Mihai Eminescu

„Am înţeles că un om poate avea totul neavând

nimic şi nimic având totul.”
2 BIOGRAFIE

 Mihai Eminescu (născut Mihail Eminovici; n. 15 ianuarie 1850, Botoșani, Moldova – d. 15

iunie 1889, București, Regatul României) a fost un poet, prozator și jurnalist român,
socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce
poetică din literatura română.Receptiv la romantismele europene de secol XVIII și XIX, a
asimilat viziunile poetice occidentale, creația sa aparținând unui romantism literar relativ
întârziat.
 Eminescu a fost activ în societatea politico-literară Junimea, și a lucrat ca redactor la
Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator. A publicat primul său poem la vârsta de 16
ani (De-aș avea), iar la 19 ani a plecat să studieze la Viena.
 3 Debutul în literatura
1866 este anul primelor manifestări literare ale lui Eminescu. În 12/24 ianuarie moare profesorul de limba
română Aron Pumnul. Elevii scot o broșură, Lăcrămioarele învățăceilor gimnaziști (Lăcrimioare... la mormântul
prea-iubitului lor profesoriu), în care apare și poezia La mormântul lui Aron Pumnul semnată M. Eminoviciu,
privatist. La 25 februarie/9 martie (stil nou) debutează în revista Familia, din Pesta, a lui Iosif Vulcan, cu poezia
De-aș avea. Iosif Vulcan îl convinge să-și schimbe numele în Eminescu și mai târziu adoptat și de alți membri ai
familiei sale. În același an îi mai apar în „Familia” alte cinci poezii.

Casa din Cernauti a lui Aron

Pumnul, unde a locuit un timp
si Mihai Eminescu
4 Referinte critice

Mircea Eliade:
“ Eminescu este unul din exemplarele cele mai splendide pe care le-a produs umanitatea. Avem
convingerea că dacă mai trăia, sănătos, încă douăzeci de ani, el ar fi fost considerat, fără putinţă de
contestare , ca unul din cei mai mari creatori de poezie din întreaga literatură a lumii. (…) Dar Eminescu nu
este numai un poet de geniu. Este ceva mai mult. El este cel dintâi care a dat un stil sufletului românesc şi
cel dintâi român în care s-a făcut fuziunea cea mai serioasă a sufletului daco-roman cu cultura occidentală.”
Emil Cioran:
“Eminescu (…) a fost şi rămâne cea mai copleşitoare mărturie despre forma inegalabilă pe care o poate
atinge geniul creator românesc, atunci când se alimentează din adâncimile fertile şi insondabile ale unui
fond autentic.
Ştefan Augustin Doinaş
Recitindu-l pe Eminescu ne reântoarcem, ca într-un dulce somn, la noi acasă.”
5 Mica sinteza a vietii lui Mihai Eminescu

Evenimente de maxima importanta din viata sa

10% 1869-1874 este student la Viena si Berlin

30% 1874-se intoarce in tara-Iasi
1877-se muta la Bucuresti
1883- se interneaza
30%
1889-moare

20%
10%
6
Personalitate
Cea mai realistă analiză psihologică a lui Eminescu i-o datorăm lui I.L. Caragiale care după moartea
poetului a publicat trei scurte articole pe această temă: În Nirvana, Ironie și Două note. După părerea
lui Caragiale trăsătura cea mai caracteristică a lui Eminescu era faptul că „avea un temperament de o
excesivă neegalitate”. Viața lui Eminescu a fost o continuă oscilare între atitudini introvertite și
extravertite.
 „Așa l-am cunoscut atuncea, așa a rămas până în cele din urmă momente bune: vesel și trist; comunicativ și
ursuz; blând și aspru; mulțumindu-se cu nimica și nemulțumit totdeauna de toate; aci de o abstinență de
pustnic, aci apoi lacom de plăcerile vieții; fugind de oameni și căutându-i; nepăsător ca un bătrân stoic și
iritabil ca o fată nervoasă. Ciudată amestecătură! – fericită pentru artist, nefericită pentru om!”

Criticul Titu Maiorescu, cel care l-a sprijinit moral și material pe parcursul întregii vieți dar mai
ales după tragicul moment al declanșării bolii sale, s-a ocupat de poezia sa în două dintre articolele
sale, Direcția nouă în poezia și proza românească(1872), în care va analiza doar câteva poezii
publicate în revista Convorbiri literare până în momentul tipăririi articolului, este vorba despre
Venere și Madonă, Mortua Est, și Epigonii și va reveni ulterior după moartea poetului asupra
întregului set de poezii publicate antum în studiul Eminescu și poeziile sale, publicat la scurtă vreme
după moartea sa prematură.
7 Activitatea de jurnalist politic
Activitatea de ziarist a lui Eminescu a început în vara anului 1876, nevoit să o practice din
cauza schimbărilor prilejuite de căderea guvernului conservator. Până atunci el fusese revizor
școlar în județele Iași și Vaslui, funcție obținută cu sprijinul ministrului conservator al
învățământului, Titu Maiorescu. Imediat după preluarea conducerii ministerului de către
liberalul Chițu, Eminescu a fost demis din funcția de revizor școlar și a lucrat ca redactor la
Curierul de Iași, publicație aflată atunci în proprietatea unui grup de junimiști. La inițiativa lui
Maiorescu și Slavici, Eminescu a fost angajat în octombrie 1877 ca redactor la cotidianul
Timpul, organul oficial al conservatorilor, unde a rămas în următorii șase ani.
Deși a ajuns jurnalist printr-un concurs de împrejurări, Eminescu nu a practicat jurnalismul ca
pe o meserie oarecare din care să-și câștige pur și simplu existența. Articolele pe care le scria
au constituit o ocazie de a face cititorilor educație politică, așa cum își propusese.
8
Numismatica
Pe o monedă comemorativă, cu valoarea nominală de 1 rublă, emisă de Uniunea Sovietică,
în 1989, a fost gravat chipul lui Mihai Eminescu.
Moneda, pusă în circulație pe 26 decembrie 1989, pentru a celebra centenarul Eminescu, a
fost bătută la monetăria din Leningrad (azi: Sankt Petersburg), cu un tiraj de 2 milioane de
exemplare, dintre care 500 de exemplare de calitate proof sau BU. De remarcat că prenumele
poetului este scris Mihail și nu Mihai, variantă recunoscută de către eminescologi.

Monedă cu valoarea nominală de 1

rublă, emisă de Uniunea Sovietică,
în 1989, pentru a celebra centenarul
Eminescu
 Portrete si sculpturi
9

1878

1885
1869

Cernauti

BUCUREST
I
1887

IASI
10 Ipoteza asasinArii
Există o teorie a conspirației, care pune în circulație ipoteza asasinării poetului Mihai
Eminescu. Această ipoteză susține că îmbolnăvirea sa psihică ar fi fost deliberată prin
aplicarea unui tratament bazat pe injecții cu mercur în sanatoriul doctorului Alexandru
Șuțu, conducând în final la moartea poetului. În acest complot se susține că ar fi
participat chiar și prietenul lui, Titu Maiorescu, fapt ce l-a făcut pe Eminescu să creadă
că are „amici reci și dușmănoși”. Conform lui Theodor Codreanu, principala cauză a
morții este tratamentul cu mercur aplicat de doctorul Șuțu: „Acum nu mai încape
îndoială: acela care i-a grăbit moartea lui Eminescu (psihică și fizică) a fost doctorul
Șuțu, medicul ales de Titu Maiorescu pentru a-l vindeca pe poet”. Diverse personalități,
cum ar fi Xenopol, Alexandru C. Cuza, Tudor Vianu și George Călinescu „au avut
gânduri protectoare pentru poet”, iar A. C. Cuza chiar a susținut că acesta nu a fost
nebun. Există surse conform cărora Eminescu, datorită poziției luate prin intermediul
ziarului Timpul și a deranjării personalităților politice ale vremii, ar fi fost urmărit de
serviciile de informații ale Austro-Ungariei.
11 Bibliografie si link-uri texte si imagini

 SCURTA BIBLIOBRAFIE:
 Mihai Eminescu s-a născut la Botoşani la 15 ianuarie 1850. Este al şapte-lea din cei 11 copii ai
căminarului Gheorge Eminovici, provenit dintr-o familie de ţărani români din nordul Moldovei şi
al Ralucăi Eminovici, născută Juraşcu, fiică de stolnic din Joldeşti. Îşi petrece copilăria la
Botoşani şi Ipoteşti, în casa părinteasca şi prin împrejurimi, într-o totală libertate de mişcare şi de
contact cu oamenii şi cu natura. Această stare o evocă cu adîncă nostalgie în poezia de mai târziu
("Fiind băiat…” sau "O, rămîi").
 LINK-URI TEXTE SI IMAGINI:
 http://elearning.masterprof.ro/lectiile/romana/lectie_14/date_bibliografice.html
 https://centruleminescubm.wordpress.com/2017/01/09/citate-si-aprecieri-critice-despre-mihai-
eminescu-si-opera-lui/
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Mihai_Eminescu
 https://cuvintecelebre.ro/citate/autori/mihai-eminescu/