Activitate lirerar -artistică

IN MEMORIAM
Nicolae Dabija (1948 – 2021)
De când ai plecat să-i citești poeme Celui de Sus,inima mea nu mai
zâmbește,iar durerea mă mănâncă pe dinăuntru ca o carie,care-și roade
lemnul. Și încă nu cred.
Nu cred că poți să nu mai fii! Ești doar plecat până acolo,Sus,și iată că te
vei întoarce cât de curând ca să-mi povestești noi întâmplări sau să-ți
amintești iarăși ceva din copilăria mea... De când ai plecat să stai de
vorbă cu îngerii,mă plimb pe străzi ca un lup singuratic și nu mai sunt
aceeași.De-atâta tristețe ,am îmbătrânit.
Și-n sufletul meu s-a făcut atât de frig,ca într-o cameră, în care nu mai
doarme nimeni. Iar ziua de 12 martie o trăiesc continuu. În fiecare zi e
doisprezece.
Azi,chiar dacă este ziua ta,pentru mine este tot doisprezece,ziua în care
am devenit ORFANĂ. (Doina Dabija)
Orfani am devenit cu toții,atunci când a încetat să mai bată inima unui
mare poet,prozator,istoric literar și un mare om politic – Nicolae Dabija.
Nu vă voi plictisi prin înșiruirea meritelor acestei personalități a
neamului nostru,doar voi spune că a fost un om care,,și-a marcat
timpul”.Nicolae Dabija a trăit între două veacuri,în care au avut loc mari
schimbări atât social-culturale,cât și politice... Iar atunci când la sfârșitul
anilor 80 incepe lupta de Renaștere Națională,Nicolae Dabija,in calitate
de redactor –șef al săptămânalului ,,Literatura și Arta”,editat de
Uniunea Scriitorilor din RM, a avut, poate, cel mai mare rol de a
 incuraja talente tinere și ambițioase,precum Alecu Reniță,Vlad
Olărescu,Andrei Vartic ș.a.,care,prin publicațiile de la acea oră, reușesc
să convingă o țară întreagă că altul e adevărul,nu cel impus până atunci
de clopotarii realismului socialist...Au luptat pentru LIMBA
ROMÂNĂ,penru TRICOLOR și GRAFIE LATINĂ,dar și pentru a schimba
cumva mentalități în ceea ce privește trecutul și viitorul nostru...
În această ordine de idei,Nicolae Dabija afirma : ,,Dacă noi ne uităm
trecutul,și Dumnezeu ne uită pe noi” ,iar melodia ce urmează,pe
versurile poetului,e grăitoare în acest sens...( se interpretează melodia
,,Cât trăim pe-acest Pământ”)
Dăruit cu har divin de la naștere,chiar la debut,vine cu un volum de o
valoare poetică incontestebilă - ,,Ochiul al treilea”,cu un mesaj
original,capabil să cuprindă și să formeze o nouă
generație ,numită ,,generația -70 “,care vine cu un alt limbaj,cu imagini
mult mai proaspete,dar și cu noi viziuni…Generația,,Ochiul al treilea” ,,a
spart timpanele trecutului și rămâne a fi o poezie actuală”- zice Vitalie
Răileanu. Nicolae Dabija este văzut ca un ,,Zugrav Anonim „- cel care
zidește,cel care taie în piatra timpului adevărul istoric...El și-a dorit
mereu reîntoarcerea frumuseții limbii lui Eminescu,a memoriei
colective,a conștiinței naționale...Aceste gânduri se reflectă frumos în
poezia ,,Întoarcerea lui Eminescu” pe care o va recita Vîzdoga Nicoleta
Nicolae Dabija a plecat ,dar ne-a lăsat nouă,urmașilor,învățăturile
Lui,lecțiile de viață și opera sa imensă,care ne poate servi în parcursul
nostru de mai departe,spre a merge pe calea cea dreaptă.El își dorea
foarte mult ca după această pandemie ucigașă să se instaureze
o ,,pandemie a culturii,a bunătății, o pandemie eminesciană,de
cunoaștere a literaturii noastre clasice.Dar,a plecat dintre noi și de
acolo,de Sus,ne veghează si ne îndeamnă să nu pierdem cadența spre
Lumina din capătul tunelului...( melodia ,,Prefață la Mateevici”
interpretată de Al-dra Pogor vine cumva să întregească aceste gânduri
ale Marelui Poet)
Nicolae Dabija a văzut cu ,,ochiul al treilea” ceea ce noi nu reușim să
vedem. ,,Un poet,fără cel de-al treilea ochi,este un poet orb”,afirma
poetul.Acesta e ochiul imagimației,care vede metafora,care observă
arborele ce foșnește în sâmburele încolțit,care descoperă întâmplări de
mâine...,,Ce-am văzut cu ochiul al treilea,va fi doar mâine adevărat”.
( poezia ,,Mi-e teamă de o carte” pe care o va recita Victoria Buzdugan
reflectă foarte bine cele enunțate mai sus)
Nicolae Dabia nu lipsea niciodată de la manifestările literare la care era
invitat și unde mereu un cuvânt memorabil de spus.Era invitat la
nenumărate întâlniri cu elevii prin licee,prin satele republicii,unde se
ducea întotdeaune cu mult drag. Evident ,aceste întâlniri lăsau urme
adânci în sufletul său...Probabil,poezia ce urmează s-a născut tot în
urma unor astfel de întâlniri și care ne merge direct la suflet...( Nica
Potîng va recita această poezie carese numește ,,Recital de poezii la o
casă de copii”)
Marile romane ale literaturii tuturor timpurilor au avut la bază file din
istoria unui neam.Prin romanul ,,Tema pentru acasă” N. Dabija oferă o
remarcabilă posibilitate de a percepe impactul evenimentelor unui
regim odios asupra destinului uman,este primită de cititor cu multă
încredere, si nu e vorba aici doar despre soarta personajelor,ci și despre
exprimarea unei credințe,a unui adevăr...(Vă propun un fragment din
roman în roluri cu Vlad Babian și Teodora Crostari, care vor incerca sa
vă transpună pentru câteva clipe intr-o perioadă istorică sumbră pentru
poporul nostru).
N.Dabija a fost un om fericit...O afirma chiar singur... ,,Eu sunt un om
fericit...Părinții mei mi-au dat rețeta fericirii atunci când m-au pornit la
școli... ,,Dacă vrei să fii fericit,trebuie să fii harnic și cinstit. Oamenii răi
și leneși ,chiar dacă au de toate,nu sunt fericiți...De ce? Pentru că nu
merită”.
O altă rețetă a fericirii i-a oferit-o părintele Iustin Pîrvu de la mănăstirea
Petru Vodă. El îi povesti că odată un tânăr sărman merse la biserică să
se roage Celui de Sus să-i dea o pereche de încălțăminte,dar când a
ajuns la ușa bisericii a văzut un om fără picioare.Atunci i-a mulțumit
Domnului pentru faptul că chiar dacă are picioarele desculțe,ele sunt
sănătoase.
Subtextul sau morala acestei rețete este să te mulțumești cu cee ace ai
și atunci vei avea de toate…
Dar cea mai sigură rețetă a fericirii este următoarea: ,,Dacă vrei să fii
fericit,să fii correct cu Cel da Sus,adică cu lucrările sale,cu semenii tăi,cu
tint însuți și atunci vei fi cu adevărat FERICIT…