Nume: Dumitrașcu Mara-Georgiana

Specializarea: Română-Germană
Interval seminar: luni 16:00-18:00

Verbul. Categoria gramaticală a diatezei

Diateza reprezintă categoria gramaticală verbală, care exprimă raportul dintre subiect și
acțiunea verbului.1 În lingvistica românească s-a pornit de la a susține ideea existenței a trei
diateze: activă, pasivă și reflexivă, dar s-au exprimat de-a lungul anilor, puncte de vedere
diferite în legătură cu numărul diatezelor în limba română. 2 Totuși, identificăm în anumite
studii, faptul că se vorbește despre patru tipuri de diateză, celor trei menționate anterior li se
adaugă și diateza reciprocă.3 În acest referat voi discuta doar despre cele rei diateze
menționate anterior, deoarece acestea sunt cele mai importante.
În Gramatica limbii române volumul I, elaborată de colectivul de gramatică al Institutului
de lingvistică din București al Academiei Republicii Populare Române coordonat de lingvistul
Alexandru Graur, în studiul doamnei prof. univ. dr. Hoarță-Cărăușu Luminița Dinamica
sintaxei și pragmaticii limbii române actuale, dar și în lucrarea lingvistului Dumitru Irimia
Structura gramaticală a limbii române. Verbul, diateza activă este prezentată și explicată
astfel: Ea arată că subiectul gramatical face acțiunea, iar în cazul verbelor tranzitive, acțiunea
este suferită de complementul direct, diferit de subiectul gramatical ( De exemplu: În mai
multe rânduri am apucat condeiul, cu gândul să-ți spui o istorie.)4 Lingviștii Iordan Iorgu și
Robu Vladimir sunt de părere că, diateza activă este forma de bază a paradigmei marii
majorități a verbelor, este nemarcată cu morfeme specifice și constituie, în descriere, baza
opoziției triadice, semnificând că unitatea aflată în poziția subiect este activă, deci se referă la
agentul său (destinatorul) procesului enunțat.5 Orice apariție a mărcii ,,se’’ plasează verbul din
sistemul diatezei active în cea a reflexive sau pasive, încadrându-l în ordinea de flexiune a
acestora.6
Conform autoarei Hoarță-Cărăușu Luminița, diateza pasivă se concretizează, în limba
română, în două tipuri de structuri sintagmatice: 1) Diateza pasivă cu auxiliarul ,,a fi” ( Masa
a fost răsturnată.); 2) Diateza pasivă cu pronumele reflexiv ,,se’’ ( Tema se scrie la birou.).7
Autorii Gramaticii limbii române, vol.I Morfologia consideră că diateza pasivă construită cu
pronume reflexive capătă denumirea de pasiv reflexiv. 8 Verbele construite cu pronume
reflexiv care, datorită sensului lor (pasiv), pot fi înlocuite cu aceleași verbe la diateza pasivă
cu a fi, aparțin diatezei pasive.9 Ele se construiesc numai cu pronumele în acuzativ, de
exemplu: Găina se ouase o mărgică.10 Lingviștii Iordan Iorgu și Robu Vladimir consideră că,

1
DEXonline
2
HOARȚĂ-CĂRĂUȘU, Luminița, Dinamica morfosintaxei și a pragmaticii limbii române actuale, ediția a II-a,
Editura Cermi, Iași 2008, p. 80
3
Irimia, Dumitru, Structura gramaticală a limbii române. Verbul, Editura Junimea, Iași, 1976, 2000, p. 174
4
Gramatica limbii române, vol. I, ediția a II-a, Editura Academiei Republicii Socialiste România, p. 208
5
IORDAN, Iorgu, ROBU, Vladimir, Limba română contemporană, Editura Didactică și pedagogică, București,
1978, p.465
6
Ibidem
7
HOARȚĂ-CĂRĂUȘU, Luminița, op.cit. p.81
8
Gramatica limbii române, op.cit., p.214
9
Ibidem
10
Ibidem
diateza pasivă se definește clar ca structură morfologică și se opune diatezei active prin
morfemul de marcă ,,a fi’’, cu ajutorul căreia se exprimă, împreună cu participiul verbului de
conjugat.11
Autoarea Hoarță-Cărăușu Luminița expune în capitolul ,,Un aspect al morfosintaxei textelor
religioase din secolul al XVI-lea: construcția pasivă’’ din lucrarea Text și discurs religios,
trăsăturile construcției pasive, care ajută la deosebirea acesteia de construcția activă: 1)
subiectul din construcția activă trece într-o poziție postverbală de complement prepozițional al
verbului, așa numitul-complement de agent, noua poziție având statut de complinire
facultativă; 2) complementul direct din construcția activă se ,,externalizează’’ ca subiect,
schimbându-și ierarhia sintactică; 3) trăsătura a doua are ca efect ,,intranzitivitatea verbului’’,
care, contextual pierde capacitatea de a-și atașa un complement al tranzitivității forte, dar
păstrându-și capacitatea de a-și atașa complemente ale tranzivității slabe: complementul
secundar (Elevul a fost întrebat rezultatul) sau complementul predicativ al obiectului (Ion a
fost ales director) (GALR, 2005, 2: 132).12
Tot autoarea Hoarță-Cărăușu Luminița explică în lucrarea Dinamica morfosintaxei și a
pragmaticii limbii române actuale diateza reflexivă astfel: Acțiunea pleacă de la subiectul
gramatical și revine la el, dar într-o altă ipostază, de obiect pasiv, care suferă acțiunea
(pronumele reflexiv, formă neaccentuată): Eu mă mir.13 Filologul Dumitru Irimia aduce în
completare în lucrarea sa, faptul că, reflexivul este o diateză de sinteză, între activ și pasiv. 14
Tot el explică: pe primul loc se află factorul activ (acțiunea pleacă de la subiect, iar acesta este
activ, adică realizează acțiunea), ieșind din sfera subiectului, acțiunea îsi caută o limită, un
punct de sosire, pe care-l găsește, întorcându-se tot în subiect, dar în altă ipostază, de obiect
pasiv, care suferă acțiunea (Eu mă îmbrac. ,,Eu’’-subiect activ; ,,mă’’-obiect pasiv). 15 Autorii
Gramaticii limbii române vol.I Morfologia afirmă că, formele neaccentuate ale pronumelui
reflexiv în dativ și acuzativ sunt mărci ale diatezei reflexive când acestea nu pot fi înlocuite cu
pronume personale sau cu substantive în același caz.16
Lingvistul Dumitru Irimia consideră în lucrarea Structura gramaticală a limbii române.
Verbul, că în cadrul diatezei reciproce doi subiecți în reciprocitate exprimă și suportă
acțiunea.17 Acțiunea prezintă două sensuri de desfășurare, dinspre un subiect către un obiect și
dinspre obiect către subiect, de exemplu: ,,Voi vă amenințați prea des.’’18 Autoarea Hoarță-
Cărăușu Luminița afirmă în lucrarea sa Dinamica morfosintaxei și a pragmaticii limbii
române actuale faptul că, diateza reciprocă are în comun mărci gramaticale cu alte diateze,
cum ar fi formele neaccentuate ale pronumelui reflexiv în acuzativ sau dativ. 19
În concluzie, diateza verbală reprezintă o structură complexă la nivel semantic, întemeiată
pe o relație sintactică între subiect, predicat și complement.
11
IORDAN, Iorgu, ROBU, Vladimir, op.cit, p.465
12
HOARȚĂ-CĂRĂUȘU, Luminița, ,,Un aspect al morfosintaxei textelor religioase din secolul al XVI-lea:
construcția pasivă’’, în Text și discurs religios, Iași, 13-14 noiembrie 2009, ediția a II-a, Editura
Universității ,,Alexandru Ioan Cuza’’, Iași, 2010, p.270
13
HOARȚĂ-CĂRĂUȘU, Luminița, op.cit. p.93
14
IRIMIA, Dumitru, op.cit. p.173
15
Ibidem
16
Gramatica limbii române, op.cit., p.209
17
IRIMIA, Dumitru, op.cit., p.174
18
Ibidem
19
HOARȚĂ-CĂRĂUSU, Luminița, op.cit, p.94
 Bibliografie
DEXonline { https://dexonline.ro/definitie/diatez%C4%83 } (ultima accesare: 28.10.2022)
***Gramatica limbii române, vol. I, ediția a II-a, Editura Academiei Române, București,
1966, pp. 159-208.
HOARȚĂ-CĂRĂUȘU, Luminița, Dinamica morfosintaxei și a pragmaticii limbii române
actuale, ediția a II-a, Editura Cermi, Iași 2008, pp. 80-93.
HOARȚĂ-CĂRĂUȘU, Luminița, ,,Un aspect al morfosintaxei textelor religioase din secolul
al XVI-lea: construcția pasivă’’, în Text și discurs religios, Iași, 13-14 noiembrie 2009, ediția
a II-a, Editura Universității ,,Alexandru Ioan Cuza’’, Iași, 2010, p. 270.
IORDAN, Iorgu, ROBU, Vladimir, Limba română contemporană, Editura Didactică și
Pedagogică, București, 1978, p. 465.
Irimia, Dumitru, Structura gramaticală a limbii române. Verbul, Editura Junimea, Iași, 1976,
2000, pp. 171-174.
Vreau să încep prin faptul că, majoritatea l-am studiat pe Creangă înainte de a incepe
Facultatea, deoarece este și a fost inclus în lista autorilor canonici care intră în programa de
bacalaureat. OK..eu în timpul liceului îl percepeam ca fiind un scriitor obișnuit care pur și
simplu, a scris foarte multe povești, majoritatea fiind pentru copii, dar acum fiind la facultate,
îl percep pe Creangă ca fiind un scriitor cu spirit național, vocabular bogat în cuvinte
țărănești. De exemplu în Basmul Povestea lui Harap Alb