Uratura din Moldova: Aho, Aho, Sara Sfantului Vasile, La multi ani romani cu bine.

De cand sara s-a'nserat, Noi am pornit la urat, Sa starnim cainii din sat, Sa sculam oamenii din pat. Traceti plugul la parete Si boii la iarba verde, Zurgalai si clopotei, Trageti roata mai flacai Hai! Hai! S-a sculat stapanul gazda, Intr-o sfanta zi de joi, Cu un plug cu 12 boi. Si-a pornit la arat, La Marul Rotat, Unde-i loc bun si curat, De arat si semanat. Si-a arat, cat a arat, Brazda neagra a rasturnat Si-n brazda a semanat, Grau marunt si grau de vara, Sa dea Domnul sa rasara, Pana-n sara. La urche zurgalai, La chicioare clopotai, Si-nca o data mai flacai, Hai! Hai! Si cand s-a dus la camp sa vada, De grau rasarit si de grau incoltit, Era in pai ca trestia, Si-n bob ca vrabia. Tare mult s-a bucurat, Acasa s-a inturnat. A adunat fine si vecine Si vre-o trei babe mai batrane, Care stiu randul la pane. Zurgalai si clopotai, Trageti roata mai flacai, Hai! Hai! Si pe toti i-a pus Si pe toti i-a dus, La lucrul pamantului,

In bataia vantului. Ei cu stanga secerau Si cu dreapta il legau Si la moara il carau. Si morarul mester mare, Tui, maicuta cui il are, Batu in sata si-n covata Si cernu faina toata. Si facu un colac frumos, Cum ii fata lui Hristos. Si-l rupse-n doua, Si ne dadu si noua. Si-l rupse-n trei, Si-i dadu si lui Andrei. Dar Andrei cam blestemat, A mancat pan's-a umflat. La urche zurgalai, La chicioare clopotai, Si-nca o data mai flacai, Hai! Hai! De urat am mai ura, Dar n-e frica ca o-nsera, Pe la casa dumneavoastra, Departe de casa noastra. Dar n-e frica de caciula, Ca era din miel tarcat, De cand tata s-o insurat. Si dosu din chiele de mata, De cand era mama de tata. Cate paie sunt pe casa, Atatea sticle sa fie pe masa. Cate pene pe cucos, Atatia copchii burduhosi. Trageti plugul la parete, Si boii la iarba verde, Zurgalai si clopotai, Trageti roata mai flacai, Hai! Hai! La anul si la multi ani! Sa traiti, sa traiti, Intru multi ani fericiti Si ca pomii sa-nfloriti Si ca toamna cea bogata, Fie casa-ndestulata. Tot cu mesele intinse, Cu facliile aprinse, Sa petreceti impreuna, Pana-n veci cu voie buna.

Cata sindrila pe casa, Atatia galbeni pe masa, Cat grau in ogor, Atatea vite-n obor, Cate paie-n batatura, Atatia copii in patura, Cat par intr-un cojoc, Atatia copii la foc, Cata frunza pe umbrar, Atatia bani in buzunar! Cate flori sunt pe campie, Atatea iepe-n herghelie, Cate flori sunt pe valcele, Atate-n vara mielusele, Cate pietre sunt la munte, Atatia porci, vaci, boi si gaste La dumneavoastra in curte! La anul Si la multi ani! Aho, aho, copii si frati Stati putin si nu-manati, Langa boi v-alaturati Si cuvantul mi-ascuttati: S-a sculat mai an Badica Traian Si-a incalecat Pe-un cal invatat, Cu numele de Graur, Cu seaua de aur, Cu frau de matasa, Cat vita de groasa. Si in scari s-a ridicat, Ca s-aleaga-un loc curat De arat si semanat. Si-n curand s-a apucat, Campul neted de arat, In lungis Si-n curmezis S-a apucat intr-o joi, C-un plug cu doisprezece boi: Boi bourei In coada cu dalbei, In frunte tintatei. Manati flacai: hai, hai! Ziua toata a lucrat, Brazda neagra a rasturnat Si prin brazde-a semanat

Grau marunt si grau de vara, Sa dea Domnul sa rasara. Si cand lucrul a sfarsit Iata, mare, s-a starnit, Un vant mare pe pamant Si ploi multe dupa vant, Pamantul de-a racorit Si samanta a-ncoltit La luna, la saptamana Isi umplu cu aur mana. Si se duse ca sa vada De i-a dat Dumnezeu roada Si de-i graul rasarit Si de-i spicul aurit. Manati flacai: hai, hai! Traian iute s-a intors... Si din grajd pe loc a scos Un alt cal mai nazdravan, Cum ii place lui Traian: Negru ca corbul Iute ca focul, De nu-l prindea locul; Cu potcoave de argint Ce sunt spornici la fugit. El voios a-ncalecat, La Tighina a plecat Si otel a cumparat Ca sa faca seceri mari Pentru seceratori tari. Si sa faca seceri mici Pentru copilasi voinici. Si-a strans fineSi vecine Si vreo trei babe batrane, Care stiu randul la pane; Si pe camp i-a dus Si pe toti i-a pus, La lucrul pamantului in racoarea vantului. Ei cu stanga apucau Si cu dreapta secerau Si prin lan inaintau De parea ca inotau. Manati mai: hai, hai! Altii in urma lor legau Si clai mandre ridicau,

Apoi carele-ncarcau Si pe toate le carau In capul pamantului, In bataia vantului. Arie pe loc faceau Si graul il treerau; Harabale incarcau Si la moara le porneau. Si turnau deasupra-n cos Grau maruntel de cel ros, De sub piatra in covata Curgea faina curata. Traian mult se bucura, Zeciuiala morii da Si voios se inturna. Iara mandra jupaneasa Auzea tocmai din casa Chiotul flacailor Scartaitul carelor. Manati mai: hai, hai! In camara ea mergea Si din cui isi alegea Sita mare si cam deasa Tot ca panza de matasa Si cernea, mare, cernea, Ninsoare se asternea; Apoi pane plamadea Si-o lasa pana dospea; Colacei ca invartea Pe lopata mi-i culca Si-n cuptor mi-iarunca; Apoi iara cu lopata, Rumeni ii scotea si... gata! Atunci ea-mpartea vreo cinci, La flacaii cei voinici Si-mpartea trei colacei La copiii mititei. Manati mai: hai, hai! Cum a dat Dumnezeu an, Holde mandre lui Traian, Asfel sa dea si la voi Ca s-avem parte si noi. Sa va fie casa, casa;

Sa va fie masa, masa; Tot cu mesele intinse Si facliile aprinse. Si la anul sa traiti, Sa va gasim infloriti, Ca merii, Ca perii, In mijlocul verii, Ca toamna cea bogata De toate-ndestulata. Aho, aho!: Aho, aho, copii si frati, Stati putin si nu manati Si cuvantul mi-ascultati: Am plecat sa colindam Pe la case sa uram, Plugusorul romanesc Obiceiul stramosesc. Va uram cum se cuvine Pentru anul care vine Holde mari Cu bobul des Si pe creste Si pe ses! Cate mere in livezi Atatea vite-n cirezi; Cata apa in izvoare Atata lapte-n sistare; Sa ne fie-ndestulata Casa toata! Tara toata! Ia mai manati, mai flacai! Si strigati cu totii mai! Hai, hai!