Universitatea Facultatea de Ştiinţe

Ştefan cel Mare Economice şi

Suceava Administraţie Publică

REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT

DOMENIUL ECONOMIE

Cercetări privind impactul turismului

asupra societății și mediului în matricea
dezvoltării durabile

CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC
Prof. univ. dr. Cristian-Valentin HAPENCIUC

DOCTORAND,
Gabriela GAUBE (ARIONESEI)

SUCEAVA, 2015

www.usv.ro
„Această teză a beneficiat de suport financiar prin proiectul cu titlul “SOCERT.
Societatea cunoaşterii, dinamism prin cercetare”, număr de identificare contract
POSDRU/159/1.5/S/132406. Proiectul este cofinanţat din Fondul Social European
prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013.
Investeşte în Oameni!”

1
 Cuprinsul rezumatului tezei de doctorat

Cuprinsul rezumatului tezei de doctorat ..............................................................2

Cuprinsul tezei de doctorat ....................................................................................3
Cuvinte cheie ...........................................................................................................6
Introducere, motivație, scop și obiectivele cercetării ...........................................7
Prezentarea sintetică a capitolelor tezei de doctorat .........................................10
Concluzii finale ......................................................................................................23
Contribuții proprii ...............................................................................................31
Bibliografie ............................................................................................................33

2
 Cuprinsul tezei de doctorat
Lista abrevierilor
Lista figurilor
Lista tabelelelor
INTRODUCERE
STADIUL CUNOAȘTERII
CAPITOLUL I. IDENTITATEA ȘI DIMENSIUNEA DURABILĂ A TURISMULUI
MONDIAL

1.1. Scurtă incursiune în istoria turismului

1.2. Cadru conceptual utilizat în turism
1.3. Turismul astăzi: de ce este un fenomen global?
1.3.1. Societatea bazată pe timp liber
1.3.2. Măsurarea turismului
1.3.3. Noile forţe care afectează turismul
1.4. Organizaţii şi reţele în domeniul turismului
1.4.1. Consideraţii organizatorice
1.4.2. Organisme internaţionale în domeniul turismului
1.5. Relaţia biunivocă între turism şi dezvoltare durabilă
1.5.1. Conceptualizări privind dezvoltarea durabilă și turismul durabil
1.6. Necesitatea şi actualitatea dezvoltării unui turism durabil
1.6.1. Evoluția și particularitățile turismului durabil
1.6.2. Obiectivele dezvoltării turismului durabil
1.6.3. Indicatori ai turismului durabil
1.6.4. Forme consacrate ale turismului durabil
1.7. Aspecte privind organizarea turismului durabil la nivel european
1.7.1. Particularități și tendințe în organizarea turismului durabil la nivel european
1.7.2. Particularităţi şi reglementări privind turismul durabil în România
1.7.3. Propuneri privind elaborarea unor direcții de dezvoltare durabilă a turismului
românesc

CAPITOLUL II. EFECTELE TURISMULUI ASUPRA ECONOMIEI ȘI SOCIETĂȚII

2.1. Consideraţii generale privind industria turismului

2.2. Implicaţiile turismului în procesul creşterii economice
2.2.1. Importanţa economică a turismului
2.2.2. Efectele pozitive și negative ale turismului asupra economiei
2.3. Efectul multiplicator al turismului
2.4. Sistemul contului satelit al turismului şi călătoriilor (CST / TSA)
2.5. Considerații privind impactul socio-cultural și de mediu al turismului în contextul
dezvoltării durabile
2.6. Dimensiuni ale impactului economic în țări emergente ale U.E. Comparații și diferențieri:
Bulgaria, Cehia, Cipru, Polonia, România și Ungaria
2.6.1. Evoluţia indicatorilor de impact
2.6.2. Evoluţia indicatorilor circulaţiei turistice
2.6.3. Indicele de competitivitate în turism
2.6.4. Concluzii

3
CAPITOLUL III. TIPOLOGII ALE IMPACTULUI TURISMULUI ASUPRA
SOCIETĂȚII ȘI MEDIULUI ÎN CONTEXTUL DEZVOLTĂRII DURABILE

3.1. Turismul – o abordare pluridisciplinară

3.2. Considerații privind impactul economic al turismului
3.2.1. Efectele pozitive și negative ale turismului asupra economiei
3.3. Aspecte privind impactul socio-cultural al turismului
3.3.1. Impactul turismului asupra comunităților locale
3.4. Impactul turismului asupra mediului natural
3.5. Turismul durabil – o alternativă la impactul negativ al turismului?
3.5.1. Noţiuni incluse în sfera conceptului de turism durabil
3.5.2. Noi forme ale turismului durabil

CAPITOLUL IV. ECOTURISMUL - AXĂ PRIORITARĂ ÎN MINIMIZAREA

IMPACTULUI AMBIENTAL AL TURISMULUI

4.1. Ecoturismul - evoluţie, concept şi caracteristici

4.1.1. Evoluţia ecoturismului
4.1.2. Concept
4.1.3. Caracteristicile ecoturismului
4.2. Experienţa internaţională şi naţională în organizarea şi desfăşurarea ecoturismului
4.2.1. Aspecte generale privind organizarea ecoturismului pe plan internațional
4.2.2. Organisme internaționale și regionale cu atribuții în domeniul ecoturismului
4.2.3. Aspecte privind organizarea ecoturismului în România
4.2.4. Strategia națională de dezvoltare a ecoturismului în România
4.2.5. Exemple de bune practici în ecoturism
4.2.6. Aspecte privind ecoturismul în state recent aderate la U.E.
4.2.7. Criterii utilizate în ecoturism și politica europeană de certificare
4.3. Soluţii de minimizare a impactului negativ al turismului şi propuneri pentru ecoturismul din
România

CAPITOLUL V. ABORDARE STATISTICĂ A TURISMULUI ÎN REGIUNEA NORD-

EST, COMPARATIV CU CELELALTE REGIUNI DE DEZVOLTARE ALE ROMÂNIEI

5.1. Descrierea regiunii cercetate

5.1.1. Aspecte generale privind împărțirea în regiuni a României
5.1.2. Particularități socio-economice și demo-geografice ale regiunii Nord–Est
5.2. Nivelul general de dezvoltare a regiunilor României
5.3. Abordare cantitativă a turismului în regiunea Nord-Est în raport cu turismul la nivel național
5.3.1. Cercetare statistică privind diferențele existente între regiunea Nord-Est și celelalte
regiuni ale României, din punctul de vedere al principalilor indicatori turistici
5.3.2. Analiza corelațiilor dintre indicatorii turistici
5.3.3. Concluzii

CAPITOLUL VI. CERCETĂRI EXPLORATORII PRIVIND IMPACTUL ACTIVITĂȚII

TURISTICE ȘI PERCEPȚIA POPULAȚIEI DIN REGIUNEA NORD-EST A ROMÂNIEI
FAȚĂ DE TURISMUL DURABIL

6.1. Coordonate privind categoriile de stakeholderi implicați în dezvoltarea turismului durabil

6.2. Anchetă socio-statistică privind impactul activități turistice și percepția populației din
regiunea Nord-Est a României față de turismul durabil
6.2.1. Definirea scopului, obiectivelor şi ipotezelor cercetării

4
 6.2.2. Metodologia cercetării
6.2.3. Alegerea eşantionului
6.2.3.1. Determinarea eșantionului privind rezidenții din regiunea de dezvoltare
Nord-Est a României
6.2.3.2. Determinarea eșantionului privind agenţiile de turism din regiunea de
dezvoltare Nord-Est a României
6.2.4. Analiza secvenţială a rezultatelor cercetării în studiul pe rezidenţi
6.2.4.1. Structura eșantionului după principalele variabile independente
6.2.4.2. Prelucrarea, analiza și interpretarea datelor în studiul pe rezidenți
6.2.5. Analiza secvențială a rezultatelor cercetării în studiul pe agențiile de turism din
regiunea Nord-Est
6.2.6. Comparații între percepțiile rezidenților și cele ale agenților de turism din regiunea
Nord-Est cu privire la dimensiunile turismului durabil și impactul activităților turistice
6.2.7. Concluziile analizei referitoare la diferențele de percepție ale respondenților
rezidenți și ale respondenților din agențiile de turism
6.3. Cercetare calitativă asupra opiniilor experților în domeniul turismului cu privire la
perspectivele dezvoltării durabile a turismului în regiunea Nord-Est a României
6.3.1. Obiectivele, metodologia și repere ale cercetării
6.3.2. Analiza și interpretarea rezultatelor

CONCLUZII FINALE

CONTRIBUȚII PROPRII

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

5
 Cuvinte cheie

turism, dezvoltare durabilă, turism durabil, forme ale turismului durabil, istoria
turismului, măsurarea turismului, impact turistic, tipologii ale impactului turistic,
impact economic, impact socio-cultural, impact ambiental, impact instituțional-
tehnologic, țări emergente, indicatori turistici, indicatori de impact, indicatori ai
circulației turistice, indicele de competitivitate turistică, ecoturism, bune practici,
certificare ecoturistică, regiuni de dezvoltare, regiunea Nord-Est, România,
stakeholderi, rezidenți, agenții de turism, experți în domeniul turismului.
 Introducere, motivație, scop și obiectivele cercetării
Ca fenomen specific lumii moderne, turismul reprezintă una dintre cele mai dinamice
ramuri ale economiei mondiale, cu un impact major asupra vieţii economice şi sociale, având
rolul de promotor al dezvoltării durabile. Complexitatea fenomenului turistic generează
numeroase efecte, în general pozitive, asupra economiei şi societăţii, dar şi negative, mai ales
asupra mediului înconjurător, impunându-se, în consecinţă, aplicarea unor măsuri de protejare a
mediului natural, dar şi de satisfacere a nevoilor turiştilor.
La nivel mondial, turismul a manifestat o creștere constantă în ultimii 20-30 de ani,
transformându-se din activitate într-o adevărată industrie. La sfârșitul secolului al XX-lea şi în
noul mileniu, am asistat la creşterea continuă a interesului acordat modului în care oamenii își
petrec timpul liber. Există, de asemenea, un real interes în dezvoltarea a ceea ce oamenii
„consumă” în aceste perioade de timp liber, în special în momentele dedicate călătoriilor şi
concediilor. La scară globală, acest interes devine un fenomen internațional cunoscut sub
denumirea de turism, bazat pe folosirea timpului liber pentru a vizita diverse locuri, destinații și
localități care adesea (dar nu exclusiv) caracterizează vacanţele şi călătoriile făcute în timpul
liber.
În realizarea prezentei cercetări, unul din aspectele pe care le-am avut în vedere a fost
faptul că toate studiile asupra turismului, mai ales cele academice, sunt relativ recente. Turismul
a reușit să se dezvolte rapid și să depășească stadiul de activitate reprezentată doar de câteva
forme de călătorie, precum tratamentul sau studiile. Din acest motiv, studierea sa, sub toate
aspectele pe care le implică, a devenit o necesitate pentru a evalua proporția sa, precum și
tipurile sale de impact asupra mediului și societății.
Din alt considerent, dezvoltarea durabilă a reprezentat multă vreme subiect de dezbateri
aprinse şi de apariţie a unor noi teorii. Dezvoltarea durabilă nu este doar o modă, ci o necesitate
impusă, pe de o parte, de nivelul ridicat de dezvoltare la care au ajuns unele ţări, iar pe de altă
parte, de rămânerea în urmă a economiei multor alte ţări. De la apariţia sa, în anul 1987,
conceptul de dezvoltare durabilă s-a infiltrat în toate domeniile vieţii economice şi sociale: de la
agricultură durabilă până la turism durabil.
Efectele negative ale turismului, îndeosebi asupra mediului natural al destinaţiilor
turistice, impun luarea unor măsuri în concordanţă cu cerinţele şi principiile dezvoltării
durabile. Astfel, trebuie asigurat cadrul unei dezvoltări durabile a turismului care să asigure un
echilibru între protejarea şi conservarea mediului natural, socio-cultural şi satisfacerea
exigenţelor turiştilor şi comunităţilor locale. Dezvoltarea conceptului şi a ideii de turism durabil
reprezintă, în acest context, un pas extrem de important, argumentat de necesitatea valorificării
raţionale a resurselor naturale, a patrimoniului cultural şi a tradiţiilor locale, precum şi de
îmbunătăţirea nivelului de trai al comunităţilor locale din destinaţiile turistice.
Turismul durabil include dezvoltarea tuturor formelor de turism, managementul şi
marketingul turistic care să respecte integritatea naturală, socială şi economică a mediului, cu
asigurarea exploatării resurselor naturale şi culturale şi pentru generaţiile viitoare. Obiectivele,
principiile, cerinţele dezvoltării turistice durabile se regăsesc în forme ale turismului precum:
ecoturism, turism rural, turism cultural, turism în arii protejate. Aceste forme reliefează faptul că
turismul reprezintă, în prezent, nu numai un factor pozitiv şi dinamic de dezvoltare, ci şi o
soluţie practică de păstrare nealterată a mediului.
În mod evident, dezvoltarea durabilă a turismului mondial este influenţată de numeroşi

7
factori, precum economia, tehnologia, siguranţa, globalizarea, localizarea, grija pentru mediul
natural şi social etc. Pe de altă parte, fluxurile necontrolate de turişti pot avea efecte negative
asupra dezvoltării turismului.
Teza de doctorat cu titlul „Cercetări privind impactul turismului asupra mediului şi
societăţii în matricea dezvoltării durabile” a fost inspirată de realitatea existentă, şi anume de
faptul că locul turismului în dezvoltarea durabilă este dat de rolul său ca industrie care
comercializează mediul fizic şi uman ca produse ale sale. Însăși sintagma de „industrie a
turismului”, deși poate fi considerată ca fiind inadecvată din punct de vedere conceptual și
semantic, imprimă rolul și importanța acestui sector în cadrul economiei mondiale.
Tema tezei de doctorat este reprezentată de tipologiile impactului turistic, în paralel cu
dezvoltarea durabilă a turismului în regiunea Nord-Est a României. Alegerea temei este
motivată de utilitatea și necesitatea abordării, într-o perspectivă nouă, a dezvoltării regiunii
Nord-Est a României prin intermediul turismului durabil. Eterogenitatea opțiunilor de cercetare
a problematicii temei alese, alăturarea conceptelor de impact al turismului și dezvoltare
durabilă cu regiunea Nord-Est a României, diversitatea metodelor de cercetare și opiniile
proprii conferă temei valențe originale. De altfel, complexitatea și dificultatea temei constă
tocmai în faptul că înglobează aceste trei elemente: impact turistic, dezvoltare durabilă și
regiune.
Scopul lucrării derivă din răspunsurile la întrebarea „Se poate vorbi de turism durabil în
regiunea Nord-Est a României? Dacă răspunsul este nu, care sunt direcțiile pe care ar trebui
să se sprijine dezvoltarea turismului?” Astfel, obiectivul principal este reprezentat de evaluarea
gradului de dezvoltare durabilă a turismului în regiunea Nord-Est a României, prin intermediul
impactului turistic.
Pentru îndeplinirea acestui deziderat, s-au urmărit o serie de obiective secundare ale
cercetării: prezentarea cadrului istoric și conceptual ce vizează problematica studiată; reliefarea
particularităților și tendințelor privind turismul durabil la nivel european; evidențierea
tipologiilor impactului turistic asupra economiei, mediului și societății; caracterizarea
ecoturismului, ca model de minimizare a impactului ambiental al turismului; determinarea
stadiului și evoluției activității turistice din regiunea Nord-Est, comparativ cu celelalte regiuni
ale României; determinarea gradului de cunoaștere a turismului durabil în regiunea studiată;
determinarea preferințelor turistice ale rezidenților; stabilirea importanței principalelor
dimensiuni ale dezvoltării durabile a turismului; determinarea percepției rezidenților asupra
impactului turismului în regiunea Nord-Est și identificarea diferențelor de percepție pe acest
subiect între stakeholderii1 din domeniul turismului. Ultimele două obiective secundare au vizat
determinarea importanței dezvoltării turismului durabil în raport cu diferite grupuri de interese
și identificarea direcțiilor de dezvoltare durabilă a turismului în regiunea Nord-Est.
Obiectivele lucrării s-au materializat în cele șase capitole ale tezei, urmărindu-se o
succesiune logică a părților componente care îi dau consistența. Scopul comun al celor șase
capitole a urmărit generarea de concluzii fundamentate științific pe problematica cercetată.
În acest context, procesul de elaborare a acestei teze de doctorat a impus un demers

1
În cercetarea noastră, vom utiliza termenul de stakeholder. Stakeholderul reprezintă o persoană, grup sau
organizație cu interese și implicare într-un anumit domeniu sau o anume situaţie. Cuvântul este împrumutat din
limba engleză (format din stake-miză și holder-deținător) și reunește persoane având aceleași caracteristici. Nu toți
stakeholderii au aceeași influență și implicare, în același timp nu toți stakeholderii sunt influențați în aceeași măsură
de rezultatele acțiunilor din sectorul vizat.

8
ştiinţific complex, ce acoperă o arie tematică bine definită, urmărind atât dezvoltarea teoriei în
domeniul turismului durabil, cât şi aducerea unei contribuții la literatura de specialitate ce ar
putea fi axată pe dimensiunea extrinsecă a impacturilor turismului. Abordarea teoretică a avut
ca punct de plecare părerile unor autori consacraţi în domeniu. Pornind de la aceste opinii, s-a
încercat şi expunerea unor poziţii personale cu privire la domeniul analizat, reformulându-se o
serie de aspecte şi particularizându-se o serie de concepte utilizate în dezvoltarea durabilă a
turismului.
Pe parcursul tezei se regăsesc sistematizări, într-o manieră proprie, ale unor noțiuni
teoretice preluate din literatura de specialitate, în urma consultării lucrărilor importante din
domeniu. Aceste prelucrări proprii au constituit premisele și baza necesară înțelegerii evoluției
turismului pe plan național și internațional, dar și implicațiile acestuia pentru atingerea
dezvoltării durabile.
Procesul de elaborare a prezentei teze de doctorat a presupus un demers știintific complex,
ce acoperă o arie tematică bine definită, urmărind atât dezvoltarea teoriei în domeniul turismului
durabil, cât și identificarea unor soluții practice pentru principalele probleme cu care se
confruntă, în prezent, acest domeniu, în general, și în România. De asemenea, s-a impus
realizarea unor analize comparative internaționale, stabilirea unor corelații, identificarea unor
particularități, formularea de recomandări etc.
Referitor la metodologia cercetării, am recurs la utilizarea câtorva modalităţi de
investigare: analiza, observaţia, inducţia, deducţia, explicaţia cauzală, sinteza, comparaţia,
clasificarea, ancheta socio-statistică, interviul în profunzime, în elaborarea lucrării fiind parcurse
următoarele etape: documentarea (consultarea lucrărilor reprezentative în domeniu) şi apoi
cercetarea faptelor empirice (studierea datelor realităţii practice), fapt care îi conferă întregului
demers caracterul de lucrare ştiinţifică.
În procesul de culegere a informațiilor necesare cercetării, am utilizat date din surse
secundare, adică cele preluate din statistici oficiale, puse la dispoziție de către Institutul Național
de Statistică din România, Organizația Mondială a Turismului, Consiliul Mondial al Turismului
și Călătoriilor, Banca Mondială, Forumul Economic Mondial și Eurostat. Alte date prezentate în
lucrare au fost obținute prin prelucrări proprii, în urma aplicării diverselor metode statistico-
matematice. Datele se regăsesc în tabele, unele dintre ele fiind localizate în Anexe, atât în scopul
înlesnirii parcurgerii tezei, cât și pentru a oferi concizie lucrării de doctorat. Prelucrarea datelor
ne-a permis formularea unor puncte de vedere asupra evoluției turismului la nivel național și
internațional. Sintetizarea și analiza informațiilor obținute s-a realizat prin intermediul metodelor
statistice (analiza corelațiilor, analiza diferențelor etc.), cât și prin diversele tipuri de grafice
utilizate.
De asemenea, prin prisma metodologiei cercetării științifice, putem afirma că această
lucrare este de cercetare-dezvoltare, deoarece pe parcursul tezei demonstrăm influența anumitor
factori determinanți asupra dezvoltării durabile a turismului. Totodată, se remarcă și faptul că
lucrarea este tip fundamental, întrucât s-au evidențiat și analizat conceptele teoretice ce privesc
problematica cercetată, dar, în același timp, este și o cercetare de tip aplicativ, dat fiind faptul că
rezultatele obținute furnizează clarificări și direcții cu privire la dezvoltarea turismului durabil.
Demersul științific s-a încheiat cu elaborarea concluziilor generale și evidențierea unor
propuneri, subliniind limitele cercetării, posibile direcții viitoare de cercetare și a contribuțiilor
proprii.

9
 Prezentarea sintetică a capitolelor tezei de doctorat

În Capitolul I, Identitatea și dimensiunea durabilă a turismului mondial, au fost

clarificate aspectele ce ţin de istoria turismului, cadrul conceptual utilizat în turism (inclusiv, în
turismul durabil), precum şi o trecere în revistă a organizaţiilor şi reţelelor în domeniul
turismului.
Istoria turismului poate fi caracterizată de continuitate şi schimbare a formei, a naturii şi a
extinderii activităţii turistice. Globalizarea în creştere şi extinderea globală a activităţii turistice
pot fi explicate printr-un acces social mai larg la călătorii, oferit de o gamă de factori care
promovează turismul (de exemplu, venitul şi timpul liber). Apariţia turismului de masă, începând
cu anul 1960, este o trăsătură dominantă a extinderii internaţionale a călătoriilor în lume. A
existat o schimbare fundamentală a turismului începând cu anii 1990, şi anume trecerea de la
sejururi cu servicii integrale standardizate către itinerarii flexibile mai mari, o diferenţă în natura
experienţelor căutate şi grija pentru anumite aspecte, cum ar fi mediul şi sustenabilitatea. S-a
dezvoltat o gamă mai mare de produse de nişă cu scopul de a îndeplini cererea pentru gusturi de
călătorie din ce în ce mai sofisticate. În acelaşi timp, având în vedere populaţia îmbătrânită din
multe ţări, pensionarea mai devreme şi longevitatea în creştere, au reapărut vacanţele mai lungi
care, în anii 1930, erau rezervate celor bogaţi şi claselor dominante.
În perspectiva călătoriilor în spaţiu devenite o realitate, împreună cu mai multe forme de
explorare a turismului marin către adâncurile oceanelor, turismul continuă să împingă limitele
rezistenţei umane în căutare de noi descoperiri. Ceea ce este clar este că turismul a continuat să
se dezvolte în timp şi multe tendinţe curente vor descreşte atâta timp cât altele noi vor apărea.
Fiind mereu în schimbare, turismul provoacă managerul şi antreprenorul turistic să anticipeze
noile tendinţe şi să le satisfacă exigenţele.

Figura nr. 1. Sosiri de turişti internaţionali, 1950-2010

Sursa: UNWTO Tourism Highlights, 2015 Edition, p. 14
Turismul a înregistrat o expansiune semnificativă în ultimele decenii, devenind astfel un
important fenomen socio-economic al secolului al XXI-lea. În acelaşi timp, s-au identificat noi
10
destinaţii, pe lângă cele consacrate, care erau Europa şi America de Nord. Nu este de neglijat
faptul că, per total, numărul sosirilor de turişti internaţionali a crescut de la 25,3 milioane în
1950, la peste 1 miliard până în anul 2014 (figura nr. 1), ceea ce înseamnă o creştere de
aproximativ 40 de ori. Turismul continuă să înregistreze un trend pozitiv, în ciuda unor scăderi
de moment, conjuncturale (datorate unor fenomene precum crizele, conflictele regionale sau
instabilitatea politică), evidente la nivelul numărului total de sosiri în anii 2003 şi 2009. Aşadar,
per total, numărul de turişti care călătoresc în străinătate a crescut, ajungând să se dubleze din
anul 1990 până în anul 2014. Această creştere spectaculoasă se datorează, în special, progresului
tehnic, sporirii veniturilor şi timpului liber alocat deplasărilor şi vacanţelor. Trebuie să
menţionăm şi ideea că, la înregistrarea evoluţiei ascendente a turismului, a contribuit şi faptul că
definirea lui a cunoscut abordări diferite, asta însemnând că, în timp, tot mai multe deplasări au
fost incluse în categoria celor turistice (de exemplu, călătoriile în scop de afaceri).
Tot în cadrul primului capitol, au fost identificaţi şi prezentaţi factorii care determină
dezvoltarea turismului, accentul fiind pus pe factorii economici, demografici şi sociali.
Cercetând acele zone care se dezvoltă din punct de vedere al turismului internaţional, este
evident că cea mai mare parte a călătoriilor în afara graniţelor se întreprind din ţările dezvoltate
din Europa, America de Nord şi Asia-Pacific. În unele cazuri, turiştii călătoresc în ţările în curs
de dezvoltare unde majoritatea populaţiei trăieşte la nivel de subzistenţă sau la standarde
inferioare vizitatorilor. Contrastul între bunăstarea vizitatorului şi cea a gazdei este adesea foarte
mare şi evidenţiază o inegalitate clară între cei care au venitul necesar pentru a se bucura de
luxul călătoriilor interne şi internaţionale şi cei care lucrează în industrie pentru salarii mici şi pe
posturi necalificate şi slab plătite.
Conform rapoartelor Organizației Mondiale a Turismului (OMT), continentul european
reprezintă prima destinaţie a lumii, atrăgând în prezent, chiar şi în condiţiile multiplicării
destinaţiilor turistice în restul continentelor, aproximativ 51% din sosirile turistice internaţionale.
Principalele destinaţii europene se află în sudul şi vestul continentului, pe când cea mai dinamică
evoluţie a călătoriilor aparţine Europei de Est. Circulaţia turistică în Europa este dominată de
cinci mari ţări emiţătoare, care concentrează mai mult de jumătate din totalul înnoptărilor în
mijloacele de cazare ale industriei hoteliere europene. Acestea sunt Franţa, Spania, Italia,
Germania şi Marea Britanie.
În partea a doua a capitolului, s-a pus accentul pe relația biunivocă dintre turism și
dezvoltare durabilă. Pornind de la conceptul de dezvoltare durabilă, s-au analizat obiectivele,
formele şi indicatorii turismului durabil, concluzionând cu propuneri privind elaborarea unor
direcţii de dezvoltare durabilă a turismului românesc, pe baza particularităților și tendințelor în
organizarea turismului durabil la nivel european. Uniunea Europeană, prin intermediul Comisiei
Europene, depune eforturi considerabile în vederea dezvoltării durabile a turismului de pe
continentul european. Planurile de acţiune urmăresc atingerea obiectivelor propuse în strategiile
existente, iar tendinţa este aceea de a îmbunătăţi permanent aceste strategii, ca urmare a evaluării
performanţelor.
Considerăm că, în momentul elaborării unei direcţii de dezvoltare durabilă a turismului,
pilonii de bază ar trebui să includă şi următoarele aspecte (figura nr. 2):
1. Reforma sistemului turistic românesc pe baza principiilor dezvoltării durabile;
2. Creşterea gradului de absorbţie a fondurilor europene, implicit a proiectelor din
domeniul turismului durabil;
3. Implicarea comunităţilor locale în desfăşurarea turismului durabil;
4. Dezvoltarea şi amenajarea durabilă a destinaţiilor turistice existente şi a zonelor cu

11
 potenţial turistic;
5. Promovarea formelor de turism cu caracter durabil în rândul tuturor categoriilor
interesate, de la turişti şi rezidenţi şi până la furnizorii de servicii turistice.

Direcții de dezvoltare durabilă a

turismului în România

Reforma sistemului turistic românesc Creşterea gradului de absorbție a

pe baza principiilor dezvoltării fondurilor europene, implicit a
durabile proiectelor din domeniul turismului
durabil

Dezvoltarea şi amenajarea durabilă a

Implicarea comunităților locale în destinațiilor turistice existente și a
desfășurarea turismului durabil zonelor cu potențial turistic

Promovarea formelor de turism

cu caracter durabil

Figura nr. 2. Principalele direcții de dezvoltare durabilă a turismului în România

Sursa: elaborare proprie

Scopul capitolului II, intitulat Efectele turismului asupra economiei şi societăţii, este de a
indica impactul şi implicațiile pe care le are turismul în procesul creșterii economice, deoarece se
vorbește tot mai des despre acestea, fie pe plan internațional, fie pe cel național, regional sau
local, tot mai mulți stakeholderi fiind interesați de efectele fenomenului turistic asupra
economiei. Acestea stârnesc interesul, deoarece turismul reprezintă una dintre cele mai
importante activități economice la nivel mondial, un fenomen economico-social global, un
promotor al dezvoltării durabile și al globalizării, care se detașează printr-un ritm alert de
celelalte activități economice și înglobează un număr tot mai mare de persoane, atât ca
funcționari în domeniu, cât și ca practicanți.
Efectele economice ale turismului sunt multiple: pozitive, dar şi negative. Sosirea turiştilor
într-o localitate contribuie la majorarea vânzărilor, obţinerea de profit, creşterea veniturilor
fiscale, crearea de locuri de muncă şi la veniturile generale ale localităţii respective. Efectele se
resimt direct şi cel mai repede la structurile de primire turistică, unităţile de alimentaţie publică,
transporturi, divertisment şi comerţul cu amănuntul. Iar efectele secundare sunt resimţite în
majoritatea sectoarelor economiei.
Conform studiilor efectuate de OMT, efectele turismului asupra economiei se pot grupa în
trei mari categorii:
- efecte asupra strategiei globale a dezvoltării unei ţări sau efecte globale;
- efecte parţiale asupra economiei naţionale, respectiv asupra agenţilor, sectoarelor
variabilelor şi macrodimensiunilor fundamentale ale economiei naţionale;
12
 - efecte externe, în domeniul socio-cultural, fizic şi cel al resurselor umane, cu rezultate
economice indirecte.
Industria turismului reprezintă un element important al creşterii economice, atât în ţările
dezvoltate, cât şi în cele aflate în curs de dezvoltare. Astfel, s-a impus şi clarificarea conceptului
de industrie turistică, ce reprezintă acea parte a economiei, alcătuită dintr-o sumă de activităţi
sau mai multe ramuri a căror funcţie comună este satisfacerea nevoilor turiştilor. Din industria
turistică fac parte următoarele sectoare: locuinţă şi alimentaţie, transport, organizatorii de
călătorii, atracţii-agrement şi organizatorii destinaţiilor. Atributul de industrie a generat
controverse. Asociat iniţial activităţii hoteliere şi utilizat în sintagma „industrie hotelieră”,
atributul de industrie este justificat de amploarea şi conţinutul acestei componente; este vorba,
îndeosebi, de caracteristicile investiţiilor care, prin mărime şi mod de recuperare, sunt similare
celor din industriile consacrate şi de faptul că producţia acestor servicii este una intensivă în
muncă. Ulterior, caracterul industrial a fost recunoscut şi altor componente ale activităţii
turistice. Ca urmare, formula de „industrie a ospitalităţii” este tot mai frecvent întâlnită,
considerându-se că ea răspunde cel mai bine specificului domeniului şi atitudinii producătorilor
de vacanţe. În cazul României, s-a ivit întrebarea: „Putem discuta despre o industrie a turismului
în condiţiile în care aportul direct al turismului în Produsul Intern Brut (PIB) este de aproximativ
1,6%, sub media mondială de 5,2%?” Cu această contribuţie, România se situează, conform
rapoartelor Consiliului Mondial al Turismului și Călătoriilor din anul 2014, pe ultimul loc în
clasamentul ţărilor membre UE, în funcţie de aportul turismului la crearea PIB.
Odată cu expansiunea activităţii turistice, se produc o serie de efecte pozitive asupra altor
ramuri ale economiei. Analiştii iau în considerare trei elemente care contribuie la măsurarea
impactului economic al cheltuielilor turistice:

impactul direct - generat de cheltuielile turiştilor pentru bunuri şi servicii la
destinaţie, care reprezintă venituri pentru sectorul turistic; acest impact se poate
evidenţia şi sub forma raportului dintre plata făcută de turist şi cheltuiala efectuată
de unitate cu materii prime, salarii etc.;

impactul indirect - care are în vedere tranzacţiile succesive între firme, tranzacţii ce
sunt determinate de cheltuielile turistice directe (de exemplu, cheltuiala făcută de
unităţile turistice pentru procurarea unor bunuri şi servicii de la anumiţi furnizori,
care, la rândul lor, vor achiziţiona materii prime de la producători ş.a.m.d.);

impactul indus (stimulat) - care se referă la influenţele creşterii cheltuielilor de
consum asupra producţiei de bunuri şi servicii, creştere determinată de sporirea
veniturilor angajaţilor firmelor turistice, această sporire datorându-se, la rândul ei,
intensificării activităţii turistice; impactul indus se concretizează în creşterea
producţiei, a veniturilor, a angajărilor şi a încasărilor din taxe şi impozite.
Conform opiniei specialiştilor, efectul multiplicator al turismului cuprinde efectele directe,
indirecte şi induse ale activităţii turistice asupra altor sectoare ale economiei. Efectele menţionate
conduc la intensificarea activităţilor din domeniile care sunt în conexiune cu turismul,
determinând creşterea numerică a forţei de muncă şi mărirea producţiei din ramurile respective.
Astfel, se poate evidenţia efectul multiplicator al turismului (K) calculat prin raportarea
sumei celor trei impacturi la impactul direct:

impactul direct + impactul indirect + impactul indus

k=
impactul direct

13
 Aceste efecte conduc spre unele rezultate pozitive, cum ar fi:
• creşterea PIB-ului, ca urmare a sporirii cu o unitate bănească a veniturilor din turism;
• mărirea volumului vânzărilor rezultate din tranzacţiile economice;
• multiplicarea veniturilor, ca urmare a unei unităţi adiţionale de cheltuială turistică;
• crearea de noi locuri de muncă în majoritatea ramurilor economiei naţionale, ramuri cu
care turismul este conectat în mod direct sau indirect;
• creşterea veniturilor bugetului de stat prin impozitarea unor activităţi economice,
derulate ca urmare a dezvoltării turismului;
• efectul multiplicator al turismului asupra comerţului exterior, în special asupra celui
invizibil.
Multiplicatorul turistic se referă la faptul că o cheltuială iniţială efectuată de turist, într-o
zonă sau într-o ţară, se transformă succesiv în venituri pentru alte domenii ale economiei, legate
direct sau indirect de turism, până când mijloacele băneşti respective părăsesc ţara, zona de
referinţă sau sfera economică. Au loc, astfel, fenomene denumite scurgeri din sistem, care sunt
reprezentate, în principal, de rata de economisire a populaţiei, de rata importurilor şi de rata
taxelor aferente acestei ramuri.
Contribuţia turismului la viaţa economică şi socială diferă de la o ţară la alta, în funcţie de
nivelul de dezvoltare şi de politica promovată în legătură cu aceste activităţi.
Analiza comparativă realizată în acest capitol, având ca subiecți șase țări emergente ale
Uniunii Europene (România, Bulgaria, Cehia, Cipru, Polonia și Ungaria), a reliefat faptul că
industria turistică este în curs de dezvoltare, rezultatele privind cele trei tipuri de indicatori
turistici (indicatori de impact, indicatori ai circulației turistice și indicele de competitivitate
turistică elaborat de Forumul Economic Mondial) caracterizând grupul de state printr-un grad
înalt de eterogenitate. Analizând contribuţia totală a turismului la formarea PIB-ului în țările
emergente se încadrează, la nivelul anului 2014, între 4,36% în cazul Poloniei şi 21,31% în cazul
Ciprului. România a înregistrat valori foarte scăzute ale acestui indicator în perioada 2000-2014,
la nivelul anului 2014 fiind puţin peste Polonia (4,85%). Referitor la contribuţia totală a
turismului la ocuparea forţei de muncă, în anul 2014, situaţia prezintă acelaşi clasament: Cipru se
detaşează de celelalte state cu o contribuţie de aproximativ 21%, Polonia situându-se la polul
opus cu 4,36 procente.
Pentru a avea o imagine mai clară asupra rezultatelor analizei noastre am calculat, la
nivelul anului 2013, încasarea medie pe turist internaţional, precum şi cheltuiala medie a
rezidenţilor ce au efectuat călătorii în exteriorul ţării. Astfel, la nivelul anului 2013, încasarea
medie pe turist a fost cea mai ridicată în cazul Ciprului (1249 dolari) şi cea mai scăzută în cazul
României (237 dolari). Încasări ridicate au înregistrat şi celelalte patru state: Cehia: 866 dolari,
Polonia: 789 dolari, Bulgaria: 671 dolari şi Ungaria: 615. Cheltuiala medie pe turist a fost
cuprinsă între 157 dolari, în cazul Ungariei, şi 1677 dolari în cazul Ciprului. De asemenea,
pentru a avea un tablou complet, s-a calculat şi diferenţa dintre sosiri şi plecări, precum şi dintre
încasări şi cheltuieli din/în turismul internaţional. Dintre toate statele analizate, numărul sosirilor
de turişti a fost mai mare în patru cazuri: Bulgaria, Cipru, Cehia şi Polonia, iar în cazul României
şi Ungariei numărul de plecări a fost superior sosirilor. Diferenţa dintre încasări şi cheltuieli este
negativă doar în cazul României, celelalte state înregistrând o balanţă pozitivă.
Este evident că ţările ce au reprezentat subiectul analizei noastre sunt destinaţii importante
pentru turiştii străini, numărul total de sosiri de turişti internaţional susţinând această afirmaţie.
Situaţia, la nivelul anului 2013, prezintă Polonia în fruntea clasamentului cu 15,8 milioane de

14
sosiri de turişti internaţionali, pe locul următor situându-se Ungaria cu 10,6 milioane de sosiri de
turişti străini. La nivelul aceluiaşi an, în România s-au înregistrat puţin peste 8 milioane de sosiri
de turişti străini, iar Cipru s-a situat pe ultimul loc în clasament, înregistrând doar 2,4 milioane
de sosiri de turişti străini.
Competitivitatea turistică este una scăzută pentru ţările emergente, Cipru şi Cehia ocupând
primele poziţii în clasament. Comparativ cu celelalte ţări analizate, România este, prin prisma
competitivităţii generale a sectorului turistic, cel mai slab clasată pentru fiecare an din perioada
analizată. De exemplu, pentru anul 2015, ea a obţinut un scor de 3,78, ocupând locul 66 în
clasamentul internaţional elaborat de Word Economic Forum.
Selecţia statelor, pentru care am realizat această analiză, s-a bazat pe criterii eligibile,
având în vedere specificul fiecăreia dintre ele, atât referitor la includerea în valurile de aderare la
U.E. din 2004 şi 2007, cât şi privitor la poziţia geografică. Criteriile, care au stat la baza acestei
selecţii, au fost următoarele: contextul socio-economic, cultural şi politic diferit care susţine
sectorul turistic, poziţiile geografice strategice, politicile şi strategiile de dezvoltare economică
prin turism.
Capitolul III - Tipologii ale impactului turismului asupra societăţii şi mediului în
contextul dezvoltării durabile - oferă o revizuire a tipologiilor luate în considerare atunci când
se analizează impactul turismului asupra societăţii şi mediului, din mai multe puncte de vedere:
economic, social, cultural, ambiental și instituțional, propunând turismul durabil ca modalitate
de reducere a impacturilor negative asupra mediului. Turismul cuprinde, practic, toate aspectele
legate de societatea în care trăim, într-un grad mai mare sau mai mic. Avem turism cultural,
social, medical, de afaceri, ecoturism, şi multe alte tipuri, iar simplul fapt că turismul este o
industrie vastă, complexă şi cu multiple faţete presupune existenţa unui anumit număr de
abordări pentru studierea domeniului, fiecare dintre acestea adaptată unei diferite sarcini sau
obiectiv.

economic

socio-cultural
IMPACT
ambiental

instituțional -
Cercetări
tehnologic
recente

Figura nr. 3. Tipologiile impactului turismului asupra societății și mediului

Sursa: elaborare proprie

Evoluţia formelor de turism şi a activităţii turistice, în general, influenţează, atât în mod

pozitiv, cât şi negativ, destinaţiile. Aspecte privind conţinutul şi tipurile de impact au fost
semnalate de numeroşi autori sau în studii de specialitate, principalele tipuri de impact fiind, în
general, de natură economică, socio-culturală sau asupra mediului (figura nr. 3). Cercetările

15
anterioare şi literatura de specialitate din ultimii ani reprezintă baza clasificării tipurilor de
impact turistic, în contextul dezvoltării durabile. Celor trei dimensiuni obişnuite ale dezvoltării
turismului durabil - economică, ecologică şi socială - se alătură o a patra dimensiune -
instituţional-tehnologică, care grupează caracteristici semnificative pentru explicarea
fenomenului studiat.
Din perspectiva valenţelor socio-culturale ale impactului turismului, acestea comportă
mai multe aspecte care au în vedere relaţia turist - populaţie gazdă cu toate componentele
adiacente: mod de viaţă, comportament, obiceiuri, tradiţii, ce pot suferi alterări în procesul de
interacţiune cu turiştii.
Impactul ambiental sau ecologic al turismului este unul din domeniile cheie ale
dezvoltării durabile, în condiţiile în care activităţile turistice consumatoare de resurse precum:
apă, energie etc. şi comportamentul cererii turistice pot duce, în timp, la efecte ireversibile şi
schimbări cu consecinţe grave în mediu. Astfel, numeroase sunt exemplele în care destinaţii şi
atracţii turistice naturale au fost degradate de o circulaţie turistică ce a depăşit capacitatea de
suport a mediului şi a dus, astfel, la diminuarea şi chiar dispariţia atractivităţii turistice a
destinaţiilor respective. Afectarea dimensiunii ecologice a condus, totodată, în asemenea cazuri,
la diminuarea durabilităţii socio-economice şi, deci, la un regres al activităţii turistice cu
consecinţe dintre cele mai grave pentru mediul natural, cât şi pentru cel social al comunităţilor
gazdă. Acţiunile distructive ale unor activităţi turistice se manifestă, în principal, prin utilizarea
necorespunzătoare a mediului ambiant, în scop de recreere, odihnă şi de agrement, dublată de o
intervenţie brutală a omului asupra peisajului şi resurselor naturale. Aceste practici nocive se
întâlnesc mai ales în destinaţiile de mare atractivitate, situate în spaţiile populate sau în imediata
apropiere a marilor aglomerări urbane.
În acest context, în ceea ce priveşte impactul economic, turismul este un generator atât de
aspecte pozitive, deoarece determină încasări mari, dezvoltare locală, contribuie la creşterea
PIB, cât şi de influenţe mai puţin benefice şi anume asupra mediului înconjurător, creând costuri
adiţionale. Astfel, apare întrebarea dacă mărirea treptată a numărului de turişti înseamnă un
progres al turismului sau este de fapt o alterare a mediului înconjurător.
Prevenirea degradării mediului ambiant, cauzată de activităţile turistice, a devenit o
prioritate pentru ţările şi regiunile care practică turismul excesiv. Prin formele turismului
durabil, se încearcă minimizarea efectelor negative asupra mediului local şi natural, precum şi
asupra populaţiei. Destinaţiile în care se desfăşoară turismul durabil deţin o importanţă
primordială, iar acest fapt obligă la respectarea unor reguli speciale, ce vor atrage efecte
benefice asupra populaţiei locale. De asemenea, turismul durabil şi formele sale pot favoriza o
interacţiune între populaţia locală şi turişti, benefică de ambele părţi.
Printre formele de turism durabil și activităţile turistice cu caracter durabil care pot fi
practicate şi, în acelaşi timp, să respecte principiile durabilităţii, se numără: ecoturismul,
turismul rural și agroturismul, turismul cultural, turismul în arii protejate, geoturismul,
turismul ecvestru etc; escalada, trekking, hiking, biking, turism ecvestru, rafting, canyoning,
sporturi aeriene, vânătoare şi pescuit, golful etc.
Întrucât, în capitolul anterior s-au explicat formele turismului durabil, de la turism rural și
agroturism până la turism de aventură, am considerat oportun ca în cadrul capitolului IV, intitulat
Ecoturismul – axă prioritară în minimizarea impactului ambiental al turismului, să evaluăm
rolul ecoturismului în minimizarea efectelor negative ale industriei ospitalității.

16
 Un cadru legislativ potrivit, un ansamblu de structuri organizatorice cu atribuţii stabilite
foarte bine, un sistem de legături între acestea, definit foarte bine şi nu în ultimul rând un sistem
informaţional adecvat sunt elementele esenţiale pentru ca ecoturismul să se dezvolte logic,
omogen şi fără oscilaţii. Interconectarea dintre planul intern şi internaţional, înclinaţia către
globalizare şi integrare a acestuia au ajutat la înfiinţarea unor organisme naţionale şi
internaţionale care să coordoneze şi să susţină activităţile care cad sub incidenţa ecoturismului.
În ultimele trei decenii, ecoturismul a avut o răspândire treptată, de la nivelul academic
până la afaceri, de la agenţii de conservare a naturii până la dezvoltatorii de turism.
La nivel mondial, au avansat multiple coduri de conduită, standarde cu privire la evaluarea
calităţii, chiar şi standarde de certificare a serviciilor din domeniul dezvoltării durabile sau
ecoturism. Mai întâi în Australia (Programul de Acreditare în Natură şi Ecoturism), iar mai apoi
în alte ţări, ideea de ecoturism a fost transpusă într-un set de criterii care pot să fie măsurate.
Standardul European de Certificare în Ecoturism (EETLS) este primul standard inclus în
Criteriile Globale de Turism Durabil (GSTC) care a fost recunoscut la nivel mondial în anul
2011, la Barcelona. La ora actuală, acest standard este constituit din 40 de criterii specifice,
împărţite în patru categorii de gestionare a turismului durabil, în conformitate cu GSTC, şi
anume: Demonstrarea unui management durabil eficient; Maximizarea beneficiilor sociale şi
economice a comunităţilor locale şi minimizarea efectelor negative; Maximizarea beneficiilor
pentru patrimoniul cultural şi minimizarea efectelor negative; Maximizarea beneficiilor pentru
mediu şi minimizarea efectelor negative.
Având cunoştinţă de toate aceste aspecte referitoare la managementul ecoturismului în
diverse ţări sau regiuni şi făcând comparaţie cu situaţia de la noi, s-a făcut o evaluare a stadiului
actual de dezvoltare şi a paşilor ce trebuie făcuţi pentru a ne alinia la cerinţele internaţionale,
respectiv pentru a creşte competitivitatea în domeniu. Experiența internațională și națională în
desfăsurarea ecoturismului a adus în prim plan exemplele de bune practici în acest domeniu care,
împreună cu particularitățile organizării ecoturismului în România, ne-au permis să formulăm
câteva soluții de minimizare a impactului negativ al turismului, inclusiv propuneri pentru
ecoturismul românesc. Astfel, considerăm că direcţiile pe care ar trebui să se sprijine acest
deziderat privesc:
- cadrul instituțional și asociativ;
- infrastructura turistică şi amenajarea teritoriului;
- educaţia şi conştientizarea publică;
- dezvoltarea resurselor umane;
- dezvoltarea afacerilor şi dezvoltare locală;
- conservarea şi protejarea naturii;
- marketing şi promovare;
- sistem de transport favorabil turismului durabil.
Concluzia ar fi că, pentru România, să se treacă de la a promova produse ecoturistice
izolate, elaborate de administraţiile destinaţiilor sau de tour-operatorii specializaţi, la a dezvolta
destinaţii de ecoturism, care să poată fi capabile să ofere un produs ecoturistic înglobat şi
promovat atât prin efortul asociaţiilor locale de dezvoltare, cât şi prin mobilizarea
administraţiilor centrale.
Destinaţii turistice pot fi create în zonele naturale unde s-a păstrat nealterat modul de viaţă
tradiţional. Putem exemplifica doar câteva din posibilele destinaţii ecoturistice viitoare: Parcul

17
Naţional Retezat – Parcul Natural Geoparcul Ţara Haţegului, Rezervaţia Biosferei Delta Dunării,
Parcul Naţional Munţii Călimani, Parcul Naţional Munţii Măcinului etc.
Având în vedere faptul că turismul, ca parte integrantă a dezvoltării durabile este un
domeniu în continuă transformare, în cadrul Capitolului V - Abordare statistică a turismului în
regiunea Nord-Est, comparativ cu celelalte regiuni de dezvoltare ale României - am realizat o
analiză comparativă, pe un orizont de timp de douăzeci și cinci de ani, a nivelului general de
dezvoltare al regiunilor României, precum și a activității turistice, sprijinindu-ne pe câțiva
indicatori relevanți: PIB-ul regional pe locuitor, indicele de disparitate regională, capacitatea de
cazare, numărul de sosiri, numărul de înnoptări, durata medie de ședere, precum și indicii de
utilizare netă a capacității de cazare în funcțiune.
Analizând indicatorul ofertei turistice, am constatat că regiunea Nord-Est stă relativ modest
la capacitatea de cazare şi că o eventuală mărire a ei ar trebui făcută în acord cu cererea, în caz
contrar se poate ajunge la o scădere a indicelui de utilizare, redus deja foarte mult. Regiunea
Nord-Est are o capacitate de cazare cu mult mai mare decât regiunile Sud-Vest Oltenia şi
Bucureşti-Ilfov, iar comparativ cu regiunile Sud-Muntenia, Sud-Est, Nord-Vest şi Centru, are o
capacitate de cazare mult mai mică. Potrivit analizei noastre, numărul sosirilor este mult mai mic
decât în Centru şi Sud-Est şi mai mare comparativ cu Sud-Vest Oltenia. Referitor la numărul de
înnoptări din regiunea Nord-Est, testul aplicat în SPSS indică diferenţierea semnificativă a
valorii acestui indicator în regiunea Nord-Est faţă de regiunile: Centru şi Sud-Est. Faţă de
regiunile: Nord-Vest, Sud-Muntenia, Bucureşti–Ilfov, Sud-Vest Oltenia şi Vest nu s-a putut
evidenţia o diferenţiere semnificativă.
Cât priveşte durata medie de şedere aferentă regiunii Nord-Est, aceasta este semnificativ
mai mică decât cea din regiunile Nord-Vest, Centru, Sud-Est, Sud-Muntenia, Sud-Vest Oltenia şi
Vest şi mult mai ridicată decât în regiunea Bucureşti-Ilfov. Pentru a se echilibra oarecum
situaţia, sunt necesare măsuri care să contribuie la creşterea duratei sejurului şi, implicit, la
obţinerea de venituri mai mari din turism.
Tot în cadrul acestui capitol, am continuat analiza comparativă a regiunii de dezvoltare
Nord-Est cu celelalte regiuni ale României, prin testarea existenţei diferenţelor între regiuni, din
punctul de vedere al principalilor indicatori turistici. Pentru studiu am utilizat metoda statistică a
analizei varianţei ANOVA, cu ajutorul programului SPSS şi am evidenţiat diferenţele existente.
Tabelul nr. 1. Testul ANOVA pentru reliefarea existenţei diferenţelor între regiuni
ANOVA
Sum of Squares df Mean Square F Sig.
Capacitate de cazare Between Groups 259285810378,995 7 37040830054,142 851,483 ,000
Within Groups 8352293381,360 192 43501528,028
Total 267638103760,355 199
Sosiri Between Groups 12781558063462,475 7 1825936866208,925 28,808 ,000
Within Groups 12169396884815,040 192 63382275441,745
Total 24950954948277,516 199
Înnoptari Between Groups 396451238069970,400 7 56635891152852,914 41,328 ,000
Within Groups 263119115609687,620 192 1370412060467,123
Total 659570353679658,100 199
Durata sejurului Between Groups 152,102 7 21,729 73,658 ,000
Within Groups 56,639 192 ,295
Total 208,741 199
Indicii de utilizare Between Groups 3082,929 7 440,418 7,673 ,000
netă Within Groups 10561,072 184 57,397
Total 13644,001 191
Sursa: elaborare proprie pe baza datelor disponibile la INS - http://statistici.insse.ro/shop/

18
 Pentru toate cele cinci variabile, testul ANOVA a fost semnificativ, ceea ce înseamnă că
există diferenţe semnificative între regiuni în ceea ce priveşte: Capacitate de cazare, Sosiri,
Înnoptări, Durata sejurului şi Indicii de utilizare netă. Testul ANOVA nu precizează între care
regiuni există aceste diferenţe, astfel încât s-a impus o investigare suplimentară cu ajutorul unui
test Post Hoc, aplicat pentru fiecare variabilă.
Analiza statistică efectuată pe un orizont de timp de douăzeci și cinci de ani reliefează
faptul că se constată o serie de diferențe între regiunea Nord-Est și celelalte regiuni din România.
Rezultatele cercetării au demonstrat că regiunea Nord-Est nu se deosebește printr-o activitate
turistică intensă și, drept urmare, orice măsuri pentru extinderea sectorului turistic sunt
binevenite. Acest fapt constituie o premisă pentru dezvoltarea generală a unor zone în care se
constată potențial pentru turism.
Referitor la capacitatea de cazare, prin prisma analizei prezentate, afirmăm că regiunea
Nord-Est stă relativ modest la capacitatea de cazare şi că o eventuală mărire a ei ar trebui făcută
în acord cu cererea, în caz contrar se poate ajunge la o scădere a indicelui de utilizare, redus deja
foarte mult. Regiunea Nord-Est are o capacitate de cazare cu mult mai mare decât regiunile Sud-
Vest Oltenia şi Bucureşti-Ilfov, iar comparativ cu regiunile Sud-Muntenia, Sud-Est, Nord-Vest şi
Centru are o capacitate de cazare mult mai mică.
O altă concluzie face referire la numărul sosirilor, care, potrivit analizei noastre, este mult
mai mic decât în Centru şi Sud-Est şi mai mare comparativ cu Sud-Vest Oltenia. Referitor la
numărul de înnoptări din regiunea Nord-Est, testul aplicat în SPSS indică diferenţierea
semnificativă a valorii acestui indicator în regiunea Nord-Est faţă de regiunile: Centru şi Sud-
Est. Faţă de regiunile: Nord-Vest, Sud-Muntenia, Bucuresti–Ilfov, Sud-Vest Oltenia şi Vest nu s-
a putut evidenţia o diferenţiere semnificativă.
Cât priveşte durata medie de şedere în această regiune, durata sejurului aferentă regiunii
Nord-Est este semnificativ mai mică decât cea din regiunile Nord-Vest, Centru, Sud-Est, Sud-
Muntenia, Sud-Vest Oltenia şi Vest şi mult mai ridicată decât în regiunea Bucureşti-Ilfov. Pentru
a se echilibra oarecum situaţia, sunt necesare măsuri care să contribuie la creşterea duratei
sejurului şi, implicit, la obţinerea de venituri mai mari din turism.
Ca o concluzie generală, putem afirma că regiunea Nord-Est marchează valori medii la
următorii indicatori: capacitatea de cazare şi sosiri şi valori inferioare la indicatorii: înnoptări,
durata medie de şedere şi nu în cele din urmă, indicele de utilizare. Regiunea Nord-Est este cu
mult devansată de regiunile Sud-Est şi Centru.
În pofida acestor discrepanţe, regiunea Nord-Est nu se deosebeşte printr-o activitate
turistică intensă şi, drept urmare, orice măsuri pentru extinderea sectorului turistic sunt
binevenite, oricând. Acest fapt constituie o premisă pentru dezvoltarea generală a unor zone în
care se constată potenţial pentru tursim. O primă măsură ar trebui îndreptată spre stimularea
creşterii valorilor acelor indicatori care au niveluri cu mult mai mici. Fiind vorba despre mai
mulţi indicatori, considerăm că sunt binevenite oricând studii despre corelaţiile existente între
indicatoii turistici la nivel regional.
Această analiză poate fi utilă în măsura în care sintetizează date din cursul mai multor ani,
ceea ce duce inevitabil la formularea de concluzii în legătură cu existenţa unor diferenţe la nivel
interregional între valorile unor indicatori. De asemenea, o astfel de analiză serveşte şi la
identificarea regiunilor în care un anumit indicator se menţine la niveluri reduse pe parcursul
unei perioade date.

19
 În capitolul final, al șaselea, intitulat Cercetări exploratorii privind impactul activității
turistice și percepția populației din regiunea Nord-Est a României față de turismul durabil,
s-au realizat două cercetări complementare, una cantitativă și una calitativă, fiecare având
obiective derivate din scopul principal al lucrării. Primul studiu reprezintă o cercetare cantitativă
ce oferă o perspectivă detaliată asupra percepţiei a două categorii de stakeholderi din domeniul
turismului (populaţia rezidentă şi agenţiile de turism din regiunea Nord-Est a României) privind
gradul de înțelegere a turismului durabil și privind modul în care este perceput impactul
turismului în regiunea cercetată. Utilizând ancheta pe bază de sondaj, acest deziderat s-a realizat
prin intermediul a două studii paralele, pe rezidenți și pe operatori din turism (agenții de turism).
Pe baza acestor studii, s-au caracterizat dimensiunile turismului durabil, s-au măsurat
scorurile atribuite de cele două grupuri de interese, atât pentru dimensiunile turismului durabil,
cât și pentru impactul generat de activitățile turistice în regiunea Nord-Est și s-a evaluat măsura
în care există diferențe de percepție între rezidenți și operatori din turism în problematica
studiată.
Obiectivele comune celor două grupuri de stakeholderi şi testarea ipotezelor asociate au
fost:
Obiectiv 1: Identificarea diferenţelor de percepţie (populaţie versus agenţii de turism) în
raport cu dimensiunile dezvoltării turistice durabile.
Ipoteză 1: Vor exista diferenţe de percepţie între respondenţii din agenţiile de turism şi
respondenţii rezidenţi privind dezvoltarea turismului durabil.
Obiectiv 2: Identificarea diferenţelor de percepţie (populaţie versus agenţii de turism) în
raport cu impactul turismului în regiunea Nord-Est (pe categorii de impact).
Ipoteză 21: Vor exista diferenţe de percepţie între respondenţii din agenţiile de turism şi
rezidenţi privind impactul economic al turismului.
Ipoteză 22: Vor exista diferenţe de percepţie între respondenţii din agenţiile de turism şi
rezidenţi privind impactul socio-cultural al turismului.
Ipoteză 23: Vor exista diferenţe de percepţie între respondenţii din agenţiile de turism şi
rezidenţi privind impactul ambiental al turismului.
Ipoteză 24: Vor exista diferenţe de percepţie între respondenţii din agenţiile de turism şi
rezidenţi privind impactul instituţional-tehnologic al turismului.
Pentru a verifica dacă există diferenţe de percepţie între agenţiile de turism şi rezidenţi am
aplicat Testul t pentru eşantioane independent (Independent Sample t Test) în IBM SPSS
(Statistical Package for Social Sciences). Am folosit opţiunea Bootstrap, cu un număr de 1000 de
eşantioane şi intervalul de încredere calculat prin opţiunea Bias corrected accelerated (BCa).
Pragul de încredere a fost stabilit în mod convenţional la 95%.
Am ales opţiunea Bootstrap pentru calcularea diferenţei dintre medii deoarece loturile de
participanţi disponibile sunt inegale, cercetarea prezentă având la dispoziţie un număr de 148 de
respondenţi din partea firmelor şi 1356 de respondenţi pentru rezidenţi. Metoda bootstrap este
indicată pentru loturi sau eşantioane inegale, mici sau cu o distribuţie asimetrică.
Rezultatele cercetării au indicat că, în general, percepţiile celor două tipuri de respondenţi
sunt mai degrabă similare decât diferite, ipotezele cercetării confirmându-se. Şi aceasta deoarece
din cele 35 de comparaţii de medii pentru secţiunea „Impactul turismului” şi 7 comparaţii de
medii pentru secţiunea „Dezvoltarea durabilă a turismului”, am găsit diferenţe semnificative doar
în câteva situaţii.

20
 Dacă ne referim la situaţia privind impactul economic al turismului, nu există diferenţe
notabile între percepţiile agenţilor de turism chestionaţi şi rezidenţii din regiune. Singurele
neconcordanţe de opinii între cele două grupuri ţintă constau în faptul că rezidenţii consideră
într-o proporţie mai ridicată că veniturile provenite din activitatea de turism rămân pe plan local,
respectiv în ce priveşte stabilirea preţurilor pe piaţa imobiliară în funcţie de activitatea turistică,
afirmaţie ceva mai puternic împărtăşită la nivelul rezidenţilor din regiune.
În ceea ce priveşte impactul socio-cultural, analiza realizată prin intermediul testului t a
relevat, de asemenea, o situație echilibrată a percepțiilor celor două grupuri țintă, cel puțin din
punct de vedere statistic.
O situaţie aparte întâlnim în cazul evaluării diferenţelor de opinii cu privire la impactul
ambiental al turismului, întrucât rezultatele analizei statistice arată o serie de discrepanţe de
opinii, în sensul că rezidenţii consideră într-o mai mare măsură decât agenţii de turism
chestionaţi că teritoriul este amenajat optim în vederea asigurării condiţiilor de desfăşurare a
activităţilor cu profil turistic şi, totodată, că turismul, are, fără îndoială, efecte nocive asupra
solului.
Diferenţe de opinii între respondenţii din agenţiile de turism comparativ cu respondenţii
rezidenţi există şi în ceea ce priveşte percepţia globală a impactului instituţional-tehnologic al
activităţilor de turism. De remarcat este totuşi faptul că respondenţii rezidenţi au obţinut în toate
situaţiile, în care s-a măsurat „impactul”, scoruri mai ridicate decât respondenţii din agenţiile de
turism. Aceasta ne permite să speculăm şi să afirmăm că percepţiile respondenţilor rezidenţi sunt
mai puternice decât ale respondenţilor din agenţiile de turism.
În plus, putem specula, lucru care trebuie confirmat prin cercetare, că agenții de turism au
o viziune orientată spre aspecte ce vizează dezvoltare durabilă şi standarde de viaţă ridicate,
comparativ cu rezidenții. Dacă avem în vedere diferenţele înregistrate între scorurile
respondenţilor din agenţiile de turism şi respondenţii rezidenţi, privind dezvoltarea turismului
durabil (două situații din șapte analizate), putem afirma că agenții de turism chestionați
consideră, spre deosebire de rezidenți, că este mai important ca destinația turistică să se dezvolte
în mod echilibrat și, mai mult decât atât, așa cum am afirmat deja, comunitatea locală să
beneficieze de standarde de viață vizibil mai ridicate.
Cea de-a doua cercetare a fost una de tip calitativ și a avut ca obiectiv principal
identificarea direcțiilor viitoare de dezvoltare a turismului din regiunea Nord-Est într-o manieră
durabilă, precum și importanța dezvoltării turismului durabil în raport cu diferiți „actori”
implicați în sectorul turistic. Scopul cercetării calitative din cadrul acestui capitol a fost
reprezentat de evaluarea impactului turistic şi de identificarea perspectivelor actuale ale
dezvoltării durabile a turismului în regiunea Nord-Est a României.
Obiectivele generale ale cercetării derivă din scopul ei, astfel:
- determinarea importanţei dezvoltării turismului durabil în funcţie de dimensiunile sale şi
în raport cu diferite grupuri de interese;
- evaluarea impactului turismului în regiunea Nord-Est;
- identificarea opţiunilor de dezvoltare durabilă a turismului în regiunea Nord-Est.
În cazul cercetării noastre, am inclus în grupul experţilor în domeniul turismului acele
persoane cu reşedinţa în regiunea Nord-Est, cu experienţă relevantă în domeniu, fiind afiliate
unor instituţii de cercetare sau organizaţii profesionale precum Universitatea „Ştefan cel Mare”
din Suceava, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, Academia Română – Filiala Iaşi -
Institutul de Cercetări Economice şi Sociale „Gh. Zane”, Asociaţia pentru Turism „Bucovina”,

21
Asociaţia de Promovare şi Dezvoltare Turistică Nemţeana „Valea Ozanei”, Fundaţia SPEO
Bucovina, Centrul de Economie Montană din Institutul Naţional de Cercetări Economice,
Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale – Direcţia Generală de Dezvoltare Rurală - AM
PNDR Vatra Dornei, S.C. Regional Consulting S.R.L. Cercetarea a avut ca scop generarea de
idei noi, teorii şi să determine opinii. Astfel, metodologia a fost una inductivă, dependentă de
context (obiectivele cercetării, colectivitatea cercetată), subiectivitate, dependenţă faţă de valori
şi un grad ridicat de interacţiune între cercetător şi subiect. Metoda de colectare a datelor a fost
interviul în profunzime, de cercetare, nerepetat, intensiv şi personal.
Experţii din turism intervievaţi au ales să trateze într-o manieră destul de ponderată
fenomenul turistic durabil din regiunea de dezvoltare Nord-Est, majoritatea afirmând că regiunea
amintită fie nu are o componentă de turism durabil, fie aceasta există însă este încă într-o fază
incipientă.
Unul dintre experţi consideră că turismul durabil din regiunea Nord-Est „se află încă în
faza de consolidare, acesta practicându-se spontan, de multe ori haotic şi cu resurse rudimentare.
Mai mult decât atât, lipsesc specialiştii în domeniu (nu există ghizi pe acest segment, nu sunt
agenţii de turism care să promoveze o astfel de ofertă, sunt foarte puţine unităţi de cazare care
încurajează astfel de activităţi)”. Alte persoane cu expertiză în sectorul turistic din regiune
întăresc această idee, considerând că foarte puţini operatori economici aplică normele turismului
durabil.
Pe de altă parte, există şi specialişti care sunt de părere că, deşi în ansamblu, nu se poate
vorbi despre turism durabil în regiunea Nord-Est, există totuşi o serie de zone în care „s-au
realizat investiţii în domeniul turismului (atât de către administraţia locală, cât şi de mediul de
afaceri) care au avut în vedere o strategie durabilă de dezvoltare turistică, fără a afecta peisajul
natural şi cultural local”. De asemenea, s-a afirmat că putem vorbi de turism durabil, mai cu
seamă în zona Bucovinei, aici existând numeroase exemple de implicare activă a diferitelor
organisme responsabile de dezvoltarea durabilă a regiunii, în implementarea şi promovarea
conceptului de turism durabil: societatea civilă prin ONG-uri de profil, instituţiile de învăţământ,
grupurile de acţiune locală, UAT-urile prin realizarea a 6 centre de informare turistică şi, nu în
ultimul rând, mediul de afaceri prin realizarea de investiţii în turism şi care implementează
temele orizontale europene, dintre care durabilitatea în turism se distinge în mod deosebit prin
măsurile implementate în cadrul fiecărei investiţii realizate.
În ceea ce priveşte direcţia sau direcţiile viitoare de dezvoltare a turismului în regiunea
Nord-Est a României, specialiştii intervievaţi consideră, printre altele, că investiţiile ar trebui
orientate către valorificarea moştenirii naturale şi culturale, a tradiţiei, a peisajului şi a
gastronomiei, către dezvoltarea şi promovarea „turismului de rădăcini” în vederea atragerii
descendenţilor/urmaşilor celor care au emigrat din această regiune, dar şi către diversificarea
ofertei specifice turismului cultural-religios, a turismului activ sau a celui de aventură şi
agrement.

22
 CONCLUZII FINALE

Tema lucrării Cercetări privind impactul turismului asupra mediului şi societăţii în

matricea dezvoltării durabile este de actualitate, în contextul în care turismul este unul dintre
cele mai dinamice sectoare economice în multe ţări, atât în cele dezvoltate, cât şi în cele
emergente, cu o gamă largă de impacturi pozitive şi negative asupra altor activităţi, datorită unui
lanţ de alimentare foarte mare şi diversificat. Abordarea impacturilor turistice, în paralel cu
dezvoltarea durabilă a turismului, reprezintă tema centrală a lucrării.
Această parte finală a lucrării surprinde esenţa cercetării noastre, fără a ne pierde în
amănunte şi încercând totodată să nu omitem niciun aspect pe care îl considerăm relevant.
Obiectivul central al lucrării a fost evaluarea gradului de dezvoltare durabilă a turismului, prin
intermediul indicatorilor ce surprind impactul turismului, iar acest deziderat s-a realizat pe mai
multe planuri: la nivel internaţional, printr-o analiză comparativă a indicatorilor turistici în şase
state membre ale UE, la nivel naţional, prin intermediul unei cercetări statistice întreprinse pe un
orizont de timp de douăzeci şi cinci de ani (1990-2014) şi la nivel regional prin două cercetări
exploratorii efectuate, în paralel, pe rezidenţii şi agenţiile de turism din regiunea Nord-Est a
României. De asemenea, pentru a adăuga un plus de valoare lucrării noastre, s-a efectuat o
cercetare calitativă pe problematica studiată, prin consultarea unui grup de experţi în domeniul
turismului, din regiunea de dezvoltare Nord-Est a României, prin intermediul interviului în
profunzime.
Cele şase capitole, care îi dau consistenţă, creează suportul general pentru înţelegerea
dezvoltării durabile a turismului şi a tipologiilor impactului turistic. Demersul nostru s-a axat pe
delimitări conceptuale şi explicaţii ştiinţifice care au avut ca bază literatura de specialitate şi
datele statistice de la Institutul Naţional de Statistică din România şi alte organisme
internaţionale din domeniul turismului, precum Organizaţia Mondială a Turismului, Consiliul
Mondial al Turismului şi Călătoriilor, Forumul Economic Mondial, Banca Mondială etc.
Oportunitatea abordării unei astfel de teme de cercetare rezultă din posibilitatea folosirii acesteia
de către factorii decidenţi şi organizaţiile din acest sector de activitate.
În primul capitol au fost prezentate, într-o succesiune logică şi unitară, aspecte privind:
evoluţia în timp a fenomenului turistic, cadrul conceptual utilizat în turism şi dezvoltare
durabilă, factorii care afectează sectorul turistic şi organizaţiile internaţionale în domeniul
turismului. În partea a doua a capitolului, s-a pus accentul pe relaţia biunivocă dintre turism şi
dezvoltare durabilă. Pornind de la conceptul de dezvoltare durabilă, s-au analizat apoi
obiectivele, formele şi indicatorii turismului durabil, concluzionând cu propuneri privind
elaborarea unor direcţii de dezvoltare durabilă a turismului românesc, pe baza particularităţilor şi
tendinţelor regăsite în organizarea turismului durabil la nivel european. Astfel, într-o primă
aproximare, am considerat că direcţiile pe care ar trebui să se sprijine dezvoltarea durabilă a
turismului în România vizează următoarele componente: reforma sistemului turistic românesc în
conformitate cu principiile dezvoltării durabile, creşterea gradului de absorbţie a sumelor
provenite din fonduri europene, implicit a proiectelor de dezvoltare turistică, implicarea
comunităţilor locale în derularea unor activităţi turistice, dezvoltarea şi amenajarea durabilă a
destinaţiilor turistice, inclusiv a zonelor cu potenţial turistic şi, mai ales, promovarea formelor de
turism durabil.
Capitolul II a pus în relief importanţa sectorului turistic în procesul creşterii economice,
deoarece se vorbeşte tot mai des despre acesta, fie pe plan internaţional, fie pe cel naţional,

23
regional sau local, tot mai mulţi stakeholderi fiind interesaţi de efectele fenomenului turistic
asupra economiei. Contribuţia turismului la viaţa economică şi socială diferă de la o ţară la alta,
în funcţie de nivelul de dezvoltare şi de politica promovată în legătură cu aceste activităţi.
Analiza comparativă realizată pe cele şase ţări emergente ale Uniunii Europene (Bulgaria, Cipru,
Cehia, Polonia, Ungaria şi România) a evidenţiat faptul că industria turistică este mai mult în
curs de dezvoltare, decât dezvoltată, rezultatele privind cele trei tipuri de indicatori turistici
(indicatori de impact, indicatori ai circulaţiei turistice şi indicele de competitivitate turistică
elaborat de Forumul Economic Mondial) caracterizând grupul de state printr-un grad înalt de
eterogenitate. Tabloul analizei noastre cu statele emergente a surprins următoarele concluzii:
contribuţia totală a turismului la formarea PIB-ului se încadrează, la nivelul anului 2014, între
4,36% în cazul Poloniei şi 21,31% în cazul Ciprului. România a înregistrat valori foarte scăzute
ale acestui indicator în perioada 2000-2014, la nivelul anului 2014 fiind puţin peste Polonia
(4,85%). Analizând contribuţia totală a turismului la ocuparea forţei de muncă, în anul 2014,
situaţia prezintă acelaşi clasament: Cipru se detaşează de celelalte state cu o contribuţie de
aproximativ 21%, Polonia şi România situându-se la polul opus cu puţin peste 4 procente.
Competitivitatea turistică este una scăzută pentru ţările emergente, Cipru şi Cehia ocupând
primele poziţii în clasament. Comparativ cu celelalte ţări analizate, România este, prin prisma
competitivităţii generale a sectorului turistic, cel mai slab clasată pentru fiecare an din perioada
analizată. De exemplu, pentru anul 2015, a obţinut un scor de 3,78, ocupând locul 66 în
clasamentul internaţional elaborat de Forumul Economic Mondial.
Aşa cum am arătat pe parcursul acestei lucrări (cu precădere în Capitolul III), tipologiile de
impact ale activităţilor turistice cuprind: impactul economic, impactul socio-cultural, impactul
ecologic sau ambiental şi impactul instituţional-tehnologic. Atât efectele economice (rezultate
din servicii precum cazare, masă, transport, agrement), cât şi cele sociale sunt esenţiale pentru
ceea ce semnifică eficienţa turismului. Impactul ecologic asupra turismului este unul din
domeniile cheie ale dezvoltării durabile. Nu puţine sunt exemplele în care destinaţii şi atracţii
turistice naturale au fost degradate de o circulaţie turistică ce a depăşit capacitatea de suport a
mediului şi care a dus, în final, la dispariţia atractivităţii turistice a destinaţiilor respective. Toate
aspectele negative relatate subliniază necesitatea ca turismul să fie foarte atent planificat şi
gestionat în ţările în curs de dezvoltare. Acest lucru necesită ca guvernele să stabilească şi să
implementeze politici clare privind controlul şi gestionarea sectorului, în colaborare cu toţi
actorii interesaţi din turism. Pentru a dezvolta sectorul turistic în mod durabil şi a spori impactul
socio-economic local din turism, multe ţări în curs de dezvoltare au făcut din turism o prioritate
în politicile lor naţionale de dezvoltare, şi încearcă, promovarea formelor cu caracter durabil ce
conduc, inclusiv, la creşterea gradului de bunăstare a comunităţilor locale şi la eradicarea
sărăciei.
Un alt aspect ce merită, de asemenea, menţionat este cel referitor la a patra dimensiune a
impacturilor turistice. Fiind relativ recent abordată în literatura de specialitate, dimensiunea
instituţional-tehnologică a impactului turistic presupune accesul liber şi rapid la informaţii,
cercetarea şi dezvoltarea în turism, tehnologia modernă aplicată în acest sector, dar şi cooperarea
dintre diferitele categorii de stakeholderi din turism.
Pe parcursul capitolului IV, s-a subliniat importanţa dezvoltării ecoturismului, în condiţiile
în care există acţiuni distructive ale unor activităţi turistice ce constau fie în utilizarea
defectuoasă a mediului înconjurător, pentru recreere, odihnă şi agrement, fie în intervenţii brutale
ale omului asupra peisajului şi resurselor naturale. În acest context, reiterăm ideea că ecoturismul

24
este model de valorificare durabilă a turismului, prin minimizarea impactului negativ asupra
mediului şi prin urmărirea sustenabilităţii pe termen lung. Având la bază exemple de bune
practici din Europa şi din lume şi Strategia Naţională de Dezvoltare a Ecoturismului în România
– faza 1 şi 2 - putem identifica câteva priorităţi privind dezvoltarea viitoare a ecoturismului în
România şi reducerea impactului negativ al activităţilor turistice. Astfel, am considerat că
direcţiile pe care ar trebui să se sprijine acest deziderat privesc: cadrul instituţional şi asociativ,
amenajarea teritoriului şi infrastructura turistică, educaţia şi conştientizarea publică, dezvoltarea
resurselor umane în domeniul ecoturismului şi protecţiei mediului, dezvoltarea afacerilor şi
dezvoltarea locală, conservarea şi protejarea naturii, marketing-ul şi promovarea, sistemul de
transport favorabil turismului durabil etc.
Având în vedere faptul că turismul, ca parte integrantă a dezvoltării durabile este un
domeniu în continuă transformare, în cadrul capitolului V, am realizat o analiză a nivelului
general de dezvoltare al regiunilor României, precum şi a activităţii turistice, sprijinindu-ne pe
câţiva indicatori relevanţi: PIB-ul regional pe locuitor, indicele de disparitate regională,
capacitatea de cazare, numărul de sosiri, numărul de înnoptări, durata medie de şedere, precum şi
indicii de utilizare netă a capacităţii de cazare în funcţiune. Analiza statistică efectuată reliefează
faptul că se constată o serie de diferenţe între regiunea Nord-Est şi celelalte regiuni din România.
Analizând indicatorul ofertei turistice, am constatat că regiunea Nord-Est stă relativ modest
la capacitatea de cazare şi că o eventuală mărire a ei ar trebui făcută în acord cu cererea, în caz
contrar se poate ajunge la o scădere a indicelui de utilizare, redus deja foarte mult. Regiunea
Nord-Est are o capacitate de cazare cu mult mai mare decât regiunile Sud-Vest Oltenia şi
Bucureşti-Ilfov, iar comparativ cu regiunile Sud-Muntenia, Sud-Est, Nord-Vest şi Centru, are o
capacitate de cazare mult mai mică. Potrivit analizei noastre, numărul sosirilor este mult mai mic
decât în Centru şi Sud-Est şi mai mare comparativ cu Sud-Vest Oltenia. Referitor la numărul de
înnoptări din regiunea Nord-Est, testul aplicat în SPSS indică diferenţierea semnificativă a
valorii acestui indicatorul în regiunea Nord-Est faţă de regiunile: Centru şi Sud-Est. Faţă de
regiunile: Nord-Vest, Sud-Muntenia, Bucureşti–Ilfov, Sud-Vest Oltenia şi Vest nu s-a putut
evidenţia o diferenţiere semnificativă.
Cât priveşte durata medie de şedere aferentă regiunii Nord-Est, aceasta este semnificativ
mai mică decât cea din regiunile Nord-Vest, Centru, Sud-Est, Sud-Muntenia, Sud-Vest Oltenia şi
Vest şi mult mai ridicată decât în regiunea Bucureşti-Ilfov. Pentru a se echilibra oarecum
situaţia, sunt necesare măsuri care să contribuie la creşterea duratei sejurului şi, implicit, la
obţinerea de venituri mai mari din turism.
Analiza comparativă a regiunii Nord-Est faţă de celelalte regiuni de dezvoltare ale
României a continuat cu utilizarea procedeului Anova, care a permis constatarea, din punct de
vedere statistic, a diferenţelor existente la nivelul activităţii turistice între regiunile României.
Astfel, ca o concluzie generală, putem afirma că regiunea Nord-Est marchează valori medii
la următorii indicatori: capacitatea de cazare şi sosiri şi valori inferioare la indicatorii: înnoptări,
durata medie de şedere şi nu în cele din urmă, indicele de utilizare. Regiunea Nord-Est este cu
mult devansată de regiunile Sud-Est şi Centru.
În pofida acestor discrepanţe, regiunea Nord-Est nu se deosebeşte printr-o activitate
turistică intensă şi, drept urmare, orice măsuri pentru extinderea sectorului turistic sunt
binevenite. Acest fapt constituie o premisă pentru dezvoltarea generală a unor zone în care se
constată potenţial pentru turism.

25
 În capitolul final, al şaselea, intitulat Cercetări exploratorii privind impactul activităţii
turistice şi percepţia populaţiei din regiunea Nord-Est a României faţă de turismul durabil, s-au
realizat două cercetări complementare, una cantitativă şi una calitativă, fiecare având obiective
derivate din scopul principal al lucrării. Primul studiu reprezintă o cercetare cantitativă ce oferă o
perspectivă detaliată asupra percepţiei a două categorii de stakeholderi din domeniul turismului
(populaţia rezidentă şi agenţiile de turism din regiunea Nord-Est a României) privind gradul de
înţelegere a turismului durabil şi privind modul în care este perceput impactul turismului în
regiunea cercetată. Utilizând ancheta pe bază de sondaj, acest deziderat s-a realizat prin
intermediul a două studii paralele, pe rezidenţi şi pe operatori din turism (agenţii de turism). Pe
baza acestor studii, s-au caracterizat dimensiunile turismului durabil, s-au măsurat scorurile
atribuite de cele două grupuri de interese, atât pentru dimensiunile turismului durabil, cât şi
pentru impactul generat de activităţile turistice în regiunea Nord-Est şi s-a evaluat măsura în care
există diferenţe de percepţie între rezidenţi şi operatori din turism în problematica studiată.
Cea de-a doua cercetare este una de tip calitativ şi a avut ca obiectiv principal identificarea
direcţiilor viitoare de dezvoltare a turismului din regiunea Nord-Est într-o manieră durabilă,
precum şi importanţa dezvoltării turismului durabil în raport cu diferiţi „actori” implicaţi în
sectorul turistic.
În urma cercetării întreprinse, s-a constatat că un procent de 29,55 din populaţia regiunii
Nord-Est a României cunoaşte, într-o oarecare măsură, noţiunea de turism durabil şi posibilităţile
de practicare a formelor acestuia în ţara noastră, 29,92% cunoaşte aceste aspecte într-o mică şi
foarte mică măsură, iar ceea ce este alarmant, îl reprezintă procentul de 16,42 aferent
respondenţilor care nu cunosc deloc aceste noţiuni. În susţinerea acestui rezultat, 20,36% dintre
respondenţi au declarat că nu practică niciodată forme ale turismului durabil. Acest lucru este
unul destul de grav dacă ţinem cont de faptul că, în ţările cu tradiţie din vestul Europei, turismul
a luat un avânt considerabil în ultimii zece ani.
Totuşi, procentul mare al persoanelor care sunt dispuse să plătească în plus pentru produse
şi servicii ce au o componentă explicită de protejare a naturii (peste 70%) demonstrează că
populaţia devine din ce în ce mai conştientă asupra necesităţii protejării mediului înconjurător în
derularea activităţilor turistice.
Mai mult, atracţiile naturale ocupă prima poziţie în clasamentul atributelor definitorii în
alegerea unei destinaţii turistice, urmate îndeaproape de un element caracteristic pentru acest
segment, şi anume preţul (35,22%). Faptul că 57,24% dintre respondenţi consideră că atracţiile
naturale reprezintă atributul definitoriu în momentul alegerii unei destinaţii turistice este un
argument în plus pentru a dovedi că populaţia cercetată este deschisă înspre direcţia schimbării
stilului de viaţă pentru a asigura generaţiilor viitoare un mediu ambiant, sănătos şi nedegradat.
Rezultatele centralizate la chestionarul aplicat agenţiilor de turism confirmă rezultatele
anchetei aplicate pe populaţia rezidentă. În plus, studiul pe agenţiile de turism din regiunea
Nord-Est relevă următoarele aspecte:

necesitatea introducerii în organigrama agenţiilor de turism a unui Responsabil de
mediu în vederea susţinerii turismului durabil în rândul clienţilor, dar şi al partenerilor sociali;

promovarea destinaţiilor interne în locul celor externe, în scopul susţinerii economiei
naţionale;

implicarea agenţiilor în activităţi legate de turismul durabil şi mediul ambiant (programe
de instruire, adeziune la organizaţii ce promovează turismul sustenabil etc.);

26
 Între domeniile legate de dezvoltarea durabilă a turismului care ar putea fi îmbunătăţite /
influenţate de către agenţiile de turism / tour-operatori au fost menţionate următoarele:

domeniile educaţional, cultural şi religios;

susţinerea identităţii socio-culturale a destinaţiilor turistice prin participarea turiştilor la
diferite evenimente culturale, târguri etc.;

promovarea modelelor de producţie şi consum durabile;

dezvoltarea compatibilităţii dintre mediul antropic şi cel natural;

egalitatea de şanse între generaţii care coexistă şi se succed în timp şi spaţiu;

agenţiile tour-operatoare, printr-o bună cooperare cu autorităţile locale, ar putea să
contribuie conservarea patrimoniului material şi imaterial.
Merită de reţinut că tour-operatorii ar trebui, în primă fază, să se axeze asupra componentei
de educare a turiştilor în privinţa respectului faţă de mediu şi faţă de obiectivele turistice, iar cea
de-a doua etapă ar trebui să includă o cooperare benefică cu partenerii sociali.
Pe baza scorurilor medii obţinute la evaluarea dimensiunilor dezvoltării durabile a
turismului, se pot delimita următoarele seturi de acţiuni, după gradul de prioritate:
Acţiuni cu grad de prioritate 1:
Caracterizate de un scor mediu mai mare de 4 la ambele grupuri de stakeholderi,
următoarele direcţii sunt considerate ca fiind de o importanţă esenţială în realizarea turismului
durabil Protejarea mediului natural (scor mediu 4,53), Menţinerea identităţii culturale a
populaţiei locale (scor mediu 4,32) şi Cooperarea între organizaţiile naţionale şi internaţionale,
mediul de afaceri, administraţiile centrale şi locale, turişti şi rezidenţi (scor mediu 4,08).
Acţiuni cu grad de prioritate II:
Caracterizate de un scor mediu între 3,50 şi 4 la ambele grupuri de stakeholderi,
următoarele acţiuni completează cadrul general al direcţiilor de acţiune în dezvoltarea turismului
durabil în regiunea Nord-Est: Dezvoltarea economică echilibrată a destinaţiei turistice (scor
mediu 3,98), Cercetarea şi dezvoltarea în turism (scor mediu 3,97), Asigurarea unui standard de
viaţă ridicat pentru comunitatea locală (scor mediu 3,83) şi Tehnologia modernă aplicată în
turism (scor mediu 3,66).
În evaluarea tipurilor de impact turistic, rezidenţii şi agenţii de turism au obţinut scoruri
similare, pe categorii de impact, astfel:
Impactul economic al turismului este cel mai puternic resimţit în rândul acestor două
categorii de stakeholderi, cu un scor mediu de 3,7. Între indicatorii turismului durabil, cea mai
mare pondere au avut-o următorii indicatori:

Turismul, generator de locuri de muncă (cu un scor mediu de 4,38);

Turismul, „industrie” importantă pentru micii întreprinzători locali (cu un scor mediu de
4,19).
Indicatorii economici cu cele mai mici scoruri au fost (problemele identificate de
respondenţi):

Distribuţie echilibrată a veniturilor din turism – scor mediu 3,37;

Valorificarea superioară a resurselor / arealelor turistice – scor mediu 3,35.
Impactul socio-cultural a relevat următoarele beneficii pentru comunitatea locală:

Existenţa mai multor oportunităţi de petrecere a timpului liber datorită activităţii
turistice (scor mediu 4,18).

O mai bună conservare a patrimoniului cultural şi a identităţii socio-culturale prin
turism (scor mediu 4,00).

27
 De asemenea, în opinia ambelor categorii de respondenţi „Turismul susţine desfăşurarea
evenimentelor culturale” (scor mediu 3,96) şi „promovează respectul faţă de generaţiile
următoare” faţă de turişti şi comunitatea locală” (scor mediu 3,82).
Una din problemele sociale identificate de respondenţi este îngreunarea traficului rutier
prin prezenţa turismului (scor mediu 3,38).
La categoria impactului ambiental al turismului se remarcă două aspecte pozitive:

practicarea formelor turismului durabil (scor mediu 3,27)

amenajarea optimă a teritoriului în scopul desfăşurării turismului durabil (scor mediu
3,23), precum şi două aspecte negative:

degradarea mediului natural (scor mediu 3,02) şi

poluarea fonică prin turism (scor mediu 3,01).
Impactul instituţional-tehnologic este caracterizat de scoruri medii peste 3,20 la toţi cei
cinci indicatori evaluaţi. Trecerea în revistă a acestor indicatori reliefează interdependenţa lor,
întrucât prin Utilizarea tehnologiei moderne în activităţile turistice (scor mediu 3,50), turiştii au
acces liber şi rapid la informaţii (scor mediu 3,60). De asemenea, turismul este susţinut de
instituţiile de educaţie, cercetare şi dezvoltare (scor mediu 3,25), iar legatura strânsă între
mediul de afaceri şi partenerii sociali (scor mediu 3,22) este indispensabilă în dezvoltarea şi
promovarea turismului durabil.
Astfel, autorităţile locale ar trebui, împreună cu factorii de decizie, să încerce să urmeze
politicile ce susţin îmbunătăţirea impacturilor economice, sociale şi culturale, în timp ce
impacturile ecologice ar trebui minimizate. De asemenea, ar trebui să existe o urmărire continuă
a percepţiei comunităţilor locale referitoare la turismul durabil şi la impactul acestuia pentru a
măsura schimbările de-a lungul timpului şi în cele din urmă a adopta măsurile adecvate pentru
viitor.
Pentru ca această abordare să fie una constructivă şi mai concludentă, am consultat şi un
grup de 15 experţi din domeniul turismului, rezidenţi în regiunea Nord-Est, pentru a aprofunda
problematica cercetată în cadrul acestei lucrări, prin intermediul interviului în profunzime.
Rezultatele cercetării întreprinse pe experţi au confirmat concluziile cercetării anterioare,
efectuate pe rezidenţi şi pe agenţiile de turism din regiunea Nord-Est, întrucât şi experţii au
confirmat că protejarea mediului natural şi menţinerea identităţii culturale a populaţiei locale
primează în dezvoltarea durabilă a turismului în regiunea Nord-Est.
De asemenea, am determinat ierarhia importanţei stakeholderilor în desfăşurarea
turismului durabil, în opinia experţilor intervievaţi. Astfel, am ajuns la concluzia că rolul cel mai
important în dezvoltarea durabilă a turismului îl au turiştii şi populaţia rezidentă, întrucât aceştia
reprezintă, fără îndoială, actorii principali care relaţionează în cadrul destinaţiei şi, mai mult
decât atât, sunt cei care au obligaţia de a manifesta o atitudine responsabilă faţă de tot ce-i
înconjoară şi rolul de a păstra şi conserva patrimoniul cultural şi natural. Acest rezultat aduce un
plus de valoare cercetării cantitative derulate pe populaţia rezidentă a regiunii Nord-Est, întrucât
ne confirmă că grupul de stakeholderi chestionat are cel mai important rol şi cea mai mare
responsabilitate în dezvoltarea durabilă a turismului în regiunea Nord-Est.
Experţii din turism intervievaţi aleg să trateze într-o manieră destul de ponderată
fenomenul turistic durabil din regiunea de dezvoltare Nord-Est, majoritatea afirmând că regiunea
amintită fie nu are o componentă de turism durabil, fie aceasta există însă este încă într-o fază
incipientă.

28
 În ceea ce priveşte direcţia sau direcţiile viitoare de dezvoltare a turismului în regiunea
Nord-Est a României, specialiştii intervievaţi consideră, printre altele, ca investiţiile ar trebui
orientate către valorificarea moştenirii naturale şi culturale, a tradiţiei, a peisajului şi a
gastronomiei, către dezvoltarea şi promovarea „turismului de rădăcini” în vederea atragerii
descendenţilor celor care au emigrat din această regiune, dar şi către diversificarea ofertei
specifice turismului cultural-religios, a turismului activ sau a celui de aventură şi agrement.
Pentru a sintetiza cercetarea noastră, propunem un model pentru dezvoltarea durabilă a
turismului care are la bază ideea că dezvoltarea turismului ar trebui să aibă o abordare integrată,
care să includă toate dimensiunile esențiale (economică, ecologică, socială, culturală etc.).
Îmbinarea acestora poate fi realizată prin participarea comunităţii care trebuie să aibă capacitatea
de a găsi un echilibru acceptabil pentru toţi cei implicaţi în activitatea turistică (turiști, agenţi
economici, populaţie, administraţie locală).

Consultarea
stakeholderilor

Impact
economic

Impact socio- Sprijin și

cultural
Cunoașterea implicare în
turismului dezvoltarea
durabil durabilă a
Impact
turismului
ambiental

Impact
instituțional

Figura nr. 4. Model de dezvoltare durabilă a turismului

Sursa: elaborare proprie

Concluzionând, putem admite că toate aspectele cercetate au importanţa lor şi că fiecare

depinde, la un moment dat, de desfăşurarea celorlalte. O astfel de cercetare poate fi benefică
decidenţilor din turism la nivelul regiunii de dezvoltare Nord-Est. În acelaşi timp, numărul mare
de respondenţi indică faptul că populaţia este deschisă pentru consultări şi studii în anumite
domenii de interes.
Ipotezele generale ale cercetării se confirmă, aşadar indiferent de percepţia şi modul în care
înţeleg stakeholderii dezvoltarea durabilă a turismului, acest sector al economiei nu se poate
dezvolta decât pe baze solide, de sustenabilitate, şi prin cooperarea tuturor categoriilor de
stakeholderi din acest sector.
Între limitele cercetării, am identificat următoarele:

29
 - lipsa controlului asupra respondenţilor din agenţiile de turism (dat fiind faptul că peste
70 de agenţii de turism aveau disponibile la date de contact mai mult de 2 adrese de e-mail, este
posibil ca din partea unei agenţii de turism să existe doi sau chiar trei respondenţi);
- derularea cercetării pe agenţiile de turism în perioada iulie-august a condus la o rată de
răspuns mai mică decât cea scontată (dat fiind sezonul estival), astfel încât a fost necesară
reluarea cercetării în perioada septembrie - octombrie 2015;
Câteva direcţii viitoare de cercetare decurg din necesitatea aprofundării cercetării noastre
pentru a afla dacă există o legătură a percepţiilor rezidenţilor asupra impacturilor turistice în
judeţe cu densitate turistică diferită şi din existenţa altor categorii de stakeholderi care ar putea
completa tabloul cercetării noastre cu informaţii valoroase.
Dezvoltarea turismului ar trebui să aibă o abordare integrată, care să includă toate punctele
de vedere importante (ecologic, social, economic etc.). Îmbinarea acestora poate fi realizată prin
participarea comunităţii care trebuie să aibă capacitatea de a găsi un echilibru acceptabil pentru
toţi cei implicaţi în activitatea turistică (turişti, agenţi economici, populaţie, administraţie locală).
Un aspect incert îl constituie însă, capacitatea unei comunităţi de a-şi evalua şi de a-şi exprima
imperativele; astfel, unii cercetători au anumite rezerve în ceea ce priveşte afirmaţia că un grad
mai mare de participare a comunităţii ar conduce atât la o durabilitate mai mare a dezvoltării, cât
şi la o mai largă distribuţie a beneficiilor.
În concluzie, cuantificarea dezvoltării durabile a turismului este imperios necesară, mai
ales în contextul în care trebuie asigurată protejarea mediului, dezvoltarea economică şi
satisfacerea nevoilor turiştilor. Mediul natural şi cel antropic oferă suport pentru desfăşurarea
activităţilor turistice, însă folosirea exagerată a acestor resurse conduce la însăşi degradarea lor.
Turismul trebuie să funcţioneze ca o activitate profitabilă dar, pe termen lung, relaţiile şi
legăturile reciproc avantajoase dintre industrie, oameni şi mediul înconjurător pot aduce beneficii
financiare şi durabile pentru toţi şi pot mări prestigiul şi imaginea turismului, ca fenomen global.

30
 CONTRIBUŢII PROPRII
Elaborarea tezei de doctorat a presupus un demers complex, ce a cuprins câteva etape:
documentare şi informare, sintetizare şi sistematizare, iar, în final, instrumentare şi abordare
personală a domeniului cercetat.
Din perspectiva contribuţiilor proprii şi a originalităţii temei abordate, atât în plan teoretic,
dar, mai ales în plan practic, se pot desprinde următoarele elemente de noutate ce derivă din
modalităţile de abordare a problematicilor studiate, din perspectivă spaţială şi temporală a
cercetărilor efectuate şi din rezultatele, interpretările şi opiniile proprii:
1. Realizarea stadiului cunoaşterii având ca temă centrală tipologiile impactului turistic, în
paralel cu dezvoltarea durabilă a turismului în regiunea de dezvoltare Nord-Est din România. În
acest sens, s-au utilizat o gamă variată de surse bibliografice pe tematica abordată. Principala
sursă au reprezentat-o lucrările ştiinţifice, cărţi şi articole atent selecţionate ale autorilor străini şi
autohtoni consacraţi, care au oferit rezultate semnificative în domeniul cercetat. În privinţa
actualităţii şi a gradului de relevanţă a surselor utilizate, s-a pus accent pe noutate şi pe prestigiul
publicaţiilor. În completare, pentru a oferi o perspectivă concretă şi palpabilă, acestora li s-au
adăugat lucrări realizate sub egida organizaţiilor internaţionale interesate şi implicate în
fenomenul studiat.
2. Elaborarea unei baze conceptuale referitoare la următorii termeni: turism, dezvoltare
durabilă, turism durabil, ecoturism, dar şi a altor noţiuni incluse în sfera conceptului de turismul
durabil. S-au selectat şi prezentat definiţii larg acceptate, dar şi opinii legitime ale cercetătorilor
români şi străini. De asemenea, s-a completat baza conceptuală cu abordările clasice şi actuale
ale tematicii studiate, dar şi cu interpretările proprii ale autoarei.
3. Pe baza particularităţilor şi tendinţelor regăsite în organizarea turismului durabil la nivel
european, s-au elaborat o serie de direcţii pe care ar trebui să se sprijine dezvoltarea durabilă a
turismului în România.
4. Având la bază exemple de bune practici din Europa şi din lume şi Strategia Naţională de
Dezvoltare a Ecoturismului în România – faza 1 şi 2 – s-au identificat câteva priorităţi pentru
dezvoltarea viitoare a ecoturismului în România şi reducerea impactului negativ al turismului.
5. S-a analizat comparativ, pentru o perioadă de cincisprezece ani, industria turistică a şase
ţări emergente, membre ale U.E., evidenţiindu-se impactul turismului în economiile acestor ţări
printr-o serie de indicatori de impact, calculaţi de Consiliul Mondial al Turismului şi Călătoriilor,
indicatori ai circulaţiei turistice, redaţi de Banca Mondială, şi indicele de competitivitate
turistică, calculat de Forumul Economic Mondial. S-a evaluat impactul turismului în ţările
emergente, prin ponderile contribuţiei directe şi totale a industriei în Produsul Intern Brut şi în
ocuparea forţei de muncă. Circulaţia turistică a fost evaluată prin intermediul sosirilor de turişti
străini în ţările emergente, plecărilor de turişti din ţările emergente, încasărilor din turismul
internaţional şi cheltuielilor în turismul internaţional. În scopul aprofundării studiului, s-au
calculat, la nivelul anului 2013, încasarea medie şi cheltuiala medie pe turist şi balanţa turismului
internaţional (balanţa sosiri/plecări şi balanţa încasări/cheltuieli) în cele şase ţări membre ale
Uniunii Europene. Baza de date a fost construită utilizând statisticile Băncii Mondiale. De
asemenea, pentru evaluarea atractivităţii şi competitivităţii ţărilor emergente ca destinaţii
turistice internaţionale, s-a analizat indicele de competitivitate turistică, calculat de Forumul
Economic Mondial pentru anii 2009, 2011, 2013 şi 2015.
6. Cercetarea activităţii turistice din perspectiva indicatorilor relevanţi şi compararea
regiunii Nord-Est a României cu celelalte regiuni de dezvoltare, pe un orizont de timp de
31
douăzeci şi cinci de ani (1990-2014). S-au utilizat instrumente adecvate pentru realizarea
demersului ştiinţific: Testul Post Hoc - Games - Howell, procedeul Anova pentru relevarea
diferenţelor semnificative dintre valorile indicatorilor turistici, precum şi analiza de corelaţie
între variabile pentru a pune în evidenţă legăturile existente între aceşti indicatori.
7. S-a realizat o cercetare cantitativă ce oferă o perspectivă detaliată asupra percepţiei a
două categorii de stakeholderi din domeniul turismului privind gradul de înţelegere a turismului
durabil şi privind modul în care este perceput impactul turismului în regiunea cercetată.
Utilizând ancheta pe bază de sondaj, acest deziderat s-a realizat prin intermediul a două studii
paralele, pe rezidenţii şi pe operatorii din turism (agenţiile de turism) din regiunea de dezvoltare
Nord-Est a României. Pe baza acestor studii, s-au caracterizat dimensiunile turismului durabil,
s-au măsurat scorurile atribuite de cele două grupuri de interese, atât pentru dimensiunile
turismului durabil, cât şi pentru impactul generat de activităţile turistice în regiunea Nord-Est şi
s-a evaluat măsura în care există diferenţe de percepţie între rezidenţi şi operatori din turism în
problematica studiată. Pentru creşterea gradului de relevanţă a cercetării, s-au emis ipoteze
statistice care s-au confirmat pe baza unor teste specifice. S-au analizat şi interpretat rezultatele
secvenţial pe grupuri ţintă. De asemenea, s-au testat diferenţele de percepţie între rezidenţi şi
operatori asupra evaluării impactului turistic în regiunea Nord-Est a României. Pentru a verifica
dacă există diferenţe de percepţie, s-a utilizat Testul t pentru eşantioane independente, cu
opţiunea Bootstrap, întrucât cele două loturi de participanţi la cercetare au fost inegale.
8. În completarea cercetărilor anterioare, s-a realizat o cercetare calitativă, pe baza de
interviu, asupra opiniilor experţilor din domeniul turismului privind perspectivele dezvoltării
durabile ale turismului în regiunea Nord-Est a României. Rezultatele au adus un plus de valoare
tematicii cercetate, astfel: s-a apreciat importanţa dezvoltării durabile a turismului sau a
turismului durabil în raport cu diferite grupuri de interese, s-a evaluat impactul turismului în
regiunea Nord-Est şi s-au identificat posibile opţiuni de dezvoltare viitoare. Pe baza cercetării
calitative, a fost caracterizat turismul actual din regiunea Nord-Est, în raport cu importanţa sa
pentru societate, mediu şi pentru economie, elementele de sustenabilitate a activităţii turistice şi
s-au confirmat responsabilităţile tuturor părţilor interesate şi implicate în fenomenul turistic, în
special ale rezidenţilor şi turiştilor.
9. S-a urmărit crearea unui model de chestionar care să poată fi aplicat stakeholderilor din
turism, pentru evaluarea gradului de dezvoltare durabilă a unei regiuni sau destinaţii turistice,
pentru evaluarea impacturilor turistice şi pentru a găsi soluţii privind dezvoltarea turismului
durabil.
10. S-a propus un model de dezvoltare durabilă a turismului care este fundamentat pe ideea
că dezvoltarea turismului ar trebui să aibă o abordare integrată, care să includă toate
dimensiunile esențiale (economică, ecologică, socială, culturală etc.). Îmbinarea acestora poate fi
realizată prin participarea comunităţii care trebuie să aibă capacitatea de a găsi un echilibru
acceptabil pentru toţi cei implicaţi în activitatea turistică (turiști, agenţi economici, populaţie,
administraţie locală).
11. S-a realizat o sinteză a concluziilor generale ale lucrării, a limitelor ei şi a posibilelor
direcţii de cercetare viitoare.
12. Demersul ştiinţific al cercetării a avut ca rezultate o serie de lucrări care au fost
validate şi diseminate atât în cadrul manifestărilor ştiinţifice – conferinţe naţionale şi
internaţionale, cât şi în reviste de specialitate, din ţară şi din străinătate, recunoscute şi indexate
în baze de date internaţionale.

32
 BIBLIOGRAFIE
Cărţi de specialitate:
1. Andrei, D. R. (2013) Turism şi dezvoltare eco-durabilă. Teză de doctorat. Academia
Română, Bucureşti
2. Angelescu, C., coord. (2003) Economie. Ediţia a VI-a. Ed. Economică, Bucureşti
3. Angelescu, C., Jula, D. (1997) Timpul liber. Condiţionări şi implicaţii economice. Ed.
Economică, Bucureşti
4. Aronsson, L. (2000) The Development of Sustainable Tourism, Continuum, Londra şi
New York
5. Baudrillard, J. (1998) The Consumer Society: Mith and Structure. London, Sage
6. Băltăreţu, A. (2011) Arii protejate. Ecoturism. Dezvoltare durabilă. Ed. Pro
Universitaria, Bucureşti
7. Băltăreţu, A. (2007) Ecoturism şi dezvoltare durabilă. Ed. Pro Universitaria, Bucureşti
8. Berinstein, P. (2002) Making Space Happen. Plexus Publishing, Inc. Medford, NJ
9. Bleahu, M. (2004) Arca lui Noe în secolul XXI. Ariile protejate şi protecţia naturii. Ed.
Naţional, Bucureşti
10. Boengiu (Trifan), V. (2013) Ecoturismul în Parcul Natural Porţile de Fier - Politici de
planificare şi dezvoltare turistică. Teză de doctorat. Universitatea din Oradea
11. Bran, F., Ioan, I., Trică, C. (2004) Eco-economia ecosistemelor şi biodiversitatea. Ed.
ASE, Bucureşti
12. Bran, F., Marin, D., Simon, T. (1998) Economia turismului şi mediul înconjurător. Ed.
Economică, Bucureşti
13. Bran, F., Simion, T., Nistoreanu, P. (2000) Ecoturism. Ed. Economică, Bucureşti
14. Bulin, D. (2013) Dezvoltarea durabilă a turismului în zonele costiere ale Mării Negre –
o perspectivă a secolului XXI. Teză de doctorat, ASE, Bucureşti
15. Bull, A. (2002) The economics of travel and tourism. Ed. Longman, Melbourne
16. Candrea, A.N. (2008) Calitatea destinaţiilor ecoturistice. Ed. Universităţii Transilvania
din Braşov
17. Cărăbuş, G.G. (2010) Europenizarea României. Aspecte privind sistemul politic
naţional. Ed. Tipo Moldova, Iaşi
18. Cătoiu, I., coord. (2009) Cercetări de marketing – tratat. Uranus Publishing House,
Bucureşti
19. Cătoiu, I. coord. (2002) Cercetări de marketing. Ed. Uranus, Bucureşti
20. Cândea, M., Bran, F. (2001) Spaţiul geografic românesc. Bucureşti, Ed. Economică
21. Chelcea, S. (2001) Tehnici de cercetare sociologică. Curs. Şcoala Naţională de Studii
Politice şi Administrative, Bucureşti
22. Cibotariu, I. Ş. (2008) Turismul românesc şi exigenţele competitivităţii internaţionale.
Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
23. Ciobotaru,V., Socolescu, A. M. (2008) Poluarea şi protecţia mediului. Ed. Economică,
Bucureşti
24. Constantinescu, M. (2009) Cine lasă uşile deschise în turism. Ed. Convexus 2000,
Bucureşti
25. Cooper, C., Fletcher, J., Fyall, A., Gilbert, D., Wanhill, S. (2008) Tourism Principles
and Practices (4th Ed.). Harlow: Pearson Education Limited
26. Cooper, C., Fletcher, J., Gilbert, D., Wanhill, S. (1998) Tourism: Principles and
Practices. Second Edition. Addison - Wesley, Longman, England
27. Cosmescu, I. (1998) Turismul - fenomen complex contemporan. Ed. Economică,
Bucureşti
28. Cristureanu, C. (2006) Strategii şi tranzacţii în turismul internaţional. Ed. C.H.. Beck,
Bucureşti
29. Dachin, A., coord. (2003) Evaluări ale dezvoltării durabile în România. Ed. ASE,

33
 Bucureşti
30. De Camillis, C. (2009) Towards Environmental Sustainability: Life Cycle Thinking
Approaches and Tools, PhD Thesis, Universita degli Studi G. D’ Annunzio, Chieti-
Pescara, Italia
31. Dincă, A. I. (2013) Turismul durabil în Culoarul Transcarpatic Gura Humorului –
Câmpulung – Vatra Dornei – Bârgău. Ed. Universităţii din Bucureşti
32. Dincă, A. I. (2013) Turismul durabil în Culoarul Transcarpatic Gura Humorului –
Câmpulung – Vatra Dornei – Bârgău. Ed. Universităţii din Bucureşti
33. Dinu, M., Mihălcescu, P., Peţan I. C., Negricea, C., Dude, R. (2005) Impactul
turismului asupra mediului: Indicatori şi măsurători, Ed. Universitară, Bucureşti
34. Dumbrăveanu, D., (2007) Ecoturismul – formă a turismului durabil şi alternativ.
Comunicări de Geografie, Univ. din Bucureşti
35. Fennel, D. (2003) Ecotourism. An introduction. Second Edition. Routledge-Taylor and
Francis Group, New York, SUA
36. Frenţ, C. (2008) Evaluarea impactului turismului asupra economiei. Teză de doctorat.
ASE Bucureşti
37. Gherasim, M. E. (2009) Modelarea statistică a impactului turismului asupra dezvoltării
durabile. Teză de doctorat. ASE Bucureşti
38. Glăvan, V. (2003) Turism rural, agroturism, turism durabil, ecoturism. Ed. Economică,
Bucureşti
39. Goeldner, R. C., Ritchie, JR. B. (2006) Tourism, principles, Practices, Philosophies,
John Wiley & Sons, Inc.
40. Gogonea, M. R. (2005) Metode statistice aplicate în analiza turismului rural. Teza de
doctorat, Bucureşti
41. Hapenciuc, C. V. (2003) Cercetarea statistică în turism. Studiul fenomenului turistic în
judeţul Suceava. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
42. Hapenciuc, C.V., Condratov, I., Stanciu, P., Cioban, G. (2008) Cercetarea selectivă –
studii de caz, proiecte, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
43. Hapenciuc, C. V., Năstase, C. E., coord. (2006) Turismul la începutul mileniului III. Ed.
Sedcom Libris, Iaşi
44. Holloway, J. C. (1994) The Business of Tourism. Fourth Edition. Pitman Publishing,
London
45. Hornoiu, R. I. (2009) Ecoturismul: orientare prioritară în dezvoltarea durabilă a
comunităţii locale. Ed. ASE, Bucureşti
46. Ioncică, M. (coordonator) (2004) Strategii de dezvoltare a sectorului terţiar, Ed.
Uranus, Bucureşti
47. Ioncică, M., Minciu, R., Stănciulescu, G. (1997) Economia serviciilor. Ed. Uranus,
Bucureşti
48. Istrate, I., Bran, F., Roşu, A. G. (1996) Economia turismului şi mediul înconjurător. Ed.
Economică, Bucureşti
49. Joiţa (Micu), I. C. (2010) Modelarea statistică şi matematică a factorilor de influenţă a
dezvoltării turismului durabil. Teză de doctorat, ASE Bucureşti
50. Manoliu, M., Ionescu, C. (1998) Dezvoltarea durabilă şi protecţia mediului. Ed. H.G.A.,
Bucureşti
51. Mason, P. (2003) Tourism Impacts Planning and Management. Ed. Butterworth-
Heinemann. Elsevier Science
52. Mihai C., Borza, M. (2009) Dimensiuni ale dezvoltării durabile în România. Ed.
Universităţii Al. I. Cuza, Iaşi
53. Minciu, R., coord. (2007) Economia turismului. Aplicaţii. Ed. Uranus, Bucureşti
54. Minciu, R. (2004) Economia turismului. Ediţia a 3-a revăzută şi adăugită. Ed. Uranus,
Bucureşti
55. Minciu, R. (2000) Economia turismului. Ed. Uranus, Bucureşti

34
56. Minciu, R., Baron, P., Neacşu, N. (1991, 1993) Economia Turismului - curs litografiat.
Universitatea Independentă Dimitrie Cantemir - Facultatea de Management Turistic şi
Hotelier, Bucureşti
57. Neacsu, N. (1999) Turismul şi dezvoltarea durabilă. Ed. Expert, Bucureşti
58. Neacşu N., Baron P., Snak, O. (2006) Economia turismului. Ed. Pro Universitaria,
Bucureşti
59. Nedelea, A. (2003) Piaţa turistică. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
60. Nistoreanu, P. (coord.) (2010) Turism rural: tratat. Ed. C.H. Beck, Bucureşti
61. Nistoreanu, P. (2005) Economia turismului – teorie şi practică. Biblioteca digitală ASE
Bucureşti
62. Nistoreanu, P. (2003) Ecoturism şi turism rural. Ed. ASE, Bucureşti
63. Nistoreanu, P., Ţigu, G., Popescu, D., Pădurean, M. (2006) Ecoturism şi turism rural.
Ed. ASE, Bucureşti
64. Niţă, I., Niţă, C. (2008) Piaţa turistică a României. Realităţi. Mecanisme. Tendinţe. Ed.
Economică, Bucureşti
65. Page, S.J. (2007) Tourism Management: Managing for Change. Second Edition. Ed.
Butterworth - Heinemann, Oxford, UK
66. Page, S.J. (2003) Tourism Management: Managing for Change. Ed. Butterworth -
Heinemann, Oxford, UK
67. Peţan (Patrichi), I.C. (2011) Strategii de dezvoltare durabilă a turismului în contextul
integrării României în UE. Teză de doctorat. ASE Bucureşti
68. Pohoaţă, I. (2002) Filosofia şi politica dezvoltării durabile. Ed. Economică, Bucureşti
69. Pop, C. C. (2008) Turism şi dezvoltare durabilă. Judeţul Sălaj. Ed. Casa Cărţii de
Ştiinţă, Cluj
70. Popescu, D. (2003) Amenajarea turistică durabilă a litoralului. Ed. Matrix Rom
71. Postelnicu, G. (1997) Introducere în teoria şi practica turismului. Ed. Dacia, Cluj-
Napoca
72. Postelnicu, G. (1996) Economia turismului. Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir”,
Cluj-Napoca
73. Puşcaşu, V. (2000) Dezvoltarea regională. Ed. Economică, Bucureşti
74. Py, P. (1996) Le tourisme. Un phénomen économique. La Documentation française,
Paris
75. Rojanschi, V., Bran, F, Grigore, F., Ioan, I. (2006) Cuantificarea dezvoltării durabile. Ed.
Economică
76. Roşca, E.R. (2011) Economia turismului. Curs şi culegere de teste grilă, studii de caz.
Volumul I. Editura Universităţii „Ştefan cel Mare” din Suceava
77. Rotaru, I. (2004) Globalizare şi turism: cazul României. Ed. Continental, Sibiu
78. Sava, C. (2010) Turismul în contextul dezvoltării regionale durabile. Ediţia a II-a
revizuită. Ed. Eurostampa, Timişoara
79. Scutariu, L.A. (2013) Cercetarea fenomenului turistic din perspectivă regională. Teză
de doctorat. Univ. Al. I. Cuza, Iaşi
80. Snak,0., Baron, P., Neacsu, N. (2001) Economia turismului. Ed. Expert, Bucureşti
81. Stanciu, P. (2012) Tehnica Operaţiunilor din Agenţiile de Turism, Ed. Sedcom Libris,
Iaşi
82. Stanciu, P. (2012) Echilibrul ofertă-cerere pe piaţa turistică şi fundamentarea
strategiilor de dezvoltare. Studiu de caz: zona Bucovina. Teză de doctorat, ASE
Bucureşti
83. Stănciulescu, G. – coord. (2004) Strategii şi politici regionale de dezvoltare durabilă a
spaţiului dunărean. Provocări pentru turism. Ed. ASE, Bucureşti
84. Stănciulescu, G. (2004) Managementul turismului durabil în centrele urbane. Ed.
Economică, Bucureşti

35
85. Stănciulescu, G., Stan, S.V., Milcu, M. (1995) Tehnica Operaţiunilor de Turism, Ed.
All Educational, Bucureşti
86. Surugiu, C. (2008) Dezvoltarea turismului rural din perspectiva formării şi
perfecţionării profesionale a resurselor umane. Ed. Universitară, Bucureşti
87. Timiraş, L.C. (2012) Cercetări de marketing. Curs universitar. Universitatea „Vasile
Alecsandri” din Bacău, Ed. Alma Mater, Bacău
88. Towner, J. (1996) A Historical Geography of Recreation and Tourism in Western World
1540-1940. Chichester: Wiley
89. Turcu, D., Weisz, J. (2008) Economia turismului, Ed. Eurostampa, Timişoara
90. Ţigu, G. (2005) Etica afacerilor în turism. Ed. Uranus, Bucureşti
91. Ţigu, G., coord. (2003) Resurse şi destinaţii turistice pe plan mondial. Ed. Uranus,
Bucureşti
92. Vanhove, N. (2005) The Economics of Tourism Destinations. Elsevier Butterworth-
Heinemann, Oxford, UK
93. Weaver, D. (2006) Sustainable Tourism. Ed. Butterworth-Heinemann, Oxford, UK
94. Witt, St., Brooke, M., Buckley, P. (1995) The Management of International Tourism.
New York, Routledge

Articole, reviste, documente oficiale, rapoarte

95. Arionesei, G., Hapenciuc, C. V., Costea, M. (2015) The Environmental Impact of
Tourism. Considerations Regarding the Case of Romania in the International Context.
Volumul 37 al Conferinţei Internaţionale Romanian Rural Tourism in the Context of
Sustainable Development. Present and Prospects, „Gheorghe Zane” Institute of
Economic and Social Research, Iaşi, Department of Economic Research / coord.:
Teodor Păduraru, Georgiana Tacu, Dănuţ Gîţan, Editura PIM, Iaşi
96. Arionesei, G. (2014) Brief Overview of the International Tourism. Proceedings of the
9th International Conference on Business Excellence (ICBE 2014), Ed.Economică,
Bucureşti
97. Arionesei, G., Vranciu, L. E., Neamţu, D. M., Moroşan, A. A. (2014) The Impact of
Adult Education and Training on Sustainable Development and Tourism in Suceava
County. Revista de Turism – studii şi cercetări în turism. Nr. 17/2014
http://revistadeturism.ro/rdt/article/view/176
98. Arionesei, G., Moroşan, A. A. (2014) Influence of EU Funds on Sustainable
Development in the Young Members of the European Union. Strategica: Strategic
Thinking in a Changing World, Editori: Bratianu, C.; Zbuchea, A.; Pinzaru, F.; Dinu,
M.; Oprea, D. A, ISI Thomson Web of Knowledge
99. Arionesei, G., Moroşan, A. A., Stanciu, P., Cosma, M. R. (2014) Tourism Today: Why
Is It a Global Phenomenon? Volumul Conferinţei Internaţionale Dezvoltare durabilă în
condiţii de instabilitate economică, Ediţia a-III a, 20-21 iunie, Satu Mare,
http://conferinta.academiacomerciala.ro/CD2014/cd_cuprins_simpozion.htm
100. Arionesei, G., Neamţu, D., Lelcu, A. (2013) The Impact of Tourism on the Enviromnent
– Typologies. Volum Jean Monnet "European Research Development Horizont 2020",
coord. Ionel Bostan şi Elena Hlaciuc, Universitatea "Ştefan cel Mare" din Suceava,
România, Hardback ISBN: 978-1-910129-00-5, Paperback ISBN: 978-1-910129-01-2,
Lumen Media Publishing
101. Arionesei, G., Burac, D. G., Neamţu, D. M., Vranciu, L. E. (2013) Knowledge
Economy and the Two New Resources: Education and Research. Proceedings of the
2013 International Conference on Information, Business and Education Technology
(ICIBET 2013), Beijing, China, ISI Thomson Web of Knowledge, DOI:
10.2991/icibet.2013.42
102. Arionesei, G., Ivan, P. (2012) Marketing of Tourism Destinations from the Public

36
 Relations’ Perspective. Revista de Turism, Nr. 14/2012
103. Asnarulkhadi Abu Samah, Maryam Ahmadian (2013) Educational Tourism in
Malaysia: Implications for Community Development Practice. Asian Social Science;
Vol. 9, No. 11; 2013
104. Bazini, E., Nedelea, A. (2008) Impact of the Tourism Development on Poverty
Reduction in Albania as a Country in Transition. Revista de turism - studii şi cercetari
in turism / Journal of tourism - studies and research in tourism, vol. 5(5)
105. Bramwell, B., Lane, B. (2009) Sustainable tourism an evolving global approach,
Journal of Sustainable Tourism, Vol. 17-1
106. Cerina., F. (2007) Tourism specialization and environmental sustainability in a dynamic
economy. Tourism Economics, The business and finance of tourism and recreation. vol.
13, nr.4
107. Christine, L. (2009) Managing for sustainable tourism: a review of six cultural Word
Heritage Sites, Journal of Sustainable Tourism, Vol 17, No.l
108. Declaraţia de la Rio cu privire la mediu şi dezvoltare, 1992,
http://www.un.org/geninfo/bp/enviro.html
109. Demetropoulou, L. (2002) Europe and the Balkans: Membership Aspiration, EU
Involvement and Europeanization Capacity in South Eastern Europe, Southeast
European Politics. Vol. III, No. 2-3
110. Dinică, V. (2009) Governance for sustainable tourism a comparaison of international
and Dutch visions. Journal of Sustainable Tourism, Thomson Reuters ISI, Vol. 17, no. 5
111. Doğan, H. Z. (2004). Turizmin sosyo-kültürel temelleri. Ankara: Detay Anatolia
Akademik Yayincılik
112. Dolnicar,S., Leisch, F. (2008) An investigation of tourists patterns of obligation to
protect the environment. Journal of Travel Research, Thomson-Reuters ISI, Vol. 46,
No. 4, pp. 381-391, DOI: 10.1177/0047287507308330
113. Doswell, R. (2002) Tourism: How effective management makes the difference, Elsevier
Science
114. Doxey, G. V. (1975) When enough’s enough: The natives are restless in Old Niagara.
Heritage Canada, 2, 26-27
115. Dutescu, A., Adriana Popa, F., Ponorîca, A.G. (2014) Sustainability of the Tourism
Industry, Based on Financial Key Performance Indicator. Amfiteatru Economic, Vol.
XVI, Nr.8/2014
116. Dwyer, L., Forsyth, P. (1997) Impact and Benefits of MICE Tourism. A Framework for
Analysis Approach. Tourism Management, Vol. 25
117. Erkol, G., Bayram, A.T., Unal, I. (2015) Residents’ Perception on Rural Tourism Impact: a Case-
Study of Şanliurfa Province, Turkey. Vol. 36 of the International Conference Romanian
Rural Tourism in the Context of Sustainable Development. Present and Prospects,
„Gheorghe Zane” Institute of Economic and Social Research, Iaşi, Department of
Economic Research / Coord.: Teodor Păduraru, Georgiana Tacu, Dănuţ Gîţan, Ed. Pim,
Iaşi
118. European Commission (2013) A Decent Life for All: Ending poverty and giving the
world a sustainable future, COM (2013) 92 (O viaţă decentă pentru toţi. Sfârşitul
sărăciei şi oferirea unui viitor sustenabil omenirii), Comisia Europeană, Bruxelles
119. European Commission (2007) Actions for more sustainable European tourism, TSG
120. European Commission (2006) C.O.M. 134
121. European Commission (2003) C.O.M. 716
122. Ferika Ozer Sari (2012) Socio-Cultural Approaches to Tourism: A Research on the
Tourist Notion of Young Turkish People. Sociology Mind. 2012. Vol. 2, No. 2
123. Fundaţia ANDANATURA, Spania (2014) The European Charter for Sustainable
Tourism – A Guide for Tourism Companies. Biblioteca Organizaţiei CEIDA, Spania
124. Gössling, S. (2002) Global Environmental Consequences of Tourism. Global

37
 Environmental Change. Vol. 12
125. Gössling, S., Peeters, P., Hall., M., Ceron, J.P., Dubois, G., Lehmann, L.V., Scott, D.
(2011) Tourism and water use: supply, demand and security. An international review.
Tourism Management, Vol. 33
126. Grosseck, G. (2004) Email for Marketing Research. Revista Informatica Economică,
Nr. 3(31)/2004
127. Gursoy, D., Rutherford, D. G. (2004). Host Attitudes Toward Tourism - An Improved
Structural Model. Annals of Tourism Research, 31(3)
128. Haley, A.J., Snaith, T., Miller, G. (2005) The Social Impact of Tourism (A Case Study of
Bath, UK). Annals Of Tourism Research, Vol. 32, Nr. 3
129. Haller, A. P. (2015) Tourism in the Rural Environment from Emewrging Countries of
Central and Eastern Europe. Vol. 37 of the International Conference Romanian Rural
Tourism in the Context of Sustainable Development. Present and Prospects, „Gheorghe
Zane” Institute of Economic and Social Research, Iaşi, Department of Economic
Research / Coord.: Teodor Păduraru, Georgiana Tacu, Dănuţ Gîţan, Ed. PIM, Iaşi
130. Hapenciuc, C. V., Costea, M., Arionesei (Gaube), G., Cimpanu, I. (2015) Factors
Influencing the Quality of Provided Services in the Vision of Travel Agents in Suceava
Municipality. Revista de Turism. Studii şi cercetări în turism. No. 19/2015,
http://www.revistadeturism.ro/rdt/article/view/306/204
131. Hapenciuc, C. V., Arionesei, G., Stanciu, P. (2014) Ecotourism - model of sustainable
development in Romanian tourism. Conferinţa Ştiinţifică Internaţională
Competitivitatea şi inovarea în economia cunoaşterii, 26-27 septembrie 2014, Culegere
de articole ştiinţifice, Vol. II, Editura ASEM, Chişinău
132. Hapenciuc, C. V., Moroşan, A. A., Arionesei (Gaube), G. (2013) Absorption of
Structural Funds – International Comparisons and Correlations. International
Economic Conference of Sibiu - IECS 2013 „Post Crisis Economy: Challenges and
Opportunities” Sibiu, Romania, Procedia Economics and Finance - Elsevier, Volume 6,
2, http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S2212567113001391
133. Hapenciuc, C. V. (2008) Priorities in Romanian tourism development. Revista
Amfiteatru Economic, numărul 23/2008, ISSN 1582-9146,
http://www.amfiteatrueconomic.ase.ro/arhiva/arhiva_nr23.html
134. H.G. 852/2008 pentru aprobarea normelor şi criteriilor de atestare a staţiunilor turistice,
M.O., Partea I, nr. 613/20.08.2008
135. H.G. 335/2002 privind unele măsuri de implementare în România a programului
Steagul albastru-Blue Flag, M.O. nr. 268/22.04.2002
136. Institutul Naţional de Cercetare – Dezvoltare în Turism (2009) Strategia Naţională de
Dezvoltare a Ecoturismului în România. Experienţa ecoturistică la nivel naţional şi
internaţional, Bucureşti, p. 10, http://turism.gov.ro/wp-
content/uploads/2013/05/ecoturism_faza1.pdf
137. INS (2014) Turismul României - Breviar Statistic 2014
138. INS (2014) COMUNICAT DE PRESĂ Nr. 283 din 28 noiembrie 2014 Accesul
populaţiei la tehnologia informaţiilor şi comunicaţiilor în anul 2014, disponibil la
http://www.insse.ro/cms/files/statistici/comunicate/com_anuale/tic/tic_r2014.pdf
139. INS (2013) Comunicat de presă nr. 307/20 decembrie 2013 – Utilizarea timpului în
România
140. INS (2011) Anuarul Statistic al României, Bucureşti
141. INS (2010) Anuarul statistic al României, Bucureşti
142. Jaafar, M., Md Noor, S.,Rasoolimanesh, M. (2014) Perception of Young Local
Residents towards sustainable Conservation Programmes: A Case Study of the
Lenggong World Cultural Heritage Site. Tourism Management 48 (2015)
143. Jafari, J. (1979) Tourism and the Social Sciences: A Bibliography. Annals of Tourism
Research, Vol. 6, nr. 2

38
144. Jeffreys, S. (2003) Sex tourism: do women do it too? Leisure Studies, 22, 223-238, doi:
10.1080/026143603200075452
145. Johnston, R.J., Tyrrell, T.J. (2007) Management exercises and trainer's note in
sustainable tourism and dynamics, International Journal of Culture, Tourism and
Hospitality Research Vol. I No. 4
146. Jones, C., Munday, M., (2007) Exploring the Environmental Consequences of Tourism;
A Satellite Account Approach, Journal of Travel Research, Thomson-Reuters ISI, No.
46
147. Kosmaczewska, J. (2015) Rural Community Perception of Tourism Positive Impact on
Local Development. Evidence from Different Types of Communities in Polland. Vol. 36
of International Conference Romanian Rural Tourism in the Context of Sustainable
Development. Present and Prospects, „Gheorghe Zane” Institute of Economic and
Social Research, Iaşi, Department of Economic Eesearch / Coord.: Teodor Păduraru,
Georgiana Tacu, Dănuţ Gîţan, Ed. PIM, Iaşi - 2015, ISBN 978-606-13-2516-0
148. Konovalov, E., Murphy, L., Moscardo, G. (2013) Measuring tourism: developing a
regional level framework for assessing tourism impacts. In: Conference Proceedings of
BEST Educational Network Think Tank XIII: engaging communities in sustainable
tourism development, pp. 147-170. From: BEST EN Think Tank XIII: engaging
communities in sustainable tourism development, 23-26 June 2013, Kuala Lumpur,
Malaysia
149. Kruja, D., Hasaj, A., (2010) Comparisons of Stakeholders’s Perception Toward the
Sustainable Tourism Development and Its Impacts In Shkodra Region (Albania).
Turizam. Vol. 14. Issue 1
150. Landorf, C. (2009) Managing for Sustainable Tourism: A Review of Six Cultural Word
Heritage Sites. Journal of Sustainable Tourism, Thomson Reuters ISI, Vol 17, No.l,
January
151. Lansing, P., De Vries, P. (2007) Sustainable Tourism: Ethical Alternative or Marketing
Ploy? Journal of Business Ethics, 72
152. Legea turismului din 2011, disponibilă la
http://www.mdrl.ro/_documente/transparenta/consultari_publice/consultare135/lege_tur
ism.pdf
153. Lindberg, K., Hawkins, D., editors (1993) Ecotourism – A Guide for Planners and
Managers. The Ecotourism Society, North Bennington, Vermont
154. Mason, P. (2003) Tourism Impacts Planning and Management. Ed. Butterworth-
Heinemann. Elsevier Science
155. Mazilu, M. E. (2011) Tourism and Culture-Major Drivers of Regional Attractiveness,
Proceedings of the 4-th ISI WSEAS International Conference on Cultural, Urban and Heritage
Tourism,CUHT’2011, Published by the WSEAS PRESS, www.wseas.org
156. Mic Dicţionar Enciclopedic. vol. IV (1986) Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti
157. Micu, C. (2009) Anlaysis of tourism labour market, Buletin Ştiinţific, Seria Ştiinţe
Economice, Nr. 8 (14), Lucrările Conferinţei Internaţionale Sistemul economic în
condiţii de criză, Piteşti
158. Micu, C. (2008) Ecoturismul - formă de manifestare a turismului durabil. Lucrări
ştiinţifice, Seria I, Vol. X, Ed. Agroprint Timişoara
159. Minciu, R., Pădurean, M., Popescu, D., Hornoiu, R. (2012) Demand for Vacations /
Travel in Protected Areas – Dimension of Tourists Ecological Behavior. Revista ISI
Amfiteatru Economic. Nr. 31, Vol. XIV, Februarie 2012
160. Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului - Master Planul pentru turismul
naţional al României 2007 – 2026
161. Ministerul turismului. Centru de cercetare pentru promovarea turismului (1973)
Turismul ramură a economiei naţionale. Ed. Pentru turism, Bucureşti
162. Mogoş, R.I., Mogoş, L. P. (2009) A conceptual framework based on web-services for e-

39
 business process modelling in tourism. Metalurgia International, Thomson Reuters ISI,
Special Issue, no. 17/2009
163. Moterrubio, J.C. (2014) Tourism and the demonstration effect: Empirical evidence.
Tourism and Management Studies. Vol. 10, Nr. 1., Ian. 2014,
http://www.scielo.gpeari.mctes.pt/scielo.php?pid=S2182-
84582014000100014&script=sci_arttext
164. Moterrubio, J.C., Bello, A. (2011) Local Community Attitude towards the Impact of
Tourism on Prostitution. Revista de Turism – studii şi cercetări în turism. Nr. 12/2011
http://revistadeturism.ro/index.php/rdt/article/view/54
165. NASA (1998) General Public Space Travel and Tourism – Volume 1 Executive
Summary, National Aeronautics and Space Administration, Marshall Space Flight
Center
166. Năstase, C. (2007) Dezvoltare durabilă şi turism durabil, Revista de Turism – Studii şi
cercetări în turism, No. 3
167. Năstase, C.E., Scutariu, L.A., Chaşovschi, C.E. (2011) Educating and informing
tourism consumers in the context of sustainable development, Revista de Turism, nr.12 /
2011
168. Nedelea, A., Scutariu, A.L. (2009) Some aspects concerning regional development and
sustainable tourism in the North-East region of Romania, Revista de Turism, Nr.
Special - Fascicolul - Politici şi strategii de dezvoltare ale turismului, 2009
169. Nemec Rudez, H., Vodeb, K. (2010) Perceived Tourism Impacts in Municipalities with
Different Tourism Concentration. Tourism Preliminary Communication, Vol. 58, no. 2
170. OECD - Organisation for Economic Co-operation and Development, OECD Insights
2008, http://www.oecd.org
171. Ogilvie, F. W. (1933) The Tourist Movement, an Economic Study. London, P.S. King
and Son Ltd., Orchard House Westminster
172. OMT (1993) Recommandations sur les statistiques du tourisme. Nations Unies. New
York
173. OMT (1979) Lignes directrices provisoires sur les statistiques du tourisme
international. Nations Unies, New York
174. OMT (1980) Etude sur les effets du tourisme dans l’ économique des pays récepeteurs
et émetteurs. Madrid
175. Oroian, M., Ghereş, M., (2013) Suport de curs Turism internaţional, disponibil la
www.marinelagheres.ro/wp-content/uploads/2013/02/Capitolul-2-Impactul-economico-
social-al-turismului-Maria-Oroian-Marinela-Gheres.pdf
176. Oţelea, M. (2009) Dezvoltarea durabilă – imperativ al viitorului. Vol. Dimensiuni ale
dezvoltării durabile în România, coord. Mihai, C., Borza, M., Ed. Univ. Al. I. Cuza, Iaşi
177. Paicu, C.E. (2013) The Romanian Tourism in the Context of Sustainable Development.
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Economy Series, Issue
2/2013
178. Peteers, P., Landre, M. (2012) The Emerging Global Tourism Geography – An
Environmental Sustainability Perspective. Open Acces, doi: 10.3390/su4010042
179. Programul Operaţional Regional 2007-2013, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice
şi Locuinţelor
180. Regulamentul (CE) nr. 1059/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului din 26
mai 2003 privind instituirea unui nomenclator comun al unităţilor teritoriale de
statistică (NUTS)
181. Riikka Puhakka, Simo Sarkki, Stuart P. Cottrell, Pirkko Siikamaki (2009) Local
discourses and international initiatives: sociocultural sustainability of tourism in
Qulahka National Park, Finland. Journal of Sustainable Tourism, Thomson Reuters ISI.
Vol 17, No.5. September
182. Saenz-de-Miera, O., Rossello, J. (2014) Modeling Tourism Impacts on Air Pollution:

40
 The Case Study of PM10 in Mallorca. Tourism Management 40 (2014)
183. Simon, T., Bran, F. (1998) Avantajele dezvoltării unui turism durabil, Tribuna
Economică, nr. 35/1998
184. Stanciu, P., Hapenciuc, C.V. (2009) Fiabilitate şi flexibilitate în managementul calităţii
produselor turistice. Amfiteatru Economic nr. 26/2009, Ed. ASE, 13p, ISSN 1582-
9146, http://www.amfiteatrueconomic.ro/temp/Article_889.pdf
185. Stoeckl, N., Greiner, R., Mayocchi, C. (2006) The Community Impacts of Different
Types of Visitors: An Empirical Investigation of Tourism in North-West Queensland.
Tourism Management 27 (2006)
186. Stoian, M., Isbăşescu, T. I. (2013) The Principles of Sustainable Development and Their
Influence over the Romanian Ecotourism. Scientific Papers-Series Management,
Economic Engineering In Agriculture and Rural Development, Vol. 13, Issue1, 2013
187. Stăiculescu, O. (2012) Quality Tourism – A Generator of Economic and Social Benefits.
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Economy Series, Issue
2/2012
188. Strange, T., Bayley, A. (2008) Sustainable development Linking economy, society,
environment. OECD Insights, Paris: OECD Publishing
189. Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă a României Orizonturi 2013-2020-2030;
190. Strategia Naţionala de Dezvoltare a Ecoturismului în Romania (2009) INCDT
191. Strategia de Dezvoltare Durabilă a Uniunii Europene revizuită (2006) Consiliul
Uniunii Europene, Bruxelles, 26 iunie
192. Surugiu, C., Frenţ, C., Surugiu, M. (2009) Tourism and Its Impact Upon the Romanian
Economy: An Input-Output Approach. Analele Ştiinţifice ale Univ. „Al. I. Cuza” din
Iaşi, Tomul LVI, Ştiinţe Economice
193. Swarbrooke, J. (1999) Sustainable Tourism Management. Ed. CABI Publishing
194. Terzieva, L., Chaşovschi, C., Blumer, A. (2012) Ghid online de ecoturism. disponibil la
www.seap.usv.ro/~carmenc
195. The Shorter Oxford English Dictionary (1950) Oxford
196. Tosun, C. (2001) Challenges of sustainable tourism development in the developing
world: the case of Turkey. Tourism Management 22 (3)
197. Towner, J. (1985) The Grand Tour: a key phase in the history of tourism. Annals of
Tourism Research, 12(3), 297-333
198. Travel and Tourism Competitiveness Report 2015, 2013, 2011, 2009 disponibile la
http://www.weforum.org
199. Tsaur, S.H., Lin, Y.C., Lin, J.H. (2006). Evaluating ecotourism sustainability from the
integrated perspective of resource, community and tourism. Tourism Management,
27(4)
200. UN (2005) Communiquer sur le développement durable. Programme des Nations Unies
pour L'Environnement
201. UN (1987) Report of the World Commission on Environment and Development. Our
Common Future, 4 august 1987
202. UNWTO World Tourism Barometer (2015) Vol. 13
203. UNWTO World Tourism Barometer (2014) Vol. 12
204. UNWTO World Tourism Barometer (2010)
205. UNWTO, European Commission (2013) Sustainable Tourism for Development.
Guidebook. Madrid
206. UNWTO (2011) Tourism Towards 2030, UNWTO, Madrid
207. UNWTO (2010) Joining Forces – Collaborative Processes for Sustainable and
Competitive Tourism, UNWTO, Madrid
208. UNWTO and UNEP (2008) Climate Change and Tourism: Responding to Global Challenges,
UNWTO, Madrid and UNEP, Paris
209. UNWTO Tourism Market Trends (2006)

41
210. UNWTO and UNEP (2005) Making Tourism More Sustainable: A Guide for Policy
Makers, UNWTO, Madrid and UNEP, Paris
211. UNWTO (1999) Guide à l’intention des autorités locales: Développement Durable du
tourisme. Madrid
212. UNWTO (1999) Tourism Satellite Account, The Conceptual Framework. Madrid
213. UNWTO, WTTC (1995) The Earth Council - Agenda 21 for Travel and Tourism
Industry: Towards Environmentally Sustainable Development, Madrid
214. UNWTO (2013) UN General Assembly: ecotourism key to eradicating poverty and
protecting environment, PR No.: PR13001. World Tourism Organization.
http://media.unwto.org/en/press-release/2013-01-03/un-general-assembly-ecotourism-
keyeradicating-poverty-and-protecting-envir
215. UNWTO Tourism Highlights, 2013 Edition
216. UNWTO Tourism Highlights, 2011 Edition
217. Viljoen, W. (2011) Aid for trade and the green economy in Africa. Bridges Trade
BioRes Review, Vol. 5, No. 3
218. WCED - World Commission on Environment and Development (1987) Our Common
Future, Oxford University Press, Oxford
219. White V., McCrum G., Blackstock K.L.,, Scott A. (2006) Indicators And Sustainable
Tourism: Literature Review. The Macaulay Institute Craigiebuckler Aberdeen
220. World Tourism Organisation (2001) Cultural Heritage and Tourism Development.
Madrid
221. WTTC Travel & Tourism Economic Impact. World (2014)
www.wttc.org/site_media/uploads/downloads/world2014.pdf
222. WTTC Travel & Tourism Economic Impact Romania (2014) www.wttc.org
223. World Travel & Tourism Council, România (2005) Impactul turismului şi călătoriilor
asupra locurilor de muncă şi economiei
224. WTTC Reports 2009, 2011, 2013, 2014, 2015 disponibile la www.wttc.org

Resurse WEB

225. ADR Nord-Est Analiza tendinţelor economice ale Regiunii Nord-Est. Proiect RIS,
http://www.adrnordest.ro/user/file/innovation%20ris%20implementation/a)%20Analiza
%20socio-economica.pdf
226. www.apia.ro
227. http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do?dataset=rail_if_tracks&lang=en
228. http://bsc.smebg.net/ecotourguide/ro/world.html
229. http://bsc.smebg.net/ecotourguide/en/good_practices/world_practices/files/Switzerland.
pdf 22026
230. http://bulgariatravel.org/data/doc/041_Ekoturizam-ENG_8627.pdf
231. http://www.bulgariaforall.com/en/why-bulgaria/rural-and-ecotourism.html
232. http://www.ecotourisme.info/
233. http://www.ecoturismoitalia.it/
234. http://www.ecotourism.org/
235. http://www.ecoclub.com/
236. http://www.ecomagazin.ro/
237. http://www.eco-romania.ro/library/upload/documents/2012-07-31-14-27-51-98dec.pdf
238. http://www.ecotourism-israel.com/
239. http://www.ecotourism.org.au/
240. http://www.ecotourismkenya.org/
241. http://www.eco-romania.ro/
242. http://www.eco-romania.ro/ro/ecoturism/concept
243. http://www.eco-romania.ro/ro/asociatia/despre-aer

42
244. http://ec.europa.eu/eurostat/web/nuts/overview
245. http://ec.europa.eu/environment/nature/biodiversity/intro/index_en.htm
246. http://ec.europa.eu/environment/pubs/pdf/factsheets/env/ro.pdf
247. http://ec.europa.eu/eurostat/web/nuts/overview
248. http://ecoclub.com/ http://ictsd.org/i/news/bioresreview/117748/
249. http://www.ecotourismkenya.org/
250. http://www.ecotrans.org/
251. http://www.edu.ro/index.php/
252. http://www.eea.europa.eu/
253. http://www.elotisza.hu/
254. http://www.emcdda.europa.eu/countries/national-drug-strategies/france
255. http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/eurostat/home/
256. http://www.etc-corporate.org/
257. http://www.etc-corporate.org/uploads/reports/ETC_Annual_Report_2013.pdf ETC
Annual Report 2013
258. http://euroantreprenor.ro/prezentare/
259. http://www.eurogites.org/
260. http://www.frommers.com/destinations/croatia/622178#sthash.qSL94ze8.dpbs
261. http://icr.unwto.org/content/guidebook-sustainable-tourism-development
262. http://www.insse.ro/cms/files/statistici/comunicate/com_anuale/tic/tic_r2014.pdf
263. http://www.ilo.org/
264. http://www.inforegionordest.ro
265. http://isondaje.ro/sondaj/392245491/
266. http://www.madr.ro/ro/
267. http://www.mdrt.ro/ministerul/prezentare
268. http://media.unwto.org/en/press-release/2013-01-03/un-general-assembly-ecotourism-
keyeradicating-poverty-and-protecting-envir
269. http://www.mediafax.ro/economic/ministrul-transporturilor-prima-cursa-tarom-dupa-
modernizarea-aeroportului-suceava-in-12-noiembrie-14821712
270. http://www.mnn.com/lifestyle/eco-tourism/stories/croatia-destination-of-the-week
271. http://www.nss.org
272. http://www.oecd.org
273. http://www.satele-bucovinei.ro
274. http://statistici.insse.ro/shop/
275. http://strategia.ncsd.ro/dbimg/27_fisiere_fisier.pdf
276. http://turism.gov.ro/
277. http://turism.gov.ro/informatii-publice/
278. http://turism.gov.ro/wp-content/uploads/2013/05/ecoturism_faza1.pdf
279. http://turism.gov.ro/wp-content/uploads/2013/05/ecoturism_faza2.pdf
280. http://www.unwto.org/frameset/frame_sustainable.html
281. http://www.umweltbundesamt.de/sites/default/files/good_tourism_carpathians_0.pdf
282. http://www2.unwto.org/content/who-we-are-0
283. http://www.unep.org
284. http://www.unwto.org
285. http://www.yousustain.com/footprint/howmuchco2?co2=220+tons
286. http://www.weforum.org
287. http://en.wikipedia.org/wiki/Drug_tourism
288. http://www.wikipedia.org
289. http://data.worldbank.org
290. http://www.wttc.org/
291. http://www.wttc.org/datagateway/
292. http://www.ziare.com/articole/utilizatori+internet+romania

43