Bună ziua!

Expediez lista de lecturi obligatorii pentru clasa a 6-a,

inclusiv poeziile:
- ,,Legământ" de G. Vieru
- ,,Privighetoarea" de I. A. Brătescu-Voinești
- ,,Colț-Alb" de J. London
- ,,Stânca Corbului" de A. Russo
- ,,Fata babei și fata moșneagului" de I. Creangă
- ,,Soldățelul de plumb" de H. C. Andersen
- ,,Iarna pe uliță" de G. Coșbuc
- ,,Domnu Trandafir" de M. Sadoveanu
- ,,Fiind băiet păduri cutreieram..." de M. Eminescu
- ,,Albina" de V. Romanciuc
- ,,Doi câini" de A. Donici
- ,,Scrisoare" de A. Blandiana
Iarna pe uliţă de George Coşbuc
A-nceput de ieri să cadă
Câte-un fulg, acum a stat,
Norii s-au mai răzbunat
Spre apus, dar stau grămadă
Peste sat.
Nu e soare, dar e bine,
Şi pe râu e numai fum.
Vântu-i liniştit acum,
Dar năvalnic vuiet vine
De pe drum.
Sunt copii. Cu multe sănii,
De pe coastă vin ţipând
Şi se-mping şi sar râzând;
Prin zăpadă fac mătănii;
Vrând-nevrând.
Gură fac ca roata morii;
Şi de-a valma se pornesc,
Cum prin gard se gâlcevesc
Vrăbii gureşe, când norii
Ploi vestesc.
Cei mai mari acum, din sfadă,
Stau pe-ncăierate puşi;
Cei mai mici, de foame-aduşi,
Se scâncesc şi plâng grămadă
Pe la uşi.
Colo-n colţ acum răsare
Un copil, al nu ştiu cui,
Largi de-un cot sunt paşii lui,
Iar el mic, căci pe cărare
Parcă nu-i.
Haina-i măturând pământul
Şi-o târăşte-abia, abia:
Cinci ca el încap în ea,
Să mai bată, soro, vântul
Dac-o vrea!
El e sol precum se vede,
Mă-sa l-a trimis în sat,
Vezi de aceea-i încruntat,
Şi s-avântă, şi se crede
Că-i bărbat;
Cade-n brânci şi se ridică
Dând pe ceafă puţintel
Toată lâna unui miel:
O căciulă mai voinică
Decât el.
Şi tot vine, tot înoată,
Dar deodată cu ochi vii,
Stă pe loc să mi te ţii!
Colo, zgomotoasa gloată,
De copii!
El degrabă-n jur chiteşte
Vrun ocol, căci e pierdut,
Dar copiii l-au văzut!
Toată ceata năvăleşte
Pe-ntrecut.
Uite-i, mă, căciula, frate,
Mare cât o zi de post
Aoleu, ce urs mi-a fost!
Au sub dânsa şapte sate
Adăpost!
Unii-l iau grăbit la vale,
Alţii-n glumă parte-i ţin
Uite-i, fără pic de vin
S-au jurat să îmbete-n cale
Pe creştin!
Vine-o babă-ncet pe stradă
În cojocul rupt al ei
Şi încins cu sfori de tei.
Stă pe loc acum să vadă
Şi ea ce-i.
S-oţărăşte rău bătrâna
Pentru micul Barba-cot.
Aţi înnebunit de tot
Puiul mamii, dă-mi tu mâna
Să te scot!
Cică vrei să stingi cu paie
Focul când e-n clăi cu fân,
Şi-apoi zici că eşti român!
Biata babă a-ntrat în laie
La stăpân.
Ca pe-o bufniţă o-nconjoară
Şi-o petrec cu chiu cu vai,
Şi se ţin de dânsa scai,
Plină-i strâmta ulicioară
De alai.
Nu e chip să-i faci cu buna
Să-şi păzească drumul lor!
Râd şi sar într-un picior,
Se-nvârtesc şi ţipă-ntruna
Mai cu zor.
Baba şi-a uitat învăţul:
Bate, înjură, dă din mâini:
Dracilor, sunteţi păgâni?
Maica mea! Să stai cu băţul
Ca la câini!
Şi cu băţul se-nvârteşte
Ca să-şi facă-n jur ocol;
Dar abia e locul gol,
Şi mulţimea năvăleşte
Iarăşi stol.
Astfel tabăra se duce
Lălăind în chip avan:
Baba-n mijloc, căpitan,
Scuipă-n sân şi face cruce
De Satan.
Ba se răscolesc şi câinii
De prin curţi, şi sar la ei.
Pe la garduri ies femei,
Se urnesc miraţi bătrânii
Din bordei.
Ce-i pe drum atâta gură?
Nu-i nimic. Copii ştrengari.
Ei, auzi! Vedea i-aş mari,
Parcă trece-adunătură
De tătari!
Legământ de Grigore Vieru
Lui Mihai Eminescu
Ştiu: cândva, la miez de noapte,
Ori la răsărit de Soare,
Stinge-mi-s-or ochii mie
Tot deasupra cărţii Sale.
Am s-ajung atunce, poate,
La mijlocul ei aproape.
Ci să nu închideţi cartea
Ca pe recile-mi pleoape.
S-o lăsaţi aşa deschisă,
Ca băiatul meu ori fata
Să citească mai departe
Ce n-a dovedit nici tata.
Iar de n-au s-auză dânşii
Al străvechii slove bucium,
Aşezaţi-mi-o ca pernă
Cu toţi codrii ei în zbucium.

Versuri Albina - Vasile Romanciuc

Ce înţeleaptă-i harnica albină!

Ea orice zi şi-o-ncepe ca pe-o şcoală:
Încet-încet, petală cu petală,
Citeşte toate florile-n grădină.

Cititul dulce, dulcea oboseală,

Când zboară, încărcată, spre stupină,
https://www.versuri.ro/w/qck7
Îi dă un aer nobil de regină –
Pandant la truda ei proverbială.

Şi-aicea, în grădina parfumată,

Ca-ntr-o bibliotecă fermecată,
Descoperi că albina-i sensul florii..

Precum tu însuţi, omule mărite,

Eşti sensul zilelor încărunţite
În minele de sare-ale sudorii..
Doi câini de A. Donici
Un caine, de pe neam dulau,
Prielnec, credincios catre stapanul sau,
Odata a vazut
Pe vechiul cunoscut,
Juju, catel tarcat,
Ce din ograda an in curte s-a luat,
Si carele acum la o fereastra-n casa,
Sezand pe un covor de cele mai frumoasa,
Afara mandru se uita.
- "Jujuca: ce mai faci mata?"
Intreaba cainele, din coada dand incet.
(Acesta intre caini e semnul de respect.)
- "Iti multumesc, mon cher! raspunsa lul Juju.
Sunt bine. Dorm, mananc, alerg, ma harjonesc
Si pe saltele moi cand vreau ma tavalesc.
Dar spune-mi: ce faci tu?"
- "Eu sunt ca purure. Rabd foame, ploaie, ger,
Pazind ograda la boier;
Dorm langa poarta, sau cu caii,
Si la bucatari ades mananc batai.
Ba ieri si un fecior trei lovituri mi-a tras,
Pentru ca n-am latrat la vreme si la ceas.
Dar tu, Juju, cu ce-ntamplare
Ai capatat favor asupra-ti asa mare?
Ce slujba la stapan in fapta implinesti?
Fiind atat de mic, in ce te bizuiesti?"
- "Eu! a raspuns Juju. Ma mir de intrebare!
Eu fac apporte si gioc ca omul pe picioare!"

Din oameni iarasi sunt la soarta in favor,

Pentru ca-n doua labi stiu a umbla usor
Si fac apporte
Cat pot.
poezia “Scrisoare” scrisa de Ana
Blandiana.
Mult stimabile astru auriu,
Sau, mai simplu, draga soare,
M-am hotarat sa-ti scriu
O scrisoare.
Nu c-as sti sa scriu cine stie ce –
De ortografie ma apuca frica
Si mama, cand e suparata, zice
Ca scriu mi-au ca pisica –
Dar am aflat
Ca numai si numai de tine
Depinde cu adevarat
Vacanta si vara cat tine.
De-aceea m-am hotarat,
Stapan al vacantelor scolaresti,
Sa te conving sa o lungesti
Cat de cat;
Sa mai stai vreo doua luni pe loc,
Sa ramana vara neschimbata,
Iar de-ti va fi greu, ca o rasplata,
Iarna poti sa nu mai vii deloc.
(Oricum, iarna tu stii doar sa strici,
Sa ne moi ghetusul, sa topesti
nametii,
Cand apari tu nu se poate nici
Sa ma bat cu bulgari cu baietii!)
Sau si mai grozav ar fi – stii cum? –
Sa tina vacanta-acum vreo zece ani
…
Pentru scoala, iarna, frig, oricum
E destula vreme cand vom creste
mari.
Sigur, tu poti sa alegi oricare
Dintre caile de care eu iti scriu,
Doar sa creasca putintel vacanta
mare
Si sa-nceapa scoala mai tarziu.
Tare-as vrea sa stiu ce-o sa urmezi,
Dar cum sper ca te-am convins un
pic,
Iti astept raspunsul si semnez
Eu si cu pisoiul Arpagic.