Sunteți pe pagina 1din 9

• Situaţie de comunicare – transmiterea unei informaţii vizând gânduri, opinii,

idei, stări, fapte, evenimente etc.

• Comunicare dialogată – schimb de informaţii între două sau mai multe persoane.

• Comunicarea monologată – vorbirea neîntreruptă a unei persoane în faţa unuia


sau a mai multor ascultători.

• Modalităţi de comunicare:
 Directă (persoanele care comunică sunt de faţă);

 Mediată (prin intermediul telefonului, faxului şi a altor mijloace mass-


media);

Prin cuvinte / semne (imagini convenţionale, mimică, gesturi);

Orală sau scrisă.

• Componentele comunicării – elementele fără de care comunicarea nu poate


avea loc:

 Emiţătorul (cel care transmite informaţia);


 Receptorul (cel care primeşte informaţia);
 Mesajul (informaţia propriu-zisă);
 Codul comun de transmitere (limba comună, gesturi,
semnale cunoscute de cei care comunică);
 Canalul de transmitere a informaţiei (aerul prin care
circulă vocea - în comunicarea directă, la mică distanţă; telefonul, faxul,
radioul, televizorul, calculatorul – în comunicarea la distanţă).

• Comunicarea orală directă poate avea loc numai dacă emiţătorul şi receptorul
se văd, se aud, folosesc un cod comun, se urmăresc cu atenţie îşi răspund la mesaje.
E IMPORTANT SĂ ŞTII!

 DIALOGUL este o conversaţie între două sau mai multe persoane


 Intervenţia unei persoane în dialog este o replică;
 Dialogul este alcătuit dintr-o înlănţuire de replici, fiecare replică având legătură cu cea
anterioară.
 REGULI de aur ale dialogului:
1. Ascultă-ţi partenerul / partenerii de dialog cu atenţie!
2. Nu-l întrerupe pe cel care vorbeşte!
3. Nu vorbi în timp ce alţi vorbitori emit mesaje!
4. Vorbeşte clar, în enunţuri nu prea lungi!
5. Dacă nu înţelegi în totalitate mesajul transmis, nu ezita să pui întrebări
lămuritoare!
6. Într-o conversaţie în grup nu acapara discuţia!
7. Nu interveni într-o conversaţie între adulţi, decât dacă eşti întrebat sau ţi se cere
părerea!
 Formule de iniţiere a dialogului (exemple):
o Salut! Ce mai faci?…
o Nu vă supăraţi. M-ar interesa…
o Fiţi amabil, aş vrea să ştiu…
o Vă rog, îmi puteţi da o informaţie?
o Spuneţi-mi, vă rog…
o Te rog, ajută-mă să …
o Puteţi, vă rog, să-mi arătaţi…
o Aş vrea să ştiu…
o Caut strada … Mă puteţi orienta?
o Îmi daţi voie, vă rog, să…
Formule de încheiere a dialogului (exemple):
Mulţumesc!
Cu multă plăcere!
La revedere!
Salut!
Pe mâine!
 În dialog, adaptează-ţi mesajul la partener şi la situaţia de comunicare:
o Formula de salut;
o Formula de adresare;
o Formula de politeţe;
o Limbajul;
o Mijloacele nonverbale: tomul, intonaţia, mimica, gesturile.
 Monologul oral este un text pe care emiţătorul îl rosteşte în faţa unui
ascultători / unor ascultători fără a fi întrerupt.

 Monologul oral trebuie să capteze atenţia cititorului.

Se vor avea în vedere următoarele:

 Exprimarea concisă şi clară;


 Adaptarea volumului vocii la distanţa dintre receptori;
 Adaptarea tonului la întâmplările povestite şi la trăirile pe care doriţi să la
transmiteţi;
 Adaptarea mimicii şi a gesturilor;

 O relatare coerentă trebuie să stârnească interesul, presupune pregătirea


prealabilă a monologului printr-un plan simplu de idei, ca de exemplu:

 Introducerea: prezentarea situaţiei iniţiale: timpul, locul, starea


persoanelor
înainte de începerea acţiunii;
 Cuprinsul: - evidenţierea clară a cauzei ce a determinat
întreaga acţiune relatată;
- ordonarea logică a ideilor sau a întâmplărilor;
 Încheierea: sfârşitul întâmplării (prezentarea situaţiei finale).

 REGULI ALE MONOLOGULUI:

 Indicarea scopului mesajului transmis;


 Organizarea logică a ideilor;
 Stârnirea interesului ascultătorilor,
 Să fie exprimat în enunţuri corecte, clare şi nu foarte lungi;
 Vocea, mimica, gesturile vorbitorului să fie adecvate discursului
şi auditoriului
DESCRIEREA LITERARĂ este o prezentare sugestivă a caracteristicilor:
 Unui obiect;

 Unei fiinţe;

 Unei persoane;

 Unui fenomen;

 Unui colţ din natură.

DESCRIEREA ŞTIINŢIFICĂ este un text în care sunt prezentate


caracteristici ale unor obiecte, prin folosirea unor informaţii precise, exacte.

Planul unei descrieri poate cuprinde:

1. Introducere:
 Unul-două enunţuri menite să capteze atenţia cititorului;
 Prezentarea scurtă a scopului descrierii;

 Un scurt fragment narativ , referitor la contactul cu obiectul

descris;
2. Cuprins:
 Prezentarea imaginii de ansamblu a obiectului, peisajului etc.

 Prezentarea elementelor componente ale obiectului sau ale

obiectului din spaţiul observat, a poziţiei acestuia în spaţiu;


 Detalii semnificative: dimensiuni, forme culori etc.

 Modul de îmbinare a formelor, a culorilor.

3. Încheiere: impresia generală pe care ţi-a produs-o obiectul sau peisajul


descris; starea (stările) provocată (provocate);

ATENŢIE!

!
 Pentru descrierea ştiinţifică, documentează-te!
 Află şi notează date precise despre: dimensiuni, amplasare în
spaţiu, formă, mărime, culoare, alcătuire, utilitate etc.
 Foloseşte termeni ştiinţifici şi tehnici adecvaţi, date numerice.
PORTRETUL este o descriere în care se prezintă imaginea unui
personaj sau a unei persoane, prin reliefarea trăsăturilor fizice
(înfăţişarea, îmbrăcămintea etc.) şi / sau morale (calităţile, defectele,
unele obiceiuri etc.)

Structura compunerii:

1. Introducerea: împrejurările în care este surprinsă personajului prezentat;


timpul şi locul în care se află;
2. Cuprins:
 Prezentarea identităţii: cine este, cu ce se ocupă;

 Înfăţişarea fizică (statură, descrierea chipului, îmbrăcămintea);

 Caracteristici morale: calităţi, defecte;

 Comportamentul (în corelaţie cu aspectele morale prezentate);

 Descrierea mediului în care trăieşte (persoanele din jur asupra

cărora şi manifestă influenţa);


3. Încheiere: concluzia (impresia generală) la care conduce întreaga
descriere.

ATENŢIE!
Portretul poate crea impresia unei persoane vesele, triste, încrezute, optimiste,
pesimiste, hazlii, generoase, zgârcite etc.

AUTOPORTRETUL este tipul de portret în care o anumită persoană


îşi prezintă trăsăturile fizice şi / sau morale proprii.
REZUMATUL este povestirea pe scurt a unui text, reţinând esenţialul şi
eliminând amănuntele nesemnificative.

Pentru rezumarea unui text narativ, procedezi astfel:


 Citeşti textul cu atenţie;

 Delimitezi fragmentele logice (etapele acţiunii);

 Reciteşti fiecare paragraf şi formulezi enunţul / enunţurile care să

cuprindă toate informaţiile esenţiale (cine?, ce face?, când?, unde?, din


ce cauză?, în ce scop?);
 Reciteşti aceste enunţuri, făcând eventuale corecturi (eliminări, adăugiri,

înlocuiri etc.);
 Dacă textul conţine fragmente dialogate, transformi întâi aceste fragmente

în naraţiune, apoi extragi esenţialul acestora.

ATENŢIE!
 În rezumat nu se folosesc cuvinte din limbajul curent sau
regionalisme. Se înlocuiesc cu forma literară a acestora.
 Se elimină vocativele, elementele de expresivitate artistică (epitete,
comparaţii, personificări etc.)
 Enunţurile interogative / exclamative se transformă în enunţuri
enunţiative;
 Povestirea se realizează numai la persoana a III-a.
 Rezumatul este întotdeauna mai scurt decât textul.
COMPUNEREA ÎN CARE SE FAC
APRECIERI LA UN TEXT LITERAR
Redactarea unei compuneri în care se fac aprecieri sumare referitoare la un text
literar necesită o pregătire anterioară serioasă.

 Citeşte şi reciteşte cu atenţie textul (fragmentul de text) dat, asigurându-te că îi cunoşti


conţinutul şi că i-ai înţeles semnificaţiile;
 Realizează un plan simplu de idei axat pe cele trei părţi ale compunerii: introducere,
cuprins şi încheiere.

Exemplu – plan de prezentare generală a unui text:

1. INTRODUCERE:
- selectarea unor date sumare despre autor şi operă;
- precizarea titlului operei literare, datele apariţiei volumului din care face parte;
- menţionarea genului literar şi a speciei din care face parte;
2. CUPRINS:
A. pentru compunerea de analiză a unui text literar narativ
(epic):
- tema şi eventual motivele operei literare;
- explicarea semnificaţiei titlului în relaţie cu textul;
- structura;
- precizarea modului de expunere dominant, aducând argumentele necesare;
- rezumatul acţiunii;
- evidenţierea alternării modurilor de expunere (naraţiune, dialog, monolog,
descriere) şi menţionarea scopului în care este folosit fiecare mod de expunere;
- prezentarea unor mijloace se expresivitate, însoţite de explicaţii şi de exemple
din text;

B. pentru compunerea de analiză a unei poezii (operă lirică):


- identificarea modului de expunere dominant, susţinută de două – trei
argumente raportate la text;
- evidenţierea elementelor componente în jurul cărora se structurează textul;
- menţionarea sentimentului dominant transmis prin intermediul versurilor;
- observarea mijloacelor de expresivitate folosite de poet pentru exprimarea
propriilor idei, impresii, atitudini, sentimente (imagini vizuale, auditive,
olfactive), figuri de stil utilizate: personificări, comparaţii, epitete, metafore,
enumeraţii, repetiţii, inversiuni, hiperbole, antiteza etc.);
- prezentarea elementelor de versificaţie (strofa, versul, măsura, rima, ritmul);
- încadrarea în gen şi specie;
3. ÎNCHEIERE: enunţarea unui punct de vedere personal referitor la mesajul
textului sau redarea unui citat din critica literară referitor la textul analizat

Observaţie: secvenţele din text, cuvintele sau expresiile reproduse din textul analizat, ca
exemple, se pun întotdeauna între ghilimele (semnele citării).

CONSPECTUL este notarea sintetică, schematică şi sistematică a datelor


şi a ideilor esenţiale cuprinse într-un text . este necesar în etapa de documentare
în vederea studiului aprofundat al unei opere literare sau al unui anumit autor.

Organizarea textului unui conspect:


 De regulă, un text informativ exprimă idei, păreri sau puncte de vedere,

demonstrate prin argumente şi prin exemple convingătoare;


 Conspectul poate lua forma unei scheme sau a unui tabel în care ideile,

argumentele şi exemplele, exprimate concis, pot fi uşor vizualizate şi


extrase la nevoie;
 Ideile şi argumentele pot fi exprimate concis, pot fi uşor vizualizate şi

extrase la nevoie.
 Ideile şi argumentele pot fi exprimate prin:

- propoziţii precise, clare, concise;


- substantive însoţite de determinanţi.

Etapele realizării conspectului:


 lectura atentă a textului;

 lectura reluată, cu scopul identificării ideilor / punctelor de vedere

susţinute de autorul textului;


 notarea ideilor în caiet;

 reluarea lecturii, cu scopul identificării argumentelor prin care se susţine

fiecare idee exprimată;


 notarea argumentelor aparţinând fiecărei idei;

 reluarea lecturii, cu scopul identificării exemplelor ce susţin fiecare

argument adus;
 notarea exemplelor corespunzătoare fiecărui argument.

Exemple de redactare:

Ideea 1: …………… Ideea 2: ……………


 Argumentul: …………  Argumentul: ………
 Exemplul: ………
 Exemplul: ………