Introducere

Valoarea inconfundabilă a op
erei druțiene –
obiceiuri și tradiții la începu
t de veac

Poporul moldovenesc a creat de-a lungul secolelor o bogată și variată cultură spirituală și materială, care a reflectat gândurile și aspirațiile oamenilor, necesitățile și mentalitatea lor.
Creația populară orală, tradițiile, obiceiurile, meșteșugurile, literatura, arta plastică, muzica, teatrul, iar din secolul al XX-lea și cinematograful  au înregistrat în evoluția lor succese
remarcabile, mărturie fiind operele artistice de valoare care au intrat în patrimoniul culturii naționale și universale.
 Fiind o parte importantă a patrimoniului
.
nostru spiritual, literatura este o carte de vizită
a Republicii Moldova. Operele scriitorilor
moldoveni demult au păşit pe diverse
meridiane ale lumii prin intermediul
multiplelor tălmăciri în alte limbi, iar în baza
lor au fost create filme şi spectacole teatrale,
cântece, opere, baleturi etc.
• Academicianul Haralambie Corbu considera că, în
acest roman, Ion Druță s-a remarcat ca fiind „printre
puținii, dacă nu unicul scriitor moldovean
contemporan care a izbutit să topească într-o
formulă artistică asimilatorie și cuprinzătoare
tradițiile etno-naționale cu cele universale și general-
umane, deschizând în felul acesta circulația liberă și
schimbul de valori nestingherit dintre culturi,
popoare și civilizații”.[
„Cel mai bun lucru pe care l-a
făcut Ion Druță, a creat o
mare dragoste pentru văile,
pământurile și dealurile pe
care s-a născut el...” a
declarat criticul literar Ion
Ciocanu.
„ Aveam în faţa mea un talent
nativ, foarte apropiat de izvoarele
inspiraţiei sale: Moldova,
pământul natal, etica tradiţională
ţărănească, o anume religiozitate
cosmică.. Ni se comunica totuşi o
experienţă umană esenţială, faţă
de care toate estetismele şi
formalismele din lume pălesc.”  -
Adrian Marino
În roman regăsim
Obiceiurile în romanul lui Ion
obiceiurile și Druță capătă un colorit viu,
tradițiile: deoarece sunt încadrate în situații
Șezătoarea autentice și cu personaje reale...
Claca În sătișorul cela se întâmplă
Nunta mai toate câte se întâmplă în
Înmormântarea Ciutura cea mare... (Moldova).
Oamenii fac ospățuri, umblă cu
Moșitul icoana și se roagă de ploaie,
Starostitul botează copiii, îi însoară, îi
Zestrea îngroapă, merg la judecată... Se
Hora jucau copiii, se făceau șezători,
nunți, cumătrii, umblam pe la
Pământul
hramuri...
 Șezătoarea este o
Șezătoarea adunare de mici dimensiuni
specifică mediului rural,
care are loc în serile de
iarnă. Cei care participă la
șezătoare lucrează, cântă,
povestesc și joacă anumite
jocuri sociale.
 Trece toamna. ...tinerimea pornise un șir de
șezători frumoase cum nu se mai poate. Băieții
căutau să vie cât mai devreme și să plece cât
mai târziu și se topeau de atâta dragoste.
...Nuța începuse a invita la șezători câte două –
trei prietene, să aibă băieții cui ținea furcile

Asta era taina cea mare, cea dulce a tuturor

șezătorilor. Când plecau flăcăii din casă, fiica
gospodarului unde se făcea șezătoarea,
ieșea să-i petreacă....
 Logodna reprezintă o promisiune reciprocă pe care două persoane

și-o fac, de a se căsători. De asemenea logodna se poate referi și

Starostitul la perioada de timp care se scurge între promisiunea de căsătorie și

căsătoria propriu-zisă. Pețitorul folosește o poezie specială, cunoscută

de folcloriști sub denumirea de orație de nuntă, o alegorie în care un

tânăr vânător pleacă sa vâneze o caprioară.

Sâmbătă, Nică, fără știrea părinților , a trimis

starostii s-o logodească pe fiica lui badea Onache.

Miercuri, la Onache a mai venit un rând de starosti

– de astă dată cu buna înțelegere a întregii familii.

Vineri, Nuța a urcat în brișca viitorului socru și s-a

dus la Soroca să-și aleagă rochie de nuntă.

Sâmbătă... au ales zi de nuntă...

 • "Sezonul nunții" apare atunci
când vinul este destul de bătrân și
Nunta în cantitate mare. Nicio nuntă nu
poate avea loc în posturile mari,
în cele 40 de zile dinaintea 
Crăciunului sau Paștilor.
Cântau copiii de trupă, renumita
orchestră a unui regiment militar,
și sute de briști, șarabane, căruțe
fel de fel venite din toată Câmpia
Sorocii, umpluseră nu numai
ograda, ci și toate drumurile din
împrejurimi.
 În vremuri nu foarte îndepartate,
în țara noastră, înainte de fiecare
Zestrea nuntă se stabilea zestrea atât
pentru fată cât și pentru baiat
Zestrea oglindea și statutul social.
Fetele care nu aveau zestre se
măritau mai greu sau chiar
ramâneau singure. 

...o fetișcană de vreo 17 ani... Visa

un covoraș cu dungi roz, ca să-l
urce sus pe zestrea sa....
 “Clăcile” se făceau într-o zi de
sărbătoare pentru a participa cât
Claca mai multă lume. În timpul
desfăşurării lor, munca se împletea
cu cântatul. La terminarea lucrului
se făcea horă sau joc, iar “gazda
clăcii”avea datoria de a-i “omeni”
pe participanţi. În timpul “Clăcilor”,
tinerii aveau posibilitatea de a se
evidenţia prin muncă în faţa
colectivităţii şi de a se cunoaşte
între ei în vederea căsătoriei.
Împreună cu toate aceste funcţii,
“Claca” mai era şi un mijloc de
circulaţie şi de creaţie folclorică.
 Ciutura s-a stăruit ca pe dealul cel mic să se
facă o clacă nemaipomenită. Au venit
jumătate de sat, așa că nu le ajungeau nici
lopeți, nici căldări, nici hârlețe. Până la
amiază au făcut lampaci, au săpat temelia
casei, au pus piatră la temelia casei. În vreme
ce munceau bărbații, zece femei puneau foc
la oale cu sarmale, fripturică, socrul cel mare
a tăiat un godac și a adus câteva vedre de
vin. Lumea se întorcea cu veselie... Și vreme
de câteva săptămâni, pe la fântâni... Atâta
vorbă despre claca ceea...
 Sfinte Dumnezeule, ... Cine poate pune sus și
tare că cunoaște poporul, l-a văzut cu ochii lui, i-
a auzit vorba, i-a înțeles păsul?
• Dimensiunile cosmice ale
creaţiei druţiene
se intersectează permanent
cu cele ale naturii şi ale
minunilor pământului, ale
firii. Dintre pomii fructiferi şi
arborii câmpiei şi dealurilor
sorocene,
cei mai preferaţi de scriitorul
Ion Druţă, sunt nucul, cireşul
şi stejarul.
• Literatura sa se înscrie pe linia • Dezbinarea în timp a
tradiției prozei moldovenești
neamului produce
cultivate de Ion Creangă și 
Mihail Sadoveanu, cu o pierderea identității sale
curgere domoală a etnice și lingvistice,
întâmplărilor și cu o oralitate determinând în cele din
evidentă. Autorul este un
urmă eterogenizarea și
susținător al valorilor morale
existente în mediul rural, decăderea social-
această abordare fiind un refuz economică a populației.
al tendințelor înnoitoare
manifestate în proza secolului
al XX-lea.