Ion

CARACTE RIZ ARE A

PE RSONA JULU I
 Statutul social, moral, psihologic
●personaj realist, eponim
●statutul social: fiu de țăran, Ion se ambiționează să recâștige pământurile pierdute de tatăl său, fiul lui
Alexandru Pop Glanetașu și al Zenobiei, țăran sărac - țăran bogat
●statutul psihologic: conflictul interior care îl macină pe Ion rămâne tacit până îl convinge pe Baciu să îi
cedeze toată averea. La vestea că Florica se mărită cu George Bulbuc, Ion își dă seama că și pe ea ”trebuie
să o aibă” (oscilează între cele două glasuri), disimulant (se preface interesat de Ana); bun la învățătură
●statutul moral: Ion – ființă instinctuală, este josnic, brutal, o lasă însărcinată pe Ana pentru a-și atinge
scopurile, apoi o ignoră, este agresiv verbal, o jignește, o împinge la sinucidere, îl trădează pe învățătorul
Herdelea, încalcă prietenia cu George.
Totuși, este harnic. Moartea poate opri șirul de acte imorale
 Personaj/drum
Din șoseaua ce vine de la Cârlibaba,
întovărășind Someșul când în dreapta, când în
stânga, până la Cluj și chiar mai departe, se
desprinde un drum alb mai sus de Armadia,
trece râul peste podul bătrân de lemn, acoperit
cu șindrilă mucegăită, spintecă satul Jidovița și
aleargă spre Bistrița, unde se pierde în cealaltă
șosea națională care coboară din Bucovina
prin trecătoarea Bârgăului.
 O explicație filosofic-artistică

Drumul alb, care-și face pretutindeni loc, "spintecă"

un sat și "aleargă" spre un râu, se unește apoi cu o
largă șosea națională, așa cum viața individului are un
scurt traseu distinct, pentru ca – la sfârșitul ei- să
reintre în matca curgerii universale.
comparație simbolică între destinul eroului și cel al scriitorului
care l-a imaginat

Metafora luptei și a izbânzii finale

Calea înfăptuirii idealului său de "Veșnic a pizmuit pe cei bogați

mare scriitor
„Numai o pasiune puternică, unică,
nezdruncinată dă prețul adevărat
vieții!„ (Titu)
și veșnic s-a înarmat într-o
hotărâre pătimașă: trebuie să
aibă pământ mult, trebuie!"
 Scopul scriitorului este de a surprinde ţăranul ca
tipologie

,,Dacă aş izbuti să fac pe Ion al Glanetaşului să

înfăţişeze şi să simbolizeze pasiunea organică a
ţăranului român pentru pământul pe care s-a născut,
pe care trăieşte şi moare, ar putea deveni un tip
reprezentativʺ.
 Ce reprezintă pentru Ion pământul?
Demnitate
Respect
Criteriu al
”îi cântări burta cu o privire triumfătoare”
valorii
personale „că doar oameni suntem..., că nici noi nu suntem câini, nu, nu...”
„sărăntoc"
„fleandură"
„ de când înfruntase pe Vasile Baciu i se părea că toată lumea îl duşmănește şi
totuşi se simţea mai fericit ca totdeauna”
"— Eu nu-s nici câine, nici fără suflet, domnule părinte.."
 Relația cu pământul
Vezi cele două scene semnificative pentru ilustrarea
tematicii

Zvârcolirea/Sărutarea
 Relația cu Ana

Iubirea: „Își zicea din ce în ce mai des că, robotind oricât, nu va ajunge să aibă și el ceva. Va să zică va trebui să fie veșnic
slugă pe la alții, să muncească spre a îmbogăți pe alții? Totodată istețimea lui nu plătește o ceapă degerată, dacă n-are și el
pământ mult, mult...„
„-Lasă, Anuță, fii liniștită, că noi tot împreună... împreună... împreună... „
„-Poți să-l silești? Ai cum să-l silești?...
-Pot, domnișorule! Izbucni Ion aspru, cu amenințare în glas."
"-Astă seară trebuie să vii în casă, Ionică!..."
Nunta: „Adică ce-ar fi oare dacă aş lua pe Florica şi am fugi amândoi în lume, să scap de urâţenia asta ?”
„Şi să rămân tot calic...pentru o muiere! Apoi să mă trăsnească Dumnezeu aşa din senin?„
„ Atunci cu o poftă neînfrânată, ridică mâna şi o lovi greu peste obrazul drept şi apoi, cu dosul palmei, repede, peste
obrazul stâng”
„În schimb Ana nu se gândea decât la dânsul. Uitate erau rușinea, bătăile și suferințele."
 „Simțea o mândrie că odrasla lui răcnește așa poruncitor, dar apoi îndată
i se lămurea că de-acum prin ființa aceasta gângavă e înlănțuit pentru
totdeauna de Ana."

Copilul:„ Glanetaşu se închină cucernic, iar după dânsul şi Ion, simţindu-se ca şi când s-ar fi înălţat, îşi făcu repede cruce de

trei ori..."

Ion vede „alături de Ana o pată mare, negricioasă, care parcă se strâmba la bărbatul năucit; pământul însetat sorbise

lacom sângele"

pe fața Anei se reflecta „un zâmbet de fericire"

În viziunea lui Mircea Eliade, civilizațiile agrare păstrează credința privitoare la nașterea pe pământ, legând omul de
ritmurile vegetale, într-o reînnoire periodică a Universului: „Este vorba de un mister religios, pentru că guvernează
originea vieții, hrana și moartea. Glia este asimilată femeii."
Ion – Ana Ion-Florica

Savista-agentul destinului

-„Am să mă omor, Ioane!

-Da’ omoară-te dracului că "Să știu de bine că fac moarte
poate așa am să scap de tine!" de om și tot a mea ai să fii!"
 moartea
Dacă până atunci toate calitățile lui fuseseră convertite în instrumente ale răului: viclenie, arivism,
cinism, deodată se simte purificat prin iubire.

„Venind, fluiera vesel ca pe vremea când era holtei și se ducea la fete, înainte de-a fi avut vreun
gând de însurătoare. Dar sufletul îi era așa de plin de bucurie, că se stăpânea să nu sară să
îmbrățișeze gardurile pe lângă care trecea și cîinii, care-l lătrau ici-colo."

Starea de beatitudine
„În aceeași clipă își dădu seama că i-a sosit ceasul."

„Aștepta loviturile."
Presentimentul morții
Neputința de a se opune
 Ironia sorții-lovit cu sapa, Revelație fulgerătoare
unealta cu care a muncit Clarificare a sinelui înaintea morții
pământul atât de drag dezamăgirea

"Aștepta loviturile, îngrijorat doar cu ce o să-l trăsnească? Auzi foarte lămurit vâjâind în aer ceva, simți
o izbitură ascuțită în brațul drept, dar fără durere și urmată doar de o fierbințeală ciudată, care parcă-i
topea creierii..."

„...începu să-și amintească repede, ca într-o aiurare, cum se ducea la liceu în Armadia, cum a fugit de la
școală ca să umble cu vitele pe câmp și să țină coarnele plugului, apoi dragostea lui dintâi cu fata
dascălului Simion Butunoiu, măritată acum cu unul din Săscuța, apoi dragostea lui să aibă pământ
mult, și Ana, și copilul, și Florica, și Titu cu toată familia Herdelea și cu cântecele cele frumoase, seara
în pridvor, și-i părea rău că toate au fost degeaba și că pământurile lui au să rămâie ale nimănui... Vâjâi
iar ca o vijelie îngrozitoare într-un pustiu fără margini, și înțelese că iar îl lovește... Apoi deodată, ca și
cum sufli în lumânare, se făcu întuneric deplin."
 Tragedie cutremurătoare
Chinuri cumplite
Organism puternic care cedează greu.

"Era ud leoarcă. Se simțea parc-ar zăcea într-o baltă murdară. ,,O fi sângele meu!" se
gândi dânsul. Vru să pipăie, dar nu-și putu clinti mâna dreaptă. De-abia deschise ochii
obosiți. Ploua mărunt. Picurii îi cădeau pe obraji și-l înțepau, căci carnea lui ardea.
Văzduhul era cenușiu, ca și când se apropie zorile, dar cerul era înăbușit de nouri, și
ploaia cernea mereu, măruntă, rece, unsuroasă. Dureri cumplite îi țâșneau de
pretutindeni și-i clocoteau în cap amețitor. Chiar gemetele îi împlântau cuțite în piept. Se
gândea însă numai la băltoaca în care se bălăcea, care-l scârbea și din care voia să
scape cu orice preț. ,,Mor ca un câine!" îi trecu apoi deodată prin mintea aprinsă de
desperare."
Agonie-luciditate
Ploaia-simbol al fertilității-potențează durerea
Apa-simbol al purificării
— Dumnezeu nu bate cu bâta... Iaca, mi-a furat pământurile ș-acu l-a săturat Dumnezeu de pământ!

În plan etic În plan estetic

În mentalitatea satului, Ion a fost

pedepsit pentru abaterea de la legea
morală Eroul este reabilitat. Prin moarte,
E sancționat, fiind considerat Ion reintră în pământul care i-a fost
principalul vinovat al tragediei: prea drag.
moartea Anei, a copilului,
necazurile lui Herdelea etc.
 Opinii critice

George Călinescu: Lăcomia lui Ion

de zestre e centrul lumii şi el cere cu
inocenţă sfaturi dovedind o
ingratitudine calmă. Nu din
inteligenţă a ieşit ideea seducerii, ci
din viclenia instinctuală,
caracteristică oricărei fiinţe
primitive…Ion este o brută.
Eugen Lovinescu: Ion este expresia
instinctului de stăpânire a
pământului, în slujba căruia pune o
inteligenţă ascuţită, o viclenie
procedurală şi, cu deosebire, o
voinţă imensă: nimic nu-i rezistă…
a) mijloacele prin care încearcă să obţină pământul
sunt necinstite.
b) setea de pământ îl dezumanizează:
sărută pământul
îl şantajează pe Vasile Baciu
o terorizează pe Ana
îşi brutalizează părinţii
încalcă proprietatea lui Simion Lungu
îl înşală pe Zaharia Herdelea, deşi acesta îi făcuse
un bine
îşi sacrifică dragostea pentru Florica.
c) Este autorul moral al sinuciderii Anei
d) Poate fi acuzat şi de moartea copilului
e) Se întoarce la Florica, înşelând prietenia lui
George.
a) În alegerea mijloacelor de obţinere a pământului are
modelul altor săteni
b) iubirea de pământ l-a stăpânit de mic:
deseori îl acură pe tatăl său că a risipit averea
inteligent, învaţă bine, dar renunţă la şcoală pentru
pământ
pământul înseamnă propria lui fiinţă: a nu avea
pământ echivalează cu a nu fi om
o părăseşte pe Florica, darn u o uită
c) Ana este o fire slabă
d) Moartea copilului poate fi şi o consecinţă tragică a
întâmplării sau a stângăciei
e) Iubirea pentru Florica impresionează, George e
bogat şi fericit.