1

III. 4 OBICEIURI DE IARN TEATRALE

Viaa omului primitiv a fost n general chinuit, plin de lipsuri i greuti,
de spaime i neliniti. A fost dominat de mediul ambiant n care la tot pasul
miunau fpturi dumnoase, care i tiau calea, care l sileau la lupt, pe care
trebuia s le nfrng pentru a supravieui. Dup spusele lui Romulus
Vulcnescu
1
, acomodarea acestui om, nceat sau n salturi, s-a fcut pe msur
ce a nceput s cunoasc acest mediu iar n opera lui de descoperire i
cunoatere, atenia sa s-a ndreptat concomitent asupra dezlnuirii cataclismice
a intemperiilor i a ferocitii animalelor slbatice cu care mprea lumea.
Mijlocul material de lupt, cel mai simplu, pe care l-a gsit omul primitiv a fost
camuflarea n faa inamicului, real sau fictiv, arm ce se putea utiliza oriunde i
oricnd.
ntr-o faz superioar de via social-cultural, constrns de alte nevoi
materiale i spirituale, omul a inventat travestirea care se crede c urmrea
alienarea personalitii umane
2
. Pentru a se travesti, omul a inventat mai apoi
costumul-masc i alte instrumente culturale de tipul mtilor.
n cercetarea de etnologe a obiceiurilor, masca apare tot mai mult ca un
instrument cultural
3
cu ajutorul cruia omul se detaeaz de animalitate, se
autoiluzioneaz i transform, parial, mediul social n mediu cultural, relevnd
indirect capacitatea sa creatoare n domeniul tehnicii i al artei.
Asa cum colindatul domin nceputul ciclului celor 12 zile, urarea cu
plugusorul si cu buhaiul, cu Vasilca i jocurile mimice cu mti de animale sau
cu personaje n travestii dominau nchiderea srbtorii Anului Nou, n acest

1
Romulus Vulcnescu, Mtile populare, Editura tiinific, Bucureti, 1970, p. 11
2
idem, p. 12
3
C.I. Gulian, Originile umanismului i ale culturii, Bucureti, 1967, p. 241
2

moment s-au concentrat n folclorul nostru cele mai multe creaii de strvechi
teatru popular.
Ceea ce apare; ns clar este vigoarea cu care se pstreaz si astzi, n mai
multe regiuni, aceste strvechi forme de teatru popular. Multe sate pstreaz n
tradiia lor folcloric si reuvie fiecare an turcile, caprele si brezile. Snt chiar
unele locuri| unde jocurile cu msti au fost reluate dup ce nu se mail jucaser
timp de mai muli ani. Ele ptrund si n obiceiurile de Anul Nou din orae.
Teatrul popular e o form sincretic a folclorului, care include variate
dramatizri populare, piese cu monologuri cntate. Este evident legtura cu alte
genuri folclorice. Materialul dramelor populare se constituie din elemente de
basme i poezie ritualic, motive epice, cntece lirice, dansuri i melodii.
Manifestarea sincretismului teatrului popular se observ n interaciunea
cuvntului i muzicii, mimicii i gestului, recuzitei i butaforicului, n mbinarea
monologului cu dialogul i corul. Tonalitile eroice i umoristice predomin n
teatrul popular. Spectacolul are o scenografie extrem de simpl. Reprezentaia
teatral se afl n stihia ei n ograd sau pe drumul satului, rareori n casa
rneasc.
Aceste reprezentaii rudimentare, cum ar fi Ursul, Cluul, Capra,
Cerbul, Zimbrul, Mioara, Capricornul se constituie de fapt dintr-un
catren de tipul:
Joac, joac, mi Martine,
i-i dau pine cu msline;

sau:

Ha-a-a, cpria mea,
Ha-a-a, ha-a-a!
Vine capra din pdure
3

Ha-a-a, ha-a-a!
Ha-a-a, cpria mea!
Cu paneru cu smochine!
Ha-a-a, ha-a-a!

Spectacolele dramatice cu tematic istoric sunt prezente n piesele
Haiducii, Mlncua, Ostaii, Novac i Gruia, Codreanu, Gianu,
Bujor. Piesele sunt ptrunse de credina n victoria dreptii, n biruina binelui
asupra rului. n toate textele la formarea subiectului se resimte influena
izvoarelor literare scrise.
n partea care ncheiere a Plugusorului ntlnim unele elemente
particulare de umor, obinuite i n oraiile de nunt, n unele povestiri da mai
ales n teatrul popular. Ele se refer la nssi practica obiceiului, ironizeaz
recitarea i pe recitatori, creeaz distana ntre actul ceremonial performat si
receptarea lui. Este, n aceast parte plin de umor, un fel de atitudine lucid pe
care ceata o ia fa de obiceiul pe care l practic:
Mi biete, mi biete,
De unde-ai nvat aste cuvinte?
Din ara nemeasc,
Unde piigoiul a nvat
Carte latineasc.
Dar noi nu suntem de ici,
De colea,
Suntem de la Buda Veche
Unde ma are streche.
Azvrlii biei cu barda
i retezai-i coada;
Noi nu suntem de ici de colea,
Suntem tocmai din Goleti
Unde lapte nu gsesti,
Cum l mulge-n trg l duce,
Plng mele de la cruce.
Nu credei c suntem
Niscaiva sraci,
C-avem i noi patruzeci
i patru de pogoane de vie,
Tocma-n deal la Miselie,
Numai iepurele chiar le tie.
Si nu suntem niscaiva sraci,
Avem i noi patruzeci
i patru de poloboace,
Fr funduri, fr doage.
4

Am mai ura ce-am mai ura,
Dar ne uitarm cam la vale
i vedem c-i vremea tare
i n-aveam mcar mantale,
i sntem cu pielea goal,
Cci puse mna
Houl de Anghelu
Si le ddu lui Ion Todu.
Am mai ura ce-am mai ura,
Dar ni-e c-om nsera
Si ne-ateapt la casele noastre
Nevestele frumoase,
Cu pupezele fripte,
Cu caragae umplute,
Cu gte mbrobodate.
S nu credei c suntem sraci,
C-avem i noi dughean la uli.
nvelit cu turti
Si cu paie de ovz,
Cnd pui mna pic jos.
Si cu paie de negar,
Ne bate vijelia mai ru ca afar.
Am mai ura ce-am mai ura,
Dar ni-e c-om ntrzia
Departe de bordeiele noastre,
Pe la casele dumneavoastr,
C-avem s trecem
Hopuri hopuri,vi nenumrate,
Muni mari ntunecoi,
Mai rmnei boieri sntosi".

Mstile, prin legtura pe care acestea o au cu jocurile mimice, cu teatrul
popular si cu obiceiurile, formeaz si ele obiectul folcloristicii. Lmurirea
originii si dezvoltrii mstilor a preocupat mult pe folcloriti. Ea implic ns n
prealabil cunoasterea substanei i a originii obiceiurilor si jocurilor n care apar
diferite mti.
Cel mai simplu mod de travestire folosit de colindtorii cu mti este
ntoarcerea costumului pe dos: cciula, cojocul, iarii, iia, cmaa, brul etc. Este
n aparen un mod de a schimba nfiarea costumului pentru a se pierde astfel
identitatea celui costumat. Faa costumelor cu croiul adecvat preteniilor i
necesitilor, cu ornamentele corespunztoare, dau valoare individual-artistic
purttorului, ceea ce face ca prin el s se aproximeze astfel cel deghizat.
Alte procedee, mai complicate, care urmreau adecvarea costumului la
masc, este de reinut n special mpuierea, sau mpnarea costumului. n
5

acest caz, piesele exterioare ale costumului popular se supra-ncrcau cu
ornamente brodate sau aplicate, numite pui sau pene, n conformitate cu
cerinele mtii. Alte mti erau confecionate din piese disparate scoase din
costume populare diferite, degradate i de diverse culori. Fiecare
confecionndu-i singur masca, dnd dovad de fantezie creatoare iar rezultatul
este inedit.
Teatrul popular este un pom mere retezat pe care se altoiesc ntr-una
mldie noi a spus folcloristul elveian Richard Weiss. Aceeasi sev vie a
dorinei poporului de a juca teatru e ca si n folclorul nostru teatrul popular s
fie mereu nou, s apar din cele mai vechi timpuri sub diferite forme de la
vechile spectacole despre care am vorbit, onorul ajunge la teatrul cu tematic
social, la jocurile dramatice avnd ca subiect scene din viaa haiducilor. Sub
aceast form, teatrul popular capt o nou nflorire n acest secol.

III. 4.1 Obiceiuri de iarn - Bandele

Parte componenta a Tarii de Sus, actualul teritoriu al judetului Botosani a
pastrat vestigii care demonstreaza vechimea civilizatiei si culturii nca din
epocile paleolitica si neolitica. Este cunoscut mai ales pentru originalitatea si
varietatea teatrului sau folcloric si ndeosebi pentru obiceiurile de iarna n cadrul
carora predomina jocurile cu masti si alaiul - capra, calul, ursul, banda Jianului,
banda lui Gruia, banda lui Codreanu, banda lui Coroi, banda lui Novac,Arnautii,
etc..
In secolul al 16-lea, popoarele din Balcani treceau cam prin toate
supliciile pe care le nduram acum. Astfel ca au apelat la haiducie drept singura
forma de lupta care le era la ndemna. Haiducia a devenit rapid un fenomen,
6

mnat de cutuma razbunarii. Organizati n cete mici de 15-30 calareti, haiducii
atacau si se ascundeau mai usor. Fiecare ceata avea propriul steag si era condusa
de cel mai experimentat razboinic.
III.4.1.1 Iancu Jianu
Si pndeste la strmtori
De despoaie negustori,
Si tot prinde la boieri
De-i curata de averi!
Iancu Jianu nu avea un fizic impresionant, nsa cronicile vremii spun ca
era un desavrsit mnuitor al armelor, un foarte bun calaret si un seducator fara
seaman. Jianu provenea dintr-o familie nstarita, dar spiritul de aventura l-a
purtat pe drumul haiduciei. Jianu conducea n jur de 2.000 3.000 de haiduci si
trei tunuri. Actiunile sale erau ndreptate nu numai mpotriva boierilor, ci aveau
si un puternic caracter national.
III. 4.1.2 Baba Novac
Pe unde Novac mergea/Asa turcii jos pica/Cum pica vara iarba/Cand o
atingi cu coasa
Baba Novac/ Sare Dunarea-n ciomag/ Dincolo la Calafat/ Unde zace un
turc legat/ Si-altu-n talpa alinat
Potrivit marturiilor cronicarului Szamoskozy (1566-1608), Baba Novac s-
a nascut n Serbia, satul Poreci, n jurul anului 1520. A nvatat cu srg carte n
chiliile manastirilor ortodoxe, devenind un luptator spiritual ortodox. L-a avut
mereu alaturi de el pe preotul Sasca, care l-a nsotit chiar si la moarte. Cronicile
vremii ne mai spun ca Novac vorbea srbeste, bulgareste, greceste, turceste si
romneste. A mai nvatat sa mnuiasca armele de la un razboinic srb, capetenie
7

a unui grup de razvratiti locali. Iar la doar 12 ani facea fata oricarui luptator.
Izvoarele vremii noteaza ca Baba Novac era un munte de om, de o statura
impozanta, care se folosea de forta sa fizica neobisnuita pentru a baga spaima n
dusmani pe cmpul de lupta. Forta sa herculeana, alaturi de vitalitatea sa
neobisnuita explica faptul ca la vrsta de 80 de ani nca se afla n saua calului si
participa n lupta narmat cu sabie si secure. Baladele populare ne spun ca unul
dintre motivele care l-au determintat n tinerete pe Baba Novac sa devina
haiduc, este faptul ca era recunoscut drept un barbat dintr-o bucata care nu
scotea caciula n fata nimanui.Mintea sa era ntodeauna limpede, n ciuda
anilor naintati, Baba Novac fiind capitan al unui grup de 8000 haiduci.
III. 4.1.3 Gruia Novac
Dinspre muntii Lotrului,
Prin stramtoarea Oltului,
Cine se coboara-n cale,
Catre Dunare la vale?
Colo-n Muntii oltenesti,
Sus, la curti mari novacesti,
Plimba-mi-se prin ceardac,
Trist, feciorul lui Novac:
Din ochi negri lacramand,
De la inima oftand.

Despre Gruia Novac si fratii sai (Novacestii) nu se stiu prea multe. In
baladele populare se povesteste cum a fost recuperat de tatal sau, Baba Novac,
din temnitele turcilor. A haiducit la nceput n padurile Bucovatului, pe dealurile
din jurul Craiovei. Mai trziu, apar trasi spre munte spre partea muntoasa a
judetelor Gorj si Mehedinti. In prima jumatate a secolului al-XVII-lea, dupa
moartea lui Mihai Viteazul si a lui Baba Novac, au dus lupte mpotriva turcilor
si tatarilor.


8


III. 4.1.4 Gheorghe Coroi
Ultimul haiduc din Romania interbelica numit Gheorghe Coroi s-a nascut
n satul Durnesti, Jud. Dorohoi la nceputul secolului trecut. Era fiu de taran si
muncea cu ziua pe pamntul boierului local. S-a casatorit mai apoi cu frumoasa
Hareta. Jandarmului comunal ii fugeau ochii si lui dupa ea, asa ca ntr-o zi se lua
de ea profitnd ca Coroi era plecat la ogor. Cnd s-a ntors, a aflat, s-a dus la
post si le-a dat cte 2 saptamni de spitalizare la toti jandarmii. A fost arestat si
condamnat. In nchisoare a intrat n legatura cu diverse personaje certate cu
ornduirea. La ntoarcerea lui s-a oprit n codrul Gurandei sa-si ntlneasca
prietenii din ocna. Acestia formau o banda de hoti printre care erau si vestitii
Mazare si Casandrel, spaima codrilor Moldovei.
III.4.1.5 Codreanu
Numele Codreanu este strns legat de haiducie. La nceputurile miscarii
haiducesti termenul codrean desemna tlharii de codru, adica haiducii. Spre
exemplu, Ion Neculce, n Letopisetul Tarii Moldovei, relateaza ca, n timpul
domniei lui Constantin Cantemir, vreo 40 si mai bine de codreni-talhari tineau
drumurile din Tara de Jos. Cu numele respectiv este cunoscut haiducul
Codreanu, faptele caruia sunt reflectate n folclor. Dupa legendele romnesti se
presupune ca acest haiduc a trait toata viata n codrii Orheiului. Despre viata lui
se stie foarte putin, totusi se vehiculeaza ideea ca haiducul Codreanu s-ar fi tras
din vita de domn, de loc din Bucovina. El a haiducit multa vreme prin codru si
n cele din urma a murit la o manastire.
Romnismul a supravietuit prin haiducie. In vremurile de aur ale
haiduciei, cetele depaseau 100.000 de luptatori.
9

Bogatia obiceiurilor traditionale, originalitatea si diversitatea jocurilor
populare cu masti, la care se adauga si creatiile mestesugarilor, mai ales n
domeniul tesaturilor de interior, a broderiei pe piele si a ceramicii, ndreptatesc
efortul celui ajuns aici de a cunoaste mai ndeaproape creatia populara din
diferitele comune ale judetului.
In Dorohoi se desfasoara n fiecare an Festivalul obiceiurilor de iarna n
cadrul caruia artistii aduc pe scena cntecul si dansul specifice zonei, precum si
costumul popular traditional.