A fost Eminescu asasinat de masoni?

Din misterele si secretele

vietii si mortii Romanului Absolut si razboiul de ieri si azi
contra si pentru Eminescu. VIDEO/ FOTO/ DOCUMENTE
INEDITE
June 15th, 2013
La
124 de ani de la asasinarea lui Eminescu, secretele vietii si mortii Romanului Absolut dupa cum l-a definit
Petre Tutea raman inca necunoscute in totalitate. An cu an, firele incep, insa, sa se dezlege. Cercetatori
aplecati cu acribie asupra metodelor oculte ale eliminarii lui Eminescu, ca Ovidiu Vuia si Calin Cernaianu, si
eminescologi reputati, ca profesorii Nae Georgescu si Theodor Codreanu, Constantin Barbu si Gheorghe Ene,
au adus la lumina in ultimii ani odata cu o instigare jurnalistica realizata de Asociatia Civic Media, prin
verbul ziaristului George Roncea -, noi si noi detalii despre moartea civila si fizica a lui Eminescu (sintetizate
la 120 de ani de la moartea marelui ganditor si luptator pe portalul Mihai-Eminescu.Ro). Altele sunt, inca,
asteptate. Si vor aparea, in curand. Daca despre moartea fizica asasinatul din strada Plantelor nici astazi nu
se cunosc cu temeinicie toate detaliile (o versiune aici), investigatiile fiind in continua desfasurare, despre
momentul in care i s-a pus cruce jurnalistului nationalist militant pentru Dacia Mare, ca membru al
Societatii Carpatii, au aparut in acesti ani dezvaluiri revelatorii. Moartea civila a lui Mihai Eminescu,
executata la varsta lui de 33 de ani, a avut loc cu exact 130 de ani in urma, la 28 iunie, cand gazetarul
conservator de o forta nationala cu reverberatii la nivelul politicii europene, a fost arestat si incarcerat abuziv,
deschizandu-i-se Dosar de Interdictie si devenind primul ziarist roman detinut politic, internat fortat intr-un
sistem psihiatric, dupa o metoda care avea sa devina o practica in timpul regimului satanist comunist.

A fost ziaristul absolut Mihai Eminescu asasinat de masoni?, este o intrebare care se pune din ce in ce mai des
in ultima perioada. Raspunsul este, inca, de aflat. Ce este cert si la vedere: la mormantul lui Eminescu apar
incastrate doua torte (simbol al Luminii in simbolistica masonica) dar intoarse, ceea ce poate insemna ca
poetul si gazetarul a fost trimis la intuneric pe veci, dar aduce aminte si de practici ale magiei negre (foto sus).
Aceleasi torte apar, dar cu Lumina in sus, si impreuna cu alte zeci de insemne masonice, si in volumul
Poesii de Mihail Eminescu, asa numita Editie Princeps realizata de Titu Maiorescu, in mare parte fara
acordul lui Mihai Eminescu, volum de la a carui aparitie se implinesc anul acesta 130 de ani. Este volumul prin
care Eminescu a fost transformat, la sase luni de la internarea lui, dintr-un ziarist feroce la al carui auz al
numelui se strambau mai marii europeni, dictandu-se de la Viena prin subordonatii Imperiului sa fie potolit,
intr-un poet al damelor si dragostelilor, al somnoroaselor pasarele care canta prin saloanele mondene alaturi de
ingerasii amorosi de pe coperta elaborata a acestei prime editii. Este volumul pe care Eminescu il smulge prin
spargerea unei vitrine dintr-o librarie pentru a-l calca in picioare, in plina zi, fapta pusa imediat de detractorii
sai de servicii, ai tuturor timpurilor, pe seama bolii sale. Este volumul in care Maiorescu ii cenzureaza lui
Eminescu Criticilor mei (detalii si Audio aici), eliminand exact versurile care faceau referire la rolul nefast
al criticului in viata poetului si gazetarului. Mai precis doua strofe, dintre care amintesc una: Si co singur-
creatoare/ Trasatura de condei/ Unor sa le dai viata/ Altor viata sa li iei.
Eminentul eminescolog si iscusit decriptolog si decriptograf Dan Toma Dulciu ne informeaza in remarcabila sa
lucrare Misterele Editiei Princeps (1883) ca prima referire la aparitia volumului Princeps intesat de
simbolistica masonica a avut loc in decembrie 1883, pe 22 decembrie (o zi emblematica pentru Romania de
azi, cand, la 100 de ani de la moartea lui Eminescu avea sa se consemneze sfarsitul regimului comunist):
Ziarul Romnul de Joi, la rubrica tiri ale Zilei indic data de 22 decembrie, 1883, ca zi a apariiei
acestui volum: A aprut n editura librriei Socec din Bucureti, Poesiile lui Mihail Eminescu, ntr-un
splendid volum de 300 pag., care face cea mai mare onoare artei tipografice (in realitate 315 (!) pagini 303,
corpul poetic, plus 3, cuprinsul, plus Cuvantul inainte al lui Maiorescu). Interesant de observat ca ziarul
Romanul este publicatia cu care gazetarul Eminescu polemiza cel mai aprig in paginile Timpului. Ediia
Princeps conine numai 19 coli tipografice, despre cea de-a 20-a afirmndu-se c s-ar fi pierdut la tipografie,
ne aminteste Dan Toma Dulciu in lucrarea citata. Cu ochiul sau ager, Dan Toma Dulciu analizeaza cu
rigurozitate fiecare element grafic al volumului si face niste descoperiri extraordinare, foarte putin mediatizate,
desi au trecut cinci ani de la aparitia lucrarii sale. Unele se refera clar la eliminarea poetului prin incarcerare si
moarte civila. Redam doua aici:


Insa o alta decriptografiere a lui Dan Toma Dulciu, care ar fi meritat sa fie cunoscuta azi inclusiv de elevi, prin
intermediul manualelor scolare, se refera la descoperirea indubitabila a numelui Veronicai Micle, respectiv V.
MICLE, strecurat prin si printre ramuri in grafica acestei editii Princeps (foto-explicatie mai jos). Cu ce
semnificatie? Nu se stie. Cu acordul poetului? Ma indoiesc. In schimb cred ca o posibila interpretare legata de
prezenta celor doua cruci din numele lui Mihai Eminescu scris parca din taieturi de sabie -, dintre care o
cruce este apropiata de numele Veronicai Micle, este faptul ca amandorora li s-a pus cruce. Este cunoscut
faptul ca Veronica moare, de asemenea in conditii neelucidate complet, in acelasi an cu Eminescu (august 3)
fiind urmata de Ion Creanga (31 decembrie), prietenul bun si confidentul lui Eminescu, despre care se spune ca
in ultimii sase ani ai vietii a fost bolnav de epilepsie, adica exact in aceeasi perioada in care Eminescu a fost
bolnav de nervi si scos, ca si Creanga, din viata cetatii si a natiei: 1883 1889. Iata descoperirea
eminescologului Dan Toma Dulciu:

Despre descoperirile lui Dan Toma Dulciu aminteste astazi profesorul Nae Georgescu, in prezentarea lucrarii
sale monumentale Poesii de Mihail Eminescu; ediie critic, studiu introductiv, comentarii filologice i
reconstituirea ediiei princeps o carte a cartilor lui Eminescu, aparuta la 130 de ani de la editia lui
Maiorescu si publicata de Editura Academiei Romane, dupa ce a fost trantita de AFCN. O lucrare-samizdat
am putea spune, avand in vedere ca, in ciuda valorii sale epocale, cartea nu se gaseste in librarii iar un
atoateacademician si-a dorit chiar sa fie trimisa la topit pentru ca a fost publicata fara aprobarea sa. La auzul
unei asemenea enormitati, directorul general al Editurii Academiei, D.R. Popescu, si-a propus chiar sa adune
toate volumele editiei si sa le dea foc in curtea Academiei Romane, dupa cum aflam dintr-un interviu acordat
de Nae Georgescu, in exclusivitate, Revistei Tribuna din Cluj, si din care prezentam un promo aici (video
mai jos).
Ziua de 28 iunie 1883 este o zi foarte important pentru istoria i politica Romniei nu doar datorit arestrii
lui Eminescu. Exact n aceast zi, Austro-Ungaria a rupt relaiile diplomatice cu statul romn timp de 48 de ore,
iar von Bismark i-a trimis o telegram lui Carol I prin care Germania amenina cu rzboiul. n cursul verii
Imperiul Austro-ungar a executat manevre militare n Ardeal pentru intimidarea Regatului Romniei iar presa
maghiar perorase pe tema necesitii anexrii Valahiei. mpratul Wilhelm I al Germaniei a transmis de
asemenea o scrisoare de ameninri, n care soma Romnia s intre n alian militar iar Rusia cerea, de
asemenea, satisfacii.

Guvernul a desfiinat Societatea Carpaii - infiintata simbolic la 24 ianuarie (Unirea Principatelor) 1882
chiar la cererea reprezentantului Austro-Ungariei n Bucureti, baronul Von Mayr, cel care se ocupa cu
spionarea lui Eminescu. Totodat cu arestarea i internarea la balamuc a lui Eminescu au fost organizate razii
i percheziii ale sediului Societii Carpaii, au fost devastate sediile unor societi naionale, au fost
expulzate persoane aflate pe lista neagr a Vienei i au fost intentate procese ardelenilor, se aminteste in
documentarul publicat de subsemnatul, George Roncea si Nae Georgescu pentru Mihai-Eminescu.Ro, portal
unde sunt prezentate de catre jurnalistul si istoricul George Damian si notele informatorului si spionului
Securitatii Austro-ungare baronul von Mayr catre Contele Kalnoky; Biroul de Informatii despre Eminescu si
o consfatuire secreta a Societatii Carpatii. Pe acelasi site In Memoriam Mihai Eminescu gasiti integral si
lucrarile Eminescu drama sacrificarii de Theodor Codreanu si Boala si moartea lui Eminescu de Nicolae
Georgescu cat si VIDEO: Primul film documentar despre Eminescu, realizat in 1914: Eminescu, Veronica,
Creanga.

Dar poate cel mai perseverent si temeinic cercetator al ultimei zile din viata civila a gazetarului si omului
politic Eminescu (numarul 3 in Partidul Conservator si practic purtatorul de cuvant si generatorul de directii al
formatiunii) cat si a ultimelor clipe ale ganditorului si luptatorului Eminescu este filosoful Constantin Barbu,
discipolul si continuatorul lui Constantin Noica in privinta proiectului pentru redarea lumii a omului deplin al
culturii romnesti, Romanul Absolut Mihai Eminescu. Constantin Barbu este autorul Caietelor
siMemorialului Eminescu si editor al Integralei Manuscriselor Cantemir, din care o editie de lux a fost donata
recent Academiei Romane (interviu Mediafax). Publicarea in numarul omagial al Revistei Tribuna (PDF aici),
din ianuarie anul acesta, a articolului profesorului Constantin Barbu, ilustrat cu documente elocvente, Adevarul
despre EMINESCU. Istorisirea celei mai cumplite crime din istoria Romniei, a generat o veritabila isterie in
tabara intelectualilor rosii, a partidei antiromanesti, pe care filosoful Mircea Arman, directorul Tribunei, a
prezentat-o asa cum e: in pielea goala. Intr-un protest al detractorilor lui Eminescu inaintat forurilor mondiale
se afirma ca este revoltator faptul ca Mircea Arman a indraznit sa publice un material aberant despre moartea
lui Eminescu. Asadar, aceasta ii arde cel mai tare si azi pe ortacii lui A. Plesu si pe epigonii lui Maiorescu de
sub pulpana unui oarecare Manolescu, marunt plagiator si succesor dovedit, dupa cum arata si Mircea Arman,
al agentilor kominternisti Gogu Radulescu si Zigu Ornea, personaj grotesc prin dezvoltarea cultului
personulitatii sale, despre care marele critic George Calinescu a afirmat, ad litteram: Manolescu este un
ipochimen care nu pricepe codul cultural romanesc. Un amanunt deloc neimportant: Ioan Slavici, camaradul
lui Eminescu din cadrul Societatii Carpatii infiinteaza Revista Tribuna in 1884, la Cluj, pentru a continua
actiunea de propaganda decisa in cadrul organizatiei desfiintate in Regat, pentru implinerea idealului Unirii.
Semnificativ, in ziua internarii sale abuzive Eminescu lasase spre tipar ultimul sau articol aparut vreodata in
Timpul si in presa timpului: Pentru libertatea presei (documentul in facsimil este disponibil
aici: Controversele arestarii lui Eminescu in ultima sa zi de la ziarul Timpul: 28 iunie 1883. Nae Georgescu:
Cele trei arestari ale lui Eminescu. DOCUMENTE via Constantin Barbu). Articolul magistrului nostru, Mihai
Eminescu, este valabil si azi, cuvant cu cuvant, litera cu litera, virgula cu virgula, punct cu punct. Este datoria
noastra sa-i continuam lupta, pentru libertatea neamului romanesc.
Victor Roncea