Caracterizarea lui Ion

Prin intermediul romanului Ion, Rebreanu reuseste sa surprinda o lume rurala vasta, cu obiceiurile specifice timpului si traditiei din zona Transilvaniei. Scriitorul introduce personaje de toate varstele (copii,tineri,batrani), cu diverse indeletniciri (preot, invatator, medic) si defecte(patima pamantului) si le stabileste gradul de participare in cadrul actiunii (principale , secundare ,episodice,colective). Personajul principal si titular al operei lui Liviu Rebreanu este reprezentat de Ion, un om simplu, cu o personalitate complexa, al carui destin se afla in centrul romanului epopeic. In prim-planul romanului se afla viata tanarului taran Ion Pop al Glanetasului, monumental si simbolic prin tragismul sau, consumandu-se intre iubire si patima pentru pamant. Destinul si evolutia personajului sunt strans legate de viata rurala (satul Pripas) de la sfarsitul secolului XIX, inceputul secolului XX, o viata simpla in care ceea ce face diferenta intre o viata superioara si una mai putin buna nu este gradul de elevare, ci suprafata de pamant detinuta. Personajul este prezentat inca de la inceputul operei, in cadrul horei cu rol simbolic,monografic si anticipator. Naratorul ii prezinta lupta interiora care se poarta intre dragostea fata de pamant si dragostea adevarata, fata de fiinta iubita. El o vede pe Florica ,,mai frumoasa ca oricand", dar renunta la aceasta in favoarea Anei care "avea locuri si case si vite multe". Acest conflict a determinat si impartirea romanului in doua parti: "Glasul pamantului" si "Glasul iubirii". Ion, ca si Ana, devine de la un anumit punct un caz, si anume: istoria unui esec. In constructia personajelor, Rebreanu foloseste foarte mult tragicul. Aici se pot sublinia aparitia sfidarii limitei si constientizarea ei(dorinta pentru pamant il face pe Ion sa recurga la diferite metode, depasind limitele unui om,cat si anumite reguli impuse de societate), sfarsitul tragic al lui Ion, care este ucis de George, cat si cel al Anei, care se spanzura In caracterizarea personajului se folosesc toate cele trei mijloace: autocaracterizarea, caracterizarea directa si cea indirecta. Inca de la inceputul operei, Ion este caracterizat in cadrul horei de catre narator: "Avea ceva straniu n privire, parc nedumerire i un vicleug neprefcut"(anticiparea comportamentului viitor),"Era iute i harnic, ca msa. Unde punea el mna, punea i Dumnezeu mila. Iar pmntul i era drag ca

o ibovnic". Tot in aceasta scena este prezentata si iubirea lui fata de pamant:" iubirea pmntului l-a stpnit de mic copil. Venic a pizmuit pe cei bogai i venic s-a narmat ntr-o hotrre ptima[. . .] De pe atunci pmntul i-a fost mai drag ca o mam". Pe parcursul operei, Ion interactioneaza cu un numar mare de personaje, fiecare dintre acestea vazandu-l intr-un mod diferit si oferind detalii care duc, intr-un final la intregirea portretului acestuia. In timp ce pentru Vasile Baciu, Ion este houl, srntocul i tlharul, pentru Ana este Ionic, norocul meu. Preotul Belciug l numete stricat i-un btu, -un om de nimic,un obraznic. Judectorul l face cine ticlos, miel i netrebnic, considerndu-l i spaima satului. Pe langa aceste trasaturi negative se strecoara si cateva calitate descrise de doamna Herdelea :"Ion e baiat cumsecade, e muncitor, e harnic,e saritor, e istet". In anumite momente, prin intermediul vorbelor sale, Ion se autocaracterizeaza:"Bine m-ai sftuit domnule nvtor! Mai bine nu m sftuiai i m lsai n pace s stau nchis atunci dou sptmni(...)","Las c am aflat i noi cum s-au ntors lucrurile, c doar nu suntem tocmai aa de proti","Oi ti i eu s m feresc i s umblu dup capul meu". In urma discutiei cu invatatorul Herdelea, din complexul caracter al lui Ion reies sarcasmul si independenta. Indirect, Ion este caracterizat prin fapte,limbaj,atitudini,relatiile cu alte personaje sau vestimentatie. Prin imbracaminte se pune in evidenta statutul social al lui Ion, adica cel de taran. El este un personaj destul de sarac, averea mamei sale fiind pierduta in mare parte de Glanetas pentru placerile vietii. Desi nu avea foarte multa pamant, Ion il muncea cu grija, fiind un iubitor de munca . Este istet si silitor in cadrul scolii, fiind "cel mai iubit elev al invatatorului Herdelea". Iubirea fata de pamant, cat si starea materiala il determina sa renunte la carte. El prefera "sa fie vesnic insotit cu pamantul..." Da dovada de impulsivitate, violenta si de o slaba stapanire de sine. Se ia la harta cu George si nu se opreste pana ce acesta nu se mai poate ridica de la pamant. Prin intermediul acestor trasaturi reuseste, de asemenea, sa capete respectul celorlalti flacai si sa fie temut de tigani. Lacomia se manifesta atunci cand intra cu plugul pe locul lui Simion Lungu

si prin reactia ulterioara: "Inima ii tremura de bucurie ca si-a marit averea". Odata cu acest lucru se evidentiaza setea fata de pamant a acestuia care se transforma dintr-o dorinta intr-o obsesie care ii mobilizeaza toate fortele in vederea atingerii scopului de a avea cat mai mult teren. Devine viclean si inteligent, descoperind o metoda de a-l obliga pe Vasile Baciu sa-i dea averea Anei. Decide sa ii faca un copil acesteia pentru a-si atinge scopul. Moartea Anei si a copilului nu starneste nimic in interiorul lui Ion, ei reprezentand doar a garantie a proprietatii pamantului lui Vasile Baciu. Prin acestea, Ion da dovada de cinism. Desi intial el era tandru cu Ana: o " strange la piept pe Ana cu mai multa gingasie, dar si mai prelung", cu timpul, dar mai ales dupa casatorie, devine batjocoritor, indiferent si incepe sa o loveasca fara remuscari. Putinele sentimente purtate fata de ea la inceput se transforma in mila, dezgust si, in final, in indiferenta. Odata satisfacut "Glasul pamantului", lacomia il impinge pe Ion spre cel de-al doilea glas, "Glasul Iubiri". El o doreste pe Florica doar pentru el si incepe sa o cucereasca pe aceasta. Fara a se gandi la detali si nepasandu-i de consecinte, el se intalneste cu ea chiar in casa lui George. Caracterul sau il va duce in cele din urma la pierzanie, el fiind ucis de George cu o sapa, obiect cu care se lucreaza exact ceea dupa ce a fugit Ion toata viata...pamantul. Pana la momentul final, cel al mortii, Ion trece prin trei ipostaze care ii vor marca evolutia. In ipostaza initiala, Ion este un taran oarecare, cu o stare materiala medie, inteligent,iubitor de pamant si detinand dorinta de a detine cat mai mult. Viata acestuia era simpla, iubea o fata(Florica) dar isi dorea alta persoana pentru averea acesteia(Ana). Elementul care porneste evolutia personajului este furtul terenului lui Simion Lungu. Acest factor perturbator transforma o simpla dorinta in obsesie si incepe sa-l denatureze pe Ion. In ipostaza finala caracterul lui Ion se stabilizeaza, dar acesta isi continua existenta, dorindu-si in continuare lucruri care nu-i apartin. Aceasta ipostaza se incheie cu moartea personajului. George Calinescu il considera pe Ion " o bruta, careia siretenia ii tine loc de desteptaciune", in timp ce Nicolae Manolescu il face o "bruta ingenua". Din punctul meu de vedere Ion este un simplu taran, dupa spusele lui Lovinescu,

un "suflet unitar, simplu, frust si masiv", un om obisnuit care nu-si dorea decat o viata mai buna si sa fie respectat in comunitatea sa. Din pacate, lucrul acesta nu se intampla decat cu marii detinatori de pamant, astfel ca traditia si mentalitatea umana din acea vreme este cea care l-a adus pe Ion in stadiul sau de om lacom,viclean, indiferent. In final, Rebreanu a reusit sa construiasca un personaj unic, original fata de cei din comunitatea sa prin comportamentul lui: o face pe Ana de rusine, o determina sa se sinucida si in cele din urma umbla dupa Florica. A fi original inseamna a fi diferit fata de cei din jurul tau. Ion a reusit acest lucru, devenind astfel personajul central al operei, destinul sau derulandu-se odata cu actiunea acesteia. Din pacate, originalitatea nu s-a manifestat intrun mod placut, Ion afectand vietile mai multor oameni si, ca orice lucru, aceasta a avut pretul ei, pe care protagonistul a trebuit sa-l plateasca in cele din urma: a fost lovit, lasat sa cugete asupra faptelor sale timp de o noapte intr-un sant iar in cele din urma a decedat.