Portofoliul

Drama „Doina” de Ion Druță

Dramă (fr.dame, gr. drama – „acțiune, faptă”)

Piesă de teatru, în versuri sau proză, construită pe un conflict puternic, în care sunt
antrenate personaje exemplare aflate în situații de viață complicată, cu un final nefast.

„Piesa Doina trece drept o dramă, dar una în bună parte alegorică, privitoare la viața
înstrăinată a indivizilor... Dar, la urma urmelor, e drama umanității în general, captivă
formalismelor existențiale, lipsită de consistența unei conștiințe spirituale majore.”
Constantin Cubleşan

Geneza:

Drama „Doina” de Ion Druță a fost publicată în anul 1968, iar premiera absolută a cestei
piese a avut loc în anul 1971 la Teatrul V. Maiakovski din Moscova. Inițial drama „Doina”
se întitula „Semănătorii de zăpadă”.

Structură:

Dramă în trei acte.

Titlul:
Titlul dramei este unul sugestiv, aflat în strânsă legătură cu întregul conținut. Alcătuit
dintr-un singur cuvânt „Doina”, face trimitere la o specie literară caracteristică pentru
poezia populară românească, care exprimă trăiri sufletești profunde și convingeri față de
unele probleme ale vieții, în sensul că interpretul își evocă în mod direct sentimentele de
dor, jale, revoltă, tristețe, iubire înstrăinare,regret,etc.
Personaje:
DOINA, o stranie năzărire, marele dar şi marele blestem al neamului nostru
TUDOR MOCANU, brigadier în colhoz
VETA, soţia sa
IONEL
FIMA
ANTON copiii lor
MARIA
MIHAI
GLIGORE, căruţaş
IVAN FRANKOVICI, zagotovșcic
 Portofoliul
Tehnica AXA VIEŢII
VETA -personajul feminin din drama „Doina” de I. Druță

„Biata fată, abia împlinise șaptesprezece ani în iarna ceea, de abia începuse a ieși
17 ani duminicile în sat.”

„Rămasă fără tată, avea trei hectare de pămînt […].”

„Era sprintenă, avea sîni bourei, glas frumos de privighetoare, trei hectare de pămînt și doi
ochi galeși, căprii”. (p.93)

căsătoria

Vetei cu “[…] de abia incepuse a ieși duminicile în sat. Dar alegîndu-ți-o, ai scoso de Paști la joc și
toată ziua ai jucat numai cu dînsa” (p.93)
Tudor Mocanu

„După ce ne-am luat cu Veta, așa cam spre primăvară, l-a născut ea pe cel de la
academie”(Mihai)
18-19 ani „Atunci dar cum se face că după nuntă Veta tot mai rar se ducea la cor, tot mai rar și mai
rar sătenii auzeau cîntecele ei?.” (p.94)
( copiii)
„Vezi, dragul badei, cum vine povestea... Viața țăranului e țesută mai mult din muncă decît
din cîntece. Iar femeia măritată- copiii, casa, bărbatul- aiestea i-s cîntecele. Ba ți se
îmbolnăvește un copil, ba vaca își pierde mana, pe urmă vine războiul, după război preotul
o rămas pe undeva prin România, biserica au inchis-o. O vreme o chemau la
înmormățntari, și se ducea cu încă cîteva femei, și petreceau mortul la groapă, da pe urmă
n-am mai lăsat-o. Orișicum, cîntecele celea de înmormîntare o tot stricau la inimă și azi
mi-e nevasta posomorîtă,mîne posomorîtă.”(p. 94)

Munca în
„Atunci cînd s-a făcut colhozul, cîteva veri o îmblat și ea împreună cu femeile din măhală la
colhoz prășit. Se ducea cu dragă inimă și muncea ziua întreagă în rînd culumea, darcînd li se
nimerea să muncească în Hîrtoape, acolo unde au fost odată hectarele noastre, sara,
nainte de plecare, făcea și făcea și rămînea în urma femeilor. […] .Rămînea în urmă să
pună semn la cele trei hectare ale noastre..” (p.95)
 „O singură dată am bătut-o, pe vremea prășitului. […] Da las’că n-am lovit eu cine știe
ce… I-am tras colo cîteva palme, dar, pe semne, s-a tulburat mai mult din speriat, că am
Bătaia pîndit-o acolo în Hîrtoape și am bătut-o chiar atunci cînd punea semne.”Na mesto
prestupleni”- cum se zice.Și iaca după cele cîteva palme o început s-o fure frica.[…] Ca să
(începutul bolii) vezi, se temea de toate. Se temea să nu ne deporteze, se temea să nu se întoarcă iară
foametea, să nu înceapă război; se temea de sărăcie, se temea că nu vor avea ce
îmbrăca copiii atunci cînd va fi zi de sărbătoare…”

(p.95)

Boala „ Începea să-și revină, și toate s-ar fi întors sre bine,dacă nu s-ar fi apucat înt-o zi proștii
iștia ai mei să ascundă icoanele. [...] Veta îmbla și răscolea peste to.t [...]Veta ieșind din
(evoluția bolii) poiată cu icoanele Mă rog, icoanele dacă au stat atîta vreme în poiată, sub pătulul
găinilor... Le-o așezat Veta pe iarbă în felul în care stăteau ele în casa noastră,s-a lăsat în
genunchi în fața lor, a ridicat brațele spre cer, așa cum face preotul în vremea rugăciunii,
și a început să cînt.[...]. ”. „A trecut felcerul mai înspre sarăi-a făcut o injecție și cu injecția
ceea o dormit biata Veta două zile și două nopți.Credeam că o să-i treacă, dacă nu i-a
trecut! Mai în toamnă am inceput a îmbla cu dînsa pe la doctori. Am fost la Chișinău, la
Kiev, la Camenca, dacă degeaba.Pînă la urmă i-au dat bilet s-o ducem la spitalul din Curchi
pe toată viața, dar am stat noi cu copiii și ne-am gîndit: ce să îmble ea, sărmana, flămîndă
șu zgîriată prin pădurile orheiului? Am lăsat-o acasă și uite, stă cu noi.”(p.95-96-97)

Alege fasole
„Și tot chitindu-se cum ar face el ca să poată pleca și ea să steie cumincioară, deodată își
(timp de 4 ani) aduce aminte cum stătea Veta iarna seri întrgi tăcută și alegea fasole, că îi era grozav de
drag să le aleagă. Pune dar scara la gura podului, adună în căldare niște rămășițe din anii
trcuți și vreo două zile Veta a stat cuminte ca un copil de scăunaș, de parcă nici n-ar fi fost
acasă. Ș-atunci m-am dus în colhoz, am luat cîte un pud-două de toate felurile, am adus
butoiul ista, ca să avem unde le amesteca,și iaca repede or fi patru ani de cînd tot stă
biata Veta și le alege. Iarna alege în casă, vara vine sub cortul ista. ” (p.97)