824
liografic, Carnet cultural, In vitrină,
cuprind coloane întregi de informaţii,
ceea ce ne îndreptăţeşte să concludem
în spiritul afirm aţiei noastre delà înce­
put: „Gazeta cărţilor“ este o publicaţie,
după model apusean, în care datele
referitoare la mişcarea noastră cultu­
rală se îm pletesc fericit cu cercetarea
originală.
Ş t e f a n C u c i u r e a n u
Ü „Problema iudaismului în Româ­
nia“ este titlul unui actual şi documen­
tat articol pe care d. prof. A. C. Cuza
îl publică în „Cetatea Moldovei“ (anul
IV, vol. X, n-rul 8—10, Aug.-Sept. 1943,
Iaşi).
Reamintind cuvintele lui Adolphe
Crèmieux, unul dintre „cei mai iluştri
jidani“, că „toate naţiunile vor dispă­
rea, toate religiunile vor apune“ şi că
„noi singuri, iudaismul, în care naţio­
nalitatea se confundă cu religia, vom
rămânea şi vom domina întregul uni­
vers“, intransigentul luptător antisem it
arată, pe bază de texte, că visul jida­
nilor de a stăpâni lumea este un vis se­
cular, pentru realizarea căruia n u-i ex ­
clusă nicio cale.
In legătură cu falsa trecere a jidani­
lor în rândurile creştinilor, d. prof. A.
C. Cuza subliniează afirm aţia „atlui
cărturar jidan, încrezător şi el în învă­
ţătura lui jidănească, afirmaţia lui Ar­
tur Levis: „Dacă un evreu se botează,
puţini vor fi aceia cari vor crede că el
a încetat cu aceasta să mai fie jidan“.
Se prezintă, apoi, mişcarea poporaţiei
Moldovei pe la 1839, când prinde să spo­
rească, pustiitor, invazia judaică. Sunt
aduse în lumină statistici cu adevărat
înspăimântătoare. Elem entul etnic des­
creşte cu fiecare clipă. Pe aceeaşi m ă­
sură lupta se încinge cumplit, fără pu­
tinţă de oprire; reacţionează instinctul
de conservare al naţiei.
A. C. Cuza scrie la 1893, în prefaţa
studiului „Meseriaşul român“:
,,Misiunea poporului nostru este de a
elimina din sânul său pe evrei, cari
ameninţă să devie clasă stăpânitoare şi
de a înlocui treptat, prin munca sa neo­
bosită şi la adăpostul unor legi de ex-
cepţiune: Aceste elemente ce nu se pot
asimila“.
Articolul d-lui prof. A. C. Cuza sfâr­
şeşte astfel:
„Sunt acum cincizeci de ani încheiaţi,
de când am formulat şi luptat să susţin
această singură soluţie posibilă a pro­
blemei jidăneşti: eliminarea jidanilor.
Am luptat: fără a parveni să o rea­
C e t a t e a M o l d o v e i'
lizez. Dar iată că timpul a venit să mă
răzbune.
Propun să se aleagă un Comitet Na­
ţional, care să lupte — intervenind şi
la congresul de pace când va fi — pen­
tru a rezolva, hotărît, prin evacuarea
totală a jidanilor: Problema iudaismu­
lui în România“.
D. prof. Gh. A. Cuza, directorul re­
vistei „Cetatea Moldovei“, semnează in­
teresante „Amintiri despre N. lorga“.
Gâlgâie în cele 53 pagini o viaţă plină
de avânt, evocată în rânduri vibrante.
Reţine atenţiunea, în chip deosebit,
studiul d-lui prof. Radu Vulpe: „Topo­
nimia antică a pământului moldove­
nesc“.
Continuând fructuoase incursiuni în
trecutul poporului care se sbuciumă
astăzi, crâncen, pentru libertate, d. Th.
Simenschy scrie despre „Morala hin­
dusă“.
Teatrul românesc din Transnistria
este prezentat, în lumina datelor şi a
realizărilor din ultim ii 20 de ani, de d.
Dominte Timonu. Se arată contribuţia
jidanilor în lupta de desnaţionab'zare a
fraţilor noştri de peste Nistru.
D in bogatul mănunchiu de poesii re­
producem „Anai“ d-lui Virgil Caria-
nopol:
Ana, femeia care şi-a slujit toţi stăpânii
Şi cu dragostea şi cu vrednicia mânii...
După ce a colindat oraşe, după ce s’a
[săturat de umblat,
A venit obosită să moară în sat.
Câteodată, povesteşte femeilor strânse
[la poartă
Despre viaţa ei, ca despre o moartă,
îşi aduce aminte de o fată bălană,
[bălană
Care ajunsese undeva, departe, cocoană.
Atunci, ochii i se fac ca nişte gămălii
[de ace...
îşi acopere faţa cu palmele şi tace, tace.
Privirile i se înfig peste ani, undeva,
[departe,
Poate în tinereţe, poate în moarte...
A servit şi la cocoane şi la boeri
N’a prins însă rădăcini nicăeri.
S’a îndrăgostit de toţi cei pe care i-a
[slujit
Dar pe nici unul nu l-a iubit.
Gândul ei, a rămas la un scamator,
Care omora tristeţile tuturor.
Care se dădea peste cap de o mie de ori
[într’un ceas
Şi care rupea lanţuri, doar cu o strâm­
bătură de nas.
— Tare mi-ar fi fost drag, spunea ea,
Să-l fi avut lângă mine ca pe o stea.
Să-mi ajute la treer, la secerat, la cules...
,C e t a t e a M o ld o v e i“
A fost singurul om din viaţă pe care
[mi l-am ales!
Mi-a spus că se duce în America şi vine.
Venea în fiecare noapte la mine.
Dar de atunci, anii au trecut, s’au
[depărtat
Şi porumbul de atâtea ori s’a uscat!
Yorak, n’a mai venit. Ana nu are delà el
Decât un afiş învechit şi un lanţ de oţel.
Acuma nu mai crede să vie, e târziu.
Sufletul i s’a făcut pustiu, pustiu!
Ca să uite, se închide singură ’n casă,
îşi îmbracă rochiile de demult, de
[mătasă,
îşi roşeşte obrajii, îşi pune frumos
[barişul,
Aşează lângă ea lanţul de oţel şi afişul,
Se uită în oglindă, se aşează, şi
[potriveşte
Şi vorbeşte cu Yorak, vorbeşte...
[vorbeşte!
825
Mai colaborează d-nele Magda Isanos
(„Mi-i fraged sufletul“). Ronsarda Castro
(„Violoncelul“) şi d-nii G. Tutoveanu
(„Şi nu gândeşti“), Ion Buzdugan („Spre
Ierusalim “), Erte Stanciu („Meleki“), G.
Ursu („Sonetul nopţii), D. Iov („Târziu,
în noaptea albă de iarnă... — trad. din
Dragutin Tadijanovic), Petre Stati (Din
lirica latină), Eusebiu Camilar („Fuga
Rozalinei“), B. Frunte („Freamăt m ol-
dov“), Sebastian Popovici („Tristeţe“),
Vladimir Focşa („Inserare“), Claudius
T. Giurcăneanu (Prof. Dr. Theodor C.
Nicolau — lí6 3 — 1*913) etc.
„însemnări“ bogate, actuale.
Teodor Al. Munteanu