Hulubul păcii , de Gr.

Vieru

S-a deschis fereastra, ca o rană veche

Mama ne aşteaptă, nopţi întregi de veghe
Să venim acasă, şi măcar odată
Să mai stăm la masă, aşezaţi grămadă

Pe deasupra porţii, înfloresc salcîmii

Şi în miezul nopţii amiroase-a pâine
Rumenă şi caldă, mama noastră coace
Din făină albă un hulub de pace

Şi î-i zice 'dut-e', prin străini departe

De-mi păzeşte puii, de război şi moarte
Să le meargă-n toate, toate să le iasă
Şi de-o fi să poată, să mai vină acasă

Şi hulubul zboară, alb ca dorul mamei

Pe la toţi coboară, şi pe toţi ne cheamă
Poate că s-or face, pace-n toată lumea
Dacă mama-şi coace sîmbăta hulubii