Clasificarea compoziţională a textelor

Reprezintă o formă de caracterizare stilistică care are legătură cu structura textului, putem
distinge 4 tipuri compoziţionale:
- descrierea
- expunerea
- naraţiunea
- argumentarea
Însă critica literară ne lasă să descoperim până la câteva zeci de tipuri compoziţionale. Mai sunt
alte 5 tipuri compoziţionale care pot fi adăugate la primele 4:
- expozitiv-informativ
- emotiv-expresiv (publicistic)
- normativ (juridico-administrativ)
- evaluativ-interpretativ
- argumentativ-persuasiv (ştiinţific)

Textul descriptiv

Prezintă succesiv (în ordine) trăsăturile şi proprietăţile unui obiect real sau imaginar.
Scopul unor asemenea descrieri poate fi:
- informarea (buletin de identitatea, articolele de dicţionare sau de enciclpoedii, tratatele
ştiinţifice, manualele tehnice, ghidurile turistice, anunţurile comerciale)
- persuasiunea (convingător, texte publicitare)
- expresivitatea (pastelurile şi fragmente literare care descriu portrete, peisaje, tablouri, scene
interioare etc.)
Descrierea poate fi:
- preponderent obiectivă
o în textele tehnico-ştiinţifice
o datele şi atributele vizând obiectul descris sunt prezentate la modul impersonal, fără
participare afectivă
- subiectivă
o în textele literare în care există exclamaţii, adjective, comparaţii, se exteriorează
sentimente, impresiile şi stările de suflet ale autorului cauzate de obiectul descris
 Tehnicile descriptive:
- observarea
- reproducerea atentă a detaliilor semnificative
- ordonarea trăsăturilor (de la general la particular, de la exterior spre interior)
Caracteristicile lingvistice:
- frecvenţa prezentului şi a imperfectului
- prezenţa adverbelor, substantivelor, adjectivelor cu sensuri spaţiale
- bogăţie şi precizie lexicală
- acumulare de adjective calificative
- fraze scurte (propoziţii independente) cu termeni multipli sau enumerativi

Textul narativ

Relatează o întâmplare, un eveniment în succesiunea sa temporală.

Scopul:
- practic (relatarea unei întârzieri, justificarea unui rezultat, reconstruirea unor accidente, fapte,
întâmplări)
- cultural (consemnarea pentru posteritate a evenimentelor istorice sau povestirea propriei vieţi
prin intermediul jurnalelor sau memoriilor)
- artistic (diferite specii literare – fabula, nuvela, romanul etc.)
Ex.: biografiile, autobiografiile, cronicile, jurnalele de călătorie, corespondenţele jurnalistice
Naraţiunea în sensul său larg are o structură complexă care cuprinde în afară de părţile ei
arhicunoscute (momentele subiectului) o relaţie cu locurile şi momentele derulării, personaje din care
unul sau mai mulţi protagonişti, raporturi cauzative şi finală cu o cromatică morală, estetică, religioasă
sau juridică.
Naraţiunea poate fi obiectivă sau subiectivă în textele literare.
Naraţiunea încorporează frecvent şi alte tipuri de texte care pot prezenta o diversitate stilistică şi
lingvistică în funcţie de evenimentele narate. În variantele orale ale naraţiunii se pot utiliza şi alte
mijloace artistice: muzica, dansul, pantonima pentru a-ţi prezenta desfăşurarea acţiunii.
Naratorul este deobicei un om căruia îi place să transmită celorlalţi propriile impresii şi păreri,
folosindu-se de mijloace expresive.
Tehnicile de narare sunt diverse şi privesc selectarea faptelor, ierarhizarea lor prin reliefare sau
estompare (a pune în plan secund), prin folosirea registrului adecvat şi mai ales prin trucarea
scenelor.
Textul narativ poate să aibă mai multe nuclee narative care se dezvoltă în paralel şi/sau se
întrepătrund, derularea firească a faptelor putând fi manevrată prin intervenţii, mutaţii şi inversări.
 Personajele pot fi prezentate de autor, de un alt personaj, caracterizarea acestora poate fi fizică,
socială, laudativă sau ironică, directă sau indirectă. Sistemul de personaje cuprinde protagonistul,
personajul secundar, personajele episodice, antagonistul (adversarul personajului principal),
prietenul, falsul prieten, destinatarul. În naraţiune se împletesc mai multe ipostaze temporale: timpul
istoric, al povestirii sau al naratorului care pot fi coincide sau să difere şi timpul cititorului.
Mijloacele lingvistice sunt diverse.

Textul emotiv-expresiv

Redă emoţiile, sentimentele, stările de suflet, fiind caracteristice scrisorilor particulare şi

jurnalelor intime, majoritatea de folosinţă personală, însă unele sunt destinate publicării, au ca
elemente de formă ...................................................... a destinatarului în cazul scrisorilor, conţinutul cu
introducere, conţinut şi încheiere, semnătură.
Limba acestor texte intens subiective, diferă după raporturile cu destinatarul, după atitudinea
autorului şi după scopul cu care scrie (anunţarea unui eveniment fericit, solicitarea de ajutor,
condoleanţe). Registrul este întotdeauna unul informal (informant).
Lexicul scrisorilor este simplu şi expresiv, conţinând termeni familiari, de argou, cunoscuţi
numai de partenerii implicaţi, sintaxa liniară, predomină prezentul şi perfectul compus şi apar
exprimări aluzive.
Textul jurnalului intim este împărţit pe secvenţe datate şi referindu-se permanent la persoana
autorului la locul şi la circumstanţele în care scrie, are un lexic simplu dar expresiv, de regulă pentru a
explica starea de suflet. Sintaxa liniară cu fragmentări şi intercalări (schimbarea stării de suflet, pornind
de la amintire sau de la observaţie), foloseşte frecvent prezentul şi perfectul compus, iar uneori
elemente de jargou personal cu formule şi abrevieri scurte.

Textul normativ

Conţine reglementările sub formă de ordine, dispoziţii, obligaţii, interdicţii, permisiuni,

instrucţiuni, recomandări.
Scopul este de a propune sau de a le sugera sau prsecrie destinatarului un anumit
comportament, asemenea texte sunt legile, decretele, ordonanţele, reglementările, deciziile,
instrucţiunile de folosire, statutele, îndreptarele ortografice, ortoepice şi de punctuaţie, pentru a face
diferite activităţi din diferite domenii.
Trăsăturile de bază sunt fraza liniară (liniaritatea frazei), claritatea şi temeinicia analitică,
simplitatea limbii.
 Textele juridice au o adresabilitate impersonală. Structură strict organizată (secţiuni, capitole,
aleneate, paragrafe). Nivelul este formal, registrul birocratic, formă univocă, enunţuri scurte,
termeni juridici, cuvinte monosilabice, indicativul prezent, infinitivul sau viitorul cu valoare de
imperativ.
Instrucţiunile de folosire folosesc un stil simplu cu termeni precişi şi clari, organizare internă
logică numerotate; fraze scurte, informative şi mijloace extralingvistice ajutătoare (scheme,
desene).

Textul evoluativ-interpretativ

Explică semnificaţia unui obiect, fenomen, produs (carte, spectacol, maşină, eveniment monden),
evalunându-i pe bază de probe şi argumente calităţile.
Ex.: recenzii, cronic, comentarii critice, studii asupra unui autor, ale unei opere, expoziţii, a unui
grup artistic
Structura de bază cuprinde: informarea, descrierea, povestirea în legătură cu subiectul, obiectul,
interpretarea mesajului şi a semnificaţiilor ascunse a tehnicii folosite, precum şi evaluarea efectelor, a
calităţii utilităţii, noutăţii, preformanţelor.
Acester texte pot avea un caracter mai mult sau mai puţin marcat subiectiv, interpretarea şi
evaluarea fiind o problemă de atitudine (de acceptare sau de respingere a obiectului vizat); foloseşte un
lexic specializat, uneori abundând în teologisme de ultimă oră sau chiar creaţiei recente. O sintaxă
complexă, referirii la fapte de cultură şi prezenţa indicativului prezent.

Textul argumentativ-persuasiv

Prezintă opinia, teza, opţiunea autorului pe care acesta o demonstrează cu probe şi

argumente.
Scopul este convingerea destinatarului să adere la această opinie sau să adopte comportamentul
adecvat.
Ex.: discursurile politice, pleodariile avocaţilor, articole de fond (editorialele din ziar, predicile),
articole cu tematică politică, economică, filosofică, texte publicitare
Structura de bază cuprinde prezentarea problemei sau a temei; teza sau opinia autorului,
argumentele, eventualele antiteze, cu contraargumentele pe care le resping şi concluzia în favoarea tezei.
Argumentarea poate fi afirmativă sau consultativă (când se concentrează pe respingerea tezei).
Argumentele pot fi: concrete (faptice), de autoritate, logice, pragmatice.
Prezenţa aproape obsesivă a emitentului, folosirea timpului prezent.
 Vocabular
abrava – a înfrunta avar – zgârcit, cărpânos
afiliaţie – înrudire, apartenenţă babilonie – amestecătură, haos
afluenţă – aglomeraţie bac – pod plutitor
aforism – maximă, zicătoare bacantă – curtezeană
aforistic – sentenţios bagatelă – mărunţis
afront – jignire bahic – ţine de zeul Bachus
agasant – enervant, perturbator balsam – mireasmă
aglutina – a aţipi bancrută – faliment, crah
agramat – incult bard – poet
agramatism – incultură basorelief – sculptură
ahtiat – dornic bastard – nelegitim, ilegal
ajusta – a adapta bazaconie – ciudăţenie
alert – vioi, iute, sprinten beatitudine – fericire
aliena – a înstrăina belfer – profesor, instituitor
aliteraţie – repetarea aceluiaşi cuvânt belicos – războinic, răzbunător
alocuţiune – cuvântare scurtă benign – curabil, de vindecat
amanet – zelog, garanţie, gaj blasfemie – hulă
ambiant – înconjurător blazon – emblemă
amfitrion – gazdă, prezentator, boi – fard
amiabil – prietenos boreal – nordic, septentrional
amputa – a tăia braşoavă – minciună
amuletă – talisman brevet – licenţă
analog – la fel, asemănător brigand – bandit, tâlhar
anodion – neînsemnat bucal – oral
antecesor – precedent bulversare – dezorientare
antologie – culegere de cărţi candid – curat, nevinovat
antren – animaţie caraghios – buf
antreu – aperitiv; hol, verandă cavernă – peşteră
antropofag – canibal cărpânos – zgârcit, avar
antroponimic – nume de om celeritate – viteză
apatic – impasibil, indiferent celest – divin
apetisant – gustos centenar – secular
aplomb – îndrăzneală centurion – sutaş
apogeu – culme cerbicie – tenacitate, agerime
aport – contribuţie ceresc – sideral (magnific)
apoteoză – glorificare cifos – cocoşat
aprioric – transcendental cinegetic – vânătoresc
ardent – înfocat circumspect – bănuitor
areal – arie coabita – a convieţui
ascet – pustnic coeziune – unitate
aserţiune – afirmaţie coliziune – ciocnire
asiduu – stăruitor compendiu – conspect, recenzie
asincron – nu se petrece în acelaşi timp comprehensiune – înţelegere
asterisc – stea, steluţă conchide – a concluziona
atenuant – uşurător confident – intim
atomiza –a pulveriza consort – soţ
atroce – cumplit cromatică – colorit
atrofie – degenerare decalod – cele 10 porunci
augmentare – creştere decameron – operă literară în 10
augur – auspiciu povestiri
auster – cumpătat, sever defolia – a desfrunzi
autumnal – tomnatic defunct – mort, decedat
deifica – a diviniza
devaliza –a jefui
diletant – amator
discipol – ucenic
ebuluţie – fierbere
eden – paradis terestru
efigie – chip
elocvenţă – retorică
eluda – a ocoli, a omite
emfatic – afectat
erudit – învăţat
eşantion – mostră
exorbitant – exagerat
faliment – bancrută, crah
felorie – infidelitate
filantropie – caritate
fluctua – a schimba
flux – debit
fulminant – ameninţător
gag – efect comic în film
genocid – distrugere în masă
gherlă – închisoare
ghizd – margine
glosa – a explica
gratitudine –recunoştinţă
gresat – uns
ilicit – ilegal
imaculat – inocent
impasibil – nepăsător, apatic
inerva – excitarea unui nerv
infatigabil – neobosit
injurios – batjocoritor
intangibil – de neatins, invialibil
integru – cinstit
ironie – persiflare
letal – mortal
livresc – cărturăresc
lubrivia – a grava
macabru – lugubru
maleabil – modelabil
malefic – funest
malversaţie – fraudă
monah – călugăr
mutual – reciproc
nefast – nenorocos, prea încet
oculist – oftalmolog
odorant – mirositor
ofuscat - jignit