CURS 11. GIB I.

MIHĂESCU

A fost, ca și Camil Petrescu, combatant în primul RM. Are mai multe

romane: Zilele și nopțile unui student întarziat (roman de campus), Donia Alba
(avem toate atuurile femeii fatale), Femeia de ciocolată, Rusoaica (1933).
Rusoaica – avem de a face cu un roman al gulagului, roman al spațiului
estic, roman al regimurilor comuniste, spre deosebire de romanul holocaustului,
mult mai răspândit. Dacă holocaustul a fost sanctionat în primul rand politic, iar
după au apărut manifestarile culturale, în cazul gulagului întâi au apărut cărțile. În
perioada postbelica mai ales, regimul de stânga era privit cu admirație, se
considera ca funcționează. De fapt, armata roșie nu a fost eliberatoare, niciodată
Rusia nu a făcut niciun lucru bun pentru Romania. Este un roman al gulagului, e
unul dintre putinele teste din perioada interbelica care consemneaza situația
infioratoare care exista dincolo de Nistru, e un roman document. Occidentalii nu
considerau tragica situația de după Nistru. Cei care și au dat seama de pericolul
bolsevicilor, au fost nazistii, din păcate, iar asta a dus la izbucnirea celui de al 2 lea
RM.
Este și roman ideologic – conflictele dintre țările libere, organizate intr o
forma democratica, deși în Rom la ora respectiva era monarhie, și Rusia care
intrase pe un drum fatal al partidului unic și al subjugarii populatiei prin teroare. În
per comunista, romanul acesta este depozitat la fondul secret la bibliotecilor, nu
era citit decât cu permis special, iar explicatia era vizibila: este vorba despre
Romania mare, cu granițele de la 1918, iar mai târziu Romania își va pierde din
teritoriu care va fi luat de URSS, romanii nici nu trebuia sa știe ca Basarabia a fost
cândva pământ romanesc. În critica de la acea perioada, nu se aduce vorba despre
componenta ideologica. E interesantă și receptarea pe epoci a romanului, Dacă ne
întoarcem în interbelic, o să vedem cum frapeaza tot problematica erotica, mai
toate studiile aproape de cel de al doilea Rm scot în evidenta ineditul intrigii
amoroase. La ora respectiva, mai toți cititorii erau deja familiarizati cu situația
politica a celor doua tari vecine, nu era o noutate, nu era ceva ieșit din comun și
poate de asta nu se insista pe latura ideologica a textului, la fel și în perioada
interbelica, se punea accent pe erotism. Abia după anii 70 a fost receptat corect și
putem citi romanul în întregime.
Toate faptele abominabile ale rev din rusia, decimarea claselor sociale
rusesti, sunt surprinse în romanul acesta, chiar dacă istoricii le dezvăluie târziu,
după 89. Ragaiac are de aparat granițele unei tari libere de toate aceste orori. E un
roman în care țara noastră e o țara europeana , e o țara a fagaduintei, toți acei
refugiati cauta sa ajungă în Europa prin Romania, sau chiar sa rămână aici și alta
componenta tematica importanța e – roman al migratiei: ce înseamnă conditia de
emigrant-imigrant și conditia refugiatului politic. Acești migranti care trec Nistrul
de cele mai multe ori cu mijloace improvizate amintesc de tablouri celebre,
precum Pluta medusei. Sunt oameni care nu mai au așteptări mari de la viața, iar
Nistrul capata o semnificatie , un fel de despartitor intre viața și moarte. Citim
Rusoaica (Din Calidor- despre basarabeni în 2 RM, Arta refugii) ca pe un roman
imagologic – nu e vorba doar despre specificul rusesc, deși îl putem configura din
mai multe fragmente (frumuseatea deosebita a femeii din stepa, demnitatea), e
vorba și de romani (când Ragaiac pleacă din misiune, are o permisie și plimbandu
se el, după ce o fura pe Marusea, se plimba și constata ca pe la fiecare banca e un
cos de seminte – specificul romanesc este cât se paote de prezent și acolo,
mancatul de seminte sport național, iar resturile sunt lasaqte peste tot, e o imagine
care, din păcate, spune ceva despre noi.
Îl putem aseza în vecinatatea Pădurii Spanzuratilor, sau Ultima Noapte, e un
roman al descoperirii sau al metamorfozei, al constiintei provocata de dilema.
Stefan gheorghidiu nu ajunge în situația dramatica a lui Bologa sau a lui Ragaic de
a hotara soarta unor oameni. Personajele pot fi privite în oglinda: Bologa renunța
la propria viața pentru a nu omora pe alții, Ragaiac travereseaza tot acest chin, e
initial și el un automat care și face datoria și care nu vrea să se lase afectat de strea
oamenilor care fug din raiul roșu, iar, oricat de mult și ar dori sa rămâna rece,
rațional, stăpân pe sine, devine tot mai afectat de toată ceasta tragedie. Nu poate sa
alegeaba intree datorie și omenire: spaima, neputința, groaza încep sa apara în
discursul personajului, fata de discursul initial, și chiar emfaza imatura din primele
zeci de pagini. Locotenentul foarte sgur pe sine și tgentat de aventurile din cărți,
încet încet se confrunta cu marile indoieli, cu mila și mjustrarile de conștiința.
Când începe să fie afectat de situația oamn ilor pe carfe știe ca ii trimite la moarte,
lasa deoparte literatura și devine un prizonier al unei realitati infioratoare. E de
observat și registrul temporal al textului: privirea retrospectiva a naratorului din
prima parte și simțim ca e confesiunea unui Ragaiac care s a confruntat cu ceva: 2
ipostaze: o ipostaza ironica care se uita la el însuși cel de odinioara cu destulă
distanța, iar ipostaza locotenentului e destul de altfel. Ne așteptam și din partea lui
Ragaiac la o situație extrema, ca în cazul lui Bologa, însă el vrea sa scape de
functia lui de apărător de granița. Soluția lui nu e una mistica, nu e una extrema, el
doar vrea să fugă de posibilitatea de a mai ajunge în acea situație grea. E vorba
despre personajul ofițer, ușuratic, c are își îmbata conștiința incarcata cu tot felul
de aventuri, frivolitati, jocuri de societate care acoperă cumva lucrurile urate din
existența.
Ragaiac: chemăm în ajutor literatura ca să mă scape de setea de viața - în
zona aceea izolată, de pe granița, acolo unde comunitatile sunt rare și viața sociala
e redusa, literatura reprezenta o lume fireasca în care el putea exista. Ceea ce
citește spune multe. El citește alandala, chiar vorbește despre ascetism matematic,
pentru ca ii erau necesare și aceste exerciții spirituale. Pe lângă lecturile din
Antichitate, acolo unde eroul era un pers important, apar și lecturile din direcția
decadentismului. El își trăiește viața ca pe o opera literară, se face personaj intr o
autofictiune fascinanta, dar periculoasa. Pana și în momentele de erotism, Ragaiac
are mereu fultrul cartilor citite de el, mereu are tendinta de a vedea lucrurile așa
cum le a descoperit în c arti. El spune despre sine ca e un amator de singuratate și
de lecturi suculente.
Rusoaica e fără îndoială un roman erotic. Nu e romand e dragoste pentru ca
e o alta temperatura a senzualitatii. Alexandru Andriescu: avem de a face cu mult
magnetism al cărnii. E fără îndoială o soluție de a rezista în condiții din acestea
dure de existența. Avem ipostaza de Don Quijote a lui ragaiac ce își
confectioneaza o rusoaica din lecturile sale, și da, el visează oa stefl de femeie, un
ideal livresc ce nu se prea poate sa aibă un corespondent în realitate. I se pare la un
moment dat când crede ca Marusea e mai aproape de ideal decât Niculina.
Feminitatea fatala, sclipitoare a Niculinei exprimata de Ragaiac, face din Rusoaica
un text aparte pe latura aceasta. Niculina l a jucat pe degete pe Ragaiac, ea de fapt
își iubea soțul pe care îl înșela fără probleme. E cu adevărat un roman dezbrăcat.
În componenta aceasta erotica a romanului avem și bucla narativa în care apare ca
povestitor Iliad. Fascinat de felul în care ragaiac descrie rusoaica ideala, Iliad îi
rugase pe colegi să fie anunțat dacă se găsește astfel e femeie. Sublimul și
grotescul se imbina perfect.
E o poveste în poveste, un vis în vis. El asculta ce povestește Iliad.
Sicriasul negru (cutia viorii) funcționează simbolic în text, e pe de o parte un
indiciu al faptului ca Valea s a înecat în apele Nistrului, avem în componenta
simbolica a textului motivul cutiei devenita sicriu. Odată cu Valea ii dispare și lui
Ragaiac iluzia rusoaicei care va veni și îl va salva de mediocritate și de aventuri
pasagere.
I s a reprosat lui Gib livrescul excesiv: ca e un personaj confectionat prea
artificial, permanent referindu se la ceea ce citește, dar e o relație intertextuala
destul de gandita, dar dacă ținem cont de ansamblu și de flashbackul temporal, ne
axplicam mai multe. Un alt repros este stangacia stilictica (N Manolescu), multe
fraze incoerente pe alocuri, construite excasiv cu foarte multă insertie de procedee
artistice, destul d enefireasca povestea asta pentru proza, și mai ales pentru sec 20
când lirismul s evrea cumva eliminat din aceasta zona. Se poate demonta acest
repros dacă ne uitam la cum evoluează naratiunea, la cum se schimba tonalutatea,
la cum excesul de figuri de stil de la început se schimba intr un mod dee a scrie
sec, de tipul unui proces verbal. Gib e un ofițer, e un om care nu are experiența
scrisului, nu e o conștiința ce cunoaște normele scrisului.
 Rusoaica este un roman al idealului și dpdv acesta de vedere trebuei citit
Desertul tatarului: o carte în care avem o granița pe care o garnizoana trebuie sa o
apere, un tânăr ofițer care se duce convins ca și va face un nume în șoc.... cert este
ca în ambele romane avem problematica tanarului care visează ca va schimba el
lumea, ca va face ceva extraordinar, ca destinul lui este unul aparte, ca nu ava avea
un destin mediocru, comun, idei naturale la tinerețe. La o lectura simbolica a
textului idealul este simbolizat printr o granița. Granița nue doar ceva ce desparte
doar doua tari, e o granița intre realitate și ficțiune. Intre identitatea actuala a
personajului și identitatea proiectata. Sunt pana și personaje episodice simbolice:
căpitanul Badescu. În rusoaica avem un text în care cronotopul are o importanța
deosebita, nu mai avem doar un spațiu și un timp, ci și un cronotop care
configureaza mai mult: viața și moarte, real și imaginar, limitele unei vieți și
idealul niciodată atins. Acel sicrias negru este simbolul ratarii idealului, ratare pe
care Ragaiac o constientizeaza. Pe Ragaiac nu l intereseaza propriu zis eroismul,
dar idealul erotic rămâne pronuntat.
Protagonistul prezinta și elemente mitologice: mitul lui Pigmalion, Mitul
biblic al Dalilei.
Exista și o relativa inspiratie autobiografica, unul dintre colegii lui de front a
fost ofițer de granița.
Clara Mareș: exprima componenta erotică: e un roman de dragoste
înșurubat în liubovul rusesc, liubovul rusesc care conține o componentă
irațională... în care personajele se sfâșie reciproc... , ipostazele feminine din text
sunt întruchipări ale celebrei păpuși matrioșca.
Despre Gib, autoarea spune că acesta privind o rusoaică, privește și la țara ei.