Scribd
Încărcați
288 vizualizări2 pagini

Testament Vieru

Poemul este un testament al poetului Grigore Vieru către fiii săi. El le transmite că nu va fi veșnic pe pământ și că trebuie să aibă grijă unii de alții. De asemenea, el evocă dragostea față de limba română.

Încărcat de

Anisoara Vornices Sestacov
Drepturi de autor
© © All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca DOCX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
288 vizualizări2 pagini

Testament Vieru

Poemul este un testament al poetului Grigore Vieru către fiii săi. El le transmite că nu va fi veșnic pe pământ și că trebuie să aibă grijă unii de alții. De asemenea, el evocă dragostea față de limba română.

Încărcat de

Anisoara Vornices Sestacov
Drepturi de autor
© © All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca DOCX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

Testament

Dragi feciori, pe-acest pământ,


Nici eu veşnic nu mai sânt,
Nu sânt veşnic, voi pleca,
Unde voi mă veţi uita,
Şi de unde nimenea
Nu s-a mai întors cândva.
V-am crescut, v-am ridicat,
Mă pot duce, Mă pot duce împăcat.
M-au pândit jivinele,
M-a iubit şi binele.
Eu mă duc, copii cuminţi,
N-am averi să le-mpărţiţi.
Vă las numai visul meu
Care a trudit din greu.
V-am crescut, v-am ridicat,
Mă pot duce, Mă pot duce împăcat. GRIGORE VIERU
Între voi, pe-a vieţii scări, 14 februarie1935 - 18 ianuarie 2009
Să nu fie supărări,
Ca zilele pe pământ ******
Aşa de puţine sânt. “Mult e dulce şi frumoasă
Şi nu-i alt noroc mai drag
Limba ce-o vorbim,
Decât fratele din prag.
Altă limbă-armonioasă
V-am crescut, v-am ridicat,
Ca ea nu găsim.
Mă pot duce, Mă pot duce împăcat.
Lângă doină şi izvor
Nu-i uşor să-ţi fie dor, Saltă inima-n plăcere
Nu-i uşor să fii curat Când o ascultăm,
Pe pământ înstrăinat. Şi pe buze-aduce miere
Vă las dorul cel durut Când o cuvântăm.”
Şi nădejdea de la Prut.
V-am crescut, v-am ridicat,
Mă pot duce, Mă pot duce împăcat
Mi-e dor de tine, mamă Limba noastră cea română
Sub stele trece apa Sărut vatra şi-al ei nume
Cu lacrima de-o samă, Care veşnic ne adună,
Mi-e dor de-a ta privire, Vatra ce-a născut pe lume
Mi-e dor de tine, mamă. Limba noastră cea română.

Maicuța mea: grădină Cânt a patriei fiinţă


Cu flori, cu nuci și mere, Şi-a ei rodnică ţărână
A ochilor lumină, Ce-a născut în suferinţă
Limba noastră cea română.
Văzduhul gurii mele!

Măicuțo, tu: vecie, Pre pământ străvechi şi magic


Nemuritoare carte Numai dânsa ni-i stăpână:
Limba neamului meu dacic,
De dor și omenie
Limba noastră cea română.
Și cîntec fără moarte!
În al limbilor tezaur
Vînt hulpav pom cuprinde
Pururea o să rămână
Și frunza o destramă.
Lomba doinelor de aur,
Mi-e dor de-a tale brațe,
Limba noastră cea română
Mi-e dor de tine, mamă.

Tot cască leul iernii


Cu vifore în coamă.
Mi-e dor de vorba-ți caldă,
Mi-e dor de tine, mamă.

O stea mi-atinge fața


Ori poate-a ta năframă.
Sunt alb, bătrîn aproape,
Mi-e dor de tine, mamă

S-ar putea să vă placă și