Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Anul II - Semestrul II
2021
CUPRINS
I. Introducere
A. Titlul
B. Partea I
C. Partea II
D. Partea III
IV. Bibliografie
Structura cărților funciare
I. Introducere
Cartea funciara a fost definita ca fiind “un inscris autentic si cu caracter public , care
cuprinde descrierea imobilelor si aratarea drepturilor reale corespunzatoare, precum si
mentionarea , dupa caz, a altor raporturi juridice in legatura cu imobilele inscrise in
cartea funciara , fie in vederea opozabilitatii lor fata de terti ,fie in scopul informarii
oricaror persoane interesate”.1
Cartea funciară poată fi abordată din două puncte de vedere: tehnic şi juridic. Deoarece
suportul material al Cărţii funciare e cadastrul, element tehnic, iar dacă ne vom referi
la aspectul juridic, va trebui sa luăm în considerare efectele de publicitate ale cărţii
funciare. Din punct de vedere tehnic Cartea funciară este doar o foaie de hârtie cu un
conţinut determinat de lege, fiind completat cu unele anexe stabilite de sistemul
cadastral.
1
M. Nicolae – Tratat de publicitate imobiliara, ed.Universul juridic , Bucuresti 2006, vol II , p.131
2
N. Boș, O. Iacobescu, Cadastru și cartea funciară, Editura C.H Beck, București 2009
I. Cuprinsul cărții funciare
Potrivit legii cadastrului si a publicitatii imobiliare – nr. 7/1996 republicata in 2015 3
cartea funciară este alcătuită din titlu, indicând numărul ei şi numele localităţii în care
este situat imobilul, precum şi din 3 părţi.
A. Titlul
Titlu cărții funciare are rolul de a deosebi cărţile funciare între ele şi de a le da o
individualitate. Atunci când nu mai poate fi trecută nici o altă mențiune legată de
modificările făcute, de situația imobilului, se închide cartea funciară.
Într-o astfel de situaţie se deschide o nouă foaie, iar imobilul este transtabulat în
cuprinsul acesteia. Vechea carte funciară, care a fost închisă pentru că nu se mai putea
trece nici o operaţiune în ea, nu se va arunca, ci se va păstra la locul ei de ordine pentru
a servi la identificarea imobilului şi a modificărilor care au survenit succesiv în legătură
cu acesta.
Titlul cărţii funciare este prevăzut în partea stângă sus a foii, unde se trece şi numărul
cărţii funciare în cadrul teritoriului cadastral, iar în partea opusă, dreapta sus, este
trecută denumirea teritoriului cadastral, respectiv sat, comună, municipiu. Tot din titlu
putem afla dacă este vorba de o proprietate cu o valoare economică deosebită cum ar fi
de exemplu o proprietate minieră sau dacă este înscris un drept de superficie sau orice
alt drept care afectează în mod serios dreptul de proprietate înscris. 4
Foile cărţii funciare se numerotează pe fiecare localitate, începând cu numărul 1 până la
ultimul număr necesar, fără separare pe ani. Când se dă următorul număr, seare în
vedere ultimul număr dat cărţii funciare de pe lista ce se ţine pentru fiecarelocalitate.
A. Partea I
Partea I, denumită și „Foaia de proprietate”este structurată pe mai multe coloane care
fac referire la: numărul de ordine şi numărul cadastral al fiecărui imobil, suprafaţa
terenului, calitatea acestuia (fâneţe, arabil sau păşune), numărul casei, dacă este vorba
despre o construcţie, amplasamentul şi vecinătăţile, valoarea impozabilă. Fiind
indicat numărul cadastral am putea spune că indicarea vecinătăţilor este inutilă, doar că
oferă mai multă precizie în localizarea şi identificarea unui imobil.
3
LEGEA cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7 din 13 martie 1996, articolul 23
4
Aurelia Rusu, Publicitate imobiliară. Cărţile funciare, Ed. Hamangiu, 2006
Partea I nu are coloană pentru corpul de proprietate, ceea ce înseamnă că pentru acele
parcele care fac parte din acelaşi corp de proprietate se va face un semn distinctiv care
să indice acest lucru.
Sunt şi situaţii când un proprietar deţine mai multe corpuri de proprietate
ce formează o partidă cadastrală; toate sunt trecute însă în cuprinsul aceleiaşi
cărţi funciare şi nu este necesară întocmirea de carte funciară pentru fiecare corp de
proprietate în parte. Mai sunt şi alte cazuri în care se întocmeşte tot o carte funciară,
deşi ar putea exista tendinţa de a crede altceva. 5
Astfel este cazul proprietăţii imobiliare comune sau în indiviziune, când în cuprinsul
aceleiaşi cărţi funciare sunt trecuţi toţi proprietarii, fiecare dintre ei cu cota parte pe
care o deţine. La fel se procedează şi în cazul proprietăţii comune; singurele excepţii le
fac devălmăşia şi construcţiile cu mai mulţi proprietari de apartamente unde nu este
suficientă întocmirea unei cărţi funciare colective şi se întocmeşte şi câte una
individuală, pentru fiecare proprietar în parte.6
B. Partea II
În cea de-a doua parte, denumită și „Foaia de avere” care aduce informaţii legate de
tilturile de proprietate, conţinutul cărţii funciare este prezentat din nou pe mai multe
coloane care se referă la numele titularului dreptului de proprietate, actul sau faptul
juridic care stă la baza constituirii dreptului de proprietate, servituţile constituite în
favoarea imobilelor, alte fapte juridice, modificări, îndreptări sau acţiuni care privesc
proprietarul în cauză.
Proprietar poate fi orice persoană, fie ea fizică sau juridică, chiar şi copilul conceput are
un drept funciar şi poate fi trecut în tiltul de proprietate. Acest proprietar nu este fix,
printr-un act juridic o altă persoană poate deveni noul proprietar.
În acest caz apar modificări în cartea funciară doar la coloana privitoare la
numele proprietarului, dar numai atunci când are loc înstrăinarea întregului corp de
proprietate. Deoarece, dacă are loc strămutarea doar a unei părţi din imobil, atunci se
radiază în primul rând imobilul din partea I şi se va transcrie sau înscrie, după caz, în
cartea funciară a dobânditorului, dacă are una, altfel i se va întocmi una.
Iar în coloana pentru servituţi este înscris dreptul titularului imobilului dominant asupra
imobilului vecin acestuia, având obligaţia de a suporta eventualele restricţii (poate fi
5
E. Gheorghe, Jurisprudență. Cadastru. Cartea funciară, Editura Moroșan, București 2008
6
Manuela Tabaras, Madalina Constantin, Cadastru şi publicitate imobiliară, Editura C.H.Beck
vorba despre un drept de trecere sau orice alt drept stabilit prin faptele proprietarilor,
de comun acord).
C. Partea III
Partea a III-a, denumită și „Foaia de sarcini” se opreşte asupra drepturilor
terţului asupra imobilului, respectiv cuprinde toate drepturile reale imobiliare
principale, dar şi accesorii, care afectează proprietatea:
„a) dreptul de superficie, uzufruct, uz, abitaţie, servituţile în sarcina fondului aservit,
ipoteca şi privilegiile imobiliare, precum şi locaţiunea şi cesiunea de creanţă;
b) faptele juridice, drepturile personale sau alte raporturi juridice, precum şi acţiunile
privitoare la drepturile reale înscrise în această parte;
Superficia se înscrie asupra întregului imobil Această parte cuprinde trei rubrici: numărul
curent, cuprinsul şi observaţii, în antet se menţionează cele înscrise pe celelalte foi.
Numărul curent este numărul de ordine sub care s-a înregistrat operaţiunea şi la care se
face trimitere de la celelalte foi.
Legătura între cele trei părţi constă în faptul că drepturile reale imobiliare
pot fi dobăndite numai asupra bunului individualizat în partea I,de către titularul înscris
în partea a II-a şi cu sarcinile din partea a III-a.