ŞCOALĂ, TE LĂSĂM CU

BINE ! B–
Barza-n apă se răsfaţă,
O broscuţă-i cade-n faţă.
Poc şi buf!-ce ghinion!...
PREZENTATOR
A căzut un avion?
Prezentare serbare
- Nu te teme, doamnă barză,
Dragii noştri spectatori
N-a fost nici un avion...
Mame, taţi, fraţi, verişori
O broscuţă buclucaşă
De când şcoala a-nceput
Vru să zboare c-un balon.
Nouă luni au şi trecut
Acum plânge colo-n lac:
Timp în care noi cei mici
Vai de mine! Oac-oac-oac!
Am pătruns până aici
Eram gata, c-un picior,
Taina alfabetului
Să mă prind de-un fir de nor!
Scrisului, cititului.
O vacanţă ne aşteaptă
C–
Plină doar cu bucurii
Codruţa-i păpuşa mea
După muncă-i şi răsplată
Şi mă joc numai cu ea.
Pentru pitici și clasa-ntâi.
Îi fac tort şi cozonac
După un an de muncă
Şi clătite dulci îi fac.
Noi cu drag vă invităm
Îi cos şorţuleţ cu şnur
Să veniţi cu voie bună
Şi cu panglici împrejur,
La serbarea ce o dăm.
Şi rochiţe noi îi cos,
Şi un pardesiu frumos.
Alfabetul –
De ce eşti, Codruţă dragă,
Ce e alfabetul oare?
Supărată ziua-ntreagă?
Şir de puişori în soare?
Fiindcă tu te duci la şcoală,
Stolul alb de porumbei?
Iar eu stau tot singurică...
Sau, pe câmp, turmă de miei?
Vreau şi eu o surioară...
Licurici sunt ori mărgele
Şi-o căsuţă mică, mică...
Literele subţirele?
Ce e alfabetul? Ce e ?
D–
Cred că e un fel de cheie
Dinu, Dan, Dumitru, Doru
Năzdrăvană şi anume
Azi se plimbă cu vaporul.
Să deschidă porţi spre lume.
Şi, spre bucuria noastră
Cântă Dunărea albastră.
Dinu şi cu Dan, fireşte,
A–
Se poartă marinăreşte
Ana are ac şi aţă
Şi salută amândoi
Şi e hărnicuţă foc.
Fiindcă au berete noi.
Coase dis-de-dimineaţă
Iar Dumitru şi cu Doru
O hăinuţă şi-un cojoc.
Se tot ceartă, nu se ştie...
Şi-are ace multe, mici
Poate pe căpitănie.
Dăruite de arici.
Când o-ntreabă cui îi coase,
Curios lătrând Dulău,
Ea zice: A mea-i hăinuţa
Iar cojocul e al tău!
Fiindcă nu vreau ca să-ţi fie
Frig în iarna ce-o să vie.
E–
Ene e un moş ce-aduce
Somnul dulce.
Eu visez un elefant
Şi un flutur elegant,
Şapte năzdrăvani pitici
Şi o turmă de arici,
Locatari, precum se ştie,
În castel de cochilie.
Bun, Moş Ene mi-i aduce,
Ca să-mi facă somnul dulce.
F–
Fănica are două flori,
Doi roşii ca de foc bujori.
Cui dai aceste flori, Fănel?
Zice bunicul către el.
Voi dărui una din ele
Măicuţei mele.
Iar cealaltă roşie floare
E pentru Doamna-nvăţătoare.
Că amândouă mă iubesc,
Şi cu răbdare mă învaţă
Cum să scriu, cum să citesc
Şi cum să mă port în viaţă.
G–
Gâsca noastră Ga-ga-ga
Are zece bobocei.
Cloşca zice, cum îi vede:
Mai frumoşi sunt puii mei!
Nu te lăuda mata,
Zice tare cinteza.
Să-i vedem pe mai departe
La purtare şi la carte.
H–
Hai la horă, Horia,
De ştii hora a juca.
Înainte paşii-s doi
Şi tot doi şi înapoi.
Hai cu toţi, nu staţi pe loc
Să strigăm acum cu foc:
Hora noastră românească
Cine joacă să trăiască!
Joacă hora, nu uita,
Uite-aşa! Uite-aşa!
I–
Iepurica are un pui drăgălaş
Care se numeşte Iepuraş.
Iepurica îl învaţă
Cum să spele morcovii
Aduşi de dimineaţă de la piaţă.
Seara, Iepuraş
Ascultă Povestea cu Lupul buclucaş,
Care, în puterea amiezii,
A mâncat iezii.
Lupul spune
Că şi-a schimbat năravul de la o vreme
încoace
Şi că vrea să încheie cu iepuraşii, acu’
Un tratat de pace!
Voi ce ziceţi, copii, e bine sau nu?
Ζ
Încolo şi încoace când vrei să scrii
Nu poţi începe cu litera I.
Nici împărat nu poţi fi şi nu poţi hotărî
Dacă nu cunoşti litera Î.
Dar îngeraş şi învăţătoare
Ai putea scrie oare?
Frate-meu I
mi-a pus o căciuliţă la căpătâi,
ca să nu mă confunde
şcolarii din clasa întâi.
J–
Joi mă duc la Jiu cu Jean
Să pescuim un crăpcean.
Poate doi sau poate trei,
De-o să vină şi Andrei.
Poate patru, cinci sau şase,
De-o să vină şi Tănase.
Poate şapte, poate opt,
De-om avea şi porumb copt.
Poate nouă, poate zece,
Dacă vom bea apă rece!
Şi, de nu vom pescui,
Ne-om juca cu jucării.
K–
Karla azi a cumpărat
Vreo trei kilograme bune
Şi de mere şi de prune,
Să prepare la păpuşi
Mâine, chiar de dimineaţă,
Şi compoturi şi dulceaţă.
Kilogramul, spune ea
Lui Grivei ce-o ajuta,
Să-l scrii cu litera K!
L–
Lasă este un băiat
Căruia nu-i place
Să ajute. Zice rar:
Lasă-mă în pace!
Lasă că mai este timp,
Spune el căscând
Şi se culcă pe-o ureche
Tot cu Lasă-n gând.
Azi, chiar şi Lăbuş i-a spus:
Ce faci tu nu-i bine!
Şi, de prea mare ruşine,
Lasă-al nostru s-a schimbat,
Pe cuvânt! Imediat.
M–
Mamă, nu e alt cuvânt
Mai drag şi dulce pe pământ.
Tu-mi spui, când ceru-i somnoros,
Poveştile lui Făt-Frumos...
Şi mă înveţi să lupt c-un zmeu:
Eu să fiu bun, nu ca el rău.
Şi cresc voinic şi curajos.
Măicuţă, eu sunt Făt-Frumos.
N–
Nae are-acum un nai.
N-ai vrea Nae ca să-i dai
Naiul tău lui nea Mihai
Să ne cînte mai dihai?
Nela, Nana, Nina, Nora
Învârtesc voioase hora.
Gaiţa strigă cu foc:
Hai la joc, la joc, la joc!
Să ne fie cu noroc!
O–
Oana a primit în dar
Un ou alb dintr-un cuibar.
Îl făcuse o moţată
Care cântă ziua toată:
Cotcodac! Cotcodac!
Oul este în cerdac.
Oana, unde-i oul oare?
L-am mâncat să cresc mai mare!
P–
Petrică s-a gândit să râdă
De oamenii din satul său.
El a-nceput de-odat’ să strige:
Săriţi! M-atacă lupul rău!
Sătenii au sărit să-l scape,
Dar el râdea pe cât putea:
V-am păcălit! Ce bine-mi pare!
V-am păcălit: ha-ha, ha-ha!
Dar într-o zi veni chiar lupul:
Săriţi că lupul e la noi!
Sătenii n-au mai vrut să-l creadă
Şi lupul i-a răpus cinci oi.
R–
Rică nu ştia să zică
Râu, răţuşcă, rămurică,
Dar, de când băiatu-nvaţă
Poezia despre raţă,
Rică ştie-acum să zică
Râu, răţuşcă, rămurică.
Şi tot spune pe acasă:
Riri rupe roata roasă.
S–
Scufiţa Roşie, spre şcoală,
Se îndrepta cântând.
-De când te aştept, domnişoară,
Zise lupul în gând.
Nu ştii mata
Că azi te voi mânca!
-Ha! Ha!
Domnule lup,
De ce îmi ieşi în cale?
-Păi nu ai vrea
Să mai culegem floricele, pentru bunica ta?
-Cum îndrăzneşti?
Crezi că mă mai păcăleşti?
De vrei să îţi salvezi cojocul
Fugi în pădure unde-ţi este locul!
Ai înţeles?
Ş–
Şapte gâşte-mbrobodite
Au plecat să se mărite.
Dar, din stogul de trifoi,
Le pândeşte un vulpoi.
Şi vulpoiul, cum le vede,
Pune pălăria verde,
Şi pantofii roşii ca focul,
Şi îşi piaptănă cojocul.
Acum, vai, ce se aude?
Ce mai zarvă, dragii mei,
Noroc c-a venit Grivei...
T–
Tata vine de la treabă,
Mă sărută şi mă-ntreabă:
Cum a fost la şcoală, spune,
Ai tu rezultate bune?
Eu mă bucur tare mult
Când îl văd şi îl ascult,
Când mă mângâie pe cap
Şi mă-ntreabă ce mai fac.
Cum să pot să-l mint vreodat’?
Îi spun cum m-a învăţat:
Doar ce e adevărat.
Ţ–
Ţicu are un căţel
Şi îl strigă Ţuţunel,
Mai pe scurt îi zice Ţuţu
Şi-l mângâie: cuţu, cuţu!
Se aleargă, sar deodată,
Nu le-ajunge curtea toată.
Ţicu sare-ntr-un picior,
Ţuţu ţopăie de zor.
Dă din coadă, uite-aşa,
Ţicu râde: Ha! Ha! Ha!
U–
Un miel bea apă din izvor,
Hainul lup, încetişor,
s-apropie şi-i zice:
- Ce faci aici, amice?
- Eu, mulţumesc de întrebare,
Beau apă ca oricare.
Te voi mânca, fiindcă nu-mi place,
Mă superi de opt ani încoace.
-De opt ani spuneţi? Mă uimesc,
Abia un an de împlinesc.
-Ia taci şi nu mă ameţi,
Orice ai spune,
Tot al meu vei fi!
Dar iată-l pe cioban şi pe Dulău...
Se duce mâncând norii lupul rău.
V–
Victoraş şi Grigoraş
Construiesc un vaporaş,
Să se plimbe ziua-ntreagă
Amândoi pe Marea Neagră.
Spune vărul lor, Drăgoi:
Vreau să vin şi eu cu voi!
Vino, vere, sănătos,
Numai de eşti curajos;
Fiindcă dacă n-ai habar,
Nu-ţi poţi zice marinar.
X–
Xenia scrie c-un pix
Chiar la ora nouă fix.
La vioară exersează
Până ce-i exasperează
Pe Alexe şi Roxana.
Din excursie şi Dana
Se întoarce tot acum.
S-a cam săturat de drum...
Şi exclamă bucuroasă:
Vai ce bine e acasă!
Z–
Zaharia are-un zmeu.
Vine Zina: - Vreau şi eu
Să ţin zmeul care suie!
Uite-l, nu e! Uite-l, nu e!
Zina ţine zmeul bine,
Dar Azor în fugă vineri Cu Andrei şi cu
Mioara
Şi din joc încurcă sfoara.
Zaharia zmeul strânge,
Zina vai şi amar cum plânge.
Ştiu să scriu şi să citesc –
Vesel sunt, nevoie mare
Am crescut, este firesc,
Lângă doamna-nvăţătoare;
Ştiu să scriu, ştiu să citesc!
Ce uşor e alfabetul!
Cu ce drag îl folosesc!
Literelor ştiu secretul?
Ştiu să scriu, ştiu să citesc!

Abecedar– Astăzi vreau să-i mulţumesc

Cărticică, dragă carte Şi să-i dăruiesc o floare,
Mintea mi-o trimiţi departe. Fiindcă scriu, fiindcă citesc,
Şi ea zboară-n lung şi-n lat Doamnei noastre-nvăţătoare!
Ca un mânz înaripat.
Eşti comoară şi eşti dar
Şi prieten iar şi iar,
Eu îţi zic Abecedar!

Abecedarul –
-Dragul meu Abecedar
Prima carte de şcolar,
Cărticica mea de drag,
Cu fereastră şi cerdac
Şi cu foşnet de copac
-Îţi aminteşti? La început
Ce greu a fost!!
Atâtea semne
Parcă fără rost:
Ovale, zale, bice, bastonele,
Priveam nedumerit la ele.
Acum le stăpânesc pe fiecare;
Prietene îmi sunt,
Iar eu o mândră ciobăniţă.
Îmi pasc cu grijă, turma de mioare
Cum mă învaţă buna învăţătoare.