8.

2 Politica industrială a comunității

În anii ’60 s-a înregistrat o creștere economica rapida, inflație scăzuta, dezvoltare
importanta a schimburilor externe și liberalizarea acestora, preturi mici la energie și
materie primă, orientarea economiei de la agricultură la industrie, grad ridicat de
ocupare a forței de muncă în unele regiuni cererea depășind oferta de muncă. Prima
încercare de formulare a unei politici industriale comunitare are loc în 1970 în
raportul cu titlul “Memorandum asupra politicii industriale“ în care se atrage atenția
asupra necesitații de a orienta structura industriei și asupra unor acțiuni comune.
Tratatul de la Maastricht în continuare formulează pentru UE competența în
domeniul asigurării condițiilor pentru competitivitatea externă, în acest sens să
promoveze măsuri de ajustare a industriei la schimbările structurale, să încurajeze
cooperările intrafirmă precum și întărirea potențialului industrial de renovare,
cercetare și dezvoltare tehnologică.
Politica de cercetare-dezvoltare (R&D) a început în 1984 și a constatat dintr-
un program cadru, de 4 ani, privind coordonarea și integrarea întregii asistențe
acordate domeniului în UE. Odată cu extinderea spațiului comunitar în 1995 s-a
constat rămânerea în urma în domeniu informaticii, fapt care a dus la adoptarea
programului sub numele “ESPRIT” finanțat 50% din cadrul surselor bugetare ale
UE și celelalte 50% din sursele naționale și private.
Majorarea gradului de mecanizare a industriei tradiționale formează obiectul
unui program de cercetare fundamentală în domeniul tehnologiilor industriale.
În comunicatul Comisiei Europene referitor la starea industriei în anii 2000 se
stipulează că industria trebuie să se desfășoare în cadrul unei politici comerciale
libere în concordanță cu alte politici comune, iar soluționarea problemelor
industriale ale regiunilor sau în cadrul industriilor să se facă prin măsuri care țin de
piața internă. După anul 2000 comunitatea europeana participă la finanțarea
programelor de cercetare științifică în domeniul biotehnologiilor și a geneticii, care
la moment sunt considerate direcții prioritare de cercetare științifică.