Andrei Makine Pe vremea fluviului Amur (o scurta analiza)

Andrei Makine s-a nascut in 1957 la Krasnoiarsk, in Siberia, de unde emigreaza la varsta de 30 de ani, dupa incheierea studiilor de limba si literatura franceza si obtinerea doctoratului la Universitatea din Moscova. Se stabileste la Paris, unde sustine un nou doctorat, la Sorbona, si preda un timp la Facultatea de Siinte Politice, dedicindu-se apoi in exclusivitate scrisului. Un scriitor extrem de prolific, Makine a publicat pina acum numeroase romane Fiica unui erou al Uniunii Sovietice (1990), Confesiunea unui stegar destituit (1992), Pe vremea fluviului Amur (1994), Testamentul francez (1995; Polirom, 2002), Crima Olgai Arbelina (1998; Polirom, 2001), Recviem pentru Est (2000; Polirom, 2008), Muzica unei vieti (2001), Pamintul si cerul lui Jacques Dorme (2003; Polirom, 2004), Femeia care astepta (2004; Polirom, 2005), Iubirea omeneasca (2006; Polirom, 2007) , fiind asimilat imediat ca scriitor francez dupa ce Testamentul francez a fost distins cu cele mai prestigioase premii literare: Prix Goncourt, Prix Medicis si Prix Goncourt des Lyceens. Unul dintre cei mai apreciati scriitori francezi ai momentului, Andrei Makine a fost recompensat in 2005 cu Premiul Printul de Monaco pentru vasta sa cariera literara. Pe vremea fluviului Amur este un roman bazat pe o confesiune, centrata in jurul sfarsitului copilariei (al delicatei perioade a adolescentei) a trei baieti, petrecuta intr-un spatiu geografic ostil - partea asiatica a Uniunii Sovietice, Siberia orientala, traversata de fluviul Amur, unde temperaturile pot ajunge in timpul iernii si pana la -60C. Titlul romanului este unul atat ironic cat si nostalgic; ironic pentru ca Amur inseamna dragoste in franceza dar se dovedeste a fi exact opusul acesteia in roman, intrucat Utkin e nenorocit de acest fluviu, Dimitri are parte doar de iubire senzuala, iar Samurai aproape ca nici nu are parte de ea. Titlul este si nostalgic, intrucat dupa ca cei trei protagonisti se exileaza in Occident, realizeaza ca acesta nu reprezinta nici pe departe teritoriul tuturor posibilitatilor, fiind mai mult dezamagiti decat incantati de ceea ce descopera acolo. Structura romanului se bazeaza pe patru parti, primele trei fiind alocate actiunii desfasurate in Siberia, iar cea de-a patra e dedicata deziluzionarii provocate de descoperirea Occidentului. Romanul se deschide cu una dintre experientele amoroase ale lui Dimitri (Don Juan-ul romanului), o aventura a acestuia cu o printesa de sange; aceasta aventura se petrece intr-o vila luxoasa de pe Coasta de Azur, la cateva saptamani dupa prabusirea Uniunii Sovietice, dar aceasta scena pare a fi una mai mult artificiala caracteristica genului pe care francezii o numesc
2

litterature de gare. Aventura este descrisa de Dimitri, naratorul romanului exilat in Franta, intro conversatie transatlantica nocturna la telefon, prietenului sau din copilarie, Utkin (sau Poetul). Acesta are nevoie de descrierile oferite de Dimitri pentru a-si hrani fantezia necesara scrierii cartilor sale; in acest scop el il previne o data pe Dimitri: Stii, nu vreau ceva finisat...Oricum rescriu totul...Ce ma intereseaza e materia bruta. Utkin a visat sa scrie dintotdeauna, inca de pe vremea cand traia in fundul Siberiei alaturi de ceilalti prieteni (Dimitri si Samurai, Razboinicul), dar un accident stupid, petrecut pe fluviul Amur, care l-a zdrobit sub sloiurile de gheata, distrugandu-i un picior si un umar (de unde si porecla de Utkin, care in rusa inseamna rata) l-a lipsit pentru totdeauna de norocul in dragoste, care ar fi putut reprezenta pentru el o bogata sursa de inspiratie, fortandu-l astfel sa isi hraneasca imaginatia si fantezia prin ochii prietenului sau, Don Juan. Samurai, al treilea protagonist, intrupeaza tipul razboinicului solitar, cutezator, luptator impotriva raului, un fel de cavaler oriental visator, marcat de propaganda comunista si hotarat sa apere Cuba impotriva pericolului capitalist american. Tema erotica a cartii se imbina cu paralela fundamentala intre Orient si Occident, Orientul fiind reprezentat de Siberia iar Occidentul de tarile democratice, in special de Franta. Celor trei personaje principale li se alatura suprapersonajul omnipresent, acaparator, ambiguu, fascinant, marcant al granitei intre Orient si Occident, reprezentat de Siberia. Mesagerii Occidentului sunt reprezentati de Transsiberian, (care era ca o fantoma, un vis, o nava extraterestra, traversand cele doua lumi diferite fara a le uni), de frumoasa occidentala care la inceput traieste doar in imaginatia lui Dimitri, dar apoi o si descopera, de sampania frantuzeasa bauta impreuna cu bunicul lui Utkin, dar mai presus de toate, de Belmondo (cae va fi analizat in paginile urmatoare). Siberia, taramul zapezilor eterne, cu frumusetea salbatica a naturii, cu suflul glaciar si pitorescul primitiv dar fortifiant al bailor rusesti, cu lagarele in care se aflau atat prizonieri politici dar si de drept comun, cu duritatea, monotonia, absurditatea si trivialitatea vietii cotidiene e prezentata precum chintesenta Rusiei, imperiul in care istoria e exprimata prin metafora pendulului, care oscileaza intre doua lumi complet opuse: intre pasivitatea si resemnarea Orientului fata de forta brutala, mutilanta si opresiva a Statului fata de individ, si intre initiativa, dinamismul, liberatea de gandire, exprimare si actiune a Occidentului. Miscarea de du-te-vino a pendulului a facut si ca populatia satului in care se petrec evenimentele sa fie oestrita, in ciuda simplitatii primitive a existentei lui: un fost culac exilat pe vremea colectivizarii in Ucraina, o familie de credinciosi de rit vechi, un responsabil de bac, ciungul Verbin care relata mereu
3

aceeasi poveste. Pendulul a risipit si familiile (datorita razboaielor), apoi si-a oprit balansul limitandu-se la trei materii esentiale: lemnul, aurul sau umbra rece a lagarului (acestea reprezentau principalele modalitatile prin care siberienii isi puteau castiga existenta). Frumusetea nu are valoare in tinutul auster al Siberiei, fiind ultima dintre griji, acolo putand sa traiesti toata viata fara sa stii daca esti frumos sau urat, fara sa cauti taina mozaicului care e chipul unui om, nici misterul topografiei senzuale a trupului sau. Iubirea insasi nu are nicio sansa in acest loc impietrit: Nici iubirea nu prindea radacini in tinutul acela auster. Iubirea pentru ea insasi a fost pur si simplu uitata atrofiata inmacelul razboiului, sugrumata de srma ghimpata a lagarului aflat la doi pasi, inghetata de vanturile polare. Cand totusi supravietuia, era sub o singura forma, cea a iubirii-pacat. Singura femeie care a indraznit sa sparga monotonia acelui sat, care nu fusese gandit sa adaposteasca iubirea, fiind intemeiat de cazacii tarului, oameni sleiti de aventura lor nebuneasca prin taigaua nemarginita a fost directoarea scolii, care era barfita de toate batranele din sat datorita aveturilor sale mai mult sau mai putin imaginare cu diversi camionagii. Unul dintre cele mai importante pasaje din carte il reprezinta intalnirea celor trei baieti cu cele doua fete deoarece cu aceasta ocazie, descopera frumusetea si faptul ca frumusetea nu este aceeasi in fiecare femeie: In clipa aceea surorile gemene au devenit pentru mine total diferite. Una rezervata, sensibila, avand in ea un fel de coarda intinsa la maximum, era o blonda fragila, ca bucatile de cristal pe care le gaseam pe stanci. Cealalta era asemenea chihlimbarului, calda, seducatoare, senzuala. Si femeile, asadar, puteau fi diferite! Aceasta experienta determina totodata si dorinta baietilor de autocunoastere, de a descoperi ce trasaturi pe care le poseda ar putea sa placa femeilor. Cel mai initiat in aceste lucruri se dovedeste a fi Samurai, datorita Olgai, care era femeia care il crestea, o aristocrata acum in varsta care se refugiase de comunisti tocmai in Siberia; astfel Samurai are idei mai evoluate fata de ceilalti doi, carora incearca sa le impartaseasca ceea ce nici el nu intelege prea bine. Astfel, fumatul unui trabuc e un act estetic, frumusetea incepe acolo unde felul de a face e totul, frumusetea trupului feminin opreste timpul in loc, ceea ce e important in dragoste este consonanta cu tot ce-i in jur lumini, mirosuri, culori, ;poetii se tem intotdeauna de viata, omul care viseaza o moarte frumoasa va avea o viata extraordinara etc. Toate acestea ii provoaca lui Dimitri dorinta de a cunoaste si de a experimenta iubirea, de a-si descoperi sinele.
4

Prin urmare, Dimitri doreste sa cunoasca dragostea adevarata, sa simta o femeie adevara, ceea ce ii determina initierea sexuala, care se produce cu o prostituata roscata. Prostituata roscata nu este una dintre femeile vulgare care practica aceasta meserie, ca dovada fiind pozele pe care aceasta i le arata lui Dimitri dar din care acesta nu reuseste sa inteleaga mare lucru; totodata prostituata poate reprezenta un simbol al Rusiei. Aceasta initiere nu ii aduce satisfactia asteptata, dar se simte total schimbat fata de ceilalti doi baieti, descoperind o noua perspectiva asupra vietii, una pesimista ceea ce aproape il determina sa se sinucida. In acest moment de criza, vizionarea filmului Belmondo ii schimba perceptia asupra vietii: el descopera esentialul: surprinzatoarea libertate a unei lumi multiple in care oamenii parea sa scape legilor implacabile ce hotarau viata noastra. Dupa prima vizionare a filmului, baietii innopteaza la bunicul lui Utkin, care le ofera sampanie, ceea ce il face pe Utkin sa exclame: Asta e Occidentul! care se nascuse in bulele sampaniei de Crimeea, intr-o izba ingropata in zapada, dupa un film frantuzesc vechi de mai muti ani; acest Occident era pentru ei cel mai adevarat pentru ca fusese zamislit in vitro, da, in paharul acela cu fatete spalat de rauri de votca. Adolescentii vizioneaza filmul de saptesprezece ori, de fiecare data descperind un lucru nou; astfel, prin cinema ei exploreaza Occidentul, reprezentat de Belmondo, care era cheia acelui univers magic, pivotul, motorul lui, Dumnezeul lui. La vizionarea filmului, sau mai bine zis, descoperirea Occidentului, isi fac aparitia si persoane din ce in ce mai bizare: doi frati Nerestov, celebri vanatori de zibeline, care veneau foarte rar in oras, legendara Sova, o batrana zdravana si neinfricata care fabrica rachiu clandestin, dar pe care militia nu reusise niciodata s-o prinda in flagrant, Gherasim Tugai, cel care fura aur de la stat si altii, ceea ce semnifica faptul ca Occidentul nu reprezinta o tentatie doar pentru cei trei tineri, el reprezinta o tentatie pentru toata populatia oprimata de comunism. Prin urmare acest film declanseaza o schimbare neprevazuta a mentalitatii spectatorilor siberieni, care incep sa-si redescopere individualitatea si sa se elibereze cel putin mental de nefericirea cotidiana. Belmondo reprezinta o ipostaza a fiecaruia dintre copii, dar si a celorlalti spectatori, descoperindu-si latura eroica si occidentala; astfel Belmodo intruchipeaza atat Don-Juan-ul cat si Poetul si Razboinicul (tocmai datorita faptului ca fiecare are drama lui, Belmodo reprezinta o asemenea eliberare de sub obsesia acesteia.) Motivele pentru care adolescentii il iubesc atat pe Belmondo sunt urmatoarele: pentru superba inutilitate a ispravilor sale, pentru absurdul voios al victoriilor si cuceririlor sale, pentru eroismul lui pentru nimic, pentru ca a aparut la
5

momentul potrivit, in mijlocul taigalei inzapezite, propulsat parca de o cascadorie fantastica si pentru ca era total diferit ce filmele rusesti in care iubirea era reprezentata intr-o modalitate tipic comunista: in momentul cheie al filmului, in care tinerii de obicei trebuiau sa se sarute, barbatul afirma: Masa, anul asta, la secara, pun pariu ca obtin douasprezece chintale la hectar!. Totodata Belmondo ii incurajeaza sa-si continue viata sperand intr-o lume mai buna, si de ce nu, chiar la Occident prin replica Nu mi-am fumat inca ultimul trabuc! Astfel, Occidentul ajunge sa reprezinte pentru baieti Lumea aventurii pentru frumusetea gestului, lumea trupurilor mandre de forta superbelor mecanisme trupesti, lumea pe care o puteai lua in serios pentru ca nu se temea sa se arate comica si o lume in care orice putea fi spus. Accidentala calatorie cu Transsiberianul si lectiile Olgai, adancesc sentimentul tinerilor de a evada din friguroasa Siberie. Prin urmare, finalul romanului coincide cu abandonarea Siberiei de catre cei trei adolescenti: Dimitri se refugiaza la Leningrad, singurul oras european al Rusiei, total opus de Moscova orientala si barbara, de unde reuseste sa emigreze in Occident; Samurai se exileaza in Cuba comunista, hotarat sa lupte pana la capat impotriva raului reprezentat de americani, gasindu-si astfel sfarsitul; iar Utkin isi castiga existenta in Statele Unite nu ca scriitor, ci ca autor de desene pronografice, gasindu-si si el o iubire, infirma ca el. Totusi, acest Occident nu se dovedeste a fi Pamantul Fagaduintei cei trei simtindu-se ca niste exilati datorita lipsei de spiritualitate a acestei civilizatii; Utkin descrie ciilizatia americana ca niste maimute care se amuza cu o jucarie mecanica. Apasa pe buton, resortul functioneaza, omuletul din plastic incepe sa faca tumbe. Scopul este atins...La fel e si in cultura lor. Fabrica un nou geniu, il umfla la televizune, de cartile lui putin le pasa, important e sa mearga masinaria. Butonul, resortul, omuletul din plastic se bataie. Toata lumea e multumita. E foarte reconfortant sa poti fabrica genii. Cu ajutorul cuvantului...Jongleaza cu idei vechi de cand e lumea, le combina la nesfarsit, sacrificand in schimb viata. Vorbe, vorbe, vorbe... Dupa multi ani, are loc intalnirea intre Dimitri si Utkin, la Brighton Beach, un arhipelag rusesc. Rafalele de zapada reinvie in sufletul celor doi exilati solitari si dezradacinati care ratacesc intr-o noapte reala si simbolica in acelasi timp, amintirea zapezilor de altadata, din Siberia natala, precum si iluziile lor, de aceasta data spulberate.

BIBLIOGRAFIE
1. Makine, Andrei, Pe vremea fluviului Amur, editura Humanitas, Bucuresti, 2001.
7

2. Salhi, Kamal, Francophone Voices, Intellect L&DEFAE, London, 1999.