Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Breviar
Un sistem cu evenimente discrete (SED) este un sistem dinamic
caracterizat printr-un spaţiu discret al stărilor şi prin traiectorii de stare
continue pe porţiuni. Modificările de stare se numesc tranziţii şi survin ca
urmare a apariţiei evenimentelor, în mod asincron.
Evenimentele au durată nulă. În afară de cazul în care apar alte
specificaţii, se consideră că la un moment dat are loc un singur eveniment
(deoarece probabilitatea ca doua evenimente independente sa aiba loc
simultan este aproape nulă). Un eveniment poate fi identificat ca :
• acţiune specifică (ex: lansare operaţie);
• modificare necontrolabilă în cadrul unui proces (ex: defectarea unei
resurse dintr-un motiv oarecare);
• rezultatul satisfacerii simultane a mai multor condiţii.
Evenimentele sunt, de regulă, etichetate. Mulţimea evenimentelor legate
de funcţionarea unui proces oarecare formează un alfabet (mulţime finită
de simboluri) Σ, astfel încât ele îşi păstrează semnificaţia de fenomen
calitativ dependent de specificul aplicaţiei.
Din punct de vedere formal, un sistem cu evenimente discrete se mai poate
defini şi astfel:
Definiţie:
Un SED este un sistem care evoluează generând spontan evenimente şi
poate fi definit ca un quadruplu:
G = (Q, Σ, δ , q 0 )
unde:
Q = mulţimea stărilor sistemului;
Σ = alfabetul evenimentelor pe care le poate genera sistemul;
q0 = starea iniţială;
δ = funcţia de tranziţie de stare, cu
δ : Q × Σ→ Q.
5
Sisteme cu evenimente discrete
Observaţii
1. În funcţie de dimensiunea lui Q, SED se împart în sisteme cu număr
finit de stări şi respectiv sisteme cu număr infinit de stări; indiferent
de dimensiune, Q este numărabilă;
2. Funcţia de tranziţie δ nu este întotdeauna complet definită, ceea ce
înseamnă că nu este obligatoriu ca din fiecare stare a sistemului să
poată fi generate toate evenimentele din Σ; de regula, numarul de
evenimente care poate fi generat din fiecare stare este determinat de
caracteristicile fizice ale sistemului modelat;
3. Alfabetul Σ are întotdeauna un număr finit de evenimente.
În concluzie, modelarea unui proces real ca SED include, indiferent de
formalismul utilizat, următoarele etape:
1. Definirea variabilelor de stare, respectiv a formatului elementelor q
∈ Q; dacă mulţimea Q este finită, atunci se poate defini în întregime
prin enumerare;
2. Stabilirea stării iniţiale q0 ∈ Q;
3. Definirea tuturor evenimentelor din Σ - ca acţiuni care modifică
valoarea a cel puţin o variabilă de stare;
4. Definirea funcţiei de tranziţie δ, ceea ce revine de fapt la descrierea
explicită a modelului.
În funcţie de complexitatea procesului modelat, etapele 3 şi 4 pot fi
completate simultan.
Dacă se ia în considerare modul în care tratează timpul, modelele SED pot
fi împărţite în următoarele categorii:
• modele autonome sau logice – utilizate pentru analiza calitativă a
funcţionării sistemelor; în cazul acestor modele nu este luată în
considerare decât ordinea în care apar evenimentele, iar timpul (ca
moment precis al aparitiei unui eveniment sau ca intervalul dintre
două evenimente succesive) nu apare în mod explicit;
6
Sisteme cu evenimente discrete
Problemă rezolvată
Rezolvare:
Procesul propus va fi modelat ca SED autonom, întrucât nu exista nici o
indicaţie temporală.
Definirea Q: în mod evident, sistemul va avea un număr infinit de stări,
deoarece capacitatea cozii de aşteptare nu este limitată. În acest caz, se va
defini structura stărilor sistemului prin specificarea variabilelor de stare, şi
anume: s – starea serverului şi l – lungimea cozii de aşteptare.
Întrucât serverul nu poate fi decât liber sau ocupat, se poate considera ca
s ∈ {0, 1}, astfel: s = 0 semnifica server liber, iar s = 1 – server ocupat.
Q = {(s, l) s ∈ {0, 1}, l ∈ }
7
Sisteme cu evenimente discrete
Datorită faptului că (din specificaţiile problemei) nu există situaţii în care
serverul să fie liber şi coada de aşteptare să conţină clienţi, spaţiul stărilor
poate fi rafinat sub forma:
Q = {(0, 0)} U {(1, l) l ∈ }
Definirea stării iniţiale: q0 = (0, 0) – server liber şi coada de aşteptare
vidă.
Definirea alfabetului de evenimente Σ:
Alfabetul de evenimente va conţine două elemente, şi anume:
e1 – intrarea unui client în sistem;
e2 – ieşirea unui client din sistem.
Definirea funcţiei de tranziţie:
δ ((0,0), e1 ) = (1, 0)
δ ((1, l ), e1 ) = (1, l + 1)
respectiv intrarea unui client în sistem
• trece serverul în starea de “ocupat”, dacă acesta era liber sau
• incrementează lungimea cozii, dacă la momentul intrării serverul era
ocupat.
δ ((0,0), e2 ) = - (nu se defineşte; fizic nu este posibil ca
un client să iasă dintr-un sistem fără clienţi))
(1, l − 1) daca l ≥ 1
δ ((1, l ), e2 ) =
(0, 0) daca l = 0
respectiv ieşirea unui client din sistem
• nu se defineşte (dacă sistemul nu are nici un client) sau
• decrementează lungimea cozii, dacă aceasta era nevidă sau
eliberează serverul, în caz contrar.
Modelul autonom poate fi modificat în vederea analizei performanţelor
sistemului în cazul în care informaţia despre proces este completată cu
informaţii temporale. De exemplu, se presupun cunoscute duratele de timp
dintre două sosiri succesive şi de asemenea timpul de servire aferent
fiecărui client.
8
Sisteme cu evenimente discrete
În general, performanţele unui sistem sunt evaluate fie prin metode
analitice, fie prin simulare.
În cele ce urmează, se urmăreşte construirea unui model în vederea
analizei prin simulare. Simularea unui proces poate fi dependentă de timp -
se încheie după expirarea unei perioade precizate de timp - sau poate fi
dependentă de evenimente – se încheie în momentul înregistrării unui
număr precizat de evenimente.
Pentru procesul în discuţie se alege simularea dependentă de evenimente,
considerând că simularea se încheie în momentul în care cel de-al n-lea
client sosit în coada de aşteptare intră pe server.
Mărimile de interes, ale căror valori trebuie să rezulte în urma simulării
procesului, sunt:
• durata medie de aşteptare a clienţilor în coadă
n
∑D i
dˆ ( n) = i =1
n
unde:
Di reprezintă durata de aşteptare a fiecărui client în coadă (este
calculat ca diferenţa dintre momentul la care clientul i-1 a părăsit
sistemul şi momentul la care clientul i a sosit în coadă),
n este numărul de clienţi trataţi de către server.
Conform definiţiei, durata totală de aşteptare pentru fiecare
client, respectiv durata medie de aşteptare pot fi calculate/
actualizate doar în momentul intrării clientului la serviciu, ceea ce
echivalează cu momentul înregistrării unui eveniment de tip e2.
• lungimea medie a cozii de aşteptare
Valoarea estimată, rezultată din simulare este
∞
qˆ (n) = ∑ i ⋅ pˆ i ,
i =0
9
Sisteme cu evenimente discrete
∞
Ti ∑ i ⋅ Ti
unde
pˆ i = , qˆ (n) = i =0
T (n) T ( n)
cu următoarea semnificaţie a parametrilor:
Ti - suma intervalelor de timp în care coada are lungimea i
T(n) – durata totală de simulare (intervalul măsurat între
momentul începerii simulării şi momentul la care clientul n a
intrat pe server)
pi- procentul din timpul total de simulare T(n) în care coada are
lungimea i, Q(t) = i (unde Q(t) reprezintă lungimea cozii la
momentul t)
∞
Termenul ∑i ⋅T
i =0
i reprezintă chiar aria de sub graficul lui Q(t)
calculată între momentele de început şi respectiv de sfârşit ale
simulării, prin urmare
T (n)
∫ Q(t )dt
qˆ (n) = 0
T ( n)
∫ B(t )dt
uˆ (n) = 0
T ( n)
11
Sisteme cu evenimente discrete
Se consideră următorul studiu de caz, în care se specifică intervalele dintre
sosirile clienţilor (Ai) şi duratele de procesare pe server pentru fiecare
client (Si). Se precizează că simularea se încheie în momentul în care
clientul cu numărul n = 6 ajunge la server.
A1 = 0,4; A2 = 1,2; A3 = 0,5; A4 = 1,7; A5 = 0,2; A6 = 1,6;
A7 = 0,2; A8 = 1,4;…
S1 = 2,0; S2 = 0,7; S3 = 0,2; S4 = 1,1; S5 = 3,7; S6 = 0,6;…
Rezultatele obţinute în urma simulării sunt:
d(6) = 5.7/6 = 0.95
q(6) = 9.9/8.6 = 1.15
u(6) = 7.7/8.6 = 0.9
Valorile lui q si u pot fi verificate pe baza graficelor de mai jos.
Q(t
)
3
t
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
e6 = 3,3
Plecări
e4 = 2,4 e5 = 3,1 e9 = 4,9 e13 = 8,6 = T(6)
B(t
)
1
t
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
e6 = 3,3
Plecări
e4 = 2,4 e5 = 3,1 e9 = 4,9 e13 = 8,6 = T(6)
13
Sisteme cu evenimente discrete
Probleme propuse
15
CAPITOLUL II
LIMBAJE FORMALE ŞI AUTOMATE
Breviar
Definiţii
• Un alfabet este o mulţime finită de simboluri.
• Un cuvânt este o secvenţă finită de simboluri ale aceluiaşi alfabet.
• Un limbaj este o mulţime de cuvinte cu simboluri ale aceluiaşi
alfabet.
Notaţii:
• Lungimea unui cuvânt w:
• Cuvântul vid: ε (corespunde evenimentului nul sau, mai precis, unui
eveniment neobservabil)
• Limbaj vid: φ
Evoluţia oricărui SED poate fi reprezentată complet printr-o pereche de
limbaje (L, Lm) cu următoarele proprietăţi:
• L , Lm sunt definite pe alfabetul de intrare
• L – reprezintă toate evoluţiile posibile ale SED si se numeste limbaj
generat
• Lm – reprezintă toate evoluţiile dorite ale SED si se numeste limbaj
marcat
• Lm ⊆ L
Operaţii pe limbaje
Fie L, L1, L2, limbaje definite peste alfabetul Σ. Cele mai utilizate operatii
pe limbaje sunt:
• Reuniunea
L = L1 ∪ L2 ={ v| v ∈ L1 sau (şi) v ∈ L2 }
• Concatenarea
L = L1⋅ L2 = {v | v = s⋅ t unde s∈ L1 şi t∈ L2}
16
Limbaje formale şi automate
L0 = {ε}
Obs. Operatia de inchidere iterativa se poate extinde si la un alfabet
(considerat ca un limbaj cu cuvinte de lungime 1) Σ : Σ* este mulţimea
tuturor cuvintelor care pot fi formate cu simbolurile lui Σ.
• Închiderea prefixată
pr (L) = L = {s ∈ Σ* | ∃ t ∈L a.î. s⋅w = t}
• Intersecţia
L = L1 ∩ L2 = {v | v ∈ L1 şi v ∈ L2}
• Proiecţia lui L peste o submulţime de evenimente Σ^ ⊆ Σ
L↑Σ^= {s↑Σ^ | s ∈ L} cu
σ , dacă σ ∈ Σ^
(∀) σ ∈ Σ, ⋅σ ↑Σ^ =
ε , altfel
(s↑Σ)⋅ σ , dacă σ ∈ Σ^
(∀) s ∈Σ*, σ ∈ Σ, s⋅σ ↑Σ^ =
s↑Σ^ , altfel
Proprietate:
Limbajul generat de către un SED este întotdeauna egal cu închiderea sa
prefixată (L = pr(L)).
Definiţie
Fie Σ un alfabet; atunci o expresie regulată (ER) se defineşte astfel:
• ε este o ER care modelează limbajul ce conţine doar evenimentul
nul;
• φ este o ER care modelează limbajul vid;
• (∀) a ∈ Σ , a este o ER care modelează limbajul reprezentat de {a}
• dacă a, b sunt ER, atunci (a⋅b), (a + b), a*, b* sunt ER
17
Limbaje formale şi automate
Proprietate:
Dacă α este ER, atunci : α* = ε + α⋅α*
Definiţie:
Un automat finit determinist AFD se defineşte ca un quintuplu :
G = (Q, Σ, q0 , δ, Qm)
unde:
Q = mulţimea (finită) a stărilor
Σ = alfabetul de evenimente
q0 = starea iniţială
δ = funcţia de tranziţie ;
δ : Q ×Σ Q
(∀) q ∈ Q si a∈Σ, w ∈Σ*,
δ (q, ε) = q şi δ(q, wa) = δ (δ (q, w), a) = q’ ∈Q
Qm = mulţimea stărilor marcate
Notaţii:
• stare;
• stare marcată
Observaţii:
1. Dacă Qm ≠ φ , atunci automatul se numeşte acceptor.
2. Două automate G1 si G2 sunt echivalente dacă limbajele lor
generate si respectiv cele marcate, sunt egale.
G1 echivalent cu G2 ⇔ L(G1) = L(G2) si Lm(G1) = Lm(G2)
18
Limbaje formale şi automate
Definiţie:
Un automat finit nedeterminist AFN se defineşte ca un quintuplu
G = (Q, Σ, δ, q0, QF)
unde singura diferenţă faţă de AFD este dată de modul de definire a
funcţiei de tranziţie, respectiv :
δ : Q ×Σ 2Q cu 2Q mulţimea tuturor submulţimilor lui Q
δ(q, ε) = q şi δ(q, a) = {p| p∈Q},
ceea ce înseamnă că, din starea q, prin evenimentul a, se poate ajunge
într-o mulţime de stări (evoluţia nu este unică).
Un cuvânt de intrare w ∈∑* este acceptat de un AFN dacă măcar una
dintre evoluţiile δ(q0, w) ∈ Qm.
Pentru orice AFN G se poate construi un AFD echivalent G’, numit
observatorul lui G.
G’ = (Q’, Σ, δ’, q0, QF’),
Definiţie:
Un AFN cu tranziţii ε (AFN-ε) se defineşte ca un quintuplu:
G = (Q, Σ ∪{ ε }, q0 , δ, Qm).
Diferenţa faţă de clasele de automate prezentate anterior este dată de
modul de definire al lui δ.
Pentru a defini funcţia de tranziţie a AFN-ε se introduce noţiunea de
închidere ε a unei stări q a automatului G (ε*G (q)), astfel:
ε*G (q) = δ(q, ε*) = mulţimea tuturor stărilor în care se ajunge pornind din
q sub o secvenţă (oricât de mare) de ε.
Atunci funcţia de tranziţie a unui AFN-ε se defineşte astfel:
δ : Q ×(Σ ∪{ ε }) 2Q ;
δ(q, ε) = ε G* (q)
19
Limbaje formale şi automate
20
Limbaje formale şi automate
21
Limbaje formale şi automate
ε q1 f1 ε
M1
q0 ff0
0
ε ε
q2 f2
M2
ε ε
q0 q1 f1 f0
Teoremă
Dacă L este un limbaj acceptat de un automat finit determinist, atunci L
poate fi scris ca expresie regulată.
Expresia Regulată (ER) a limbajului acceptat de către automat este o
reuniune
n
U 1k
R
toate
q k ∈Q m
Operaţii pe Automate
Operaţii unare:
Componenta accesibilă
Fiind dat un automat
G = (Q , Σ , δ , q0, Qm),
23
Limbaje formale şi automate
24
Limbaje formale şi automate
25
Limbaje formale şi automate
26
Limbaje formale şi automate
27
Limbaje formale şi automate
28
Limbaje formale şi automate
Operaţii binare:
Compunerea sincronă
Definiţie
Fie două Automate Finite (Deterministe)
Nu se defineşte pentru orice caz care nu corespunde celor definite mai sus
Observaţie
Dacă Σ1 = Σ2 atunci Lm(G1 || G2) = Lm (G1) ∩ Lm(G2) şi L(G1 || G2) =
L(G1)∩L (G2).
29
Limbaje formale şi automate
Definiţie
Fie două Automate Finite (Deterministe)
G1 =( Q1 , Σ1 , δ1 , q01 ,Qm1)
G2 =( Q2 , Σ2 , δ2 , q02 ,Qm2)
Q =Q1 × Q2
Σ = Σ1 ∪ Σ2
q0 = (q01 , q02)
Qm = Qm1 × Qm2
30
Limbaje formale şi automate
Automate cu ieşiri
Automatele studiate până acum pot fi considerate ca maşini de stare cu
ieşiri binare: faţă de un cuvânt de intrare dat w se poate specifica numai
dacă acesta este sau nu acceptat (respectiv daca δ(q0, w)∈Qm). În anumite
situaţii este de dorit să se diferenţieze stările marcate, respectiv nemarcate,
între ele. Pentru aceasta se folosesc aşa-numitele maşini de stare cu ieşiri :
Moore şi Mealy.
Definiţie
Maşina Moore se defineşte ca un sextuplu
Mo = (Q , Σ , ∆ , δ , λ , q0)
unde:
Q = mulţimea (finită) a stărilor
Σ = alfabetul de evenimente (finit şi el)
∆ = alfabetul ieşirilor
q0 = starea iniţială
δ = funcţia de tranziţie definită astfel:
δ : Q ×Σ Q
λ = funcţie de asociere a ieşirilor:
λ:Q→∆
31
Limbaje formale şi automate
32
Limbaje formale şi automate
În acest mod, este evident că pentru şiruri de intrare de aceeaşi lungime |w|
răspunsul generat de o maşină Moore (WMo) şi răspunsul generat de o
maşină Mealy (WMe) sunt în relaţia:
| WMo |=|WMe |+1
WMo =b⋅ WMe în care b = λ Mo (q0)
Exemplu
Fie limbajul L=(a+b)*(aa+bb) peste Σ ={a, b} (cuvintele care se termină
cu două caractere identice).
Să se proiecteze maşina Mealy care generează orice cuvânt ce se poate
forma cu simbolurile lui Σ şi dă la ieşire "y" pentru cuvintele care aparţin
lui L şi "n" pentru cuvintele care nu aparţin lui L.
Maşina Mealy care îndeplineşte aceste condiţii are trei stări (Figura II.8):
33
Limbaje formale şi automate
AFN pentru maşina Mealy din (Figura II.8) ar putea fi (Figura II.10):
Observaţie:
Echivalenţa este privită în sensul că pentru acelaşi şir de intrare se
generează acelaşi şir de ieşire. Oricum afirmaţia trebuie privită în limitele
toleranţei formulei |WMo |=|WMe |+1 (adică şirul generat de maşina Moore
va fi cu 1 mai mare decât şirul generat de maşina Mealy).
De asemenea se va lua în considerare că λ (q0) = b neglijabil.
Observaţie:
Maşina Mealy este mai compactă.
34
Limbaje formale şi automate
35
Limbaje formale şi automate
Minimizarea automatelor:
Fie x, y ∈L. Atunci RL este o relaţie de echivalenţă asociata limbajului L
(sau x RL y) dacă şi numai dacă pentru (∀) z ∈ Σ*,
1. fie xz∈ L şi yz ∈ L
2. fie xz ∉L şi yz ∉L.
Relaţia RL împarte limbajul L în clase de echivalenţă. Numărul de clase de
echivalenţă se numeşte index.
Se poate demonstra că indexul unui limbaj regulat este finit.
Fie M= (Q, Σ, δ, q0, Qm) un AFD. Se defineşte relaţia de echivalenţă RM
asociata automatului M astfel:
pentru x , y ∈ Σ*, x RM y dacă şi numai dacă δ(q0, x) = δ(q0, y).
În plus, dacă x RM y, pentru (∀) z ∈Σ* avem xz RM yz. (Ceea ce revine
la δ(q0 , xz) = δ(δ(q0 , x), z) = δ(δ(q0 , y), z) = δ(q0 ,yz))
O relaţie de echivalenţă de acest tip se numeşte invariantă la dreapta (faţă
de operaţia de concatenare).
36
Limbaje formale şi automate
37
Limbaje formale şi automate
38
Limbaje formale şi automate
Probleme rezolvate
39
Limbaje formale şi automate
Rezolvare.
Există două posibilităţi:
a) să consideram 0 ca fiind număr par de apariţii ale lui ‚a’, caz în
care starea iniţială este marcată deoarece satisface ambele
condiţii.
b) să considerăm că pentru un număr par de apariţii ale lui ‚a’ este
evoie de cel puţin două apariţii ale acestui sibol, caz în care starea
iniţială nu va mai fi marcată.
Pentru fiecare dintre aceste situaţii vom avea câte un automat.
Cazul a)
Semnificaţia stărilor:
q0 – cuvinte ce conţin un număr par de ‘a’ şi nu se termină în
‘b’
q1 – cuvinte ce conţin un număr impar de ‚a’ şi nu se termină în
‚b’.
q2 – cuvinte ce conţin un număr impar de ‘a’ şi se termină doar
într-un ‚b’;
q3 – cuvinte ce conţin un număr par de ‘a’ şi se termină doar
într-un ‚b’
q4 – cuvinte ce conţin subşirul „bb”;
40
Limbaje formale şi automate
Cazul b)
Semnificaţia stărilor:
q0 – şirul vid
q1 – cuvinte ce conţin un număr par de ‚a’ şi nu se termină în
‚b’;
q2 – cuvinte ce conţin un număr par de ‚a’ şi nu se termină în
‚b’;
q3 –sirul „b”;
q4 – cuvinte ce conţin un număr impar de ‚a’ şi se termină doar
într-un ‚b’;
q5 – cuvinte ce conţin un număr par de ‚a’ şi se termină doar
într-un ‚b’;
q6 – cuvinte ce conţin subşirul „bb”.
41
Limbaje formale şi automate
Rezolvare.
Semnificaţia stărilor acestui automat este următoarea:
1: cuvinte ce se termină în ‘b’ şi nu conţin subşirul „aa”;
2: cuvinte ce se termină în ‘a’ dar nu în „aa”;
3: cuvinte ce se termina în „aa”;
4: cuvinte ce se termină în ‘b’, nu în „bab” şi conţin „aa”;
5: cuvinte ce se termina în „ba” şi conţin „aa”;
6: cuvinte ce se termina în „bab” şi contin „aa” (stare marcată).
42
Limbaje formale şi automate
Σ
Starea Q a b c
semnificatie
43
Limbaje formale şi automate
Rezolvare.
Semnificaţia stărilor
1 = şirul vid;
2 = cuvantul “b”;
3 = cuvintele ce contin subşirul “bb”;
4 = cuvintele ce contin un singur ‚a’ şi se termina în ‚a’;
5 = cuvintele ce conţin un singur ‚a’ şi se termină în ‚b’.
6 = cuvintele ce contin cel putin 2 ‚a’ şi se termina în ‚a’;
7 = cuvintele ce conţin cel puţin 2 ‚a’ şi se termină în ‚b’;
44
Limbaje formale şi automate
q0 - cuvântul vid
q1 – cuvintele ce se termina în ‚a’, nu conţin „aba” sau „bb”
q2 - cuvintele ce se termina în „ab”, nu contine „aba” sau „bb”
q3 - cuvintele ce conţin „aba”, nu conţin „bb” şi
se termină în ‚a’
q4 - cuvintele ce contine „bb”
q5 - cuvintele ce conţin „aba”, nu contine „bb” şi
se termină în ‚b’
q6 - cuvântul „b”
45
Limbaje formale şi automate
1 2 3
q0 q1 q0 q0
q1 q1 q2 q0
q2 q1 q0 q3
q3 q1 q0 q0
46
Limbaje formale şi automate
Semnificaţia stărilor:
q0 – număr egal de 0 şi de 1
q1 – numărul de 0 este cu 1 mai mare decât numarul de 1
q2 – numărul de 1 este cu 1 mai mare decât numărul de 0
q3 – prefixul are cel puţin două simboluri ‚0’ în plus faţă de
numărul de simboluri ‚1’ sau cel puţin două simboluri ‚1’ în plus
faţă de numărul de simboluri ‚0’
47
Limbaje formale şi automate
Rezolvare.
Automatul numără apariţiile evenimentului ‚a’ şi fiind marcate primele 2
stări, şirurile acceptate sunt cele care conţin maxim un "a". Expresia
regulată pentru aceste cuvinte este: ER: b*(a + ε)b*
Rezolvare.
Stare AFD a b
x0 = {q1} x1 = {q2, q4} x2 = {q4}
x1 = {q2,q4} x3 = {q2,q3} x3 = {q2,q3}
x2 = {q4} --- x4 = {q3}
x3 = {q2,q3} x3 = {q2,q3} x3 = { q2,q3}
x4 = {q3} x4 = {q3} x4 = {q3}
Qm = {x3,x4} (deoarece conţin starea marcată din AFN – q3)
Cu aceste notaţii, observatorul (AFD) echivalent cu automatul din enunţul
problemei este:
48
Limbaje formale şi automate
49
Limbaje formale şi automate
Rezolvare:
1 4
2 5 6
3 1 2 3
0 1 2
Pas2:
a
(0,1) (1,1)
b (2,3) – stari neechivalente – bifarea 4 din tabel
a
(1,2) (1,0) – stari neechivalente – 6
50
Limbaje formale şi automate
Rezolvare:
q1 8
q2 ● 9
q3 5 6 7
q4 1 2 3 4
q0 q1 q2 q3
Orice pereche compusă dintr-o stare nemarcată şi o stare marcată formează
o pereche de stări neechivalente. (bifările 1, 2, 3 şi 4 din tabel)
Vom aplica în continuare o variantă modificată a algoritmului de
minimizare. Modificarea constă în căutarea perechilor de stări care sigur
nu sunt echivalente după următoarea regulă:
(X, q3) 3
→ (Y, q4), ∀X ∈ Q − Qm , Y ≠ q 4 =>orice pereche de forma (X, q3) care
îndeplineste această conditie este o pereche de stări neechivalente. (bifările
5, 6 şi 7 din tabel).
(q0,q1) 2
→ (q2,q3) NU sunt echivalente (bifarea 8 din tabel)
(q2,q1) 2
→ (q2,q3) NU sunt echivalente (bifarea 8 din tabel)
1
(q2,q0) (q1,q1) => q2 si q0 sunt stări echivalente
2
3 (q2,q2)
(q2,q2)
51
Limbaje formale şi automate
52
Limbaje formale şi automate
0 15
2 2 1
3 ● 17 3
4 9 8 ● 10
5 20 ● 4 27 11
6 ● 29 5 ● 12 26
7 28 30 6 18 13 25 16
8 22 23 7 21 14 24 19 ●
1 0 2 3 4 5 6 7
Figura II.18. Tabelul corespunzător tuturor perechilor de stări.
Din tabel rezulta ca perechile de stari echivalente sunt :
• (1, 3)
• (2, 4)
• (0, 5)
• (1, 6)
• (3, 6)
• (7, 8)
Stările componente ale automatului minimal sunt :
• (1, 3, 6)
• (2, 4)
• (0, 5)
• (7, 8)
Automatul minimal rezultat este reprezentat în Figura II.19:
53
Limbaje formale şi automate
21) Fie automatul de mai jos. Care este expresia regulată care descrie
limbajul acceptat de acest automat?
Rezolvare.
Numerotam starile : q0<> 1
q1<> 2
q2<> 3
Se obţine un automat cu 3 stări în care starea 3 e marcată.
k k −1 k −1 k −1 k −1
• R ij = R ij + R ik (R kk )*R kj
54
Limbaje formale şi automate
3
Calculăm R 13 şi obţinem :
R 133 = = (ε+ )=
Calculăm întâi pentru k=0, ştiind că R 130 înseamnă de fapt drumul direct de
la starea 1 la starea 3, dacă acesta există.
55
Limbaje formale şi automate
0 ∗
R 111 = R 11
0 0
+ R 11 ⋅ (R 11 0
) ⋅ R 11 = (b + ε ) + ( b +ε ) * (b + ε ) = (b + ε ) b * = b *
0 ∗
R 112 = R 12
0 0
+ R 11 ⋅ (R 11 0
) ⋅ R 12 = a + ( b +ε ) * a = a + b * a = b * a
0 ∗
R 113 = R 13
0 0
+ R 11 ⋅ (R 11 0
) ⋅ R 13 =−
0 ∗ 0 ∗
R 121 = R 021 + R 021 ⋅ (R 11 0
) ⋅ R 11 = R 021 (R 11 ) = b ( b +ε ) * = bb *
0 ∗
R 122 = R 022 + R 021 ⋅ (R 11 0
) ⋅ R 12 = ε + b( b +ε ) * a = ε + bb * a
0 ∗
R 123 = R 023 + R 021 ⋅ (R 11 0
) ⋅ R 13 =a
0 ∗
R 131 = R 31
0 0
+ R 31 (R 11 0
) ⋅ R 11 =−
0 ∗
R 132 = R 32
0 0
+ R 31 (R 11 0
) ⋅ R 12 =−
0 ∗
R 133 = R 33
0 0
+ R 31 ⋅ (R 11 0
) ⋅ R 13 0
= R 33 =a +b+ε
Pentru k=2 :
2
R13 = R113 + R112 ⋅ (R122 )∗ ⋅ R123 = b∗a(ε + bb∗a )∗ a = b∗a(bb∗a )∗ a
2
R 33 = R133 + R132 ⋅ (R122 )∗ ⋅ R123 = a + b + ε
56
Limbaje formale şi automate
r6=a =>
r7=g =>
r1=a + g =>
r9= b =>
r10= a =>
r8= ba =>
r2 = r8* =>
r1.r2 =>
57
Limbaje formale şi automate
r3=a =>
r4= (ba)* = r11*
r11= ba = r12 . r13 =>
r4 = r11* =>
r5= a* = r12*
r12= a =>
r5 =>
r3.r4.r5 =>
58
Limbaje formale şi automate
Probleme propuse
28) Să se proiecteze AFD care, peste alfabetul de intrare {a, b, c}, acceptă
şirurile care conţin o singură dată subşirul “cab” şi nu se termină în
subşirul “ab”.
29) Să se proiecteze AFD peste alfabetul Σ = {1, 2, 3}, care acceptă toate
cuvintele care se termină cu subşirul “123”.
59
Limbaje formale şi automate
60
Limbaje formale şi automate
a b
0 1, 2 0
1 3 1
2 2 0
3 - 2
în care: q0 = 0 şi Qm = {1}.
q0 a
ε
a a
ε b
q3 q4
ε, b
a
61
Limbaje formale şi automate
b
a ε
b
a
q3 q5
62
Limbaje formale şi automate
a b
b
b
q0 q2
q1
0
1
1 0
0
C B
1
63
Limbaje formale şi automate
q0 q1
1
0 1
q3
0
0 0
q0 q2
1 q1
1 0
q3
0
64
Limbaje formale şi automate
65
Limbaje formale şi automate
a b
0 1 0
1 3 7
2 1 0
3 8 2
4 6 0
5 8 4
6 5 7
7 6 7
8 9 6
9 6 2
în care: q0 = 0 şi Qm = {2, 4, 9}.
66
Limbaje formale şi automate
67
Limbaje formale şi automate
a b
0 1 4
1 1 7
2 1 7
3 3 5
4 1 8
5 9 8
6 3 4
7 2 6
8 3 4
9 3 5
în care: q0 = 0; Qm = {2, 9}.
68
Limbaje formale şi automate
69
Limbaje formale şi automate
70
Limbaje formale şi automate
loadat1
M2 0
giveto2 1
loadat2
AGV
1 giveto2 0 loadat2 2
loadat1 giveout
67) Fie un tronson de cale ferată care arată ca în figură. Fie alfabetul
Σ={i1,s1, i2, s2, i3, s3} unde ik reprezintă intrarea unui tren pe tronsonul
de cale ferată k, iar sk = ieşirea trenului de pe tronsonul k. Se notează
cu qi variabila de stare asociată trenului i care reprezintă prezenţa
trenului pe acel tronson. Astfel dacă qi = 1 atunci trenul se află pe
71
Limbaje formale şi automate
i2
s3
68) Fie două maşini cu două stări posibile: liber şi ocupat şi setul de
evenimente Σ = {s1, f1, s2, f2}, unde si – reprezintă acţiunea de “start
funcţionare” pentru maşina i, iar fi – semnifică acţiunea de “sfârşit
funcţionare” pentru maşina i. Pentru fiecare maşină Mi, trecerea din
starea liber în starea ocupat se face în concordanţă cu apariţia
evenimentului si, iar trecerea din starea ocupat în starea liber se face la
apariţia evenimentului fi.
a) Să se construiască automatele ce descriu funcţionarea maşinilor şi
automatul ce descrie funcţionarea întregului sistem.
b) Se introduce o specificaţie de funcţionare: între cele două maşini
există un buffer X de capacitate 1 , care poate avea două stări: x0 –
buffer gol şi x1- buffer plin. Se cere automatul care descrie
funcţionarea stocului precizându-se evenimentele interzise şi cele
acceptate de fiecare stare.
M1 M2
X
69) Doi filosofi stau la o masă pe care se găsesc două farfurii, fiecare în
faţa câte unui filosof şi două furculiţe situate de o parte şi de alta a
filosofilor. Comportamentul fiecărui filosof este următorul: fiecare
filosof poate gândi sau poate mânca. Pentru a trece din starea
72
Limbaje formale şi automate
73
CAPITOLUL III
REŢELE PETRI
Breviar
Definiţie
Reţelele Petri (RP) sunt grafuri orientate cu două tipuri de noduri: poziţii şi
tranziţii. Formal, o RP ordinară şi autonomă poate fi definită printr-un
cvintuplu:
RP = {P, T, Pre, Post, M0}
unde:
• P este mulţimea poziţiilor, simbolizate prin cercuri; poziţiile
modelează variabile de stare sau condiţii;
• T este mulţimea tranziţiilor, simbolizate prin bare sau dreptunghiuri;
tranziţiile modelează evenimente sau acţiuni;
Mulţimile P şi T sunt disjuncte P ∩T =∅
• Pre: PxT -> {0, 1} reprezintă arcele care duc de la poziţii la tranziţii;
• Post: PxT -> {0, 1} reprezintă arcele care duc de la tranziţii la
poziţii.
Într-o RP, întotdeauna un arc uneşte două noduri de tipuri
diferite (o poziţie şi o tranziţie).
M:P → N este vectorul de marcaj, definit pe mulţimea poziţiilor
reţelei, cu valori în mulţimea numerelor naturale; un element m(Pi)
al vectorului indică numărul de jetoane de marcaj din poziţia Pi a
reţelei la un moment dat.
Dacă se consideră poziţiile reţelei ca variabile de stare ale
sistemului astfel modelat, atunci marcajul (vectorul de marcaj)
reprezintă starea sistemului.
• M0 este marcajul iniţial la lansarea sistemului (starea iniţială).
Starea unei RP se modifică prin execuţia tranziţiilor.
74
Reţele Petri
75
Reţele Petri
Tranziţii speciale:
• tranziţie sursă este o tranziţie care nu are nici o poziţie de intrare.
O astfel de tranziţie este în permanenţă validă;
• tranziţie capcană este o tranziţie care nu are nici o poziţie de ieşire.
Notaţii:
*
• M = mulţimea marcajelor accesibile plecând de la marcajul M;
• S = secvenţă de execuţie = succesiune de tranziţii ce se pot executa
în această ordine;
• M0(S → M2: executarea secvenţei S pornind de la marcajul M0
conduce la marcajul M2.
• Marcaj superior: M1 ≥ M2 ⇔ m1 (Pi ) ≥ m2 (Pi ), ∀ Pi ;
• Marcaj strict superior: M1 > M2 ⇔ M1 ≥ M2 şi ∃ Pi a.î. m1 (Pi ) > m2
(Pi ).
76
Reţele Petri
77
Reţele Petri
78
Reţele Petri
79
Reţele Petri
Notaţie
T(x,M) mulţimea tranziţiilor receptive la evenimentul x ∈ E∪{e} pentru
marcajul M.
Definiţii
1. Sk se numeşte secvenţă de simulare completă (SSC) în raport cu
evenimentul x, pentru marcajul M, dacă:
• Sk este o secvenţă de execuţii din marcajul M, compusă numai
din tranziţii aparţinând lui T(x,M);
• toate tranziţiile din T(x,M) apar cel mult odată în Sk ;
• toate secvenţele Sh obţinute permutând tranziţiile lui Sk sunt de
asemenea secvenţe de execuţie plecând de la M;
• nu există secvenţă de execuţii de lungime mai mare care să
conţină toate tranziţiile lui Sk şi care să îndeplinească primele
trei condiţii.
2. Se numeşte execuţie iterativă la apariţia evenimentului extern ei
o secvenţă compusă din executarea unei SSC sub apariţia lui ei,
urmată eventual de executarea tuturor SSC posibile sub apariţia
lui e. Dacă pentru un marcaj M nu este posibilă execuţia nici unei
SSC sub e, atunci M este numit marcaj stabil. În caz contrar, M
se numeşte instabil.
80
Reţele Petri
81
Reţele Petri
82
Reţele Petri
83
Reţele Petri
Observaţie
Orice reţea Petri T-temporizată poate fi transformată într-o reţea Petri
P-temporizată şi invers.
d d
T-temporizare P-temporizare
d d
⇒
P-temporizare T-temporizare
84
Reţele Petri
Probleme rezolvate
P1 P1 2 (3)
T4 T4
T1 T3 T1 T3
P2 P3 P2 P3
T2 T2
85
Reţele Petri
T1 T1
2 1 0
M0 = 0 1 2
0 T2 0 T2 0
T3 0
T4 0
1
T 1, T 2 T 1 , T 2, T 3, T 4
86
Reţele Petri
T1 e1 T2 e1
P2 P3
T3 e2
P4 P5
T4 e3 T5 e3
Rezolvare.
Reţeaua Petri sincronizată este mărginită, fără blocaje, viabilă,
conservativă (există un invariant de marcaj ce conţine toate poziţiile
reţelei) şi reiniţializabilă aşa cum se poate vedea imediat din graful de
marcaje accesibile.
2 0 0
1 0
0
1 2
{T 1, T 2}/e T 3/e
M0 = 0 M 1 = 1 M 2 = 0
0 0 1
0 0 1
{T 4, T 5}/e3
87
Reţele Petri
0
1
M9 = 0
T5
0 0
2 1
T1
M3 = 0
1 0
1 T1 0 0 0
1 0 T5
M7 = 0 M10= 1
M1 = 0 T2
T2 0 0 T4 0
0
2 T1 0 1 0 1 1
0 0 T3
M4= 1 M6 = 0
M0 = 0
T1 0 1 1 0
0 T2 1 0 1 T 0 1
0 0 T1 T4
M8 = 0 M11= 0
M2= 1 0
0 1 1
0 T2 0 0
0 M5 = 2
T2
0 T4
0
0 0
T4
M12= 1
1
0
88
Reţele Petri
Rezolvare.
Graful de marcaje pentru reţeaua temporizată de mai sus este prezentat în
figura următoare.
1 0 0 0 0 1(1)
0 1(1) 0 0 0 0
0 T1 1(2) T2 1(1) T4 0 T5 0 T7 0
M5=
M0 = d = 0 M1= 0 d = 1 M2= 1(2) d = 1 M3 = 1(1) d = 1 M4 = 0 d=1
0
0
0 0 0 1(1) 0 0
0 0 0 0 1(1) 0
T1
d=1
89
Reţele Petri
90
Reţele Petri
74) Se consideră celula de fabricaţie din figura de mai jos care include:
• două maşini cu funcţionare similară M1 şi M2;
• o bandă rulantă (un conveior) de intrare CONV1 ca sursă infinită de
repere;
• un conveior de ieşire ca depozit infinit.
p2
M1 M2
p1
CONV1 CONV2
Celula poate produce două tipuri de piese: p1 şi p2, fiecare dintre ele
trebuind procesată pe ambele maşini. Duratele de procesare respective
sunt:
p1 p2
M1 3 unităţi de timp 2 unităţi de timp
M2 1 unitate de timp 4 unităţi de timp
91
Reţele Petri
Rezolvare:
Proiectarea utilizând reţele Petri presupune identificarea poziţiilor şi
tranziţiilor ce caracterizează sistemul respectiv.
Din punct de vedere al semnificaţiei, poziţiile unei reţele Petri modelează
variabile de stare (stări ale componentelor sistemului) sau condiţii iar
tranziţiile modelează acţiuni ce schimbă starea componentelor.
Pentru a putea modela sistemul trebuie să identificăm din enunţul
problemei componentele sistemului, stările în care acestea se pot afla şi
acţiunile care produc modificarea acestor stări.
Sistemul descris mai sus este alcătuit din şase componente: două maşini,
două benzi transportoare şi două buffere.
Fiecare dintre maşini (având capacitate unu şi putând procesa două tipuri
de piese) se poate afla într-una din următoarele stări:
- liberă;
- ocupată cu p1;
- ocupată cu p1;
- încărcând piesa de la CONV1 (reţeaua fiind P-temporizată încărcarea va
fi o stare a sistemului caracteruizată de o anumită durată);
În consecinţă fiecare maşină va fi modelată prin patru poziţii (câte una
pentru fiecare stare).
Conveioarele fiind de capacitate nelimitată vor fi modelate doar prin
numărul de piese de un anumit tip prezente pe conveior, pentru fiecare
având două poziţii: una corespunzătoare numărului de piese de tip p1
prezente şi alta corespunzătoare numărului de piese de tip p2 de pe
conveior.
Bufferele în care sunt depozitate piesele ce urmează a fi trecute pe cealaltă
maşină (având capacitate unu şi putând conţine doar un singur tip de piese)
se vor modela prin două poziţii cu următoarele semnificaţii: numărul de
piese ce pot intra în buffer şi numărul de piese existente în buffer.
În total vom avea un număr de 16 poziţii.
În ceea ce priveşte acţiunile care pot avea loc se pt identifica pentru fiecare
flux de procesare a unui tip de piesă un număr de 5 acţiuni realizate în
cadrul celulei şi de încă două prin care celula preia piese din exterior şi le
92
Reţele Petri
93
Reţele Petri
94
Reţele Petri
Probleme propuse
T1
P2 P3
T2 T3
P4
P5
T4
T5
P6
T6 T7
P1
1
T2 k T1
1 1
P3
P4 1 P2
1 1
T4 T3
1 k 1
95
Reţele Petri
T2
T1
P4
P3
P2
T4
2
P6
T3
P5
T6
T5
T1 T3 T4
P2 P4 P6
T2
Se cer:
a) proprietăţile de mărginire, viabilitate, conflicte, siguranţă,
puritate;
b) invarianţii de marcaj;
c) limbajul generat de RP.
96
Reţele Petri
T1
P3
T2
P4
T3
T1
P3
T2
P4 P5
T3 T4
97
Reţele Petri
T2
P1 P2
T1
P3 P4
T3
P5
T4
T1 T2
P4 P5
T3 T4
98
Reţele Petri
T1 T2
11
2
P2
P4
T4 T3
P3
99
Reţele Petri
P1
T1
P3
P2
T2 T4
T7
P4 P5
T5
T3
P6
T6
T1
P3 P2
T3
T2
100
Reţele Petri
T1 b a T2
P2 P3
T3 a a T4 a T5
P4 P5 P6
b T6
T1 e2 T2 e1
P2
T5 e3
T4 e2
T3 e1
P3
101
Reţele Petri
T1 e1 P2
P1
T2 e
T3 e2 T4 e1
P4 T5 e2 P3
T2 e
T1 e1
P4
P2
T4 e1
P5
T3 e
P3
T5 e
102
Reţele Petri
T1 e1
P3
T2 e
P4 P5
T3 e1 T4 e
P1 P4
T5 e
T4 e1
T1 e1 P5 T3 e1
P2 P3
T2
e
103
Reţele Petri
e1 T1
P2 P5
P4
T2 e e1 T4
P3 P6
T3 e2 e T5
d1=1
P2
3
d2=1
T1 T2
P3
3
d3=1
104
Reţele Petri
T1
P2 P3
d 2= 1 d 3= 2
T2 T3
P4 P5
d 4= 2 d 5= 1
T4 T5
P6
d 6= 1
T6
105
Reţele Petri
97) Sistemul din figura de mai jos prelucrează două tipuri de piese: A
respectiv B, preluate din două depozite de intrare cu capacitate
infinită. Robotul R1 încarcă piesele de tip A pe maşina M1 şi piesele
de tip B pe maşina M2. După prelucrarea pe maşina M1, respectiv pe
maşina M2, piesele de tip A sunt transferate automat în bufferul B1 de
capacitate 4, iar piesele de tip B sunt transferate automat în bufferul B2
de capacitate 6. Robotul R2 preia piese din bufferele B1 şi B2 şi încarcă
maşina M3 întâi cu o piesă de tip A şi după aceea cu două piese de tip
B (pe rând). Astfel maşina M3 realizează operaţia de asamblare a unei
piese A şi a două piese B în ordinea A+B+B. După asamblare piesele
părăsesc sistemul.
Se presupune că maşinile pot prelucra o singură piesă la un moment
dat; de asemenea capacitatea de transfer a roboţilor este de o piesă. Se
cunosc timpii de prelucrare pe cele trei maşini: durata de prelucrare a
unei piese de tip A pe maşina M1 este d1 = 3 unităţi de timp;
prelucrarea unei piese de tip B pe maşina M2 se face în d2 = 2 unităţi
de timp; iar durata operaţiei de asamblare pe maşina M3 este das = 2
unităţi de timp.
Să se modeleze sistemul de producţie astfel încât reţeaua să fie
mărginită. Să se identifice invarianţii de marcaj.
A B
R1
M1 M2
d1=3 d2=2
B1 B2
(4) (6)
R2
M3
1A+ 2B
d_as = 2
106
Reţele Petri
107
Reţele Petri
R1
M1 (1) M2 (1)
B1 B2
R2
M3 (1)
stoc
sosirea plecarea
pieselor pieselor
102) Patru filosofi, f1÷f4, stau în jurul unei mese, între ei fiind dispuse
baghetele b1÷b4. Un filosof se poate găsi într-una din următoarele
două stări: poate gândi sau poate mânca. Pentru a manca un filosof are
nevoie de cele două baghete aflate de o parte şi de cealaltă a sa. În
starea iniţială toţi filosofii gândesc şi baghetele se afla pe masă.
a) Descrieţi printr-o reţea Petri următorul protocol: când un filosof
doreşte să mănânce el ia mai întâi bagheta din dreapta sa, apoi pe
cea din stânga sa şi începe să mănânce. Când termină de mâncat
el depune pe masă mai întâi bagheta din mana dreaptă, apoi pe
cea din mana stângă şi trece astfel în starea în care gândeşte.
Indicaţi invarianţii minimali pentru reţeaua construită. Este
aceasta reţea viabilă? Dacă există un blocaj găsiţi secvenţa de
validări care conduce la acesta şi daţi o explicaţie a acestui
blocaj.
b) Definiţi un protocol astfel încât să nu mai poată apărea situaţie de
blocaj, şi construiţi reţeaua Petri corespunzătoare.
A B
110
Reţele Petri
sosire plecare
stoc 1 stoc 2
piese piese
p1, p2 p1, p2
S5 P4 P7 P1
S2
P5 S6 S3 P2
S4
S1
Soarece
1
3
P6 P3
5 Pisica
111
Reţele Petri
112
Reţele Petri
dA= 7 dA= 5
DIA Iesire A
M2 StocA M4
A (3) (8) (2)
A, B
M1
(1)
R1 R2
dA= 3 Iesire B
DIB dB=2 B M3 M5
(1) (1) stocB
dB=6 dB = 4
113
Reţele Petri
d1 = 5 d2 = 6
M1 (1) M2 (1)
R1
M3 (1) d_as = 4
R2
Buffer
(10)
Iesire sistem
114
Reţele Petri
M1 p1, p2, B
(p1,p2) R1 I
R2
S1
p2 M3
(p2)
S3
M3
M2
Stoc2
115
Reţele Petri
p1, p2, p3
p1, p2, p3
p1, p2 p1
M1 M2 I
R1
p2, p3
p2
p3 M3
116
Reţele Petri
115) Fie un sistem de producţie alcătuit din trei maşini M1, M2 şi M3 care
prelucrează piesele p1, p2 şi p3 conform fluxului tehnologic din figura
de mai jos. Sensurile săgeţilor indică ordinea în care piesele sunt
prelucrate pe fiecare din cele trei maşini. (Piesele de tip p1 şi p2 sunt
prelucrate pe toate cele trei maşini, iar piesa de tip p3 este prelucrată
doar pe maşinile M1 şi M2).
p2 p3 p2
p2 p2
p1 p1
p1 p1
M1 M2 M3
p3 p3
Se cer:
a) reţeaua Petri P –temporizată care modelează sistemul;
b) timpii la care piesele p1, p2 şi p3 părăsesc sistemul ştiind ca
prioritatea de prelucrare a piesei p2 > prioritatea piesei p1 >
prioritatea piesei p3. Duratele de prelucrare pe maşini pentru
fiecare tip de piesă sunt specificate în tabelul de mai jos.
p1 p2 p3
M1 1 unitate de timp 1 u.t. 2 u.t.
M2 1 u.t. 2 u.t. 1 u.t.
M3 1 u.t. 1 u.t. -
117
Reţele Petri
R1 M2
R2
AGV2 EB (pB)
IB
M4 M5
pB
118
Reţele Petri
M1 (2) d1 = 10
M2 (1) M2 (1) d2 = 4
(1)
Stoc2 (2)
M3 (1) d3 = 5
Stoc3 (5)
119
Reţele Petri
R1
M1 (1) M2 (1)
R2
Rebuturi
Iesire
M1 M2
120
Reţele Petri
121
Reţele Petri
ST1 ST2
123) Fie sistemul descris de fluxul tehnologic din figura de mai jos.
Sistemul prelucrează două tipuri de piese A şi B preluate din stocuri
de capacitate infinită. Piesele de tip A sunt încărcate pe palete de câte
2 poziţii (capacitate 2 piese) iar piesele de tip B sunt încărcate pe
palete de câte 4 poziţii. Robotul R1 încarcă paletele cu piese de ambele
tipuri în buffere corespunzătoare, astfel: paletele cu piese de tip A sunt
încărcate în bufferul BA de capacitate 3 (palete) iar paletele cu piese
de tip B sunt încărcate în bufferul BB de capacitate 2 palete. Prin
urmare bufferul BA poate accepta maxim 6 piese A iar bufferul BB
poate accepta maxim 8 piese B. Robotul R2 descarcă cele două buffere
şi încarcă maşinile M1 şi M2 cu câte o piesa A respectiv câte o piesa B.
Maşinile M1 şi M2 pot prelucra o singură piesă la un moment dat. În
momentul în care o paletă devine liberă (au fost preluate toate piesele
122
Reţele Petri
R1
BA BB
R2
M1 (1) M2 (1)
B1 B2
M3 B+A + B
123
Reţele Petri
M1
Dp1 Dp2
Cap5 R1 Cap6
Cap2 M2
R2 M3 Cap1
AGV
124
Reţele Petri
R1
M1 (1) M2 (1)
R2
M3 (2)
B2 S3
125
Reţele Petri
126
BIBLIOGRAFIE
127