Cuprins

1. Sisteme cu evenimente discrete ....................................................................................................... 1

2. Rețele Petri cu temporizare deterministă ......................................................................................... 1
3. Modelarea și simularea sistemelor cu evenimente discrete……………………………2
4. Caracterizarea procesului tehnologic……………………………………………………….4
5. Descrierea procesului tehnologic in aria de asamblare……………………………….…8
6. Simularea procesului de fabricaţie al Yazaki Ploiesţi in Arena…………………….….10
7. Bibliografie……………………………………………………………………………………..15
8. Anexă……………………………………………………………………………………………16
 1. Sisteme cu evenimente discrete

Modelele matematice continue sau discrete în timp sunt guvernate de o variabilă

independentă, cu semnificație temporală. Astfel evoluția acestor modele se raportează la
timpul continuu sau discret care se scurge într-o manieră uniformă.

Sistemele cu evenimente discrete pot fi definite ca sisteme dinamice o comportare

guvernată de evenimente asincrone, care se petrec la momente de timp repartizate
neuniform. Discontinuităţile intervin în momentul şi datorită apariţiei asincrone a unor
evenimente externe.
Dintre problemele care se pot rezolva folosind teoria sistemelor cu evenimente
discrete putem aminti:
- sistemele de comunicaţii: reţele de calculatoare, baze de date cu acces multiplu;
- sisteme tehnice în care interesează doar comanda şi efectul final al acesteia
(început, sfârşit) nu şi evoluţia în timp a sistemului;
- sisteme ierarhizate de conducere.

Având în vedere cele spuse mai sus, putem defini un sistem dinamic cu evenimente
discrete ca fiind un sistem dinamic care posedă următoarele două proprietăți:
• Spațiul stărilor este o mulțime discretă.
• Mecanismul de tranziție a stărilor este pilotat de evenimente cu apariție
asincronă.
În concluzie, un model de tip sistem cu evenimente discrete este constituit din două
mulțimi discrete X – spațiul stărilor, E – mulțimea evenimentelor, împreună cu descrierea
matematică a regulilor prin care apariția evenimentelor din mulțimea E determină tranzițiile
în spațiul stărilor X.

2. Rețele Petri cu temporizare deterministă

Explorarea dinamicii sistemelor cu evenimente discrete poate fi realizată calitativ –

vizând comportarea logică, independentă de timp) și/sau cantitativ – vizând comportarea
dependentă de timp. Suportul matematic adecvat pentru modelarea, analiza și sinteza
sistemelor cu evenimente discrete își are originea în diferite domenii ale matematicii cum ar
fi: teoria rețelelor Petri, teoria automatelor, teoria sistemelor de așteptare, teoria proceselor
Markov.
Retelele Petri clasice nu înglobeaza noțiunea de timp. Asadar, o analiză a
performanțelor sistemelelor modelate devine imposibilă. Rețelele Petri sunt în general
utilizate pentru o analiză calitativă a sistemelor pe care le modelează, însă pentru o analiză
cantitativă este necesară încorporarea timpului în aceste modele. Din această cauză prezintă
interes clasa de rețele Petri cu temporizare deterministă.
O reţea Petri, în engleză Petri net, este compusă dintr-un graf orientat de tip
particular notat N si o stare iniţială M0, denumită marcaj iniţial. Un graf este complet definit
dacă se cunosc mulţimile nodurilor şi arcelor acestuia. Numărul de noduri ale unui graf
reprezintă ordinul grafului. Graful N al reţelei Petri este orientat, ponderat si bipartit,
constând din două tipuri de noduri, denumite poziții (locaţii) şi tranziții. Arcele grafului
pleacă fie de la o poziţie către o tranziţie, fie invers, de la tranziţie la poziţie.

1
 Reprezentarea grafică a reţelelor Petri nu este foarte complexă. Poziţiile se reprezintă
prin cercuri, iar tranziţiile prin bare sau dreptunghiuri. Fiecare arc este etichetat cu ponderea
sa. Un marcaj sau o stare atribuie fiecărei poziţii un număr întreg mai mare sau egal cu 0.
Dacă se atribuie printr-un marcaj, poziţei p, întregul q spunem că p este marcat cu q jetoane
(tokens) şi în reprezentarea grafică se vor plasa q discuri în cercul corespunzător lui p.
În cazul problemelor de modelare, ce folosesc conceptele de condiţii şi evenimente,
poziţiile şi tranziţiile din reţelele Petri reprezintă condiţiile, respectiv evenimentele. O
tranziţie (eveniment) este caracterizată de un număr de poziţii de intrare şi ieşire, care
reprezintă pre-condiţii şi rezultate ale evenimentului cauză. Prezenţa unui jeton într-o poziţie
(discul aflat în cercul aferent) trebuie interpretată ca şi valoarea logică TRUE (adevărat)
pentru condiţia asociată poziţiei respective.
Rețelele Petri temporizate au fost extinse în literatura de specialitate cu o
interpretare potrivită a timpului pentru modelarea și analiza sistemelor timp – reale sau din
perspectiva evaluării performanțelor acestora.
O rețea Petri temporizată este reprezentată de sextuplul

S = (P,T,F,W,M0,Q)

unde:
- P este mulțimea pozițiilor;
- T este mulțimea tranzițiilor;
- F este mulțimea arcelor;
- W este funcția de pondere a arcelor;
- M0 : P → N este marcajul inițial;
- Q este funcția de temporizare, care asociază tranzițiilor întârzieri de timp.

Rețeua va funcționa în felul următor: din momentul în care tranziția t este posibilă,
un număr de w(t,pi) jetoane sunt rezervate în pozițiile pi, care preced t pentru Q(t) unități de
timp.
După scurgerea acestui timp, tranziția se va produce imediat, introducând w(t,pj)
jetoane în pozițiile de ieșire din tranziția t.
Pentru modelarea diferitelor comportamente care apar în sistemele reale sunt
posibile diferite căi de eliminare sau de păstrare a timpului prin asocierea mecanismului de
resetare sau de continuitate a tranzițiilor temporizate.

3. Modelarea și simularea sistemelor cu evenimente discr ete

Tehnologia a evoluat foarte mult în ultima perioadă, motiv pentru care puterea de
calcul a computerelor personale a crescut exponenţial. Astfel, simulări bazate pe calcule
complexe ce putea fi cu greu realizate în urmă cu un deceniu, sunt efectuate acum cu
rapiditate şi precizie pe orice PC dotat cu instrumentele software necesare. Dintre acestea
putem aminti:
- National Instruments LabView – destinat în special achiziţiei de date pentru
simularea funcţionării unui sistem real cu evenimente discrete
- Mathworks MATLAB – destinat modelării şi analizei sistemelor cu evenimente
discrete reprezentate sub forma reţelelor Petri

2
 - ARENA – mediu de simulare destinat analizei modelului bazată pe scenarii de
fabricaţie.
Arena este un mediu de simulare compus din module-șablon, construit pe baza
limbajului de programare SIMAN căruia i-a fost adăugat o interfață de programare vizuală.
SIMAN este compus din două clase de obiecte: blocuri și elemente. Blocurile sunt
construcții logice de bază care reprezintă operații; de exemplu, un bloc SEIZE alocă unități
din una sau mai multe resurse unei entități, iar blocul RELEASE eliberează unități dintr-o
resursă care au fost alocate anterior unei entități. Elementele sunt obiecte care modelează
anumite facilități cum ar fi RESOURCE și QUEUE, sau alte componente ca DSTAT și TALLY,
folosite pentru colectarea datelor statistice.[1][3]
Componentele de bază ale Arena, numite module, sunt grupate in șabloane –
template panels – ca: Basic Process, Advanced Process, și Advanced Transfer, iar de acolo
sunt selectate și poziționate în fereastra destinată construcției modelului. Un modul este o
construcție de nivel înalt, compusă din blocuri SIMAN și/sau elemente. De exemplu, un
modul Process modelează procesul de prelucrare a unei entități, și este compus din blocuri
ca ASSIGN, QUEUE, SEIZE, DELAY, și RELEASE. Arena suportă și alte module precum Statistic,
Variable, și Output printre multe altele.
Arena implementează o paradigma a programării care combină programarea vizuală
cu cea textuală. Modelarea unui sistem cu evenimente discrete în Arena implică urmatoarele
activități din partea programatorului:
- Selectarea icoanelor modulelor din template panel, și plasarea lor prin
sistemul drag and drop în fereastra grafică a modelului.
- Conectarea modulelor între ele pentru a simboliza liniile fizice sau logice de
procesare și control.
- Parametrizarea modulelor sau elementelor utilizând un editor text
- Scrierea de fragmente de cod în module utilizând un editor text.
Arena dispune de o interfață grafică cu utilizatorul construită în jurul limbajului
SIMAN care asigură un mediu de simulare orientat pe module, creat special pentru a modela
practic orice scenariu dintr-un sistem cu evenimente discrete.
În continuare va fi prezentat un exemplu simplu de sistem cu evenimente discrete
ce modelează un sistem de asamblare și test a două componente electronice.
Acest sistem reprezintă operațiile finale în cadrul producției a două componente
electronice diferite. Componentele A și B care sunt produse în afara acestui sistem au fost
deja modelate pentru a accepta componente electronice.
Sistemul simulat este prezentat schematic în figura 1.[2]
Componentele A sunt produse într-un departament adiacent, și au intervale de
apariție distribuite exponențial cu o medie de 5 minute. După ce au sosit, ele sunt
transferate procesului de pregătire a componentelor A, unde sunt prelucrate pentru a
asigura o sigilare corectă. Timpul de procesare urmărește o distribuție TRIA(1,4,8).
Componentele B sunt produse într-o altă clădire, și sunt distribuite în grupuri de 4.
Intervalele de apariție sunt distribuite exponențial cu o medie de 30 minute. Și aceste
componente sunt procesate într-un proces de pregatire cu timp de procesare TRIA(3,5,10).

3
 Proces
Reciclare
20%
Piese Distruse
Pregătire
Componentă A
Definitivare 9%
Componente A Componente Piese Salvate
80%

Pregătire
Componentă B 91%

Componente B

Piese Corecte

Fig.1. Sistem asamblare și testare a două componente electronice

Procesul de definitivare are timpi diferiti pentru fiecare componenta in parte,

TRIA(1,3,4) pentru componentele A și WEIB(2.5,5.3) pentru componentele B. 91% din
componente trec inspecția de calitate iar restul de 9% sunt trecute printr-un proces de
reciclare cu timp de procesare exponențial distribuit cu o medie de 45 minute.

4. CARACTERIZAREA PROCESULUI TEHNOLOGIC

Cablajele sunt formate din mănuchiuri de fire cunoscute ca circuite de date, care
funcționează ca “sistemul nervos” central al unui vehicul. Rolul cablajului este de a asigura
siguranța și funcțiile de bază ale autovehiculului (a merge, a coti și a opri), precum și pentru
a oferi confort și comoditate, automobilele sunt echipate cu diverse dotări electronice care
operează utilizând semnale de control. Cablajul este canalul de transmitere a acestor
semnale (informații) si energie electrică.

Fabrica din Ploiești este organizata în două mari zone:

1. Aria de preasamblare;

2. Aria de asamblare.

1. Aria de preasamblare (de producere a circuitelor) este zona în care se realizează

circuitele necesare producerii unui cablaj. Aceasta este prima etapă a procesului de
fabricație a cablajelor.
În contextul cablajelor auto un circuit este un conductor de sârma tăiat la lungimea
necesară prevăzut cu terminali la unul sau la ambele capete, cu alte cuvinte este materia
primă transformată în element util pentru ansamblul unui cablaj.
2. Aria de asamblare (procesul tehnologic de baza) contribuie direct la realizarea
produselor finite în care produsele de intrare (circuite, conectori, etc) în urma procesului de
asamblare conduc la realizarea produsului finit (cablaj).
In plus, secția este împărțită pe mai multe arii în funcție de proiectul pentru care se
realizează cablajele. Astfel, zona de producție a fabricii este împărțită in trei zone principale:
Ford, Toyota, HV(hibrid), la randul lor subdivizate in:

4
  Aria Ford, împărțită într-o zonă de tăiere a circuitelor (zonă de preasamblare)
alcatuită din 60 de mașini de tăiere plus mai multe mașini de producere a
subansamblelor(bondere, twist-uri,double crimp-uri, etc) și o zona de asamblare a
cablajelor( liniile de producție) împărțite in 9 linii de producție;
 Aria Toyota, împărțită într-o zonă de tăiere a circuitelor alcătuită din 40 de mașini de
tăiere plus mai multe mașini de producere a subansamblelor a cablajelor împărțite în 17
linii de asamblare;
 Aria HV(hibrid), o singură arie în care sunt combinate zona de tăiere cu zona de
asamblare deoarece este folosită o nouă tehnologie care îmbină cele două zone de
preasamblare cât și cea de asamblare;

5. Descrierea procesului tehnologic din aria de asamblare

Departamentul de planificare creează planul de producție atât pe zile cât și pe

schimburi. În funcție de planul de producție se vor alimenta SPS-urile (Subassembly
Preparation System) cu fire. La aceste SPS-uri, circuitele se vor introduce în conectori și se
vor crea subansamble. Subansamblele sunt așezate pe linia de producție în funcție de
anumite standarde și proceduri existente pe panourile de pe linia de producție/locul de
muncă. Acestor subansamble le sunt atașate tuburi de protecție care se matisează cu bandă
izolatoare.
În funcție de tipul de familie din care face parte cablajul, se efectueaza și alte
operații, cum sunt:
 izolare cu silicon;
 atașare garnitură(tip gromet).
După asamblare, cablajul este așezat pe un verificator electric care are rolul de a face
o inspecție. În urma acestei inspecții pot fi intâlnite următoarele nereguli:
 inversiuni;
 terminali neinserați corect în conector.
Cablajele care au cutie de siguranțe sunt verificate cu ajutorul unui verificator video
specializat care are rolul de a face o constatare asupra siguranțelor introduse, cele care au
garnitură de cauciuc sunt verificate prin intermediul unui test de rezistența la apă. În urma
acestor verificări, cablajul este amplasat pe un postament unde sunt atașate clemele, care
ajută la montarea cablajului pe caroseria mașinii.
Ultimul pas în zona de asamblare a cablajului presupune o inspecție vizuală de
calitate prin intermediul căreia se urmăresc următoarele:
 sunt montate toate tuburile;
 lungimile de ramuri sunt conform standardelor;
 s-au făcut marcajele corespunzătoare pe conectori.
În urma acestei inspecții calitativă, cablajul este împachetat, pus in cutie și trimis la
magazie(depozit).

5
 YRL

476A - 82111 - Diagrama de proces - Asamblare

Proces de asamblare

Receptionare Asamblare Așezare pe Atașare Aplicare T est

linia de Atașare Aplicare garnitură Inspecție Verificare vaselină de rezistență la Atașare clip-
circuite conectori
producție accesorii silicon (gromet) electrică video gresaj apă uri

A1.2, B3 B2 B4.1/2 B5.17 B3 B6.1. B5.21 B5.5 B6.2/ B3

Proces: A1.3 2.3 B5.16

B3

Atașare
accesorii

6
Inspecție Distribuire
Finalizare finală Impachetare

B5.11 B6.1 B5.6 C1.5

B6.3/4

Verificarea
calității

Fig.4. Simularea procesului de fabricatie al Yazaki Ploiesti in Arena

Legendă:
Relație cu caracter de
Receptie Controlul Flux Verificare securitate
procesului principal puncte
critice

Nou 06.05.2011 Document nou R. Moreira C. Toader M. Matei G. Ignat

Depozit Flux Caracteristici Funcții esențiale
Proces CTFE Caracteristici tehnice Nº Data Itemi de rev izuire Abrobat Aprobat calitate Aprobat Preparat
secundar speciale

YRL-E-F-038 Rev.1 05.05.2012

Piedica majora este data de numarul de jetoane sau obiecte ce este limitat la 150. Acest
lucru se rasfrange negativ asupra modelarii prin faptul ca sistemul simulat va trebui sa aiba
in fiecare moment al simularii un numar de obiecte cel putin mai mic ca 149. Deci obiectele
care intra in simulare trebuie lansate la intervale mai mari de timp. Avand in vedere acest
lucru, constantele de timp nu sunt cele din realitate, ele au fost folosite numai pentru a a
face simularea sa functioneze in parametrii care ilustreaza o posibila viitoare functionare a
simularii, dar cu o varianta a programului Arena cu toate facilitatile.

Modelul a fost simplificat pentru a se încadra în limitările impuse de mediul de simulare și

este definit de:
 2 mașini:
o O mașină care recepționează circuitele;
o O mașină care pregătește conectorii pentru lipire, după care îi asamblează;
o O mașina care atașează clipurile;
o O mașină care finalizează cablajul prin curătire.
 8 Roboți:
o Trei roboți care fac inspecția electrică, video și rezistența la apă;
o Un robot care asează circuitele pe linia de producție;
o Un robot care pregătește accesoriile și apoi le atașează;
o Un robot care aplică silicon;
o Un robot care atașează garnitura;
o Un robot care aplică vaselină de gresaj.
 O bandă transportoare pe care se desfășoară tot procesul.
 Un depozit final.

Fluxul tehnologic de prelucrare a circuitelor în cablaje este următorul:

 Mașina de recepționat circuite primește comandă de la operatorul de tură care
verfică foaia de producție cu tipul circuitelor pe urmează sa le încarce pe banda de
producție.
 După mașina de recepționat, urmează mașina ce pregătește conectorii pentru lipire,
după care îi asamblează prin lipire.
 Urmează apoi robotul ce așează pe linia de producție circuitul. Acesta are nevoie de
spațiu liber pe bandă și de circuite ce au trecut prin fazele precedente.
 In continuare, robotul pentru atașare accesorii pregătește accesoriile și poziționează
circuitele.
 În această etapă se aplică silicon pe circuit cu un robot special ce are siliconul
incorporat în sine.
 După silicon se va atașa garnitura sau grometul. Pentru acest proces avem necoie de
indeplinirea a 3 conditii: garnitura sa fie pregătită, mașina de atașat (parte a
robotului) să fie libera și gata de funcționare.
 Etapa următoare constă în inspecția electrică. Daca circuitul nu trece această
inspecție, el va fi inspectat de către un om.
 Inspecția video este realizată de un senzor video ce urmărește discontinuități ale
materialului izolant. ( senzorul video este calibrat pentru a sesiza culoare cuprului,
dacă aceasta iese în evidentă, atuci s-a produs o eroare pe banda de fabricație.)
 Dacă circuitele nu au trebut la una dintre cele 2 verificări din urmă, ele vor fi
inspectate de către un inspector uman ce va evolua problemele cu scopul gasirii

7
 sursei acestora, și pentru a o elimina în scopul păstrării producției la un nivel ridicat al
calității.
 Dacă circuitele au trecut cu bine peste cele două inspecții, se va aplica vaselina de
gresaj. Acesta se aplică doar daca vaselina este de tipul prescris de proiectant, are
doza corespunzătoare și circuitul a ajuns in zona de aplicre.
 După gresaj se va realiza testarea la apă Acesta e un test foarte important. Daca
testul este picat, un inspector uman va verifica aceste cablaje pentru a descoperi
sursa problemei.
 Atașarea clipurilor se face cu un robot ce preia cablajele după ce acestea au trecut
testul de rezistentă la apă.
 Finalizarea constă in curătirea prin frecare forțată a circuitului si eliminarea apei cu
ajutorul unui burete in forma de cilindru.

Construcția modelului acestui sistem de fabricație în Arena cuprinde urmatoarele etape:

1. Generarea circuitelor ce urmează a fi cablate se face cu ajutorul unui component de
tipul Create numit Initiere (figura 5).

Fig.5. Generare circuite

2. Decizia se realizează cu blocul Decide. S-a preferat utilizarea blocului Process cu

acțiune Seize-Delay-Release (figura 6) pentru a reprezenta maşinile şi roboţii. Acesta
este un modul de întârziere dotat cu o coada în care sunt primite circuitele pentru
prelucrare.

Fig.6. Blocul Process, redenumit Recepţionare circuite

Blocul Process are o fereastră cu proprietăţi din care se pot ajusta mai multe
caracteristici, acesta fiind foarte flexibil.
În figura 7 este prezentata fereastra cu proprietăţi de la robotul care pregăteşte
conectorii. Acesta este un proces de tipul Seize- Delay -Release. Acesta preia (Seize),
circuitul, îl întărzie (Delay) în sensul că se efectuează schimbări asupra lui, apoi este
furnizat la ieşire (Release). Mai pot fi selectate unitaţile de timp, prioritatea şi tipul.

8
 Fig.7. Setări făcute la blocul Process

3. Decizia se realizează cu blocul Decide (Decizie) (figura 8). Ea evaluează o condiţie şi

decide calea pe care trebuie să o urmeze o anume entitate.

Fig.8. Instrucţiunea Decide

Condiţia poate fi dată în funcţie de şanse sau după tipul entităţilor ori o condiţie scrisă sub
formă de expresie de către programator. Se mai poate selecta si numărul de ieşiri, acesta nu
poate să fie mai mic decât 2 (figura 9).

9
 O facilitate foarte importantă a programului este aceea de a contoriza entităţile prin
diverse mijloace. Un astfel de mijloc este un grafic în care se pot trece un număr aproape
nelimitat de parametrii ce pot fi urmăriţi. El poate fi reprezentat în 2D şi în 3D. În figura 10
este prezentata o captură a unui astfel de grafic.

Fig. 10. Captura grafic desfasurare proces

Chiar dacă modelul obţinut prin simulare nu reflectă întocmai realitatea, el este un
instrument util în înţelegerea şi îmbunătăţirile viitoare aduse liniei.

10