CRĂIȚA

Spiridon Vangheli

Autorul : ( Voce) – Mă bucur că vremurile noi au trezit conștiința harnicului meu

popor, care își recapătă acum sentimentul demnității naționale

și sunt sigur că poprul meu va ieși învingător din umilința și înjosirea pe care i le-
au adus regimul lui Stalin și perioada stagnării...

Gâsca: - Sunt prietena Crăiței. Crăița este clasa a II-a și eu din boboc m-am făcut
coșcoșemite gâscă. Îmi place să merg cu ea la școală. Așa-i de bine acolo! Cum
sună clopoțelul ies toți copiii din școală, să mă hrănească cu bunătăți. Acolo o să-
mi fac și cuibul : am chitit un loc după școală și.... și o să iasă din ouă doar boboci
învățati...

....Dar astăzi am rămas flămândă....Toți au trecut cu capul în jos de parcă nu mă

văd și s-au grăbit pe la casele lor...

(copiii pleacă triști cu capul aplecat, Crăița rămâne singură în clasă)

Crăița: - De ce vă duceți și ne lăsați?

Învățătoarea : - Crăiț-o, ia să pui seara urechea la pământ. Ai să auzi cum bat

tunurile lui Stalin; mâne,- poimâne soldații lui intră în sat.

Crăița: -Da cine, mă rog, e și Stalin ăsta?

Învățătoarea :- Mai bine să nu știi

Crăița:- Dar eu vreau să știu

Învățătoarea - El e marele Stăpân din Țara Frigului, lumea umblă pe-acolo în

căciuli cu urechi. Ca să nu-i înghețe nasul, Stalin și-a lăsat mustăți și trage din
lulea. Oamenii din țara lui, când iau masa, cu o mână duc lingura la gură, iar cu
cealaltă flutură un steguleț roșu. Pe care îl prinde că mănâncă fără steguleț, Stalin îl
împușcă.

Mă grăbesc spre Prut, în Țara-mamă, România.

( Pleacă....)
(Intră mama...)

Mama – Ce s-a întămplat, Crăițo?

Crăița – Numai școala a mai rămas, mamă, da învățătoarea nu mai e, s-a dus
tocmai dincolo de Prut și de munți, în Ardeal, acolo, unde e casa ei...

Acum cine o să mă învețe, a ?

Mama – Hai acasă, eu o să fiu învățătoarea ta

Crăița – Tu? Da buzele o să ți le vopsești?

Mama – Dacă va trebui , o să le vopsesc...

(merg acasă... se aud sunete de avioane împușcături....,,,Se îmbrățișează speriați)

Crăița : - N-a mai avut mama timp să-și vopsească buzele. Ba un avion, ba altul
zbura pe deasupra satului și undeva, tot mai aproape bubuiau tunurile

( în casă intră două mătuși și un unchi al Crăiței...)

Mătușile: - Vin bolșevicii!

1. Soră dragă, Mâine trecem și noi Prutul, aici nu mai ai la ce sta. Un ochi n-
am închis astă – noapte
2. Dumnezeu să te aibă în pază, finuță, ( îi pune în gât o cruciliță și îi făcu
semnul crucii)

Unchiul – Iertați-ne , cine știe dacă o să ne mai vedem....ne grăbim spre Prut ,
în Țara mamă...

( Se îmbrățișează, pleacă)

Tata: - Acolo ni-i țara, femeie! Dacă o să rămânem aici, numai la bine nu te
aștepta...

Mama- Tu nu vezi că au rămas patru gospodării fără stăpân? Știu că n-o să le

las la cheremul golanilor. Eu ca soră mai mare, nu mă duc nicăieri

Crăița – Tată, eu sunt Țara ta și tu ești regele meu..( îl îmbrățișează)

( Intră noul învățător în clasă, scoate tricolorul și portretul lui eminescu și pune
steagul roșu și portretul lui stalin)

Crăița – De ce m-ați dat înapoi în clasa întâi, eu trebuie să fiu în a treia...

Învățătorul: Nu mai este nimic bun din ce ați învățat sub tricolor! O sî învățati
alte litere

Un copil- Dar sunt așa de burduhoase și urâte!

Învățătorul – Vom învăța astăzi o poezie din cele ,, noi”

El îmi dă pâine pe masă (arată la Stalin)

Și-mi aduce soare-n casă,

El mă apără de rău-

Stalin este tatăl meu!

Un copil – (ridică mâna) Cai verzi pe pereți..Cum îmi dă Stalin pâine, dacă
oamenii lui ne-au luat tot grâul din pod?!

Crăița – Și gâsca mea au furat-o oamenii lui!

Un copil – Hai să schimbăm poezia! ( scrie, scrie, apoi recită)

El ia pâinea de pe masă

Și-mi aduce spaimă-n casă.

Cum mă apără de rău,

Dacă-mpușcă neamul meu?!

Toți copiii – O învățăm pe asta, că-i așa cum zice ea!

Învățătorul (smuncește caietul din mâna copilului) - Nu, nu !

Învățați poezia pe care am scris-o pe tablă, că-i din programă!

O fetiță – Pe tatăl meu îl cheamă Ion , nu Stalin, o să vă arăte el, dacă vreți să
mă păcăliți

( Învățătorul își ștergea sudoarea de pe cap si tot se uita dacă nu aude nimeni,
pleacă)

( melodie, un căntec despre deportări)

Crăița – La biserica noastră nu mai au voie să bată clopotele....Satan a pus

stăpânire pe biata Basarabie și cerul nu ne-a mai dat ploaie.
 copil 1 - Grâul cel nou n-a mai făcut spic, porumbul s-a uscat când abia a scos
urechiușa din pământ, iar pomii au rodit numai ....vrăbii.

copil 2 Țapurdei, unul din cei care au intrat sub pielea bolșevicilor, un târâie-
brâu, viclean și bun de gură, n-a avut măcar coadă de cal în curte, casa se
risipea peste el, dar acum , când i-au dat post și pistol, îi pare că l-a apucat pe
Dumnezeu de picioare

copil 3 – Mai întâi , a cules bărbații din sat și i-a trimis pe front. Încă se mai aud
cum plâng femeile în pragul caselor cu ochii la avioanele care abia se mai
țineau pe sus cu pântecele încărcate cu bombe, da ei , alde Țapurdei umblă prin
sat cu doi zugravi, dragă doamne, și desenează pe porțile oamenilor, cu cretă,
ba o vacă, ba o oaie, o găină sau un porc; adică, nu uita: să dai la stat din ceea
ce ai în curte – lapte, lână, ouă, carne....

copil 4 – apoi au încălecat cu banda lui, cu pistolul la șold să cotrobăiască

podurile caselor, ca să ieie ultima fărâmitură de la gura noastră

copil 5 – și cum nu ne-au lăsat măcar o mână de grăunțe, se prăpădesc mulți de

foame, de parcă a intrat ciuma în satul nostru. Unii din sat nu au mai putut
răbda, și-au luat puștile de vânătoare și s-au mutat cu traiul în pădure, să-și
caute dreptate.... De la ei am învățat aceste versuri:

copil 6 – Voi ce-aveți îngropat aici?

Voi grâu? Dar noi

Toți: - Strămoși și tați

- Noi mame

Toți : - și surori și frați!

- În lături, venetici!
Copil 7 – Când nu vom mai putea răbda,
Când foamea ne va răscula,
Hristoși să fiți, nu veți scăpa
Nici în mormânt!
Copil 1 – Aveam o țară scumpă și mândră,
Aveam și iarăși vom avea!
Dușmanul care astăzi râde
Va tremura privind la ea....
( Hora fetelor)
1 fată – Făt frumos cu mândre plete,
Mi te roagă șapte fete,
Să fii nașul lui,
Nașul grâușorului.

2 fată - Ploaie, unde ești, ce faci?

În strai verde să-l îmbraci,
Tu ești nașa lui,
Nașa grâușorului.
3 fată - Vântule, poznaș cum ești,
Să mi-l legeni, să mi-l crești...
Tu ești vărul lui,
Vărul grâușorului.
4 fată – Soare, Soare, mândru crai,
Ne –nchinăm, Tatăl ceresc:
Bobi de aur tu să-i dai
Și un strai împărătesc!
5 fată - Iar colacul din cuptor
O să-l scoatem noi cu zor-
Va fi rumen, ca o Lună,
Toate: Poftă bună!