Mi-e grea maturitatea, mi-e greu s fiu docil,

A da orice pe lume s redevin copil.

Zburdam prin curtea plin cu rae i gini
Triau pe-atunci prinii i rude i vecini,
Mi le-ai luat pe toate i-o lacrim mi storci,
Te duci, copilrie, i nu te mai ntorci.
Nu mai exist basme, nici eu nu mai exist,
Balaurul e mecher, iar Ft Frumos e trist,
S-au inventat claxoane, adio zurgli,
Te duci, copilrie, cu toi eroii ti.
Un prof ce ne-nvase cum s plantm stejari,
A defriat pdurea vnznd-o pe dolari,
Cu ct urcm n vrst ne suntem mai strini,
Te duci, copilrie, i devenim haini.
Bunica i bunicul ce m-nveleau cntnd,
Sunt dou cruci de piatr i tac pe sub pmnt,
i mai era i crngul, i-un ru i nite tei,
Te duci, copilrie, pe toate mi le iei.
Din tinda casei mele, cnd mama mi vorbea,
Fugeau din bolt norii i soarele zmbea,
Iar tata orice team din vis mi-o spulbera,
Te duci, copilrie, cu fericirea mea.
Fceam pe-atunci rzboaie cu sbii mici de nuc,
Iar dup btlie mergeam s bem un suc,
Azi ne-omorm pe bune, prin diferite ci,
Te duci, copilrie, i devenim mai ri.
M zgriam pe brae urcnd n corcodu,
Iar cel mai bun prieten era un celu,
Eram att de veseli fugind prin porumbiti,
Te duci, copilrie, i devenim mai triti.
Pe-atunci orice ninsoare m bucura nespus,
Iar ploile de var preau s cad-n sus,
Acum la doctor mergem, plecndu-ne umili,
Te duci, copilrie, i devenim fragili.

Poezie de Gheorghe Pietreanu