5 ore.
2) Poiana Sărată – Haloş - Vârful Dobrii - Vârful Clăbuc - Vârful Lepşa - Vârful
Ceangău
Este un frumos traseu de plai ce face posibilă legătura între Valea Oituzului şi Munţii
Vrancei. Se poate realiza în 2-3 zile, de la Vârful Lepşa şi se poate coborî la Lepşa şi mai
departe la Tulnici şi Vidra, pe Putna.
3) Poiana Sărată - Munţii Nemira
Traseul începe de la Poiana Sărată peste Culmea Chişăuşului şi ajunge la Muntele
Şandru Mare. De aici, pe drumul de culme, se pot parcurge toţi Munţii Nemirei. Traseul se
poate realiza în 2-3 zile.
4) Peste Haloş spre Valea Caşinului şi mai departe peste Culmea Ţepei spre
Vrancea.
5) Valea pârâului Brezaia - Vârfu Chişăuşului - Vârfu Cerbu şi Vârfu Pufu –
Slănic- Moldova. Traseul se poate parcurge în 2-3 zile.
6) Valea pârâului Cernica - izvorul mineralizat “Puturosu” - Cascada “Apa de
Piatră” - Slănic-Moldova . Timp de parcurs 1 zi.
7) Valea pârâului Haloş - Piatra Runcului – Coarnele - Fata Moartă – Scutaru -
Mănăstirea Caşin. Timp de parcurs 2 zile.
Tot de la Poiana Sărată se pot realiza excursii pe poteci nemarcate peste Muntele Mic
(1269 m) la Slănic-Moldova sau pe culmea principală a Munţilor Nemira (Vârful Ghepar-
1304 m), precum şi pe drumurile forestiere de pe văile Lupchianu, Caraslău şi Gherghianoş
situate în apropiere.
Se pot organiza excursii şi la:
- Oneşti24, unde se pot vizita: Muzeul Municipal de Istorie, Monumentul Mihai
Eminescu, Muzeul de Artă, Dealul Perchiu, grădina zoologică, Parcul Călinescu, Catedrala
„Pogorârea Sf. Duh”, Parcul Sportiv cu Monumentul Oneşti Montreal (Nadia Comăneci);
24
Atracţii turistice în Oneşti – Anexa 3
64
- Târgu-Ocna şi Slănic Moldova25, unde pot fi vizitate: Salina, Monumentul şi

Mănăstirea Măgura, Cimitirul evreiesc, Izvoarele cu apă sărată, Cazinoul, Cheile “300 de
scări”;
- Mănăstirea de la Bogdana26;
- Biserica din Borzeşti27, construită de Ştefan cel Mare.
25
Atracţii turistice în Târgu-Ocna şi Slănic Moldova – Anexa 4
26
Mănăstirea de la Bogdana – Anexa 5
27
Biserica de la Borzeşti – Anexa 6
65
CONCLUZII ŞI PROPUNERI DE DEZVOLTARE TURISTICĂ ÎN

POIANA SĂRATĂ
Turismul rural reprezintă o activitate multifactorială, nu este numai un sejur la o fermă

sau într-o casă ţărănească. Turismul rural se adresează în primul rând oamenilor dinamici,
celor care iubesc natura şi turismul ecologic, profită de orice ocazie pentru a face plimbări,
ciclism, ascensiuni, „vânătoare de imagini”, iubitori de sport şi aventură, vânătorilor şi
pescarilor, cât şi celor care consideră traiul în natură o adevărată sursă de sănătate. Practicat
cel mai frecvent în compania familiei sau a prietenilor, companie în care te simţi cel mai bine
şi în siguranţă, în grupuri mici, această formă de turism oferă individului libertate şi
independenţă.
Oferta turistică actuală este susţinută de existenţa unor puncte forte rezultate din poziţia
geografică a localităţii Poiana Sărată, ce se află pe o arteră rutieră importantă DN11, fiind
destul de circulată de turişti şi vizitatori, autohtoni şi străini, precum şi din ambianţa
peisagistică deosebită a mai multor zone adiacente. Turismul efectuat aici este cel sezonier şi
mai ales cel de week-end.
Punctele forte se referă şi la:
• Izvoarele şi ştrandul cu apă sărată;
• Existenţa unor obiective naturale, care pot fi abordate pe jos, dar şi unele istorice,
etnofolclorice şi culturale, de o mare diversitate, aflate majoritatea într-un perimetru care
necesită o minimă deplasare;
• Multitudinea serviciilor oferite pe o arie relativ restrânsă;
• Ospitalitatea şi simţul de răspundere a localnicilor;
• Oferta culinară bogată şi de calitate;
• Locurile multe de cazare oferite de pensiuni şi camping.
Bineînţeles, acestora li se adaugă şi anumite aspecte negative care îngreunează într-o
mai mică sau mai mare măsură o bună desfăşurare a activităţilor turistice, asupra cărora se
trebuie lucrat pentru a se remedia, în timp cât mai scurt şi cu o eficienţă cât mai mare:
 Lipsa de gaz metan în localitate;
 Situaţia slabă din punct de vedere al salubrităţii localităţii;
 Drumuri de acces necorespunzătoare în zonă;
66
 Accesibilitatea mai grea a obiectivelor şi punctelor turistice recomandate din cauza lipsei
sau insuficienţei semnalizării şi a stării drumurilor publice;
 Lipsa traseelor marcate din zonă.
Deoarece se doreşte o creştere substanţială a numărului turiştilor putem propune o
creştere a numărului de unităţi de cazare. În urma unei cercetări efectuate printre locuitorii şi
vizitatorii localităţii Poiana Sărată au reieşit unele necesităţi legate de diversificarea şi
îmbunătăţirea serviciilor şi ofertelor, impunându-se:
- Realizarea unor spaţii de parcare corespunzătoare care să permită un aflux intens al turiştilor
şi vizitatorilor, fără a se crea blocaje rutiere;
- Se impune asfaltarea tuturor drumurilor din sat şi, în timpul sezonului de vârf din vară,
spălarea zilnică cu autocisterna pentru a elimina sau reduce fenomenul de prăfuire;
- Realizarea unor marcaje, în cel puţin 3 limbi, pentru a facilita accesul la punctele turistice
importante din zonă;
- Organizarea de trasee cu caracter sportiv, ca de exemplu: drumeţie pe motociclete (enduro),
cicloturism (mountain bike), foto vânătoare, excursii cu ATV-ul, orientare turistică;
- Amenajarea corespunzătoare a izvoarelor de apă minerală Brezoi 1 şi Brezoi 2, pentru
efectele terapeutice pe care le au, în cură atât internă, cât şi externă;
- Construirea mai multor baze de alimentaţie publică;
- Amenajarea unor locuri speciale pentru practicare sporturilor de iarnă, cum ar fi: pârtii de
schi, săniuş, de asemenea unele dotări legate de acestea, ca mijloacele de transport legate de
sporturile de iarnă (teleschi, telescaun);
- Reamenajarea taberei pentru elevi după ultimele cerinţe de confort, cu diversificarea
programelor de educaţie pentru aceştia, organizarea de tabere de cercetaşi sau de creaţie pe
diferite domenii.
Climatul răcoros de munte, preţuit în perioadele caniculare, apele curgătoare, luncile,
prezenţa izvoarelor mineralizate în peisajul de munte de la Poiana Sărată, pădurile, fâneţele,
fondul cinegetic şi de pescuit, relevă multiple aspecte ale potenţialului turistic.
Poiana Sărată constituie un peisaj montan încântător ajutat fiind şi de monumentele
antropice precum Biserica Neamului, de Cimitirul Eroilor, de Muzeul Etnografic, şi de
obiceiurile păstrate de săteni de ani de zile, cum este şi serbarea folclorică a mocanilor din
67
Poiana Sărată, cunoscută sub numele de „Sântilia”, o atracţie deosebită, la fel ca şi Focul
Învierii ce se ţine în curtea bisericii la Paşte.
Tradiţiile bine păstrate în această zonă, preocupările artistice, portul popular constituie
un motiv al atracţiei turistice. Abordând viitorul acestei localităţi rurale din perspectiva
turistică şi adaptându-se acestui scop, se poate considera că specificul ei etnografic poate şi
trebuie să fie conservat şi perpetuat. În caz contrar, interesul actual al turiştilor pentru satul
românesc, pentru mediul rustic în general, va scădea. Cu mai multă receptivitate şi cu puţin
interes din partea organelor administrative şi de specialitate, se poate perpetua, chiar şi în
condiţiile civilizaţiei contemporane, specificul spiritual şi etnografic al satului românesc.
Astfel s-ar putea dezvolta un sat turistic de creaţie artistică şi artizanală. Este cunoscut
interesul turiştilor pentru creaţia artizanală, precum şi dorinţa lor de a achiziţiona astfel de
creaţii direct de la sursă, de la creatorul însuşi.
68

Licenta PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Licenta PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CUPRINS

I.1. PREMISELE APARIŢIEI SI DEZVOLTĂRII TURISMULUI RURAL

Turismul rural, în cadrul conceptului de dezvoltare durabilă, devine factorul care

Impersonale RELAŢII Interumane

Tabel nr.1 - Paralelă între mediul urban şi cel rural (motivaţia)

„Dintre motivaţiile posibile ale necesităţii dezvoltării turismului în mediul rural le

g) Sportul: vânătoarea, pescuitul sportiv,ascensiunile şi drumeţiile.

Tabel nr.2 - Ponderea motivelor participării la turism rural

Figura nr.1 - Ponderea motivelor

Tabel nr. 3 - Importanţa locurilor preferate de turişti

Figura nr. 2 - Importanţa locurilor preferate de turişti

Sursa: Mitrache, Ştefan Valeriu; Manole, Victor, „Dezvoltarea rurală

I.1.1. Agroturismul – o şansă a dezvoltării economico - sociale locale

Agroturismul a apărut datorită necesităţii valorificării potenţialului turistic al satelor:

Agroturismul este un concept complex, format din următoarele elemente:

I.1.2. Obiective motivaţionale şi strategice

Agroturismul reprezintă un pachet de servicii socio-culturale, sportive şi activităţi

I.2.TURISM RURAL ŞI AGROTURISM – TRĂSĂTURI ŞI SFERA DE CULTURĂ

Între turismul rural şi agroturism există anumite deosebiri ce se evidenţiază după

AGROTURISM CRITERII TURISM RURAL

Tabel nr. 4 - Turism rural şi agroturism

Produsele turistice rurale se pot defini prin următoarele doua oferte:

Agroturismul a apărut din necesitatea găsirii de soluţii pentru gospodăriile rurale, în

Influenţe ale Influenţe ale

Figura nr. 3 - Relaţia de interdependenţă între elementele sistemului agroturistic

• Agroturismul este o activitate practică ce reprezintă o latură intrinsecă a economiei locale;

- campinguri, - sate de vacanţă,

I.3. RAPORTUL DINTRE CERERE ŞI OFERTĂ TURISTICĂ

 Pensiune completă sau demipensiune la gazdă

II.1. ISTORIC AL TURISMULUI RURAL

Figura nr.4 - Elementele fundamentale care constituie premisele apariţiei şi dezvoltării

II.2. ASOCIAŢIA NAŢIONALĂ DE TURISM RURAL, ECOLOGIC ŞI CULTURAL

Asociaţia Naţională de Turism Rural, Ecologic şi Cultural (A.N.T.R.E.C.) este o

fost desemnată pentru supravegherea acţiunilor de promovare şi marketing ale PHARE 8.

II.3. PATRIMONIUL TURISTIC AL SATELOR

7) Sate turistice pentru practicarea sporturilor (Fundata)

Resursele turistice naturale sunt reprezentate de componenţa fizico-geografică de pe

III.1. AŞEZAREA GEOGRAFICĂ

Deoarece erau necesare măsuri suplimentare de pază la graniţa Transilvaniei cu

Figura nr.5 - Schiţă căi de acces spre Poiana Sărată

Figura nr.6 - Hartă Valea Oituzului – Sat Poiana Sărată

III.2. FUNCŢIA TURISTICĂ A RELIEFULUI

III.3. FUNCŢIA TURISTICĂ A CLIMATULUI

Bioclimatul formelor de relief negative, este caracteristic depresiunilor intramontane

III.4. RESURSE TURISTICE HIDROGRAFICE

Componenta hidrografică are un rol important în stimularea şi dezvoltarea activităţilor

diferite în dezvoltarea unor tipuri şi forme de turism: resursele hidrominerale au efecte

III.4.1. Apele subterane

 ape carbonatate, cu o răspândire mai mică în bazinul pârâului Brezaia, pe versantul

Figura nr. 7 - Compoziţia chimică a apelor minerale

III.4.2. Apele de suprafaţă

III.5. ROLUL TURISTIC AL VEGETAŢIEI

Componenta vegetală sau fitogeografică a învelişului biogeografic este strâns legată

III.6. FAUNA ŞI IMPORTANŢA SA TURISTICĂ

• Activităţi antropice cu funcţie atractivă (carnavaluri, târguri, expoziţii, festivaluri

IV.1. SCURT ISTORIC AL SATULUI

IV.2. OBIECTIVE TURISTICE ANTROPICE

o Biserica Neamului - Imediat după întemeierea satului, locuitorii au luat iniţiatica

Figura nr. 10 - Biserica Neamului şi Figura nr. 11 – Catapeteasma din

o Monumentul Locotenentului Nicolae Macarie – primul erou român căzut în luptele

Figura nr. 12 – Monumentul Locotenentului Nicolae Macarie (fostă piatră de hotar)

Figura nr.13 – Poarta de la Cimitirul Figura nr.14 – Imagine generală a

Figura nr. 17 – Troiţa Cernica