Astăzi este Anul Nou

Astăzi este Anul Nou,

Dar mai e şi ziua mea.
Cel mai bun şi drag cadou
Sunt câţiva fulguţi de nea.
Fulgii mi-au venit la geam.
Iute ies, alerg afară.
Fulguleţii jucăuşi
Mă sărută, mă-nconjoară
M-au şi prins în dansul lor:
Piciule, să ne trăieşti!
Până vine alt An Nou,
Mare, mare să ne creşti!

Iată vine Anul Nou

Iată vine Anul Nou
Să-mi aducă un cadou
Un cadou, un urs şi o minge
Uite ninge- ninge!
Mie îmi trebuie o sănioară
Să mă dau şi eu pe-afară

Sorcova
Sorcova, vesela,
Să trăiţi, să-mbătrâniţi:
Ca un măr, ca un păr,
Ca un fir de trandafir.
Tare ca piatra,
Iute ca săgeata.
Tare ca fierul,
Iute ca oţelul.
La anul si la mulți ani!

Sorcova
Sorcova, vesela,
Să trăiți,
Să-mbătrâniți
Ca merii,
Ca. perii,
În mijlocul primăverii;
Ca vița de vie
La Sfânta Marie.
Anul Nou ce vine,
Cu zile senine
Și cu sănătate
Și cu spor la toate
La anul și la mulți ani!

Urare de Anul Nou

La mulți ani cu sănătate,
Să vă dea Domnul de toate.
Să aveți belșug în casă,
Tot ce vă doriți pe masă.
Să primiti doar vești de bine,
În Noul An care vine.

Urare de Anul Nou către părinți

Tata bun, mama iubită
Azi e ziua potrivită
Să vă spun ce vă doresc
Să v-arăt cât vă iubesc.
Vă doresc întâi de toate,
Un an nou cu sănătate,
Voie bună, trai ușor,
Bucurie și mult spor. La Mulți Ani!
Citește și: Activitati si jocuri in familie pentru Revelion

Urare la Anul Nou

An Nou, cu bucurii, cu fulgi,
Bine-ai venit în prag!
Cu zurgălăii tăi de nea,
Te-am așteptat cu drag.
Mereu, mereu ne-am străduit
Să fim cât mai cuminți.
Pentru părinții noștri dragi,
Urările-s fierbinți.

Plugușorul (varianta scurtă)

Aho, aho copii și frați
Stați puțin și nu mânați
Lângă boi v-alăturați
Și urarea-mi ascultați !
Mâine anul se-noiește
Plugușorul se pornește
Si incepe a ura
Pe la case-a colinda.
Iarna-i grea, omătul mare
Semne bune anul are!
Semne bune de belșug
Pentru brazda de sub plug.

Urare de Anul Nou

Dragă mamă, dragă tată,
După datini de-altă dată,
Eu v-aduc urări de bine
Pentru anul care vine.
Eu vă rog să-mi dați crezare,
C-am crescut cu-n an mai mare,
Și să știți, de-acum-nainte
Am să fiu și mai cuminte.
Să trăiți și să munciți,
Sănătoși și fericiți,
Și la fel de dragi să-mi fiți.

Sorcova- varianta scurtă

Sorcova, vesela,
Să trăiţi, să-mbătrâniţi:
Ca un măr, ca un păr,
Ca un fir de trandafir.
Tare ca piatra,
Iute ca săgeata.
Tare ca fierul,
Iute ca oţelul.
La anul si la multi ani!

Sorcova- varianta lungă

Sorcova, vesela,
Sa traiti, sa-mbatraniti,
Ca un mar, ca un par
Ca un fir de trandafir.
Ca merii, ca perii,
In mijlocul verii.
Ca vita de vie,
La Sfanta Marie.
Tare ca piatra,
Iute ca sageata.
Tare ca fierul,
Iute ca otelul.
Vacile laptoase,
Oile lanoase,
Porcii unsurosi,
Copii sanatosi.
Cate cuie sunt pe cas,
Atatia galbeni pe masa.
La anul si la multi ani!
Sa traiti sa ne dati bani!

Poezii de Anul Nou pentru copii-

Plugușorul
Plugușorul- varianta scurtă
'Aho, aho, copii si frati,
Stati putin si nu manati,
Langa boi v-alaturati
Si cuvantul mi-ascultati.

Maine anul se inoieste

Plugusorul se porneste
Si incepe a ura
Pe la case a colinda

Iarna-i grea omatu-i mare

Semne bune anul are
Semne bune de belsug
Pentru brazda de sub plug

Plugusor cu patru boi

Ia mai manati, mai flacai!
Hai, hai…
La anu și la mulți ani!'

Plugușorul

Aho, aho, copii si frati,

Stati putin si nu manati,
Langa boi v-alaturati
Si cuvantul mi-ascultati.

Maine anul se inoieste

Plugusorul se porneste
Si incepe a ura
Pe la case a colinda

Iarna-i grea omatu-i mare

Semne bune anul are
Semne bune de belsug
Pentru brazda de sub plug
Plugusor cu patru boi
Ia mai manati, mai flacai!
Hai, hai…

S-a sculat mai an

Badica Traian
Si-a-ncalecat
Pe-un cal invatat
Cu saua de aur,
Cu nume de Graur,
Cu frau de matasa,
Impletit in sase,
Cat vita de groasa.
El in scari s-a ridicat,
Peste campuri s-a uitat,
Sa aleaga-un loc curat
De arat si semanat.
Si-a pornit intr-o joi
Cu un plug cu doispreceze boi
Boi boureni,
In coada codalbeni,
In frunte tintatei.

Ia mai manati, mai, flacai!

Hai, hai…

La luna, la saptamana,
Isi umplu cu aur mana
Si el vru sa vada
De-i dete Dumnezeu roada.
Era-n spic cat vrabia,
Era-n bob cat trestia.

Ia mai manati, mai flacai!

Hai, hai…
Traian iute s-a intors
Si din grajd alt cal a scos.
Un alt cal mai nazdravan,
Cum ii place lui Traian,
Negru ca corbul,
Iute ca focul,
De nu-l prinde locul.
Cu potcoave de argint,
Ce da sporul la fugit.
Traian iute-a-ncalecat,
La Tinchin a apucat
Si otel a cumparat,
Ca sa faca seceri mari,
Pentru seceratorii tari.
Si-altele mai mititele,
Pentru fete ochesele
Si neveste tinerele.

De urat, am mai ura,

Dar ma tem ca va-nsera,
Pe-aici, pe la dumneavoastra,
Departe de casa noastra.
Si ne-asteapte si-alte case,
Cu bucate mai gustoase,
Cu paine calda pufoasa,
Cu vinul de vita-aleasa,
Cu Cotnar de Dragasani,
La anul si la multi ani!

Astăzi este Anul Nou

Astăzi este Anul Nou,

Dar mai e şi ziua mea.
Cel mai bun şi drag cadou
Sunt câţiva fulguţi de nea.
Fulgii mi-au venit la geam.
Iute ies, alerg afară.
Fulguleţii jucăuşi
Mă sărută, mă-nconjoară.
M-au şi prins în dansul lor:
– Piciule, să ne trăieşti!
Până vine alt An Nou,
Mare, mare să ne creşti!
Eu ştiu cine va trimis!
Le strig fulgilor de nea –
Moşul cel cu plete albe,
Tatăl meu şi mama mea!

Anul Nou

Ninge, ninge peste sat.

Fulgii cad încet, încet.
Albi sunt picii de pe stradă
Parcă-s oameni de omăt.
Aeru-i a sărbătoare,
Porţile sunt larg deschise.
Peste tot miros de pâine,
Peste tot lumini aprinse.
Câinii tac în noaptea asta.
Gospodarii, stând în prag,
Întâlnesc colindătorii
Şi le zic aşa cu drag:
– Picilor, da-ţi traista-ncoace,
Să vă pună moşu-n ea,
Un colac mare cât roata,
Na, măi ţică, şi-o para.
V-aş ruga ca şi la anul
Să mai treceţi pe aici,
Doar aşa veţi ţine minte
Că aţi fost odată mici…
Anul vechi de-acu se duce,
Anul Nou, iată-l pe drum,
De mânuţă îl aduce
Bunul nostru Moş Crăciun!

Poezii scurte de iarnă pentru copii mici

Și copiii mai mici pot învăța poezii frumoase de iarnă, cu mai
puține versuri, ușor de reținut de la vârste încă fragede.

Ninge ninge!

Ninge, ninge, ninge-ncetisor

cade, cade cate-un fulgusor.
Hai copii la derdelus
Hai copii la sanius.
Ninge, ninge, ninge-ncetisor
Cade, cade-un fulg usor
Campul, pomii-ntregul sat
Haina alba-au imbracat.

Ger cumplit

Gol, in crivat, sta-n ograda,

Omul nostru de zapada
Nici sosoni n-are macar
Nici manusi si nici fular.
-Mama, ada-l la caldura,
Si sa-i dam ca-i tare frig,
Ceai fierbinte si-un covrig!

Primii fulgi

Iarna scutură zăpadă

Peste pomi, câmpii şi case.
Cad fulgi mari, cât porumbeii
Şi fulgi mici, cât ghioceii.
Poezii de Emilia Plugaru
Puradelul Moş Crăciun
Iarna plânge de necaz
Sfatul vrăbiuţelor
Grivei
Fulguşorii
Când vine iarna
Încă-i toamnă…
Plouă, ninge…
Cu colinda la bunica
Anul Nou
Nu sunt mic pentru gheţuş
Ninge
Viorica
Fulgii fluturaşi
Iarna fuge înspre luncă
Vrăbiuţa e desculţă
Păsărica bate-n geam
Desaga lui Moş Crăciun
Zi de iarnă
Iarnă
Moş Crăciun
Iarna bate pe la uşi
Vine iarna
Ce mai barbă are moşul
S-a certat iarna cu gerul
Baba Iarnă
Astăzi este Anul Nou
Iarna a sosit
arna pe uliţă
de George Coşbuc
A-nceput de ieri să cadă
Câte-un fulg, acum a stat,
Norii s-au mai răzbunat
Spre apus, dar stau grămadă
Peste sat.

Nu e soare, dar e bine,

Şi pe râu e numai fum.
Vântu-i liniştit acum,
Dar năvalnic vuiet vine
De pe drum.

Sunt copii. Cu multe sănii,

De pe coastă vin ţipând
Şi se-mping şi sar râzând;
Prin zăpadă fac mătănii;
Vrând-nevrând.

Gură fac ca roata morii;

Şi de-a valma se pornesc,
Cum prin gard se gâlcevesc
Vrăbii gureşe, când norii
Ploi vestesc.
Cei mai mari acum, din sfadă,
Stau pe-ncăierate puşi;
Cei mai mici, de foame-aduşi,
Se scâncesc şi plâng grămadă
Pe la uşi.

Colo-n colţ acum răsare

Un copil, al nu ştiu cui,
Largi de-un cot sunt paşii lui,
Iar el mic, căci pe cărare
Parcă nu-i.

Haina-i măturând pământul

Şi-o târăşte-abia, abia:
Cinci ca el încap în ea,
Să mai bată, soro, vântul
Dac-o vrea!

El e sol precum se vede,

Mă-sa l-a trimis în sat,
Vezi de aceea-i încruntat,
Şi s-avântă, şi se crede
Că-i bărbat;
Cade-n brânci şi se ridică
Dând pe ceafă puţintel
Toată lâna unui miel:
O căciulă mai voinică
Decât el.

Şi tot vine, tot înoată,

Dar deodată cu ochi vii,
Stă pe loc să mi te ţii!
Colo, zgomotoasa gloată,
De copii!

El degrabă-n jur chiteşte

Vrun ocol, căci e pierdut,
Dar copiii l-au văzut!
Toată ceata năvăleşte
Pe-ntrecut.

Uite-i, mă, căciula, frate,

Mare cât o zi de post
Aoleu, ce urs mi-a fost!
Au sub dânsa şapte sate
Adăpost!

Unii-l iau grăbit la vale,

Alţii-n glumă parte-i ţin
Uite-i, fără pic de vin
S-au jurat să îmbete-n cale
Pe creştin!

Vine-o babă-ncet pe stradă

În cojocul rupt al ei
Şi încins cu sfori de tei.
Stă pe loc acum să vadă
Şi ea ce-i.

S-oţărăşte rău bătrâna

Pentru micul Barba-cot.
Aţi înnebunit de tot
Puiul mamii, dă-mi tu mâna
Să te scot!

Cică vrei să stingi cu paie

Focul când e-n clăi cu fân,
Şi-apoi zici că eşti român!
Biata babă a-ntrat în laie
La stăpân.

Ca pe-o bufniţă o-nconjoară

Şi-o petrec cu chiu cu vai,
Şi se ţin de dânsa scai,
Plină-i strâmta ulicioară
De alai.

Nu e chip să-i faci cu buna

Să-şi păzească drumul lor!
Râd şi sar într-un picior,
Se-nvârtesc şi ţipă-ntruna
Mai cu zor.

Baba şi-a uitat învăţul:

Bate, înjură, dă din mâini:
Dracilor, sunteţi păgâni?
Maica mea! Să stai cu băţul
Ca la câini!

Şi cu băţul se-nvârteşte
Ca să-şi facă-n jur ocol;
Dar abia e locul gol,
Şi mulţimea năvăleşte
Iarăşi stol.

Astfel tabăra se duce

Lălăind în chip avan:
Baba-n mijloc, căpitan,
 Scuipă-n sân şi face cruce
De Satan.

Ba se răscolesc şi câinii
De prin curţi, şi sar la ei.
Pe la garduri ies femei,
Se urnesc miraţi bătrânii
Din bordei.

Ce-i pe drum atâta gură?

Nu-i nimic. Copii ştrengari.
Ei, auzi! Vedea i-aş mari,
Parcă trece-adunătură
De tătari!

Lista poeziilor de Otilia Cazimir

Ninge!
Scrisoare
La drum
Baba Dochia
Mâţişorii
A-nflorit o păpădie!
De pe-o „bună-dimineaţă”
Pentru tine, Primăvară…
Ţânţarul şi avionul
Gospodina
Puişorul cafeniu
Greu la deal şi greu la vale
Un cămin de păsărele
Hultanul
Un mieluţ cu zurgălău
Cântecul piţigoiului
Nani, pui!
Călăreţul
Cântec de leagăn
Alb-Iepuraş
Motănaş-Motănel…
Moş Andruşca
Vulpea cizmăriţă
Trei răţuşte
Pentru ce să-ţi fie frică?
Ca să adoarmă…
Vine Ene pe la gene
Floare la ureche
Primăvară în glumă
Se topeşte bruma-n soare
Din sămânţă de arţar
Băbuţa
Zi-i pe nume!
Cum o cheamă?
Cine nu-l cunoaşte?
Cine-i oare?
Ce să fie?
Uite, vine Moş Crăciun
Baba iarna intră-n sat…
Din fugă
Cumătra vulpe
Înserare
Iulie
Sub iarba câmpului
Ţara mea
Vara
Unde-s ochelarii?
La iepuri
Oaspete pe drum de seară
Fetiţa alintată
Moş Crăciun
În ploaie
Poveste de omăt

Miezul iernii
de Vasile Alecsandri

În păduri trăsnesc stejarii! E un ger amar,

cumplit!
Stelele par îngheţate, cerul pare oţelit,
Iar zăpada cristalină pe câmpii strălucitoare
Pare-un lan de diamanturi ce scârţâie sub
picioare.

Fumuri albe se ridică în văzduhul scânteios

Ca înaltele coloane unui templu maiestos,
Şi pe ele se aşează bolta cerului senină,
Unde luna îşi aprinde farul tainic de lumină.

O! tablou măreţ, fantastic!… Mii de stele argintii

 În nemărginitul templu ard ca vecinice făclii.
Munţii sunt a lui altare, codrii – organe sonoare
Unde crivătul pătrunde, scotând note-
ngrozitoare.

Totul e în neclintire, fără viaţă, fără glas;

Nici un zbor în atmosferă, pe zăpadă – nici un
pas;
Dar ce văd?… în raza lunii o fantasmă se arată…
E un lup ce se alungă după prada-i spăimântată!

Bradul
de Vasile Alecsandri

Sus pe culme bradul verde

Sub zăpada albicioasă
Printre negură se pierde
Ca o fantasmă geroasă,

Şi priveşte cu-ntristare
Cum se primblă prin răstoace
Iarna pe un urs călare,
Iarna cu şapte cojoace.

El se scutură şi zice:
„În zadar tu, vrăjitoare,
Aduci viforul pe-aice,
Aduci zile fără soare.

În zadar îngheţi pământul,

Ucizi florile şi stupii
Şi trimiţi moartea cu vântul
Şi trimiţi foamea cu lupii.

În zadar a ta suflare
Apa-n râuri o încheagă,
Şterge urma pe cărare
Şi de mine m-i leagă.

În zadar aduci cu tine

Corbul negru şi prădalnic,
Şi din codrii cu jivine
Faci să iasă urlet jalnic.

În zadar, urgie crudă,

Lungeşti noaptea-ntunecoasă
Şi, râzând de-a lumii trudă,
Scurtezi ziua luminoasă.

În zadar îmi pui povară

De zăpadă şi de gheaţă.
 Fie iarnă, fie vară,
Eu păstrez a mea verdeaţă!”

Noapte de iarnă
de George Topârceanu
Cad din cer mărgăritare
Pe oraşul adormit…
Plopii, umbre solitare
În văzduhul neclintit,

Visători ca amorezii
Stau de veghe la fereastră,
Şi pe marmura zăpezii
Culcă umbra lor albastră.

Iarna!… Iarna tristă-mbracă

Streşinile somnoroase,
Pune văl de promoroacă
Peste pomi şi peste case.

Scoate-o lume ca din basme

În lumini de felinare –
Umple noaptea de fantasme
Neclintite şi bizare.
Din ogeagul de cărbune
Face albă colonadă
Şi pe trunchiuri negre pune
Capiteluri de zăpadă,

Iar prin crengile cochete

Flori de marmură anină, –
O ghirlandă de buchete
Care tremură-n lumină.

Reci podoabe-n ramuri goale

Plouă fără să le scuturi,
Ici, risipă de petale,
Colo, roi uşor de fluturi…

Şi din valul de zăpadă,

Ca o mută arătare
Legănându-se pe stradă,
Un drumeţ ciudat răsare…

Vine cu popasuri multe,

Face-n calea lui mătănii.
Câte-odată stă s-asculte
Clopoţeii de la sănii.
Alteori uimit tresare,
Dă din mâini şoptind grăbit –
Parcă spune-o taină mare
Unui soţ închipuit…

Ca o umbră din poveste

Se strecoară-ncet, şi iar
Stă deodată fără veste
Rezemat de-un felinar.

Faţa lui se lămureşte, –

Pare-nduioşat acum…
Visător şi lung priveşte
Casele de peste drum:

Poartă mică… pomi în floare…

O fereastră luminată…
Streşini albe de ninsoare…
Toate-i par ca altădată!

Şi păreri de rău trecute

Cad pe inima-i trudită,
Ca un stol de păsări mute
Pe-o grădină părăsită:
 „Bulgăraş de gheaţă rece,
Iarna vine, vara trece
Şi n-am cu cine-mi petrece…
Bulgăraş topit în foc,
Dacă n-am avut noroc!
Dacă n-am avut noroc…”

Glasul, înecat, se curmă.

Omul, şovăind în stradă,
Pleacă iar, lăsând în urmă
Pete negre pe zăpadă.

Cu colinda la bunica
de Emilia Plugaru
O căciulă ţuguiată
Şi-o broboadă cafenie,
S-o colinde pe bunica,
Au pornit de la chindie.

Merg cu greu căci drumul este

Prea înzăpezit şi ninge,
Iar broboada cafenie
Una, două-ncepe a plânge:

– Vai, troianul e cât mine,

Ia-mă-n braţe, bade Nică.
Ce năvalnic neaua vine,
Iar eu sunt aşa de mică…

Nică nu-i cu mult mai mare,

Doar cu-n an şi jumătate.
O ridică în spinare,
Vrea s-o ducă dar nu poate…

Picii plâng, căci vor la buna.

Nici nu văd când înspre ei
Se îndreapt-un moş cu plete:
-Încotro, măi voinicei?

V-aţi pornit cu colindatul?

Hai, luaţi-mă cu voi.
Da-ţi mânuţele încoace.
Să pornim la pas vioi.

Ca să vezi, minune mare,

Le-a ieşit în cale-acum,
Nu un moş ca orişicare,
Ci chiar moşul Moş Crăciun!

La glas seamănă cu bunul,

Moşul, însă-i negreşit,
 Mai bătrân, e alb ca neaua
Şi-i cu mult mai gârbovit.

Îmbrăcat în haină lungă,

Cu steluţe argintii,
Moşul îi ridică-n braţe
Şi-i sărută pe copii.

– Ieşi afară, bunicuţo,

Strigă picii chiar din drum,
Când ajung la poarta bunei –
L-am adus pe Moş Crăciun!

Anul Nou
de Emilia Plugaru

Ninge, ninge peste sat.

Fulgii cad încet, încet.
Albi sunt picii de pe stradă
Parcă-s oameni de omăt.

Aeru-i a sărbătoare,
Porţile sunt larg deschise.
Peste tot miros de pâine,
Peste tot lumini aprinse.
 Câinii tac în noaptea asta.
Gospodarii, stând în prag,
Întâlnesc colindătorii
Şi le zic aşa cu drag:

– Picilor, daţi traista-ncoace,

Să vă pună moşu-n ea,
Un colac mare cât roata,
Na, măi ţică, şi-o para.

V-aş ruga ca şi la anul

Să mai treceţi pe aici,
Doar aşa veţi ţine minte
Că aţi fost odată mici…

Anul vechi de-acu se duce,

Anul Nou, iată-l pe drum,
De mânuţă îl aduce
Bunul nostru Moş Crăciun!

Uite, vine Moş Crăciun

de Otilia Cazimir
Prin nămeţi, în fapt de seară,
A plecat către oraş
Moş Crăciun c-un iepuraş
Înhămat la sănioară.
Drumurile-s troienite,
Noaptea vine, gerul creşte…
Cu urechile ciulite
Iepuraşul se grăbeşte.

Uite-o casă colo-n vale,

Cu ferestre luminate.
Moşul s-a oprit din cale,
Cu toiagu-n poartă bate:

– Bună seara, bună seara!

Iaca, vin cu sănioara
Şi cu daruri proaspete.
Bucuroşi de oaspete?

– Bucuroşi, bucuroşi,
Strigă glasuri de copii.
Moşule, de unde vii?
– Iaca, vin din moşi-strămoşi,
Încărcat cu jucării!

Noapte rece şi albastră.

Ies copiii la fereastră,
Să se uite cum coboară,
 Prin troianul uriaş,
Moş Crăciun c-un iepuraş
Înhămat la sănioară.

Moş Crăciun
de Otilia Cazimir
Eu l-am văzut pe Moş Crăciun:
E un moşneag…
Cu barbă albă, cu cojoc şi cu toiag,
Ca toţi moşnegii care trec pe drum.

Departe, într-o ţară fermecată

În care nimeni n-a ajuns vreodată,
Stă singur cuc într-un bordei de fum.
Bătrânul, Moş Crăciun!

Şi trage moşul, trage din lulea…

Şi zilele se duc, şi iarna vine,
Şi prin căsuţe-ncep a-l aştepta
Băieţi cuminţi şi fete mici ca tine.

Şi într-o sară, Dumnezeu-cel-Sfânt

Întinde mâna-i bună spre pământ
Şi-anină-n cer, de-un fir de borangic,
Un pui de stea pentru Isus cel mic…
Atunci pe nevăzute cărărui,
Porneşte Moş Crăciun cu sacul lui,
Şi când adoarme zvonul de colindă,
El bate-ncet la uşa de la tindă…

A fost, moşneagul bun, şi-acum un an,

Dar tu erai prea mică şi nu ştii:
Ţi-a pus sub perinuţă jucării
Şi-un cerceluş cu piatră de mărgean.

Iar când a fost să iasă din iatac,

Măicuţa l-a pândit de după uşă,
Să nu te vâre din greşeala-n sac,
Ca pe-o păpuşă!