Comparație

percepția / reprezentarea

Percepţiile – sunt procese senzoriale complexe şi, totodată, imagini

primare, conţinând totalitatea înformaţiilor despre însuşirile concrete ale
obiectelor şi fenomenelor în condiţiile acţiunii directe a acestora asupra
analizatorilor.

Reprezentarea – este procesul cognitiv senzorial de semnalizare în forma

unor imagini unitare,dar schematice, a însuşirilor concrete şi caracteristice ale
obiectelor şi fenomenelor în abşenţa acţiunii directe ale acestora asupra
analizatorilor.

Asemănări:
Ca şi percepţiile, reprezentările sunt imagini unitare şi schematice.
Percepţia se produce în absenţa obiectului, iar reprezentarea se produce în
prezenţa acestuia. Intre percepţii şi reprezentări exista o relaţie de
interdependenta. Reprezentările îmbogăţesc percepţiile, le dau un contur mai
clar. Cu cât suntem stimulaţi perceptiv mai puternic cu atât imaginea va fi mai
clară. Percepţiile influenţează calitatea reprezentării prin claritate si intensitate.
Atât percepţia cât şi reprezentarea sunt procese cognitive senzoriale, adică
de cunoaştere prin intermediul organelor de simţ, sunt cu alte cuvinte, imagini
concrete ale unor obiecte sau fenomene.
Cele două procese psihice au un înţeles, o semnificaţie. Intre percepţii şi
reprezentări există o relaţie de interdependenţă,reprezentările îmbogăţesc
percepţiile,le dau un contur mai clar.

1
 Calitatea reprezentării depinde de calitatea percepţiei şi de contextul în
care a avut loc receptarea obiectului. Ne oferă imagini concrete asupra realităţii,
ce pot conduce uneori la tulburări fiziologice.
Aceste asemănări sunt determinate de natura senzorială comună a celor
două procese de cunoaştere.

Deosebiri:
Dar între percepţie şi reprezentare sunt şi deosebiri marcante. In primul
rând reprezentarea are loc în absenţa obiectului. Chiar dacă reprezentarea este
posibilă numai după ce în prealabil a existat percepţia, ea este primul proces de
cunoaştere în care subiectul cunoscător nu mai este dependent de obiect. Prin
intermediul reprezentărilor, putem detaşa obiectul de contextul în care a fost
perceput iniţial şi, mai mult, există o libertate şi faţă de schema structurală a
obiectului, (putem roti sau modifica o reprezentare în minte), în timp ce
percepţia ne impune cu necesitate obiectul în forma lui reală.
O altă deosebire a reprezentării faţă de percepţie este selectivitatea mult
mai accentuată a reprezentării. Unii psihologi, au considerat că reprezentarea
este o simplă urmă a percepţiei, mai fragmentară şi mai instabilă. Este adevărat
că percepţiile sunt mult mai bogate în detalii şi mai complete, însă reprezentările
au avantajul de a semnaliza în principal însuşirile caracteristice ale unui obiect
sau fenomen. Astfel, prin procesul de reprezentare facem un prim pas spre
cunoaşterea esenţialului. Deşi obiectul nu este înfăţişat în totalitatea însuşirilor
lui de detaliu, reducţia realizată de reprezentare nu afectează unitatea imaginii.
Prin faptul că reprezintă obiectul nu numai prin prisma însuşirilor sale
esenţiale, caracteristice, reprezentarea poate fi considerată ca situându-se la un
prim nivel de generalizare în cadrul proceselor de cunoaştere. Percepţiile
succesive ale aceluiaşi subiect sunt sintetizate într-o singură reprezentare. De

2
aceea, numărul reprezentărilor este mai mic decât cel al percepţiilor.
Reprezentarea pregăteşte generalizarea care se realizează la nivelul gândirii prin
intermediul noţiunilor, judecăţilor şi raţionamentelor.
Percepţia are un caracter figural, intuitiv, în timp ce reprezentarea are un
caracter abstract.
Prin intermediul reprezentărilor,putem detaşa obiectul de contextul în care a fost
perceput iniţial,în timp ce percepţia ne impune cu necesitate obiectul în forma
lui reală. Selectivitatea mult mai accentuată a reprezentării faţă de percepţie.
Reprezentările depind de voinţa onului,care le poate alunga, le poate
revoca,pe când percepţia nu se poate modifica.Ele sunt mai palide în raport cu
percepţiile.
Percepţia este un proces psihic,iar reprezentarea este un proces cognitiv.
În concluzie, în procesul reflectării, reprezentarea realizează o selecţie de
însuşiri intuitive din masa de experienţe peceptive, deci reflectarea este mijlocită
şi selectivă.