„POVARA

BUNĂTĂȚII
NOASTRE” DE ION
DRUȚĂ
Liliana Negoițî
 TEMELE ROMANULUI
 Satul și țăranul în timpul celui de-al Doilea
Război Mondial, destinul poporului basarabean;
 Satul și țăranul în perioada postbelică;
 Dragostea;
 Prietenia;
 Familia;
 Bunătatea;
 Valorile general-umane ale spațiului rural;
 Drama Patriei și a poporului într-un contex
istoric de dominație a Imperiului Rus, Primul
Război Mondial.
 MESAJUL ROMANULUI
 Țăranul duce o luptă de supraviețuire în
spațiul dintre Prut și Nistru, o luptă care s-a
axat pe sacrificiu, tenacitate, curaj, în
circumstanțe diferite, omenia se strecoară
la suprafață, precum și invidia, indiferența,
egoismul, etc.
 SPAȚIUL
 Spațiul dintre Prut și Nistru, Basarabia/Patria
 Câmpia Sorocii/baștina
 Satul Ciutura/familia
 PROTAGONISTUL/TIMPUL
 Onache Cărăbuș
- tinerețea, căsătoria, participant al Primului
Război Mondial (1914-1918) în armata
Țarului;
- cetățean după 1918 al Regatului Român,
Basarabia ca provincie, mobilizat și
demobilizat în calitate de rezervist;
- cetățean al RSSM după 1940, 1944 până la
moartea sa, la 70 de ani.
 DRAMA PROTAGONISTULUI
 Invidia;
 Setea de îmbogățire cu orice preț a
prietenului;
 Lipsa ideii de unitate și solidaritate etno-
națională.
 TITLUL ROMANULUI
 Titlul format dintr-o sintagmă.
 Sintagma „povara bunătații” e o figură de stil, oximoron,
care exprimă adevărul dur: calitatea omului de a fi
mărinimos, de a sări în sprijinul semenilor, de a se
sacrifica în folosul comunității e substituită, înlocuită.
 Bunătatea devine o povară în calea atingerii unor scopuri
egoiste, meschine, personale.
 Bunătatea simbolizează eșecul nostru ca neam care se
zbuciumă într-un context istoric nefavorabil. Onache,
fiind înzestrat cu calități, parcurge un drum anevoios,
fără ca oamenii să-i fie recunoscători, nu are parte de
familie (soția îi moare, cei 2 feciori au cazut în război,
fiica, căsătorită cu un descendent al Bursucilor, se
îndepărtează de el).
 REALIZĂRILE LUI ONACHE
 Avere nu a acumulat.
 Carieră nu a făcut.
 Fapte de eroism nu a săvârșit.
 Totuși, în roman, apare ca un păstor de
neam care tulbură conștiința.
 SIMBOLURI
 Piatra-statornicia neamului, rezistența lui spirituală
(cei care sunt rezistenți pot depăși răul), „Ciutura s-a
adunat lângă Pietroaie” (după incendiu);
 Casa, construită pe dealul mare-lăcaș al bunătății și
ospitalității, omeniei;
 Portița-pentru oaspeți, simbol al frumuseții și
bunătății care degradează intrând în zona indiferenței,
surzeniei spirituale, tristeții(vezi drama „Doina”);
 Ciutura/fântâna- sat așezat între două dealuri, sat
vechi, întemeiat pe timpul lui Alexandru cel Bun,
fântâna avea o ciutură din lemn de stejar;
 Pădure, verde pădure-renașterea, perenitatea
neamului.
CARACTERIZAREA LUI ONACHE CĂRĂBUȘ
 „bun la gură”, de mic copil le turna cu
nemiluita. Deseori le potrivea atât de bine,
încât vorbele lui aduceau a zicală: jumătate
din poreclele satului porneau de la dânsul
porneau, era guraliv, bucșit cu snoave și
pătărănii.
„harul cuvântului țâșnește”
 „băiat bun și tovarăș de credință”
 „sufletul îi era plin de voie bună”
 Satul: „Onache și Tincuța lui, băieți cinstiți și
curați ca lacrima”.
 „ura nedreptatea, oriunde și oricând i-ar fi
răsărit ea în cale. Nedreptatea făcea din el
un ostaș într-o singură clipă, chemându-l
sub steagul libertății.”
 „l-a înzestrat Dumnezeu cu duhul împotrivirii
celor streine firii omenești și el a căutat să
fie demn de aceste înalte daruri cerești.”
 „nu a făcut negustorie cu darurile firii sale,
nu a primit pustiirea sufletească drept o
nouă treaptă a civilizației.”
 „...te aprinzi dintr-o nimica toată, topești o
lume cu flacăra sufletului său, dar vine un
fluture negru și te stinge, te îngroapă, te
duci și nu mai ești.”
 TINCUȚA

 „o fire deschisă care tot ce are pe suflet

pune pe masă”;
 „se temea de singurătate ca de moarte. Poți
fi gospodină dacă nu ai făcut o clacă?”;
 „harnică și stăruitoare”;
 „josuță și puțintică la trup, cu fața-i
rotundă, veselă, zâmbitoare, umbla Tincuța
ceea prin Ciutura ca o pălărie de răsărită
dată în floare. Harnică și plină de voie bună,
se încălzea un sat întreg lângă sufletul ei.”
 HARALAMPIE
 Bulihar-pasăre răpitoare, vultur, fig. om urât;
 „neam de tâlhari”;
 „cu cât îi creștea averea, cu atât mai tăcut, mai
închis în sine devenea”;
 „avea noroc și-i mergea la toate-fie semănătură, fie
vită, fie ban”;
 Gospodăros, tenace: și-a dat copilul (pe Nică) la Liceul
Industrial din Soroca;
 Onache: „Frații de cruce, măi Haralampie, își țin de
urât unul altuia pe rând, atunci când îi prinde urâtul.
Pentru asta se și iau frați de cruce.”;
 Onache: „O să fiți bogați, măi Buliharilor, o să aveți
de toate, dar n-o să aveți suflet, și atunci o să veniți
la mine să vă împrumut măcar cât de cât, să aveți cu
ce vă spăla pe față...”
 MICU MICULESCU-
INTELECTUALUL
 „Așezat și cuminte, silitor și capabil, ajunsese a fi unul
dintre cei mai răsăriți elevi ai reputatului folclorist Alecu
Rosetti. Nu-i mai rămânea decât un singur an, pentru ca
să-și termine studiile, însă mizeria și sărăcia au pus mână
de la mână, făcându-l să plece în mănoasa Basarabie,
pentru a-și reveni.”;
 „era dintr-un mic orășel de munte și satul ca atare îl
cunoștea mai mult prin prisma folcloriștilor din secolul
trecut.”;
 „...era un bun cunoscător al ritmicii, al structurii versului
popular. Pentru el „Miorița”și veșnica stihie lingvistică a
țărănimii erau sfânta matcă a întregului neam, și tresălta
de fiecare dată când se pomenea față în față cu această
mare minune.”;
 „puțin cam idealist”;
 Micu: „De semănat știm noi a semăna, dar
vorba e că ce se face cu roada noastră mai
târziu! Cine o culege și ce face cu grăunțele
crescute din semănăturile noastre. Cum se
întâmplă că până la urmă tot ce semănăm noi
spre bine crește spre rău, și cei care ne-au
rugat să facem un bine se grăbesc să ne facă un
rău? O fi destinul, blestemul, zodia latinilor...”
 „Ciutura l-a pierdut pentru totdeauna”
(datori.tă lui Haralampie)
 TINCUȚA
 „o fetișcană sprintenă de vreo 17 ani”;
 „era tânără, era harnică”;
 „avea și fetișcana draci”;
 „un drac de fată de 17 ani făcea minuni
cumplite”;
 „cuminte, ascultătoare”;
 „Ciutura nu știa firea lui Cărăbuș, n-o
cunoștea nici pe cea a fiicei lui: Nuța nici
gând să se otrăvească. Ce-i drept, a plâns, a
urlat.”
 MIRCEA MORARU
 „Mircea era la putere, iar ciuturenii de când
lumea se gudură pe lângă cei mari și tari.”;
 Răzeșii erau mai gospodari, mai isteți și mai
cumsecade decât Bursucii ce tot dospeau pe
prispe. Onache visa să-l treacă cu vremea în
zodia neamului său.”;
 „Mircea îi era nu atât ginere, cât fiu. Era un
fiu bun, cuminte, căuta să nu iasă din
cuvânt. Totuși nu urca, ci cobora la Bursuci în
clipele de mare răspântie.”
 SATUL
 Onache: „Îi hâtră Ciutura asta ca o vulpe”;
 „De hâtră poate nu e ea chiar atât de hâtră,
dar toane și ifose de tot felul...”;
 „Badea Onache a luptat cu nagâțurile satului
său natal, nu i-au plăcut toanele și ifosele
consătenilor.”;
 „Badea Onache s-a pomenit într-o izolare
totală.”;
 Onache:„Vai, ce rai ar mai fi pe pământ, dacă
toți cei ce suflă, ar mai avea și suflet...” ;
 „E marele nostru noroc că am fost și rămânem
creștini.”
PĂMÂNTUL-SIMBOLUL ȚĂRANULUI
 „Pământul e felul de-a fi al ciutureanului, și fără
pământ el ca și cum nu ar fi pe lume.Din pământ
ciutureanul își poate drege orice. Poate face prieteni
pentru un pahar de vin și prieteni pentru o viață
întreagă.(...) Din pământ ciutureanu poate face vorbe
cu haz, pământul îl supără și îl împacă cu lumea
întreagă (...) Pământul e unica lege pe care o cunoaște
ciutureanul. Pământul poate fi pierdut, poate fi furat
ziua-n amiaza mare; pentru pământ poți minți cu mâna
pe cruce. Din toamnă și până în primăvară ciuturenii
umblă și caută pământ. Îl caută pe la crâșmă, pe la
judecăți, pe la biserici, pe la iarmaroace.”
 „Cine are pământ, are și minte, și putere, și dreptate;
cine nu-l are, poți să-l calci, să-l îmbrâncești, să-l
ocărăști cu ce-o să-ți vină la gură.”
 „De când e lumea, au mers împreună –
poporul și pământul pe care a prins viață. Și
cum s-a putut întâmpla, cine i-a despărțit,
cum s-a putut că unul a pornit-o pe un drum,
celălalt-pe alt drum? Și cam unde ar putea ei
să ajungă, fiecare mergând de capul lui,
odată ce-au fost făcuți unul pentru altul,
deoarece pământul este vatra și soarta unui
popor?”