Ion Druta este si un dramaturg valoros si un publicist incitant, marcat de

subiectivitate in anii cand se incadrase in procesul de trezire a constiintei

noastre nationale si lipsit de vigoare in eseurile si cuvantarile televizate de
ultima ora. (...)

in nuvelistica romaneasca din stanga Prutului cartulia de proze scurte La noi in

sat de Ion Druta a insemnat debarasarea de primitivism, de artificial si de
gazetarie searbada si superficiala, aservita regimului, puterii oficiale.
Istorioarele banale, insirate de Ion Canna si de alti prozatori ai timpului,
inclusiv de Grigore Adam, - cel mai aproape de conditia genului -, s-au pomenit
depasite de surprinzatoarele lui plasmuiri in care actionau personaje vii, expresii
firesti ale oamenilor din preajma, prezentati de scriitor in situatii reale de
viata si formand - impreuna - ceea ce in critica literara a timpului s-a numit
"tablouri plastice din viata" (Vasile Coroban). (...)

Ion Druta s-a dovedit a fi cel mai talentat prozator (si dramaturg) inca in anii
'50-'60, datorita intelegerii juste si profunde a adevarului ca valoarea operei de
arta nu este una pur cognitiva sau instructiva, ca a istoriei sau a eticii, de
exemplu, ci e una cognitiv-estetica, instructiv-estetica. Valoarea social-estetica
a operelor sale este asigurata de cunoasterea impecabila de catre scriitor a
realitatii supuse investigatiei literare si de maiestria artistica de care da el
dovada in procesul scrierii.

Primul exemplu convingator in acest sens este nuvela Sania, remarcabila prin
evocarea unei realitati bogate sub aspectul trairilor si problemelor de constiinta
si prin artisticitatea evocarii (...)

Asemeni unui alt mester Manole, mos Mihail se daruie totalmente "zidirii" sale. Cu?
prins de patima gandului, apoi si a lucrului Ia sanie, el se lipseste de odihna, de
liniste sufleteasca, de propria sotie care intai il cicaleste, apoi il ocaraste,
iar in cele din urma il para?seste. Dupa cum Manole isi zidise sotia irfcperetele
manastirii, la fel mos Mihail se lipseste de sotie de dragul saniei, intelegea ca
fara baba "il astepta o viata atat de pustie", dar cand s-a mai uitat o data la
sania neterminata a inteles ca "fara sanie - nici macar pustie n-a fi". Conflictul
dintre mos Mihail si sotia sa, pur exterior, nu e principalul conflict al nuve?lei.
Acesta se desfasoara intre sentimentele, gandurile, trairile personajului
principal, cul?minand cu nemultumirea mosului de ceea ce a realizat. Idealul este
irealizabil in principiu; odata realizat, idealul devine ceva obisnuit, banal,
lasand loc unei realizari noi, perfecte chiar si fara de ceea ce anterior ti-a
parut desavarsit. (...)

Scrisa in acelasi an (1955), publicata in volum pentru intaia oara in 1957,

povestirea Frunze de dor este o alta dovada concludenta a unor mari si alese
capacitati creatoare ale scriitorului. (Facem aici constatarea, valabila de altfel
si pentru celelalte opere ale lui Druta, ca autorul si-a perfectionat mereu
nuvelele si romanele, astfel incat in tratarea unora ar putea sa apara disensiuni
intre diferiti participanti la dialog, in functie de varianta analizata. Noi vom
apela la textul variantei din Scrieri, l, 1989). in centrul acestui adevarat poem
de dragoste se afla doi tineri din satul Valea Razesilor: Gheorghe Doinaru si
Rusanda Cibotaru, ambii la varsta imbobocirii dragostei. Primavara dragostea lor
izbucneste navalnic, vara se consuma pe indelete, poetic si puternic, dar toamna se
vestejeste nemilos. Personajele sunt legate firesc si trainic, prin nenumarate
fire, de viata satului in ultimul an de razboi, din primavara pana in toamna anului
1945, scriitorul realizand o imagine concreta, vie, impresionanta a vietii satului
basarabean al timpului. (...) Dragostea lui Gheorghe si a Rusandei a aparut si s-a
aprins cat amandoi tinerii purtau grija pamantului din Hartoape, intr-o zi de
primavara timpurie, Gheorghe fi?ind la arat, iar Rusanda la sadit mazare, s-au
inteles ei sa mearga, seara, la club. La intoar?cere, prin intunericul noptii,
"pasind alaturi, frageda si putintica, Rusandra raspandea injur un farmec pe care
Gheorghe nu-1 cunoscuse pana atunci si toate drumurile, casele, gardurile, toate
cele sunoscute si rascunoscute de el ii pareau proaspete, noi, caci le vedea pentru
prima oara impreuna cu Rusanda", iar cand baiatul, invingandu-si sfiala, a sarutat-
o, Rusanda " a scos repede o batista, a pornit cu ea spre buze, dar mana n-a
indraznit sa stearga arsura primei sale dragoste...".

Totusi nu aceste ganduri l-au facut pe Gheorghe sa se desparta de dragostea sa

sincera, adanca, unica. "Tu, copila, nu sta mult la sfat. Stii cate ai pe capul
tau!" ii zice Rusandei

mama. Gheorghe intelege ca mama fetei il alunga. Fire sensibila, el se simte ranit
adanc si se poate spune ca un atare amanunt a decis aproape totul, 1-a indepartat
aproape definitiv de Rusanda. Aproape, deoarece si dupa aceasta dragostea lui isi
cerea dreptul la viata; Gheorghe isi zice ca ar fi trebuit s-o viziteze la Soroca,
dupa cum il invitase Rusanda; mai mult, intr-o noapte isi ia inima in dinti si
merge la Rusanda. S-a apropiat de ferestrele astu?pate, din care se strecura o raza
de lumina, si a auzit cum "un glas barbatesc a spus: "Eu zic: bine! Dar roata
carutei are diametru?" si un glas, senin ca cerul, scump ca viata, a intrebat: "Da
el ce-a zis?"

Dar chiar cei mai buni dintre cititorii povestirii n-au intuit un sens foarte
profund al transformarii Rusandei in profesoara, si n-am fi vorbit nici noi despre
aceasta daca scriitorul insusi n-ar fi intervenit la un moment dat cu niste
destainuiri zguduitoare. Dupa ce constata calm si durut ca "aceasta lucrare Frunze
de dor nu este inteleasa just" si pune cateva intrebari firesti - "Ce s-a
intamplat? De ce s-a lepadat Gheorghe de Rusanda?" - Druta ex?plica: "Vedeti
Dumneavoastra, acea epoca a demonismului comunist avea un mecanism foarte adanc
ascuns, pe care eu 1-as numi discreditarea valorilor. Si uite, cum a inceput
atuncea in saisprezece sau saptesprezece, cand