Uratura „Badica Traian” de Sfântul Vasile (Basarabia)

Culeasă din Mihăileni, raionul Râşcani

1

Aho, aho copii şi fraţi,

Staţi puţin şi nu mânaţi,
Lângă boi v-alăturaţi
Şi cuvântu-mi ascultaţi:

S-a sculat mai an bădica Traian,

A încălecat un cal laur,
Cu nume de Graur,
Cu şaua de aur,
Cu frâul de mătasă
Cât viţa de groasă,
Cu coama de argint
De ajungea până la pământ.

Mânaţi măi: hăi, hăi !

Ş-a pornit la arat,

La arat şi semănat.
Brazdă neagră răsturna,
Grâul roşu semăna,
Cu boroana boronea
Grâu-n urmă răsărea,
Cu groparul gropa,
Grâu-n urmă înspica.

Ia mai mânaţi măi: Hăi – Hăi!

La lună, la săptămână bădica Traian

Într-o dimineaţă s-a sculat
Pe cal a încălecat
Şi la câmp a alergat
Să vadă de-i grâul copt.

Grâul era copt răscopt

Numai bun de pus în snop.
De trei ori lanul a înconjurat,
Trei spice în mână a luat,
În palme le-a frecat,
În buze le-a suflat,
În băsmăluţă le-a legat
Şi acasă la femeie a alergat.

Mânaţi măi: Hăi, Hăi!

– Măi femeie, măi femeie,

Grâul nostru o să pieie.
– Taci, bărbate blestemate,
Nu te îngrijora,
Că te-i duce la târg la Soroca,
Unde se vinde fierul cu oca
Şi-i face seceruice mărunţele
Pentru fete tinerele,
Seceruici cu mănunchi de tei
Pentru flăcăiaşi holtei
Seceruici mai zgrunţuroase
Pentru babe grebănoase.

Mânaţi măi: Hăi, Hăi!

S-a dus bădica Traian la târg la Soroca,

Unde se vinde fierul cu oca.
Dă pe uliţa cea mică,
Nu găseşte nimică,
Dă pe uliţa cea mare
Şi-ntâlneşte un meşter mare,
Cu luleaua-n dinţi, cu doba-n spate,
Plin de toate.
– Măi dobare, meşter mare,
Fă-mi seceruice mărunţele
Pentru fete tinerele,
Seceruici cu mănunchi de tei
Pentru flăcăiaşi holtei,
Seceruice mai zgrunţuroase
Pentru babe grebănoase.

Secerele s-au gătit,

Pe la toţi le-au împărţit
Şi la lucru s-au pornit,
Şi la lucru mi s-au dat,
Mi s-au dat la secerat,
Cu dreapta secerau,
Cu stânga mănunchi făceau,
Cu amândouă snopi legau
Şi în clăi îi aşezau.

Ia mai mânaţi măi: Hăi, Hăi!

Bădica Traian loc de arie căta,

Loc de arie şi-a găsit
La capătul pământului,
În bătaia vântului.
A ales nouă iepe – sure iepe,
De nouă ani sterpe,
Cu copitele crăpate,
Cu măligă astupate,
Cu fâşii legate,
Pe unde călcau
Pământul prăbuşeau.
Şi le-a pus la treierat,
Cu copitele spicele fărâmau,
Cu nările vânturau,
Cu cozile felezuiau,
Cu botul în saci puneau.

Mânaţi măi: Hăi, Hăi!

7

A încărcat 12 care mocăneşti

Şi 12 boiereşti
Şi le-a dus la moară la Hârlău
Unde se macină încet şi rău
Şi-a dat de-un morăraş
Cu chica toporaş:
– Măi morare, măi morare,
Hătu-ţi mama cui te are,
Până măine dimineaţa
De nu-mi va fi făina rece ca gheaţa
De mână te-oi apuca
Peste moară te-oi arunca
Şi guzganii te-or mânca.
A doua zi dimineaţa
Făina era rece ca gheaţa.

Mânaţi măi: Hăi, Hăi!

Când vedea boii venind,

Carele scârţâind
Şi flăcăii chiuind,
Lelea Tamara a alergat în cămară
Şi-a găsit o sită rară,
A alergat din cămară-n casă
Şi-a găsit o sită dească.
A cernut un sac
Şi-a făcut un colac,
Un colac mare rotat
Pe piatra morii măsurat
Cu zahăr zăhărit
Pentru noi plugari gătit.

Opriţi măi: Aho, Aho!

9
Am mai ura, am mai ura,
Dar nu suntem de ici-colea,
Da suntem de la Mitoc,
Unde-ngheaţă apa-n toc
Şi găluştele la foc,
Iar motanul cotonog
Într-un fund de poloboc!

Am mai ura, am mai ura,

Dar nu suntem de ici-colea,
Da suntem de la Ciuca-Buca
Unde se face mămăliga cât nuca
Şi-o păzesc 12 cu măciuca.
Când am dat să iau o fărâmitură,
mi-a tras unul o dispicătură
De mi-au sărit toţi dinţii din gură!

La anul şi la mulţi ani!

Uratura lui badica Traian

1. În seara lui Vasile Sfântul
Mi-a luat căciula vântul,
Și mi-a dus-o sus pe casă,
Tocmai aici la dumneavoastră.
Și-am venit să-mi i-au căciula,
Să vă spun și urătura!..
Bună seara la obloane,
La boieri şi la cucoane,
Bună seara la ferestre,
La boieri și la neveste.
Ian poftiți de vă treziți,
Dar să nu ne bănuiți,
Ian poftiți de vă sculați,
Dar să nu vă supărați,
Că așa a dat Domnul Dumnezeu
Ca o data în an să umblăm
Pe la case să urăm.
La ureche clopotei
La picioare zurgalei
Sa strigam cu totii : hai !
2. Aho, aho copii şi fraţi,
Staţi puţin şi nu mânaţi,
Lângă boi v-alăturaţi
Şi cuvântu-mi ascultaţi:
Într-o dimineaţă
Bădica Traian s-a sculat.
Pe ochi negri s-a spălat,
La icoane s-a-nchinat,
Căciula-n cap şi-a aruncat
Şi la grajduri a plecat,
Şi a scos un cal graur
Cu numele Faur,
Cu şaua de aur,
Cu frâu de mătasă
Cât viţa de groasă,
Cu tafturii de argint,
Cu plocăzi până-n pământ
Cum pe-aici nu am văzut.
Mânaţi, măi! Hăi, hăi!

3. Şi pe cal a-ncălecat,
Ca s-aleagă Ioc de-arat,
De arat şi semănat.
Şi-a ales un loc curat
la Măru-Rotat,
C-acela-i bine de arat;
În steriţa vântului,
Unde-i place voinicului.
Şi-a purces într-o joi
Cu plugul cu doisprezece boi -
Boi bourei,
În coadă codălbei,
În frunte ţintăţei,
La muncă sprintenei,
De fac sute şi mii de lei.
Mânaţi, măi! Hăi, hăi!

4. Şi-a arat: joile - văile,

Vinerile - clinurile.
Sâmbetele - seliştele.
Iar sâmbătă seara
A tras plugul sub perete,
Şi boii la iarbă verde,
Iar flăcăii-n sat la fete,
Că doar aşa li se şede.
Câtă rouă-a rourat,
Atâtea brazde-a semănat:
Grâu de vară cu negară
Să răsară până-n seară,
Chiar şi până mâine
Să se facă pâine;
Grâu mărunt cu arnăut,
A dat Domnul s-a făcut.
Mânaţi, măi! Hăi, hăi!

5. La lună, la săptămână
S-a dus să vadă semănătura.
De pe cal s-a aplecat,
Trei spice-n mână a luat,
În palme le-a frecat
Şi la păsări le-a arătat,
Iar păsările semn i-au dat
Că-i grâul de secerat.
Traian în batistă le-a legat
Şi acasă a plecat,
Nevestei le-a arătat
Şi a zis înspăimântat:
- Măi femeie, măi femeie,
Grâul nostru stă să pieie!
- Taci, bărbate, blestemate,
Căci cu-ncetul se fac toate,
Că eu ştiu a descânta,
Nici un fir nu s-a strica.
Du-te-n târg la Bârlăzel
Şi ia fier şi ia oţel,
Şi fă seceri mari
Pentru secerători tari,
Şi altele mai mici
Pentru copilaşi voinici,
Iar altele mai măruntele
Pentru fete frumuşele
Şi neveste ochioşele,
Să le fie drag a secera cu ele.
Mânaţi, măi! Hăi, hăi!

6. Şi-a strâns fine şi vecine.

Şi vreo trei babe bătrâne
Care ştiu rânduiala la pâine.
Şi pe toţi i-a dus,
Şi pe toţi i-a pus
La lucrul pământului
În steriţa vântului.
Dar o babă gheboşată
Cu secera încârligată
Pe unde mergea,
Polog făcea:
Când trântea snopul,
Se cutremura locul!
Traian iute s-a întors
Şi pe loc din grajd a scos
Nouă iepe sirepe
De câte nouă ani sterpe,
Pintenoage la picioare,
Cu cergi albe pe spinare,
De pe la turci apucate,
Cu sprâncenele închinate.
Mânaţi, măi! Hăi! Hăi!

7. Cu copitele treierau,
Cu nările vânturau,
Cu ochii măsurau,
Cu cozile felezuiau,
Cu dinţii înţepoşau,
Cu urechile-n sac turnau,
Nici căuş nu trebuia.
Şi-a încărcat
Douăsprezece care mocăneşti
Şi douăsprezece ţărăneşti,
Şi le-a trimis la moară la Ivan,
Unde-am măcinat şi în an.
Carele scârţâiau,
Galbenii curgeau,
Jupâneasa - gazdă
În poală-i strângea,
Pe masă-i punea,
Seama le făcea:
Ce era bun, strângea.
Ce rămânea - nouă ne dădea,
Parcă ei nu-i trebuia.
Mânaţi, măi! Hăi, hăi!

8. Iară hoaţa cea de moară,

Când văzu atâtea care
Puse coada pe spinare
Şi plecă la lunca mare.
Iar morarul, meşter mare
(fire-ar de capul cui îl are,
A ieşit cu luleaua-n dinţi,
Cu dinţii rânjiţi,
Cu ochii boldiţi,
Cu dinţii ca grebla,
Cu ochii ca stecla -
Când te uitai la dânsul,
Te umfla râsul;
C-un căuş de tărâcioare
De când foametea cea mare,
C-o cojiţă de mălai
De-o sută cinzeci de ani,
Şi din gură tot striga:
" Vină, moară, de-i mânca!"
Moara sta şi se uita,
Dar făcea el ce făcea,
C-o prăjină-o ocolea
Pân' ce-o pus mâna pe ea
Şi mi-o luă de călcâi,
Şi mi-o puse pe căpătâi,
Şi i-a dat un pumn în splină
Şi-a-ndreptat-o pe făină.
Ş-apoi a turnat în coş
Grâu mărunţel de cel roş.
Iar din coş curgea sub piatră,
De sub piatră - în covată;
Dar nu curgea făină curată,
Ci aur şi mărgăritar
Ca pe la curţile 'mneavoastră,
Boieri mari!
Mânaţi, măi! Hăi, hăi!

9. Şi-a-ncărcat iar nouă care-mpovărate,

Cu lanţuri de fier legate.
Carele scârţâiau, flăcăii chiuiau,
Din bice pocneau.
Jupâneasa cea frumoasă
Auzi tocmai din casă
Scârţâitul carelor,
Chiuitul flăcăilor.
Suflecă mânece dalbe
Ş-arătă braţele albe,
Şi alergă în cămară
Şi găsi o sită rară
Şi alergă din casă-n casă
Şi găsi o sită deasă;
Mânaţi, măi! Hăi! Hăi!

10. Bătu-n sită şi-n Covată

Şi făcu colacu-ndată -
Nici mai mare, nici mai mic:
Numai bun pentru-un voinic.
Un colac mare rotat
Pe piatra morii măsurat
Cu zahăr zăhărit
Pentru noi plugari gătit.
Iar din cuptor când l-a scos,
Era rumenit, frumos
Ca şi faţa lui Hristos.
Când l-a pus pe masă,
S-a luminat în casă,
Şi l-a rupt în două
Şi ne-a dat şi nouă,
Şi l-a rupt în trei
Ş-a dat şi lui Andrei,
Şi l-a rupt în patru
Ş-a dat şi celui de pe vatră,
Că de cinci ani aşteaptă.
Mânaţi, măi! Hăi, hăi!

11. De urat am mai ura,

Dar ni-i că vom însera
Pe-aici, pe la dumneavoastră,
Departe de casa noastră,
Şi ni-s satele departe
Şi cărările-ncurcate,
Și ne-așteaptă și –alte case
Cu bucate tot gustoase,
Cu pâine caldă pufoasă
Cu vinul de viță-aleasă
Mânaţi, măi! Hăi, hăi!

12. La mulți ani cu sănătate,

Să vă dea Domnul de toate.
Să aveți belșug în casă,
Tot ce vă doriți pe masă.
Sănătate și noroc,
 s-aveți vin în poloboc,
Să primiți doar vești de bine,
În Noul An care vine.
Să trăiți, să fiți voioși,
Să rămâneți sănătoși.
La Mulți Ani și fericire,
Casa plină de iubire,
Punga plina de mulți bani,
Să trăiți și LA MULȚI ANI.

Urături moldovenești de Anul Nou. Aho, aho – versuri originale

Aho, aho, ho-ho, ho-ho!
Sara lui Sfântu’ Vasili,
La mulţi ani, boieri, cu bini!
Ia poftim di vă sculat,
Dar și nu vă supărat;
Daţî-vă lângă perdele
S-ascultati vorbili mele.
— Hăi, hăi!
Roata-i, măi!
S-a sculat mai an Bădica Traian
Sî s-o-ncălecat
Pi-un cal învăţat,
Cu numili di Graur,
Cu şaua di aur,
Cu frâu di mătasă,
Cât viţa di groasă.
— Roata-i, măi! Hăi, hăi!
El în scări s-o ridicat,
Peste câmpuri s-o uitat
Să aleagă loc curat
Di arat si sămănat.
Și-o arat:
Lunile – câmpurile,
Martile – șesurile,
Miercurile – fâneţele,
Joile – văile.
— Roata-i, măi!
Hăi, hăi!
Iar cînd lucrul l-a sfârşit,
Iată, mări, s-o stârnit
Un vânt mari pe pământ
Şi ploi mulţi după vânt,
Pământu’ de-o răcorit
Si sămânța de-o-ncolțit.
— Roata-i, măi!
Hăi, hăi!
În lună, la săptămână,
Ş-o umplut de aur mâna,
Sî sî dusî ca sî vadî
Di i-o dat Dumnezău roadă,
Şi di-i grâu răsărit,
Şi di-i spicul aurit.
Iera-n pai ca trestia
Si-n bob ca mazărea.
Aşa di bini ci-i părea,
Nici pe-acasă nu vinea.
— Roata-i, măi!
Hăi, hăi!
S-o dus la
— Roata-i, măi!
Hăi, hăi!
Şi pi toţ i-o dus
Şi pi toţ i-o pus în bătaia vântului, în răcoarea câmpului.
Ii cu stânga apucau
Şi cu dreapta secerau
Şi prin lan înaintau,
Di păreu că înotau,
Ş-au făcut clăi,
Din clăi – odobăi,
— S-înc-o dată roată, măi!
Hăi, hăi!
Ş-au încărcat douăsprezăci care mocăneşti
Ş-au plecat la moară la Ivăneşti.
Dară hoaţa cea de moară,
Când văzu atâtea care încărcate cu povară,
Puse coada pe spinare
Ş-o tuli în fuga mare
La cea luncă de scăpare:
Lunca mare –
Frunză n-are;
Lunca mică –
Frunza-i pică,
Sai, voinice, ş-o ridică! —
Roata-i, măi!
Hăi, hăi!
Iar moraru’, meşter mare, …tu-i mama cui îl are,
Luă ciocanu şi dă cioc, boc,
Si-mi dădu moara la loc;
Şi-i mai dă şi una-n splină
Ş-o aşază pi faini;
Sî-i mai dă sî una-n săli
Ş-o aşazî pi măsăli –
Sî ni-o făcut faini curatî,
Di toatî lumea lăudatî.
Ş-am plecat spre casă;
Dară mîndra jupîneasă
Auzea tocmai din casă
Scîrțîitul carelor,
Chiotul flăcăilor, în cămări alerga,
Şi din cui îşi alegea,
— Roata-i, măi!
Hăi, hăi!
Sîtî mari sî cam deasî,
Tot cu pînzi di mătasî.
Şî cernea, mări, cernea,
Ninsorili-asternea –
Sus bat tobili –
Jos curg negurili.
S-o făcut un colac mari rotat,
Pi roata morii măsurat.
Şî l-o rupt în douî,
Sî ni-o dat si nouî;
Şî l-o rupt în trei,
Sî i-o dat lui Andrei;
L-o rupt în patru,
S-o dat la tot satu’;
L-o rupt în cinci,
Ş-o dat la cei plugari voinici.
Am mai ura, am mai ura,
Dar nu sîntem di ici, di colea.
Sîntem di la Buza Vechi,
Undi-i mîta strechi,
Iar motanul, bată-1 focu’,
Mi-a ros cojocu’,
S-am rămas într-un ilic,
Di mă ia benga di frig.
Am mai ura ş-am mai ura,
Dar ni-i teamî c-om însăra,
S-avem a treci
Pisti-o apî reci
Sî stau leii,
Paraleii,
Cu gurile căscaţi,
Cu limbili lăsaţi
Sî ni-apucî pi la spati,
Sî ramîi fetili di Sfîntu’ Vasîli nisărutati.
Ş-am mai ura, am mai ura,
Dar ni-i cî vom însăra,
Cî nu sîntem di ici, di colea,
Sîntem di la Muca-Cuca,
Undi-i mămăliga cît nuca
Ş-o păzăsc doisprezăci cu măciuca,
Şî n-apucî nici furnica;
Cum o luat o fărmătură
I-a dat în cap c-o dispicătură.
Ş-am mai ura, ura,
Dar nu sîntem di ici, di colea,
Ci sîntem di la Galat,
Undi sînt boieri bogat
Cu giubeli –
Di nuieli;
Cu papuci –
Di coj’ di nuci;
Sîntem de la Galat,
Undi-s cînii îmbrăcat
Cu paltoani,
Cu bastoani
Şî cu gheti-americani.
Şî sîntem din Ţipirig,
Undi mor cînii di frig,
Iar fetili, di călduri,
Stau cu genunchii la guri.
Busuioc verdi pi masă,
Ramâi, gazdă, sănătoasă,
Că mă duc la altă casă,
Undi-i fata mai frumoasă
Si nevasta mai aleasă.
Aho! Aho! oprit, flăcăi!
Ş-înc-o dată, măi flăcăi,
Căci iar mi-i săti, iar mi-i foami.
Ş-înc-o dată, măi Ioani;
Iar mi-i foami, iar mi-i săti.
Ş-înc-o dată, măi băieţi.
La anu şi la mulţ’ ani!
Aho, aho-ho-ho-ho!
Urături moldovenești de Anul Nou. Bună seara, gospodari – versuri originale
Bună seara, gospodari,
Oameni buni și fete mari!
Bună seara cu onoare
La tineri si domnişoare!
Vă-ntrebăm cu suflet bun,
Cum vă aflaţi pân-acum?
Dacă nu vă supăraţi,
Ascultare să ne dati;
Să vă spunem despre noi,
Despre-un plug cu patru boi:
— Mânați, măi!
Hăi, hăi!
Timpul care ne aflăm,
Am venit să vă urăm;
Aveţi puţină răbdare
Ca să dăm plugu’ la mare.
Şî ni-apucarîm din păcate,
Trecurăm prin nişte sate,
Şî trecurăm printr-un sat,
Pisti-un gospodar am dat
Şi anumi sî vi-l spui,
Ghitî Toma din Vaslui.
Avea patru feti frumuşăli,
Di-ţ dadei viaţa pi eli.
Aşa erau di gătiţi,
Parcă erau logodiţi;
Iar fetiţa cea mai mare
Era fudulă mai tare.
Pe cât era de pretenţioasî,
Tot pe-atît de puturoasî.
Mai avea o meserie,
Nime n-o putea s-o ştie –
După uşă şi supt pat
Di trei luni n-a măturat.
Păianjînii făceau perdeli,
Şî muştili găureli.
Nu e vorbî sau minciuni,
Dar i-o fatî foarti bunî:
Toarci-un căiraş di lînî,
Di-o lunî ş-o săptămînî,
Sî mai stă-n furcî vo trei,
C-asa-i meseria ei. —
Mânați, măi!
Hăi, hăi!
A-nceput cu var să dea,
Nici acolo nu putea.
A vrut să fac-un fular,
Nici acolo n-avea dar –
Că-s andrele subţiri
Şi se înţepa la mîni.
Darul ei îl ştiau tot;
Avea părul scîrlionţ! —
Mânați, măi!
Hăi, hăi!
Nu pentru vin şi mâncare
Urăm casa dumitale;
Sau de vină pentru bani
Să dăm mîna la mulţi ani.
Vrem să dăm mină cu mână
Sî să facem voie bună.
Păi, dea Dumnezeu bine
De-acum anul care vine!
Bună seara, gospodari,
La anu’ si la mulţi ani!