Popescu (Dincă) Manuela Ionela

SCRCE Anul II

Universitatea Petrol- Gaze Ploiești

Divertismentul în perioada comunistă

În perioada în care toate domeniile de activitate erau aservite comunismului și aveau

ca scop propaganda, se înțelege că și divertismentul era adaptat contextului social- politic.

Decindenții politici considerau îndeplinirea planului cincinal și munca principalele

priorități, iar divertismentul era situat în plan secundar. Lozincile și limbajul de lemn pătrund
masiv în manuale, în literatură, în cinematografia națională, singurul domeniu care scapă de
acest asalt ideologic este teatrul, fiindcă se joacă piesele scrise de dramaturgii clasici sau de
nume mari ale dramaturgiei universale.

Prin sate, puteau fi văzuți„numeroși activiști de partid cu mapa sub braț, bine tunși și
bărbieriți, cu pălărie de pai pe cap și cu haine curățele”1. Prezența acestora cenzurează
folclorul local care circulă între țăranii de încredere pentru „a face haz de necaz”. Oamenii
înlocuiesc spectacolele, emisiunile de la televizor cu bancuri tematice pe care le spun celor de
încredere. Ei sunt nemulțumiți că au pierdut tot ce aveau și că sunt obligați să iasă la muncă și
în zilele mari de sărbătoare:„în ziua de Paști se iese la arat” și că „toți calicii ajunseseră să
comande satul:”2

Moș Crăciun este înlocuit cu Moș Gerilă și semnificația religioasă a sărbătorilor este
diluată. Mulți dintre români (în special cei cu funcții importante) nu au voie să se ducă la
biserică, adventiștii renunță la servicii pentru a ține sâmbăta, fiindcă nu existau două zile
libere pe săptămână, ci una.

Fără aceste detalii nu s-ar putea înțelege bine cadrul cultural și divertismentul aservit
din comunism, dar nici soluțiile prin care consumatorii de cultură sunt salvați.

1
Eugen Hulub, Cândva în comunism, Editura Literature Press, București, 2014, p. 2.
2
Ibide, pp. 3-4.

1
 În bibliotecile activiștilor, librăriilor și instituțiilor importante ale statului puteau fi
văzute: „Capitalul” lui Marx, cărțile lui Lenin, documentele de partid, mai rar operele lui
Caragiale.

Scriitori importanți și valoroși, cum ar fi: Vasile Voiculescu, Mircea Eliade, Eugen
Ionescu (dramaturg), Emil Cioran, Constantin Noica sunt indisponibili în librării. Cărțile lor
văr apărea după Revoluția din 1989.

Sursele de divertisment în perioada comunistă au fost:

1. Serbările școlare care au înlocuit hora satului și șezătorile. Lumea se aduna la

serbările școlare pentru că nu erau alte spectacole la dispoziție. Aici se puteau întâlni (alte
adunări/reuniuni organizate de oameni erau interzise) și se mândreau cu rezultatele copiilor
lor. Nu exista serbare școlară fără poezii de laudă la adresa conducătorului iubit și a
partidului. Elevii erau obligați să recite poezii elogioase la adresa conducătorului și a soției
acestuia, cum sunt exemplele de mai jos:

„Surâsul bun de pace și tandrețe

să-i fie soare când e înnorat
Fiindcă vegheați în jurul țării însăși
Veghind viața Primului Bărbat.” (Adrian Păunescu)3.

„Este fiica prea iubită

A acestui brav popor

De luceferi străjuită

Și de steagul Tricolor

E Elena Ceaușescu

Suflet nobil și vibrant

Mama bună, om politic

Și prestigios savant

Înțeleaptă-i este fapta

3
https://www.nwradu.ro/2018/12/poeziile-de-altadata-despre-ceausescu-primul-barbat-al-tarii/.

2
 Năzuind spre viitor

Tot cu cinste stă în dreapta

Marelui conducător.” (Corneliu Vadim Tudor – 1984)4.

Marii poeți, oricât ar fi fost de talentați erau nevoiți/obligați să scrie pe aceste teme. Ar fi
de subliniat faptul că nici în Epoca Medievală, epocă în care artiștii erau întreținuți la curțile
regilor nu exista această obligație, cu toate ca regii, împărații, domnitorii întrețineau
muzicienii, poeții, pictorii și sculptorii.

2. Cântarea României, concursul desfășurat pe etape care avea ca probe: interpretarea

individuală sau în cor de cântece patriotice, cântece de muzică populară sau ușoară, recitări
de poezii, dansuri populare, scenete. Propaganda politică alterase și folclorul: „Foaie verde de
secară, / S-a dus vremea de ocară / Când trudeam din zori în seară / Şi mâncam pâine amară. /
Acum traiul s-a schimbat, / Căci partidul ne-a-nvăţat / Să facem gospodărie, / Să scăpăm de
sărăcie"5 și muzica ușoară: „Macarale Zeci de blocuri/Râd în soare, argintii,/Zeci de blocuri/În
zori de zi./Suie agale,/Pe albastrele cărări,/Macarale suie în zări,/Neîncetat, până-nserat./Uite
brațul lor de fier”.6

3. Programele de la televizor de Revelion. Era singura dată în care programul se desfășura

toată noaptea, în rest, în serile obișnuite, emisiunile se desfășurau două ore: buletin de știri
plin de informații privind vizitele lui Ceaușescu și realizările partidului și câteva minute de
desene animate pentru copii. Programele de Revelion erau cenzurate, scenetele nu făceau nici
cea mai mică aluzie la defectele sistemului politic, ci criticau lenea, lipsa de seriozitate, toate
defectele care nu erau pe placul partidului.

4. Diferite spectacole organizate la Casele de cultură, la Căminele Culturale sau în sălile

de cinema.

Chiar și festivaluri serioase sunt contaminate cu propagandă politică „În fiecare toamnă
în oraş are loc Festivalul Umorului “Constantin Tănase”, cu concursuri de caricatură şi
grafică, interpretare vocală şi instrumentală, reprezentaţii de satiră şi umor, dar şi
cântece de slavă pentru partid. Cu această ocazie în cinematografe rulează filme de
foarte bună calitate, multe premiate cu “Oscar”, iar actorii de marcă vin să
4
https://www.nwradu.ro/2018/12/poeziile-de-altadata-despre-ceausescu-primul-barbat-al-tarii/.
5
https://adevarul.ro/news/societate/foaie-verde-mohor--ia-o-bade-tractor-1_50a7b7177c42d5a66369cec6/
index.html
6
https://www.versuri.club/romana-versuri-lyrics/trio-grigoriu-macarale-versuri-lyrics.

3
înveselească publicul vasluian: Dem Rădulescu, Mitică Popescu, Dumitru Rucăreanu,
Jean Constantin, Silviu Stănculescu, Nicu Constantin, Stela Popescu şi Alexandru
Arşinel, Ştefan Tapalagă, Marin Moraru, Radu Beligan”.7

5. Cenaclul Flacăra a reprezentat o formă culturală autentică de rezistență în comunism.

Oamenii umpleau stadioanele și cei care nu puteau participa direct, ascultau la radio
spectacolul. În perioada acestui fenomen artistic și cultural, Păunescu a descoperit mulți
artiști: Florica Duma, George Niculescu, Mircea Vintilă, Doru Stănculescu, Dan Andrei
Aldea, Adrian Ivanițchi, Dan Chebac, Valeriu Sterian, Evandro Rosetti, Florian Pittiș, Anda
Călugăreanu, Zoia Alecu, Tatiana Stepa, Vasile Șeicaru, Marcela Saftiuc, Alexandru Zărnescu
și Ștefan Hrușcă8. În cei 12 ani de activitate neîntreruptă, gruparea constituită în jurul lui
Păunescu a susținut 1615 spectacole. Versurile pledează pentru o lume mai bună, o lume în
care cei bogați îi ajută pe cei săraci, iar copiii îi înțeleg și au grijă de părinții lor bătrâni:

„ Niciodată” de Adrian Păunescu

Un cântec nu-i nimic în lumea asta

Mai bine să-l zdrobeşti şi apoi să taci

Când el cu o iluzie nu umple

Ghiozdanele copiilor săraci.

Destul cu-atâtea găşti aristocrate

Ce caută şi-n cântece câştig

Un cântec nu-i nimic dacă nu face

Mai cald în casele în care-i frig.

Niciodată, niciodată

Să nu uităm de cei mai trişti ca noi.

Dezmoşteniţii-şi caută o cale

Nenorociţii trec cu paşii grei

7
E. Hulub, op. cit, p. 14.
8
https://ro.wikipedia.org/wiki/Cenaclul_Flac%C4%83ra.

4
Nu ne putem închide-n cabinete

Făcând uşor abstracţie de ei.

Mizeria există până-n oase

Popoare mor şi indivizi decad

Nu-i cântec pe pământ să nu miroasă

A foc, a năduşeală şi a iad.

Şi dacă toate cântecele noastre

Nimic nu sunt şi chiar nimic nu pot

Noi pentru cei săraci şi fără şanse

Suntem mereu datori să facem tot.

Măcar atât din toate să rămână

Din tot ce-am pătimit la focul mic

Un vers, o spovedanie, un cântec

De partea celor care n-au nimic.”9

6. Teatrul radiofonic a însemnat un refugiu în perioada comunismului, fiindcă piese de

teatru propagandistice explicite nu există. Oamenii așteptau cu nerăbdare să asculte: „Mușcata
din fereastră”, „Steaua fără nume”, „Deșteapta pământului”, „Patima roșie”.

Oamenii din satul în care am copilărit își împlineau dorința de divertisment cu

simplitate, dar cu multă bucurie. Serbările câmpenești de duminica, pe stadionul de fotbal de
lângă grajdurile CAP-ului, aduceau, pe lângă grătarele încinse cu mititeii plini de apă
minerală și berea, ”cu spumă deasă”, la halbă, lăutari, din rândul țiganilor aciuiați prin sate
vecine, care cântau cu foc sârbe și hore la care se prindeau, în egală măsură, tineri și vârstnici.
La Căminul Cultural rulau filmele indiene, iar asta, când se întâmpla, era o adevărată
sărbătoare. Primul film începea la zece dimineața, iar ultimul seara la opt și, dacă aveai noroc
să nu se strice banda, îl vedeai pe întuneric, așa, ca la un cinematograf adevărat. Plecai cu
dureri de gât, este adevărat, dar o săptămână visai la Raj Kapoor și la frumoasele lui cântece.
9
https://www.versuri.ro/versuri/adrian-paunescu-niciodata-_wrh1.html#.

5
În satul copilăriei mele exista, însă, o problemă: directorul școlii, un profesor de istorie
pedant, frumos, dar extrem de sever, un comunist cum rar aveai să găsești prin sat, hotărâse că
la horă, discoteca de sâmbătă seara și film nu au voie copiii până în clasa a IX-a. Primele două
erau șterse din lista de dorințe care ar putea fi împlinite chiar de regulile satului: nu ai 15 ani,
nu ieși la dans, dar filmul nu putea fi ratat. Așa că acesta era văzut doar pe întuneric, iar cel
care vindea bilete stătea la ușă pentru a da de știre în caz că se apropia directorul. Dacă atunci
când intra pe ușă striga: ”Șaradici”, toți cei care nu aveau vârsta impusă dispăreau din sală.

Prin intermediul ”vaporenilor” în sat ajungeau și casete cu filme, ori reviste de modă,
cea mai cunoscută fiind Neckermann. De aici a rămas până astăzi expresia: ”Este îmbrăcat ca
după Neckerman”.

De fiecare 1 Mai, tinerii care reușeau să-și strângă ceva bănuți sărbătoreau mergând la
mare de unde veneau bronzați pe jumătate, cu tinichele agățate de degete și urechi, cu oja pe
care o găseai numai în bâlci de 6 august și cu multă ciungă (gumă de mestecat.) Nu lipseau
scoicile și nici bibelourile sub formă de pește care erau așezate pe mileul de macrame din
sufragerie.

Figura 1. Bibelou pe mileu de macrame Figura 2. Costinești de 1 Mai

Costinești era, la momentul acela, centrul atracției tinerilor. Avea cea mai mare
discotecă în aer liber din estul Europei, Disco Ring, ce putea primi până la 3000 de persoane.

Cei care aveau noroc de rude de pe malul Dunării, așa cum eram eu, sărbătoareau 1
mai tot în apă, pe vestita plajă Cocuța din Galați, din care astăzi nu a mai rămas nimic, sau la
Ghecet, pe malul tulcean al Dunării, la Brăila, cu nelipsiții mici, bună dispoziție și bere.

6
 Deși posiblitățile de divertisment în perioada comunistă erau departe de cele din zilele
acestea, oamenii de rând erau fericiți pentru că nu cunoșteau altceva.

Figura 3 Plaja Cocuța din Galați

7
Bibliografie:

1. Eugen Hulub, Cândva în comunism, Editura Literature Press, București, 2014.

2. Liliana Corobca, Panorama Comunismului, Editura Polirom, București, 2020.
3. Ovidiu Slavu, Educat în comunism, Eseuri despre istoria națională, Editura Cetatea
de Scaun, 2021.
4. Adrian Cioroianu, A fost odată ca niciodată Partidul Comunist Român (1921-2021)-
Pentru o istorie dezinhibata a „viitorului'” luminos, Editura Polirom, București,
2021.
5. https://www.nwradu.ro/2018/12/poeziile-de-altadata-despre-ceausescu-primul-barbat-
al-tarii/.
6. https://adevarul.ro/news/societate/foaie-verde-mohor--ia-o-bade-tractor-
1_50a7b7177c42d5a66369cec6/index.html
7. https://www.versuri.club/romana-versuri-lyrics/trio-grigoriu-macarale-versuri-lyrics.
8. https://ro.wikipedia.org/wiki/Cenaclul_Flac%C4%83ra.
9. https://www.versuri.ro/versuri/adrian-paunescu-niciodata-_wrh1.html#.