VLADIMIR BEȘLEAGĂ – POETUL CĂRȚILOR NESCRISE

(fon muz. Poza lui V.Beșleaga,

Irina ------Moderatorul: S-a născut între două războaie, între sărăcie și sărăcie,
între foamete și foamete, între deportări și deportări, între Rusia și România. Acum
are 89 de ani deși pare fericit pentru că e cel mai mare scriitor basarabean în viață,
tot ce a agonisit în ultimii 80 de ani sunt dramele. Și-a petrecut tatăl la pușcărie, a
citit lecții de ateism ca să salveze casa în care a copilărit, și-a îngropat fiul care s-a
siniucis la 24 de ani, mama, apoi soția, iar bucuriile au fost și ele multe – toate
legate de cărți…..

Valentin----------,,…O ce mult aș vrea

Înainte de-a închide ochii pentru totdeauna

Să scriu o carte a cărților mele nescrise…”

voce….)

Autorul M-am gândit și m-am frământat ani lungi la rând și am ajuns la

concluzia:

Face/merită să pun în mîinile cititorului mai tânăr , dar și a celui vârstnic, aceste
proze născute din profunda disperare în anii când națiuni, popoare întregi erau
măcinate în malaxorul diabolic al sistemului comunist, când noi românii
moldoveni din acest spațiu eram privați de dreptul de a ne cunoaște istoria
adevărată, de a exista liber în universul limbii materne, de a ne practica și perpetua
tradițiile, obiceiurile cu credință strămoșească.

( imaginea celor două cărți)

Denisa --------Moderatorul: În aceste vitrege împrejurări s-a născut romanul ,,

Nepotul”
Aceasta este titlul adevărat , cartea fiind cunoscută cu denumirea „Acasă”.
(Poza lui Beșleagă)

Valentin-------Autorul: Fiecare avem un vis...La chemarea lui îți iai zborul și teee
duuuci în largul lumii. Trec ani, trec decenii, uneori ți se duce viața până să-l vezi
împlinit.
Dar , vine un ceas când, fără să știi cum te pomenești privind în propriul suflet,
aplecat asupra propriei vieți:
- Oare așa am năzuit să fiu?
- Oare așa am vrut să trăiesc?
 - Oare așa am visat să mă arăt lumii prin faptele mele?

Denisa-------Moderatorul: (imaginea cărților)

Un asemenea moment are și eroul acestor cărți...
Într-o bună zi lasă lumea ce și-o durase în cursul anilor și
reveni la cuibul copilăriei lui.

(Imaginea unei case bătrânești)

Prin truda brațelor și a minții el pornește să ridice din paragină casa în care a
crescut, să dezghioace viața buneilor și părinților, pentru ași limpezi propria viață.

(Imaginea unui sat...Satului meu drag Mălăești)

(Imaginea unui cimitir.....Voce de femeie)
Irina voce------Mama – Ai uitat satul, băiete. Ai uitat casa...Ai uitat țărâna, care
te-a născut și te-a crescut...( voce...)
(VIDEO...)
(la mormântul improvizat stau îngenunchiați Alexandru și fiica Vica)

Valentin-------Alexandru: - Am gătit casa, mamă. Nu mai curge lutul de pe ea.

Am venit să te poftim s-o vezi și tu.....
( își proptește fruntea de moviliță, netezește țărâna....către Vica.)
S-a așezat în acești ani... A crescut iarba pe ea..
Iartă-mă mamă! Dacă trăiam pe lângă tine, te-aș fi sprijinit, să nu muncești din
greuuna singură și acasă, și pe deal. Când m-ai crescut mare și a venit vremea să te
ajut, te-am lăsat și am plecat să trăiesc printre alți oameni....Iartă-mă!
( îi cutremură umerii de plîns....Vica lăcrămează și ea///...Trec pe alături câteva
femei....se opresc)
Serviți vă rog din vinul nostru de sufletul mamei...

Marilena-------Femeia: - Să fie de sufletul bietei Maria și a lui Petrea și a tuturor

neamurilor moarte....
(Vica le servește cu dulciuri)
Femeile – Bodaproste!

Alexandru – Simt că mi se răstoarnă sufletul, mi se desface în bucăți întreaga mea

viață trăită, când mi-am dat seama că am pierdut ceva din propria –mi ființă.
Atunci s-a întâmplat , când am înțeles că mama s-a jertfit pentru mine...
Când aveam un an , m-a dus la o vrăjitoare să afle ce mă așteaptă în viață. Și
vrăjitoarea a spus așa : „Copilul ăsta al matale o să aibă o cumpănă la 33 de ani.
Dacă va scăpa de ea, va trăi mai departe”
Și când am ajuns eu la 33 ani, mama suferea deja de o boală incurabilă. A lăsat
spitalul și a venit la mine, să fie alături în zilele acelea când eu urma să împlinesc
33 ani. Și a stat lângă mine cât să trec eu de această vârstă și a plecat acasă. Peste
câteva zile a venit la spital, a fost operată, a mai dus-o jumate de an și....s-a stins...
Doctorul care a operat-o a sus că dacă venea cu un an mai înainte , catastrofa putea
fi amânată. Ea zicea că se va da pe mâna doctorilor după ce mă va vedea trecut de
cumpăna prezisă...
Am trăit atât de profund pierderea, că am vrut să mor odată cu dânsa...
Dar a venit o voce...și mi-a spus:
- Odată ce nu ai murit tu la 17 ani, trebuie să trăiești și să scrii despre
cumpenele înaintașilor tăi...
Vica – De ce la 17 ani?
Valentin.....Alexandru – A fost o vârstă în parcursul meu recapitulând cum
am intrat eu în lumea asta, cum am avut prima criză, când mi-am dat seama
cât de nedreaptă este viața și lumea asta, când în familia mea era un
dezastru, cu ce preț am apărut eu pe lume, cu prețul morții buneilor mei, cu
tragediile părinților mei.....Și atunci am decis că nu mai vreau să trăiesc.....

(Au luat coșul și au plecat......Imaginea cimitirului, a casei...)

- Oricât de departe oi pleca, pe oricât de mult timp mă voi duce, tot la casa
aceasta mă voi întoarce. Ca să șed pe pragul ei. Ca să-mi rânduiesc zilele și
să-mi limpezesc viața...

(Poza lui V.Beșleaga)

Sunt cel mai mare uituc din lume
Mare uituc,
Mare uituc,
Mereu uit....
Să mor
 Casa de Creație și Agrement pentru Copii și Tineri
,, Eleonora Găină”, or.Fălești

Cercul: Tehnici de Teatru și Interpretare dramatică ,,Vedeta”

Conducător: Ala Gherman

Sărbătoarea raională
,, ...pentru că sunt în continuare scrieri de o
prospețime de invidiat”
Teatrala cu participarea elevilor din ciclurile gimnazial, liceal, omagiați:
Vladimir Beșleagă(90 ani), eseist, jurnalist, prozator, scriitor, traducător din
RM(25.07.1931)

,, Vladimir Beșleagă – Poetul cărților

nescrise”
(fragment cartea ,,Acasă”)
04.12.2021