DINU

S{RARU
NI+TE |{RANI
 Dinu S[raru

REFERIN|E ISTORICO -LITERARE

„Ni=te \[rani, de la ostenta\ia titlului =i pân[ la finalul c[r\ii, mi se
pare fresca cea mai îndr[znea\[ =i dramatic[ a anilor no=tri despre mediul
rural. Prin tragica, m[rea\a =i ironica epopee a lui Dinu S[raru, este
restituit adev[rul în toat[ cruditatea lui, se face, cu alte cuvinte, dreptate
unui individ ce nu poate disp[rea din literatur[.“
Eugen BARBU

„Romanul lui Dinu S[raru Ni=te \[rani mi se pare a fi Livada de

vi=ini a satului românesc“.
C[t[lina BUZOIANU

„Dinu S[raru este un voluptuos al povestirii. }nzestrat cu facultatea

observa\iei, ca tr[s[tur[ superioar[, talentul s[u este de a reînvia oameni
=i scene de via\[ s[teasc[, creând adev[rate tablouri de gen. Rareori a
descifrat cineva atât de subtil codul expresiei \[r[ne=ti, când omul de la
\ar[ î\i spune ceva, semnificând contrariul, ca în capitolul vizitei lui Craina
la N[i\[ Lucean, de exemplu. |[ranul spune «Pofti\i, pofti\i!» =i-\i închide
u=a în nas. El are o îndelungat[ experien\[ a raporturilor cu
notabilit[\ile =i =tie c[ trebuie s[ recurg[ la trucuri de mare suculen\[.
Autorul nostru se opre=te cu încântare asupra lor, f[când uneori largi
paranteze. El jongleaz[ cu timpii povestirii, ca un rafinat cunoscând
întreaga partitur[ a artei sale, elaborat[ chiar în mediul \[r[nesc la
care se aplic[. De altfel, singura limit[ major[ în talentul autorului,
atâta cât putem vedea în aceast[ prim[ carte, const[ în exacerbarea
povestirii în dauna construc\iei. Oricum, prin Ni=te \[rani avem în Dinu
S[raru un prozator de zile mari.“
Aurel DRAGO+ MUNTEANU

Apoi, c`nd a ap[rut Ni=te \[rani, ]n 1974, tema colectiviz[rii fusese

]ngropat[ nu numai ca desuet[, dar c[p[tase trecerea r[u famat[ a
]ntregii literaturi proletcultiste, care f[cuse apologia regimului totalitar,

284
 Ni=te \[rani

de la Mitrea Cocor la Setea. }n scurt timp, =i dup[ ce prima impresie

generat[ — aceea de oratoriu funebru c`ntat la morm`ntul clasei
\[r[ne=ti — a fost dep[=it[, s-a descoperit cu uimire nu numai un altfel
de tip de roman, dar =i o alt[ lume rural[, de=i volumul f[cea toate
trimiterile la parametrii specifici ai prozei rom`ne=ti tradi\ionale. De=i era
o carte despre trecut, Ni=te \[rani s-a dovedit, ]n timp, o carte pentru mai
t`rziu. De la apari\ia Morome\ilor, cu dou[ decenii mai ]nainte, con=tiin\a
criticii nu fusese mai violent contrazis[ de o asemenea construc\ie
imprevizibil[, care, ]n plus, modific[ tipologia umanit[\ii rurale.
}ncet, ]ncet, opera s-a rotunjit, =i ]ntreg orizontul de a=teptare al
prozei s-a modificat, dar Ni=te \[rani s-a dovedit o carte extraordinar[
=i plurivalent semnificant[, ]n mai multe contexte socio-politice.
Aureliu GOCI

„Deosebirea, c[ci exist[ una esen\ial[, dintre Morome\ii =i Ni=te

\[rani, const[ în modalitatea privirii: uimit[, chiar fermecat[ de
miracolul gândirii \[r[ne=ti, la Preda, ]n primul volum, apoi îngrijorat[
=i nelini=tit[ în cel de-al doilea, nemiloas[ =i chiar p[rând biciuitoare la
Dinu S[raru, unde «spectacolul» î=i dezv[luie nu atât gratuitatea, cât
neputin\a de a mai reprezenta cu adev[rat o alternativ[ existen\ial[...
}ncât, poate, mai exact ar fi s[ se vorbeasc[ nu atât despre o apartenen\[,
cât despre o continuare. Ni=te \[rani încheie, în fond, literatura despre
satul tradi\ional.“
Mircea IORGULESCU

„Este un eveniment nu numai literar. Cartea aceasta este o carte de

con=tiin\[. O carte a unor mari =i tulbur[toare adev[ruri. O carte rar[.
}n orice caz, o asemenea carte n-a mai ap[rut în ultimii ani.
Ni=te \[rani este romanul care nu anun\[, ci consacr[ un prozator.
Un eveniment, a=adar, literar =i social. Un eveniment al con=tiin\ei.“
Adrian P{UNESCU

„Marin Preda a demonstrat c[ \[ranul e capabil de ironie. Dinu S[raru

insist[ asupra inocen\ei tipului rural, nu numaidecât viclean ori obstinat,
ci onest =i prudent pân[ la deplina edificare, aceasta venind la el când
ezitarea =i amânarea nu mai sunt posibile, nu mai au nici un sens.“
Alexandru PIRU

285
 Dinu S[raru

Se cuvine acum c`nd, dup[ alte dou[ romane ce i-au adus o

neobi=nuit[ popularitate, i-au confirmat =i i-au poten\at ]nsu=irile
debutului, s[ spunem c[ Ni=te \[rani nu r[m`ne, ]n perspectiva timpului,
doar cartea care a marcat ]nceputul de drum al unui prozator. E
romanul unui ]nceput ]n proza rom`neasc[, marc`nd un moment de
r[scruce la care ne vom referi ori de c`te ori vom trasa istoria literar[ a
ceea ce a ]nsemnat sf`r=itul unui drum ]ntr-o existen\[ colectiv[
milenar[. Locul romanului s[u, al c[rui titlu a c[p[tat, cum se ]nt`mpl[
numai cu c[r\ile reprezentative ale unei literaturi, valoarea unei efigii,
este de pe acum al[turi de c[r\ile care jaloneaz[ ceea ce numim calea
cea mare a unei literaturi.
Valeriu R~PEANU

„Probând o reflec\ie participativ[ afectiv asupra destinului unei

colectivit[\i pe care istoria a adus-o într-o situa\ie limit[; construit ca
un basm în mai multe p[r\i care amân[, cu dichis epic, dezlegarea
final[; locuit de câteva personaje memorabile, între care se deta=eaz[
N[i\[ Lucean, care are ceva din suceala \[ranilor lui Ion Creang[, dar e
bântuit câteodat[ (când zide=te, de exemplu, temelii de cas[ pe toate
ogoarele lui) =i de vizionarismul himeric al lui Don Quijote, =i P[tru cel
Scurt, un Sancho Panza înc[ mai trist =i mai nenorocos, dar încântat
c[ r[zboiul pe care l-a f[cut a fost unul de-adev[ratelea; scris sobru,
dar cu grij[ pentru psihologia \[r[neasc[, una a statorniciei =i a
circumspec\iei, =i pentru particularit[\ile graiului oltenesc în a=a fel ca
s[ dea impresia de spontaneitate =i de ingenuitate, proprii picturii naive
a unui Ion Ni\[ Nicodim; v[dind spirit de observa\ie =i suflet de poet, iar
peste toate, un suflu tragic, de epopee, prin care se solidarizeaz[ cu
romanul lui Valentin Rasputin, Desp[r\irea de Matiora, romanul Ni=te
\[rani încheie str[lucit un ciclu \[r[nesc dureros al literaturii române
=i, împreun[ cu La Lilieci, drama în versuri a lui Marin Sorescu,
inaugureaz[ un altul.“
Constantin SORESCU

„}n cartea surprinz[toare a lui Dinu S[raru, de=i multe din

întâmpl[ri nu ne fac nici pe departe s[ izbucnim în râs, umorul are o
parte totu=i larg[, strecurându-se insidios în toate cutele ca o pânz[
freatic[ în toate fisurile p[mântului cl[tinat de cutremur. Ni=te \[rani,

286
 Ni=te \[rani

roman realizat, pitoresc =i teatral, întrune=te calit[\i despre care în mod

cert se va mai vorbi, autorul dovedindu-se un prozator foarte înzestrat,
capabil, bineîn\eles, =i de alte surprize.“
Constantin ST{NESCU

„P[tru cel Scurt este un om care iese din scen[ înainte de a-=i fi
realizat visul. Via\a lui are o doz[ de fragil care îl face mai interesat.
Raportat la schema folcloric[ a basmului, P[tru cel Scurt e un
«cenu=otc[», care trece de la o condi\ie umil[ c[tre realizarea deplin[ a
personalit[\ii lui. Aceasta este de fapt traiectoria lui F[t Frumos =i, uzând
de aceast[ paralel[, facem, credem, vizibil[ condi\ia tragic[ a \[ranului
P[tru cel Scurt. Privit din perspectiva noii sale deveniri, P[tru cel Scurt
este un b[rbat care dispare înainte de vreme. Basmul se întrerupe =i se
completeaz[ în subtextul romanului lui Dinu S[raru, Ni=te \[rani, cu
balada celui ce a murit înainte de a-=i fi tr[it via\a.
Ni=te \[rani este unul din romanele contemporane în care
con=tiin\a politic[ a scriitorului se manifest[ activ, dând un sens superior
evenimentelor. Dac[ ad[ug[m =i calit[\ile de excep\ie ale c[r\ii,
complet[m profilul uneia din cele mai reprezentative c[r\i de proz[
ale ultimilor ani.“
Mihai UNGHEANU

„Scris parc[ dintr-o respira\ie, Ni=te \[rani pur =i simplu te zguduie.

O asemenea carte despre |[rani face cinste |[rii. Poate c[ sunt subiectiv,
fiind =i eu dintre \[rani, dar nu dau subiectivitatea mea pe tot aurul
lumii. Cât[ în\elegere, cât[ durere =i cât[ demnitate! Ave\i o inim[ mare,
domnule Dinu S[raru! N[i\[ Lucean =i scutierul s[u P[tru cel Scurt
intr[ pe drept în marea literatur[. Numai c[ la Cervantes moare Don
Quijote, aici se stinge din via\[ scutierul — mi-a sângerat inima =i am
plâns la moartea lui...“
Ion UNGUREANU

„Am citit romanul dumitale Ni=te \[rani. M[rturisesc c[ nu am citit

de mult o carte de proz[ care s[-mi r[scoleasc[ într-atât sufletul. O carte
mare, care se înscrie, cred, printre cele mai frumoase proze române=ti.“
Grigore VIERU

287