8.

3 Perspectivele politicii industriale comunitare

Actualmente Politica Industrială a UE continuă să se bazeze pe o serie de
factori importanți pentru competitivitatea și dezvoltarea acestui sector, cum ar fi
climatul macroeconomic, inovarea și cunoașterea, antreprenoriatul și dezvoltarea
durabilă.
Climatul macroeconomic este relativ stabil, există o piață internă unică și o
monedă unică, există un nivel înalt de coeziune economică și socială și o forță de
muncă performantă, dialogul social are deja o practică îndelungată, serviciile de
interes general sprijină competitivitatea industriei, industrii de rețea (energie,
telecomunicații, transport) sunt piloni importanți ai dezvoltării industriale, care
trebuie consolidați în țările noi membre.
Activitatea și performanțele în domeniul inovării trebuie îmbunătățită, prin
creșterea treptată a alocațiilor sau a fondurilor pentru investițiile în activitatea de
cercetare-dezvoltare, până la nivelul de 3% din PIB în anul 2010. De asemenea, se
prevede crearea unui cadru favorabil de încurajare a investițiilor în sectorul de
cercetare-dezvoltare și, desigur, necesitatea asigurării utilizării mai eficiente a
fondurilor publice alocate cercetării industriale. Pentru depășirea fragmentării la
nivelul UE s-a lansat inițiativa Spațiului European al Cercetării (European Research
Area).
Industriile cu grad înalt tehnologic sau cele cu valoare adăugată mare nu pot
progresa fără un suport de inovare, iar politica industrială și cea de cercetare-
dezvoltare trebuie să creeze condițiile pentru potențarea inovării. Soluțiile prevăzute
de Comisia Europeană constau în stabilirea unor platforme tehnologice și în
elaborarea unui plan strategic pe termen lung pentru dezvoltarea unor tehnologii
specifice care determină schimbări majore de ordin economic și social.
O altă prioritate identificată de UE în acest sens este dezvoltarea de concentrări
și rețele inovative (clusters) și pe această linie comunitatea recunoaște necesitatea
redirecționării cheltuielilor publice pentru valorificarea (pregătirea) capitalului
uman și sprijinirea activității de cercetare- dezvoltare. Pentru susținerea acestei
activități UE folosește instrumente care țin de cadrul regulator al pieței (politica
concurenței), de stimulente fiscale (facilități la impozitare pentru cheltuieli de
inovare), de posibilitățile de finanțare (cercetare, servicii financiare, politica
regională).
Antreprenoriatul este o altă coordonată a politicii industriale a UE.
Promovarea antreprenoriatului în primul rând înseamnă crearea, dezvoltarea și
consolidarea IMM-urilor, iar în al doilea rând, crearea de firme și găsirea de noi nișe
pe piață. Capacitatea inovativă a IMM-urilor pot fi întărite printr-o cooperare și
interacțiune mai eficiente între diversele țări membre, precum și printr-un acces mai
ușor la programele de cercetare comunitare. Strategia de la Lisabona are ca obiectiv
crearea unui climat de afaceri prielnic pentru noii antreprenori, la fel și Carta
Europeană pentru IMM, adoptată în iunie 2003.
Promovarea unei structuri durabile a producției industriale ca factor de
antrenare a creșterii economice și a productivității muncii este un alt obiectiv al
politicii industriale comunitare, ce poate fi atins prin produse mai puțin poluante și
dezvoltarea de piețe sau segmente noi de piață în concordanță cu cerințele
consumatorilor și a politicilor de reglementare. La Summitul mondial de la
Johannesburg în privința UE și-a asumat unele angajamente referitor la structurile
de producție și consum, care se bazează atât pe inițiative existente cât și viitoare.