Sunteți pe pagina 1din 71

Argumentarea în comunicare

“Oamenii ar muri, mai curând decât


să gândească – şi mulŃi chiar mor”.
Bertrand Russell (1872 – 1970)
Argumentare şi raŃionare

 Argumentarea = proces mental care are


ca scop găsirea unor temeiuri în
favoarea unei concluzii.
 RaŃionarea = proces mental care are ca
scop ajungerea la o concluzie, pe baza
unor temeiuri date.
 Ambele procese au drept rezultat
argumente sau raŃionamente.

2
PropoziŃii cognitive

 PropoziŃie cognitivă = unitate de discurs care


poate fi calificată ca adevărată sau falsă.
 Calificativele adevărat şi fals se numesc “valori
logice”.
 Prin “adevărat” sau “fals” nu trebuie să
înŃelegem cunoscut ca adevărat, respectiv
cunoscut ca fals.
 Într-o propoziŃie cognitivă, adevărată sau falsă
este informaŃia redată de propoziŃia
respectivă, iar nu formularea sa lingvistică.

3
PropoziŃii cognitive
 Două propoziŃii sunt reciproc contradictorii, dacă nu
pot fi împreună adevărate şi nici împreună false.
 “Psihanaliza este o teorie ştiinŃifică.”
“Psihanaliza nu este o teorie ştiinŃifică.”
 Două propoziŃii sunt reciproc contrare, dacă nu pot fi
împreună adevărate, dar pot fi împreună false.
 “Dan este mai vârstnic decât Mihai.”
“Dan este mai tânăr decât Mihai.”
 Două propoziŃii sunt reciproc inconsistente, dacă nu
pot fi împreună adevărate (sunt reciproc contradictorii
sau reciproc contrare).

4
Argumentul
 Argument = o mulŃime de propoziŃii cognitive, în care
despre unele, numite “premise”, se pretinde că
întemeiază (sprijină, justifică) o altă propoziŃie, numită
“concluzie”.
 Argument = o mulŃime de propoziŃii cognitive, în care
despre una, numită “concluzie”, se pretinde că
decurge din celelalte propoziŃii, numite “premise”.
 Premisele unui argument se referă la fapte cunoscute
celui căruia i se adresează argumentul (sau pe care
acesta le poate lua ca atare), iar concluzia se referă la
un fapt necunoscut respectivului interlocutor.
 Despre premise se pretinde că sunt adevărate.

5
Indicatori logici

 “În gândirea vizuală devine conştient numai


materialul concret al ideii. RelaŃiile, specifice
ideilor, nu pot dobândi o expresie vizuală. Prin
urmare, imaginile constituie un mijloc cât se
poate de imperfect pentru a conştientiza
gândirea.”
Sigmund Freud, Eul şi sinele

 Indicatori de concluzie: “deci”, “prin urmare”,


“aşadar”, “astfel”, “rezultă că” ş.a.

6
Indicatori logici

 “Aritmetica, geometria şi altele de acest fel


închid în sânul lor ceva sigur şi temeinic,
deoarece, fie că sunt treaz, fie că dorm, doi şi
trei adunate fac cinci, iar pătratul nu are mai
multe laturi decât patru.”
René Descartes, MeditaŃii despre filosofia primă

 Indicatori de premisă: “deoarece”, “întrucât”,


“căci”, “fiindcă”, “pentru că” ş.a.

7
Indicatori logici

 “Libertatea presei este una dintre cele


mai importante libertăŃi garantate de
ordinea noastră constituŃională. Fără
această libertate, celelalte libertăŃi ar fi
imediat ameninŃate. În plus, libertatea
presei este o sursă pentru alte libertăŃi.”
 ApariŃia unui indicator logic nu este o
condiŃie necesară pentru prezenŃa unui
argument.

8
ExplicaŃii şi ilustrări

 “Am întârziat, deoarece am pierdut trenul.”


 Într-o explicaŃie se formulează propoziŃii,
numite “explanans”, referitoare la fapte
necunoscute cuiva, cu intenŃia de a arăta de
ce lucrurile stau aşa cum sunt descrise de o
altă propoziŃie, numită “explanandum”,
referitoare la un fapt cunoscut de cel căruia i
se adresează explicaŃia.

9
ExplicaŃii şi ilustrări
 “În cazul unei infracŃiuni proprii, legea cere ca autorul
infracŃiunii să aibă o anumită calitate. Astfel, în cazul
infracŃiunii de luare de mită, autorul trebuie să aibă
calitatea de funcŃionar, iar în cazul infracŃiunii de
călcare de consemn, autorul trebuie să aibă calitatea
de militar.”
 O ilustrare constă dintr-un enunŃ general, de obicei cu
caracter de regulă, şi una sau mai multe propoziŃii prin
care se evidenŃiază aplicarea regulii la câteva cazuri.
 ApariŃia unui cuvânt folosit în mod obişnuit ca
indicator logic nu este nici condiŃie suficientă pentru
prezenŃa unui argument.

10
PropoziŃii condiŃionale

 “Dacă rata inflaŃiei creşte, atunci puterea de


cumpărare a populaŃiei scade.”
 Antecedent = propoziŃia care urmează imediat
după “dacă”.
 Consecvent = propoziŃia care urmează imediat
după “atunci”.
 “Dacă rata inflaŃiei creşte, atunci puterea de
cumpărare a populaŃiei scade. Rata inflaŃiei
creşte. Deci puterea de cumpărare a populaŃiei
scade.”

11
Argumente eliptice

 “Acest medicament este un antiacid, deci


reduce aciditatea gastrică.”
 “Ce te aştepŃi de la el? Marius este
contabil şi toŃi contabilii au obiceiul de a
fi foarte atenŃi la cifre.”
 Un argument din care lipseşte cel puŃin o
premisă sau chiar concluzia se numeşte
argument eliptic sau entimemă.

12
Argumente deductive

 Într-un argument deductiv, despre


concluzie se pretinde că decurge în mod
necesar din premise. Cu alte cuvinte,
despre premisele unui argument
deductiv se pretinde că sprijină concluzia
în aşa fel încât dacă premisele sunt
adevărate, concluzia este cu necesitate
adevărată.

13
Argumente nedeductive

 Într-un argument nedeductiv, despre concluzie


se pretinde că decurge doar în mod probabil
din premise. Cu alte cuvinte, despre premisele
unui argument nedeductiv se pretinde că
sprijină concluzia în aşa fel încât, dacă
premisele sunt adevărate, concluzia este cu
probabilitate adevărată.
 “Luminile din casă erau stinse şi în faŃa casei
nu era nici o maşină, aşa încât am tras
concluzia că nu era nimeni acasă.”

14
Corectitudinea logică

 Argument valid = argument deductiv în care,


dacă premisele sunt adevărate, atunci
concluzia este cu necesitate adevărată (este
imposibil ca premisele să fie adevărate şi
concluzia falsă).
 Într-un argument deductiv nevalid se poate ca
premisele să fie adevărate şi concluzia falsă.
 “Anca este fiica medicului Popescu. Prin
urmare, medicul Popescu este tatăl Ancăi.”

15
Corectitudinea logică

 Argument tare = argument nedeductiv


în care, dacă premisele sunt adevărate,
atunci concluzia este cu mare
probabilitate adevărată.
 Într-un argument nedeductiv slab, dacă
premisele sunt adevărate, atunci
concluzia nu este cu mare probabilitate
adevărată (este cu mare probabilitate
falsă).

16
Corectitudinea logică

 Argument logic corect = argument deductiv


valid sau nedeductiv tare.
 NoŃiunea de corectitudine logică a
argumentelor are în vedere legătura dintre
premise şi concluzie, iar nu valorile logice ale
acestora.
 “Întrucât ziua de 1 ianuarie cade întotdeauna
într-o luni, rezultă că a doua zi după 1 ianuarie
este întotdeauna marŃi.”

17
ConcludenŃă şi confirmabilitate

 Argument concludent = argument


deductiv valid cu premise adevărate.
Prin definiŃie, orice argument concludent
are concluzia adevărată.
 Argument confirmator = argument
nedeductiv tare cu premise adevărate.
Prin definiŃie, orice argument
confirmator are concluzia cu mare
probabilitate adevărată.

18
Utilitatea argumentelor
deductive
 Pentru a fi util, un argument deductiv trebuie
să fie valid.
 “Anul 2009 are 365 de zile. Anul 2009 este
bisect. Prin urmare, toate planetele din
constelaŃia Orion sunt lipsite de viaŃă.”
 Pentru ca un argument valid să fie util, trebuie
ca premisele sale să poată fi împreună
adevărate şi, în plus, să fie împreună
adevărate (argumentul să fie concludent).

19
Utilitatea argumentelor
deductive
 Premisele unui argument sunt relevante
pentru concluzie sau un argument este
relevant, dacă între informaŃia redată de
premise şi informaŃia redată de concluzie
există o legătură.
 “Municipiul Bucureşti este capitala României.
Prin urmare, toate pisicile sunt pisici.”
 Pentru ca un argument concludent să fie util,
trebuie ca argumentul respectiv să fie
relevant.

20
Utilitatea argumentelor
deductive
 “Municipiul Bucureşti este capitala României.
Prin urmare, municipiul Bucureşti este capitala
României.”
 Pentru ca un argument concludent şi relevant
să fie util, trebuie ca premisele sale să poată fi
acceptate ca adevărate independent de
concluzie.
 Argument deductiv util = valid + concludent +
relevant + adevărul premiselor sale poate fi
acceptat independent de concluzie.

21
Argumente plauzibile
 “Dacă a plouat, atunci strada este udă. Strada
este udă. Deci a plouat.”
 “Dacă a plouat, atunci strada este udă. Strada
este udă. Deci nu a plouat.”
 “Dacă a plouat, atunci strada este udă. Strada
este udă. Deci este mai plauzibil că a plouat.”
 Argument plauzibil = argument deductiv
nevalid, dar a cărui concluzie dobândeşte un
anumit grad de plauzibilitate în raport cu
premisele, fiind astfel acceptabil într-o discuŃie
raŃională.

22
Formă logică
 “ToŃi sconcşii sunt mamifere.”
 “Toate metalele sunt solide.”
 “ToŃi F sunt G.”
 “Dacă plouă, atunci îmi iau umbrela.”
 “Dacă mi-e foame, atunci mănânc.”
 “Dacă p, atunci q.”
 Constante logice: “toŃi … sunt”, “unii … sunt”, “nici un
… nu este …”, “este fals că …”, “nu este adevărat că
…”, “şi”, “sau”, “dacă …, atunci …”, “orice”, “există cel
puŃin un …” …
 Forma logică a unei propoziŃii este dată de constantele
logice care apar în propoziŃia respectivă.

23
Erori formale şi erori neformale
în argumente deductive valide
 “Întrucât unele flori sunt narcise şi unele flori
sunt galbene, rezultă că unele flori sunt
narcise galbene.”
 “Întrucât unele vertebrate sunt balene şi unele
vertebrate sunt zburătoare, rezultă că unele
vertebrate sunt balene zburătoare.”
 Unii F sunt G. Unii F sunt H. Prin urmare, unii
F sunt GH.
 Eroare formală = eroare care Ńine de forma
argumentului respectiv.

24
Erori formale şi erori neformale
în argumente deductive valide
 “Radu este sfios, deoarece este timid.”
 În acest argument valid (care poate fi şi concludent)
nu se face nici un progres logic în stabilirea adevărului
concluziei pe baza premisei.”
 “MulŃi oameni susŃin că au văzut OZN-uri de origine
extraterestră. Prin urmare, există OZN-uri de origine
extraterestră.”
 “MulŃi oameni susŃin că au văzut OZN-uri de origine
extraterestră. Tot ceea ce mulŃi oameni susŃin că au
văzut există. Prin urmare, există OZN-uri de origine
extraterestră.”
 Acest argument este valid, dar este neconcludent,
întrucât are o premisă (o supoziŃie) falsă.

25
Erori ale lipsei de progres logic
1. Erori de circularitate
 “DemocraŃia este ocrotită, deoarece asigură afirmarea
şi dezvoltarea individului. Motivul pentru care este
asigurată afirmarea şi dezvoltarea individului este că
principii cum ar fi libertatea individuală şi siguranŃa
persoanei sunt garantate prin ConstituŃie. Evident,
astfel de principii sunt garantate prin ConstituŃie,
deoarece statul democratic şi valorile sale sunt
ocrotite.”
 p, deoarece q. q, deoarece r. r, deoarece p.
 Eroarea argumentului circular = concluzia reprezintă o
reformulare a uneia dintre premise.
 Este imposibil ca toate premisele să fie adevărate şi
concluzia finală să fie falsă, întrucât concluzia finală
este una dintre premise.

26
Erori ale lipsei de progres logic
1. Erori de circularitate
 “Mediul social este factorul care îi determină pe unii oameni să
fure. Mai întâi, cei care ajung să fure provin din familii
dezorganizate. În al doilea rând, nu există o tendinŃă înnăscută
pentru furt.”
 Premisa “nu există o tendinŃă înnăscută pentru furt” se sprijină
implicit pe concluzia “mediul social este factorul care îi determină
pe uni oameni să fure”.
 “Mediul social este factorul care îi determină pe unii oameni să
fure. Prin urmare, nu există o tendinŃă înnăscută pentru furt.”
 Eroarea evitării problemei = concluzia sprijină implicit una dintre
premise, fără a fi o reformulare a acesteia.
 Problema pusă de o premisă nu este rezolvată, ci evitată:
“De unde ştii că nu există o tendinŃă înnăscută pentru furt?”
“Din aceea că mediul social este factorul care îi determină pe unii
oameni să fure.”

27
Erori ale lipsei de progres logic
1. Erori de circularitate
 “AcuzaŃiile formulate la adresa Chinei sunt false,
deoarece statul chinez, prin definiŃie, este un stat
iubitor de pace.”
Generalul Wu, 1951
 Eroarea ignorării deliberate = argumentatorul nu Ńine
cont de cerinŃa de a prezenta temeiuri în favoarea
unei opinii, susŃinând că adevărul acesteia trebuie
acceptat din capul locului, fiind mai presus de orice
îndoială.
 Aceeaşi eroare se comite în cazul în care cineva
respinge o opinie a unui interlocutor, susŃinând că
falsitatea acesteia este stabilită de la bun început,
astfel că orice eventuale temeiuri ale interlocutorului
ar fi irelevante pentru subiectul în discuŃie.

28
Erori ale lipsei de progres logic
1. Erori de circularitate
 “Avorturile trebuie să fie interzise, deoarece
reprezintă o formă de crimă.”
 Utilizând expresia “o formă de crimă”,
argumentatorul presupune ca fiind deja stabilit
ceea ce urmează a fi dovedit: aici, problema
era dacă avortul este sau nu o formă de crimă.
 Eroarea expresiei circulare = într-o propoziŃie
aparent descriptivă este folosită o expresie
care implică o luare de poziŃie cu privire la
ceea ce abia urmează a fi dovedit.

29
Erori ale lipsei de progres logic
1. Erori de circularitate
 “În activitatea dvs. rezistaŃi încercărilor de a fi
corupt?”.
 “Mai obişnuieşti să copiezi la examene?”
 Întrebare complexă = propoziŃie interogativă
la care orice răspuns dat implică o unică
supoziŃie pe care respondentul este forŃat să o
accepte.
 (1) “In activitatea dvs. există încercări de a fi
corupt?”
(2) “RezistaŃi acestor încercări?”

30
Erori ale lipsei de progres logic
2. Eroarea premiselor inconsistente
 Argument cu premise inconsistente = argument în
care apare cel puŃin o pereche de premise
inconsistente sau un argument ale cărui premise
implică propoziŃii reciproc inconsistente.
 “(1) Inculpatul cunoştea fiecare detaliu al planului
afacerii, el participând la fiecare întâlnire la care a fost
discutat acest plan. (2) Oricine ar fi cunoscut cât de
puŃin despre acest plan, ar fi devenit suspicios. (3)
Inculpatul nu a devenit nici un moment suspicios, aşa
cum a declarat el însuşi. Prin urmare, inculpatul a
săvârşit cu vinovăŃie fapta pentru care a fost acuzat.”
 Din (2) şi (3) rezultă că inculpatul nu cunoştea planul
afacerii, dar, conform (1), inculpatul cunoştea planul
afacerii.

31
Erori ale supoziŃiei false
1. Apelul la ignoranŃă
 “Nimeni nu a dovedit că OZN-urile sunt de origine
extraterestră. Prin urmare, OZN-urile nu sunt de
origine extraterestră.”
 “Dacă nimeni nu a dovedit că OZN-urile sunt de
origine extraterestră, atunci OZN-urile nu sunt de
origine extraterestră.”
 “Nimeni nu a dovedit că OZN-urile nu sunt de origine
extraterestră. Prin urmare, OZN-urile sunt de origine
extraterestră.”
 “Dacă nimeni nu a dovedit că OZN-urile nu sunt de
origine extraterestră, atunci OZN-urile sunt de origine
extraterestră.”

32
Erori ale supoziŃiei false
1. Apelul la ignoranŃă
 Eroarea apelului la ignoranŃă = eroare comisă în
argumentele în care legătura dintre premise şi
concluzie se bazează fie pe supoziŃia că, dacă nu s-a
dovedit adevărul unei propoziŃii, atunci acea propoziŃie
este falsă, fie pe supoziŃia că dacă nu s-a dovedit
falsitatea unei propoziŃii, atunci acea propoziŃie este
adevărată.
 AbsenŃa dovezilor în favoarea sau împotriva
informaŃiei exprimate de o propoziŃie nu arată decât
că până la un moment dat nu s-a reuşit confirmarea
sau infirmarea acelei propoziŃii şi nu că acea propoziŃie
este falsă sau, respectiv, adevărată.

33
Erori ale supoziŃiei false
2. Alternativa falsă
 Eroarea alternativei false = (1) argumentatorul presupune în mod
nejustificat că există numai două variante reciproc exclusive de
soluŃionare a unei situaŃii problematice, ignorând posibilitatea de
a găsi o a treia variantă sau de a realiza un compromis între
variantele prezentate, (2) îşi exprimă explicit sau sugerează
dezacordul cu una dintre variante şi (3) trage concluzia că este
de acceptat cealaltă variantă.
 “Domnilor, sau cedăm la presiunile sindicatelor, satisfăcându-le
toate pretenŃiile, sau ne menŃinem fermi pe poziŃie, continuând
să aplicăm măsurile de disponibilizare a forŃei de muncă şi de
politică salarială asupra cărora am convenit. Nu am cheltuit atâta
timp şi efort în şedinŃele de guvern şi în negocierile cu
reprezentanŃii FMI, pentru ca acum să anulăm aceste măsuri. Prin
urmare, nu trebuie să cedăm în faŃa presiunilor sindicatelor.”

34
Erori ale supoziŃiei false
3. Erori de relevanŃă
 Erori de relevanŃă = erori produse în
argumente în care premisele enunŃate
explicit sunt irelevante pentru concluzie,
legătura dintre aceste premise şi
concluzie realizându-se printr-o premisă
falsă, subînŃeleasă.
 Aceste erori se mai numesc şi “apeluri
irelevante”.

35
Erori ale supoziŃiei false
3. Erori de relevanŃă
 Atacul la persoană (Argumentum ad Hominem) =
încercare de a respinge concluzia unui argument
formulat de un interlocutor, ignorându-se prezentate
de interlocutor şi atrăgându-se atenŃia asupra
interlocutorului însuşi.
 ad Hominem abuziv = se argumentează că ceea ce
susŃine o anumită persoană trebuie respins, făcându-
se un apel irelevant la unele defecte morale, de
caracter etc. ale persoanei respective.
 “Argumentele senatorului X în favoarea renunŃării la
cota unică de impozitare nu trebuie luate în seamă. Dl
X este un individ complexat şi ranchiunos, căruia îi
place să se audă vorbind.”

36
Erori ale supoziŃiei false
3. Erori de relevanŃă
 ad hominem circumstanŃial = se argumentează că
ceea ce susŃine o anumită persoană trebuie respins,
făcându-se un apel irelevant la unele împrejurări
(circumstanŃe) în care se află persoana respectivă.
 “Senatorul x a argumentat în favoarea creşterii
salariilor profesorilor, dar x este el însuşi profesor, aşa
încât argumentele sale nu au nici o valoare.”
 tu quoque = un argumentator căruia i se reproşează
ceva răspunde că reproşul nu este întemeiat, deoarece
poate fi adresat chiar celui care l-a făcut.
 Răspunsul ia, de obicei, forma “Reproşul tău nu poate
fi luat în seamă, deoarece şi tu eşti la fel ca mine.

37
Erori ale supoziŃiei false
3. Erori de relevanŃă
 Apelul la autoritate = eroare comisă atunci când se
recurge la opinia unei autorităŃi într-un anumit
domeniu pentru a sprijini o concluzie care nu aparŃine
domeniului de competenŃă al autorităŃii respective.
 “Cunoscutul filosof x a susŃinut că accesul la dosarele
fostei SecurităŃi trebuie să fie liber. Aşadar, trebuie să
acceptăm accesul liber la aceste dosare.”
 Apelul la tradiŃie = invocarea experienŃei trecutului, a
felului cum au avut loc lucrurile altădată, pentru a a
justifica opinii despre ceea ce trebuie făcut sau să nu
fie făcut în prezent sau în viitor.
 “Reforma învăŃământului nu este necesară, deoarece
învăŃământul a funcŃionat destul de bine şi până
acum.”

38
Erori ale supoziŃiei false
3. Erori de relevanŃă
 Eroarea “pantei alunecoase” = se argumentează că,
odată ce a avut loc un anumit fapt, evenimentele vor
evolua inevitabil către un final indezirabil, dacă nu
cumva dezastruos.
 “Difuzarea filmelor erotice pe posturile de televiziune
trebuie să fie interzisă. Dacă se va continua difuzarea
acestor filme, se va ajunge la o creştere a numărului
de infracŃiuni privitoare la viaŃa sexuală, cea ce va
eroda treptat eşafodajul moral al societăŃii. Efectul pe
termen lung ar putea fi dezintegrarea ordinii de drept
şi poate chiar colapsul societăŃii.”

39
Erori ale supoziŃiei false
3. Erori de relevanŃă
 Abaterea atenŃiei = argumentatorul schimbă
complet subiectul aflat în discuŃie, după care
trage o concluzie despre noul subiect sau
sugerează că a fost deja stabilită o concluzie.
 “Jocul de întrajutorare Caritas este acuzat de
şarlatanie. Acest joc este foarte important
pentru oraşul nostru şi pentru toată Ńara. Mii
de oameni îşi îmbunătăŃesc nivelul de trai, iar
statul încasează impozite uriaşe, care sprijină
învăŃământul şi sănătatea. Se pare că cei care
ne acuză ignoră aceste fapte.”

40
Erori ale supoziŃiei false
3. Erori de relevanŃă
 Adversarul fictiv = argumentatorul deformează
argumentul unui interlocutor, respinge argumentul
deformat şi pretinde că a respins argumentul iniŃial al
interlocutorului.
 “Am ascultat cu atenŃie argumentele dlui senator x în
favoarea propunerii ca Logica să fie introdusă în Planul
de ÎnvăŃământ al DPPD. Ce doreşte în fond dl x ?
Evident, domnia sa doreşte raŃionalizarea excesivă a
tinerilor noştri, înăbuşirea creativităŃii acestora şi
transformarea lor în nişte “roboŃi joviali”. Nu putem fi
de acord cu aşa ceva, deci propunerea menŃionată
trebuie respinsă.”

41
Erori ale supoziŃiei false
4. Erori ale apelului la emoŃii
 În anumite situaŃii se apelează la emoŃii şi
sentimente precum teama, mila, admiraŃia,
simpatia etc. pentru a îndemna o persoană
sau un grup de persoane să facă sau să se
abŃină de la a face ceva.
 Apelurile la emoŃii nu se produc în argumente
propriu-zise, deoarece nu intenŃionează să
dovedească adevărul unei propoziŃii, ci să
provoace un anumit comportament.
 Erorile apelului la emoŃii se comit atunci când
invocarea acestora este irelevantă pentru
comportamentul care se doreşte a fi provocat.

42
Erori ale supoziŃiei false
4. Erori ale apelului la emoŃii
 Apelul la teamă (“Argumentum ad Baculum”) = cineva
este îndemnat să facă sau să se abŃină de la a face
ceva, atrăgându-i-se atenŃia asupra efectelor
neplăcute pe care le va avea nerespectarea acelui
îndemn pentru persoana în cauză sau pentru cei
apropiaŃi acesteia.
 “Sunt sigur că veŃi aproba cererea prin care clientul
meu solicită liberarea provizorie pe cauŃiune. În caz
contrar, prietenii influenŃi ai clientului meu s-ar supăra
foarte tare şi apoi gândiŃi-vă că oricând se poate
petrece un accident stupid, nu?”.

43
Erori ale supoziŃiei false
4. Erori ale apelului la emoŃii
 Apelul la orgoliu = cineva este îndemnat să
facă un anumit lucru sau să împărtăşească o
opinie, sugerându-i-se că dacă va respecta
îndemnul, va fi considerat ca aparŃinând unui
grup “de elită” sau că prin nerespectarea
acelui îndemn se pune singur în afara unui
astfel de grup.
 “Nu te-ai înscris încă în partidul nostru?
Ciudat! Cei mai distinşi intelectuali au făcut-o
deja.

44
Erori ale supoziŃiei false
4. Erori ale apelului la emoŃii
 Eroarea Apelului la popor (“Argumentum ad Populum”)
se poate comite în două forme.
 Forma directă = se încearcă provocarea unui anumit
comportament din partea unei persoane sau a unui
grup, prin invocarea unor atribute măgulitoare pentru
acea persoană sau acel grup.
 “VotaŃi candidatul partidului nostru! El este, ca şi voi,
un bun român şi un om cinstit.”
 Forma indirectă = cineva este îndemnat să facă un
anumit lucru sau să împărtăşească o opinie printr-un
apel la împrejurarea că majoritatea (“mulŃimea”) se
conformează deja acelui îndemn.

45
Erori ale supoziŃiei false
4. Erori ale apelului la emoŃii
 Apelul la milă (“Argumentum ad Mizericordiam”) = se
solicită clemenŃă, invocându-se mila pentru o situaŃie
fără legătură cu faptul pentru care se solicită
clemenŃa.
 “Onorată instanŃă, solicit pentru clientul meu minimum
de pedeapsă pentru fapta pe care a săvârşit-o. Clientul
meu este singurul întreŃinător al unei familii
numeroase. Dacă veŃi stabili maximum de pedeapsă,
copii săi vor ajunge pe drumuri, iar soŃia sa, care este
foarte bolnavă, nu-şi va putea procura medicamentele
de care atâta nevoie.”

46
Erori ale supoziŃiei false
5. Insinuarea
 DEX: A insinua = a strecura cu dibăcie o aluzie, de regulă
răutăcioasă.
 A: Acest individ mi se pare suspect.
B: Tu vezi prea multe filme poliŃiste!
 “(1) ToŃi cei care văd prea multe filme poliŃiste au adesea
impresia că în jurul lor sunt persoane suspecte. (2) Tu vezi prea
multe filme poliŃiste. Prin urmare, tu ai adesea impresia că în jurul
tău sunt persoane suspecte.”
 Argumentul este valid, dar neconcludent: premisa tacită (1) este
cel puŃin discutabilă, dacă nu chiar falsă.
 Insinuarea = enunŃarea unei premise, de regulă adevărată, a unui
argument valid şi neconcludent, completarea argumentului şi
deducerea concluziei fiind lăsate pe seama interlocutorului.

47
Erori ale supoziŃiei false
6. Sloganul publicitar.
 “Mixtus: cea mai bună hrană pentru câini! Mixtus:
apreciată de crescătorii de elită!” (apelul la orgoliu).
 “Denim: pentru bărbaŃi puternici, pentru bărbaŃi plini de
succes!”
 “(1) ToŃi bărbaŃii care doresc să fie puternici şi plini de
succes aleg after shave-ul Denim. (2) Tu eşti un
bărbat care doreşte să fie puternic şi plin de succes.
Prin urmare, tu alegi after shave-ul Denim.”
 Acest argument este valid, dar neconcludent: premisa
(1) este falsă.
 De notat că premisa (2) poate fi lesne aceptată de
eventualii cumpărători.

48
Eroarea accidentului
 Accidentul = în premisele unui argument este
enunŃată o regulă care este greşit aplicată în
concluzie unui caz particular, neîncadrabil în
regula respectivă, datorită trăsăturilor sale
“accidentale”.
 “Dl senator x nu poate fi tras la răspundere
juridică pentru discursul său de săptămâna
trecută, în care a incitat la ură naŃională,
discriminare şi violenŃă publică. După cum se
ştie, ConstituŃia arată că parlamentarii nu pot
fi traşi la răspundere juridică pentru opiniile
politice exprimate în exercitarea mandatului.”

49
Concluzia greşită
 În sens restrâns, eroarea concluziei greşite se comite
atunci când un argumentator formulează premise care
antrenează în mod vădit o anumită concluzie, dar
trage o concluzie total diferită de aceasta.
 “În acest sistem al economiei de piaŃă, corupŃia a
devenit un fenomen omniprezent. De aceea, acest
sistem trebuie să fie înlăturat.”
 În cazul în care o eroare de relevanŃă nu poate fi
încadrată clar într-una dintre categoriile menŃionate
mai sus, se spune că s-a comis eroarea concluziei
greşite în sens larg.
 “Domnişoara x va fi cu siguranŃă un manager capabil
şi eficient. Este foarte frumoasă, are o Ńinută superbă
şi se îmbracă cu mult gust.”

50
Erori ale vaguităŃii şi
ambiguităŃii
 Un termen este precis, dacă despre orice obiect se
poate decide în principiu că aparŃine sau nu
extensiunii sale şi este vag, dacă există obiecte
despre care, principial, nu se poate decide această
apartenenŃă.
 Termeni ca “pătrat” şi “moleculă” sunt precişi, iar
termeni ca “tânăr” şi “departe” sunt vagi.
 Extensiunea unui termen vag se compune dintr-u
nucleu, care conŃine cazurile decise ca aparŃinând
extensiunii sale şi o margine, care conŃine cazurile
indecidabile.
 Termenii vagi admit nuanŃări, cei precişi nu.

51
Erori ale vaguităŃii şi
ambiguităŃii
 O propoziŃie este ambiguă dacă poate fi interpretată în
cel puŃin două moduri diferite.
 Un cuvânt este polisemantic dacă are mai mult de un
înŃeles şi este monosemantic dacă are un singur
înŃeles.
 O formulare este semantic ambiguă în cazul în care
conŃine cel puŃin un cuvânt polisemantic şi nu oferă
nici un indiciu care să permită stabilirea înŃelesului cu
care acel cuvânt este luat în formularea respectivă.
 O formulare este sintactic ambiguă în cazul în care
poate fi interpretată în cel puŃin două moduri diferite,
dar nu datorită apariŃiei unui cuvânt polisemantic, ci
datorită unui defect de construcŃie (de structură).

52
VaguităŃi
 “Trebuie să se treacă imediat la interzicerea
avorturilor. Senatorul x a susŃinut că avorturile
trebuie să rămână libere, pe temeiul că nu
vede ce rău s-ar comite prin curmarea vieŃii
unor fiinŃe incapabile de a înŃelege ce se
petrece cu ele. Dar, dacă se acceptă acest
punct de vedere, atunci se va ajunge curând la
legalizarea uciderii celor foarte bătrâni, a
bolnavilor psihic şi a retardaŃilor. La urma
urmelor, aceştia sunt incapabili de a înŃelege
ceea ce se petrece cu ei.”

53
VaguităŃi
 “Refuzând sistematic orice cooperare cu AsociaŃia
Coşarilor Profesionişti, Guvernul nesocoteşte
ConstituŃia României, întrucât la Art. 101, alin. 2,
aceasta dispune că “În îndeplinirea atribuŃiilor sale,
Guvernul cooperează cu organismele sociale
interesate.”
 “Oricine dă dovadă de egoism. La urma urmelor,
oricare dintre noi este preocupat la un moment dat de
anumite interese proprii. Chiar psihologia ne învaŃă că
interesele sunt incluse în structura personalităŃii, deci
şi în structura personalităŃii aşa-zişilor “altruişti”. Prin
urmare, altruismul nu există.”

54
AmbiguităŃi

 Erorile ambiguităŃii se comit atunci când în


premisele unui argument apare o propoziŃie
ambiguă, concluzia argumentului fiind
sprijinită de premise doar dacă se consideră
un anumit înŃeles al propoziŃiei respective, de
regulă cel convenabil argumentatorului.
 Dacă o premisă este semantic ambiguă, se
spune că s-a comis eroarea echivocaŃiei.
 Dacă o premisă este sintactic ambiguă, se
spune că s-a comis eroarea amfiboliei.

55
Eroarea echivocaŃiei
 “În România cultele religioase sunt libere. Prin urmare,
organele statului nu au dreptul să impună vreo
restricŃie asupra organizării şi activităŃii cultelor
religioase.”
 “În România cultele religioase sunt libere de orice
constrângere legală. Prin urmare, organele statului nu
au dreptul să impună vreo restricŃie asupra organizării
şi activităŃii cultelor religioase.”
 “În România cultele religioase sunt libere în cadrul
anumitor constrângeri legale. Prin urmare, organele
statului nu au dreptul să impună vreo restricŃie asupra
organizării şi activităŃii cultelor religioase.”

56
Eroarea amfiboliei

 “Medicul Ionescu i-a spus medicului Popescu


că a pus unele diagnostice greşite. Rezultă că
medicul Ionescu are cel puŃin curajul să-şi
recunoască propriile greşeli.”
 “Cartea de bucate recomandă servirea cu raci
a mesenilor atunci când sunt bine făcuŃi. Se
pare că aroma delicată a racilor este sporită de
starea de beŃie a comesenilor.”

57
Argumente nedeductive
 Generalizarea inductivă = argument nedeductiv în care
premisele se referă la membrii unui grup, numit
“eşantion”, iar concluzia se referă la toŃi membrii unui
grup mai larg din care a fost alcătuit eşantionul, numit
“populaŃie”.
 InducŃie enumerativă: generalizare inductivă în care
premisele enunŃă că membrii unui eşantion au o
anumită proprietate, iar concluzia enunŃă că toŃi
membrii populaŃiei respective au acea proprietate.
 InducŃie statistică: generalizare inductivă în care
premisele enunŃă că n% dintre membrii unui eşantion
au o anumită proprietate, iar concluzia enunŃă că
acelaşi procent de n% dintre membrii populaŃiei
respective au acea proprietate.

58
Argumente nedeductive

 “Antonia, Monica şi Ioana sunt câteva


secretare din universitatea noastră şi
fiecare dintre ele este vorbăreaŃă. Prin
urmare, probabil că toate secretarele din
universitatea noastră sunt vorbăreŃe.”
 “Toate secretarele pe care le-am întâlnit
până acum erau vorbăreŃe. Prin urmare,
probabil că următoarea secretară pe
care o voi întâlni este vorbăreaŃă.”

59
Argumente nedeductive
 Tăria unei generalizări inductive depinde de dimensiunea
eşantionului considerat şi de reprezentativitatea sa pentru
populaŃia de referinŃă.
 O generalizare inductivă este cu atât mai tare, cu cât
dimensiunea eşantionului considerat este mai mare, în ipoteza că
toŃi ceilalŃi parametri se menŃin constanŃi.
 Mărirea dimensiunii eşantionului nu asigură automat creşterea
tăriei unei generalizări inductive.
 Cu cât membrii unui eşantion au mai multe proprietăŃi în comun,
altele decât cea care interesează în generalizare, cu atât este mai
mare similitudinea pozitivă dintre aceştia.
 Cu cât membrii unui eşantion diferă mai mult între ei, având
totuşi în comun proprietatea de interes în generalizare, cu atât
este mai mare similitudinea negativă dintre aceştia.

60
Argumente nedeductive
 Cu cât este mai mare similitudinea negativă dintre membrii
eşantionului considerat într-o generalizare inductivă, cu atât
argumentul respectiv este mai tare, eşantionul fiind mai
reprezentativ, şi cu cât este mai mare similitudinea pozitivă dintre
membrii eşantionului, cu atât argumentul este mai slab,
eşantionul fiind mai puŃin reprezentativ sau chiar nereprezentativ.
 Tăria unei generalizări inductive este direct proporŃională cu
similitudinea negativă dintre membrii eşantionului considerat şi
este invers proporŃională cu similitudinea pozitivă dintre aceştia.
 Dacă similitudinea pozitivă dintre membrii eşantionului este mare,
atunci este foarte probabil ca ei să aibă proprietatea de interes
datorită faptului că au alte proprietăŃi în comun.

61
Argumente nedeductive
 Argumentul prin analogie = argument nedeductiv în
care se trage concluzia că un obiect are o anumită
proprietate neobservată, deoarece seamănă cu un alt
obiect la care s-a constatat prezenŃa acelei proprietăŃi.
 “Animalele şi oamenii au unele caracteristici în comun:
ciclul somn-veghe, plăcerea şi durerea, anumite
trebuinŃe etc. Oamenii au dreptul de a nu fi supuşi la
tratamente crude. De aici putem să tragem concluzia
că şi animalele au acest drept.”
 ProprietăŃi comune = proprietăŃile în virtutea cărora
obiectele respective seamănă.
 Proprietate transferabilă = proprietatea pe care o are
obiectul mai bine cunoscut şi care este “transferată” în
concluzie obiectului mai puŃin cunoscut.

62
Argumente nedeductive
 ProprietăŃile comune sunt relevante pentru proprietatea
transferabilă, dacă legătura dintre primele, pe de o parte, şi cea
din urmă, pe de altă parte, este sistematică sau măcar relativ
constantă. Dacă această legătură este foarte slabă, accidentală
sau chiar inexistentă, atunci proprietăŃile comune sunt irelevante
pentru proprietatea transferabilă.
 Cu cât proprietăŃile comune obiectelor între care se face analogia
sunt mai importante pentru acestea aŃă de proprietăŃile care le
deosebesc, cu atât asemănarea este mai profundă. Cu cât
proprietăŃile comune sunt mai puŃin importante faŃă de cele care
diferenŃiază, cu atât asemănarea este mai superficială.
 Un argument prin analogie este cu atât mai tare, cu cât
proprietăŃile comune sunt mai relevante pentru proprietatea
transferabilă şi cu cât asemănarea dintre obiectele între care se
face analogia este mai profundă.

63
Eroarea generalizării pripite

 Generalizarea pripită = se trage o concluzie


printr-o generalizare inductivă, în condiŃiile în
care numărul de cazuri din eşantionul
considerat este neînsemnat sau/şi eşantionul
este nereprezentativ pentru populaŃia din care
a fost alcătuit.
 “ToŃi stângacii sunt persoane cu abilităŃi
artistice înnăscute. De unde ştiu? Leonardo da
Vinci şi Pablo Picasso erau stângaci.”

64
Eroarea generalizării pripite
 Generalizările inductive bazate pe un singur caz pot fi
apreciate ca fiind tari, cu condiŃia ca proprietatea de
interes în generalizare să fie tipică pentru populaŃia
din care face parte cazul respectiv.
 “Mamutul de la Berezovka avea conuri de brad în
stomac. Prin urmare, toŃi mamuŃii se hrăneau şi cu
conuri de brad.”
 “Mamutul de la Berezovka avea un şold fracturat. Prin
urmare, toŃi mamuŃii aveau un şold fracturat.”
 Generalizările inductive bazate pe eşantioane mari şi
reprezentative pot avea concluzia falsă.
 “Toate lebedele sunt albe.”

65
Eroarea analogiei slabe

 Analogia slabă = proprietăŃile comune sunt


irelevante pentru proprietatea transferabilă
sau/şi asemănarea dintre obiectele respective
este superficială.
 “Dacă un copil primeşte o jucărie nouă, atunci
va dori să se joace cu ea, iar dacă un elev
primeşte un stilou nou, atunci va dori să scrie
cu el. Aşadar, dacă poliŃiştii vor fi dotaŃi cu un
nou tip de armă, atunci vor dori să folosească
acea armă.”

66
CondiŃii şi cauze
 CondiŃie = stare de fapt (fenomen, eveniment etc.) la care se
face referire prin relaŃia pe care o are cu o altă stare de fapt pe
care o implică sau de care este implicată.
 A este o condiŃie suficientă pentru B = nu se poate să aibă loc A
şi să nu aibă loc B.
 O umiditate relativă a aerului de 100% este o condiŃie suficientă
pentru ploaie.
 A este o condiŃie necesară pentru B = B nu poate să aibă loc fără
să aibă loc A.
 A avea combustibil este o condiŃie necesară pentru funcŃionarea
unui automobil.
 A este o condiŃie suficientă şi necesară pentru B = nu se poate să
aibă loc A şi să nu aibă loc B şi B nu poate să aibă loc fără să
aibă loc A.
 “Infectarea cu tulpina virală V este cauza gripei G.”

67
CondiŃii şi cauze
 Cauză = orice stare de fapt care produce (provoacă,
generează) altă stare de fapt, numită efect.
 În cel mai puternic sens al termenului, A este cauză
pentru B, dacă A este cel puŃin o condiŃie suficientă
pentru B.
 Cauzalitatea este ireflexivă: nici un fenomen nu este
propria sa cauză.
 Cauzalitatea este asimetrică : dacă un fenomen A este
cauză a unui fenomen B, atunci B nu este cauza lui A.
 Cauzalitatea este tranzitivă: dacă A este cauza lui B şi
B este cauza lui C, atunci A este cauza lui C.

68
Erori ale cauzei false
 Dacă A este cauza lui B, atunci A precede pe B, cel
puŃin în privinŃa momentelor iniŃiale ale apariŃiilor celor
două fenomene, reciproca nefiind întotdeauna
valabilă.
 Eroarea confundării succesiunii temporale cu relaŃia de
cauzalitate poate să apară atunci când se consideră că
un fenomen A este cauză a unui fenomen B numai
pentru că s-a constatat că A a apărut înaintea lui B.
 “Ieri am rămas blocat în lift şi s-a stins lumina. După
ce am aprins bricheta pentru a căuta butonul de
alarmă, lumina s-a aprins şi liftul a pornit. Aşadar,
deblocarea liftului s-a datorat aprinderii brichetei.”

69
Erori ale cauzei false

 Dacă A este cauza lui B, atunci între A şi B


există o corelaŃie, reciproca nefiind
întotdeauna valabilă.
 Eroarea confundării corelaŃiei cu relaŃia de
cauzalitate poate să apară atunci când se
consideră că un fenomen A este cauză a unui
fenomen B numai pentru că s-a constatat
existenŃa unei corelaŃii între cele două
fenomene.
 “An apple a day keeps the doctor away.”

70
Erori ale cauzei false

 Eroarea confundării efectului cu cauza se


comite atunci când, pe baza unei corelaŃii
dintre două fenomene A şi B care antrenează
concluzia că probabil A este cauza lui B, se
trage concluzia că B este cauza lui A.
 “În ultimii ani, deficitul bugetar şi rata inflaŃiei
au crescut continuu. Prin urmare, creşterea
ratei inflaŃiei este cauza sporirii deficitului
bugetar.”

71